Ministerului Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
Departamentul Traducere, Interpretare și Lingvistică Aplicată

Referat

Politica lingvistică a Suediei

Elaborat de: Alisa Strugac

Grupa: TIC 181 engleză
Coordonator științific: Eufrosinia Axenti,

Chișinău, 2019
 Suedia este o țară relativ omogenă din punct de vedere lingvistic, întrucât 85% din
populație are limba suedeză ca limbă maternă. Acest lucru explică, probabil, de ce statutul limbii
oficiale a Regatului Suediei nu este definit în Constituția din 1975. Suedeza a obținut, prin
urmare, de facto, statutul de limbă unică.
În primăvara anului 2009, Parlamentul a adoptat o lege cu privire la limbă. Această lege
are 15 articole și a intrat în vigoare la 1 iulie 2009. Legea din 2009 recunoaște că fiecare individ
care locuiește în Suedia cunoaște deja că limba suedeză este limba vorbită de majoritatea
suedezilor ca limbă maternă sau ca limbă secundară. În articolele 4-6 din lege se menționează că
suedeza este limba principală în Suedia și limba obișnuită în societatea suedeză, la care cetățenii
Suediei trebuie să aibă acces și posibilitatea de a o utiliza în toate sectoarele societății. De
asemenea, se menționează că autoritățile publice au o responsabilitate specială în întrebuințarea
și dezvoltarea limbii suedeze.
Articolul 10 al legii susține că limba suedeză este limba instanțelor, a autorităților
administrative și a altor organe care întreprind acțiuni în cadrul activităților publice. Autoritățile
publice trebuie să asigure faptul că limba suedeză este utilizată în context internațional. Mai mult
decât atât, limba suedeză este protejată prin faptul că este recunoscută ca fiind limbă oficială a
Uniunii Europene (articolele 13 și 14).
Legea mai menționează că oricine locuiește în Suedia trebuie să aibă oportunitatea de a
învăța, îmbunătăți și utiliza suedeza. Pe lângă aceasta, cei care aparțin minorităților naționale
trebuie să aibă oportunitatea de a învăța, îmbunătăți și utiliza limba minorității, iar cei care au
dizabilități de auz și au nevoie de limba semnelor trebuie să aibă oportunitatea de a învăța,
îmbunătăți și utiliza limba suedeză a semnelor. Cei care au o altă limbă maternă decât cea
menționată în lege trebuie să aibă oportunitatea de a învăța, îmbunătăți și utiliza limba lor
maternă.
Această lege din iulie 2009 este prima lege care asigură statutul limbii suedeze, nu ca
„limbă oficială”, termen ce nu este folosit, ci ca „limbă principală” și „limbă obișnuită”. Acest
tip de statut lingvistic („limbă principală”) oferit în legea din 2009 nu este foarte obișnuit, așa
cum e cel de „limbă națională” și „limbă oficială”. Astfel, Suedia nu atribuie limbii suedeze un
statut național sau oficial, ci păstrează un statut ambiguu, numind suedeza „limbă principală”.
Începând cu anul 1944, Comitetul de Planificare Lingvistică al Suediei urmărește evoluția
limbii suedeze scrise și vorbite pentru a asigura planificarea lingvistică și pentru a lucra în
direcția cooperării dintre țările nordice în problemele de natură lingvistică. În anul 1972,
comitetul a fost naționalizat și redenumit: Consiliul Suedez al Limbilor. Consiliul Suedez al
Limbilor a devenit, mai apoi, un serviciu finanțat public. Misiunea Consiliului era de a publica
dicționare și manuale, precum și o revistă cu tematică lingvistică.
 În iulie 2006, Consiliul Suedez al Limbilor a devenit Consiliul Suedezo-Finlandez al
Limbilor, fiind instituția oficială de planificare lingvistică în Suedia. Consiliul este parte a
agenției publice cu denumirea Institutul de Limbi și Folclor. Consiliului Suedezo-Finlandez al
Limbilor i se încredințează de către Statul Suedez misiunea de a monitoriza dezvoltarea limbii
suedeze scrise și vorbite, precum și a limbilor minoritare, inclusiv limba suedeză a semnelor și
limbile imigrante, pentru a asigura planificarea lingvistică și pentru a lucra în direcția cooperării
dintre țările nordice în problemele de natură lingvistică. În cadrul acestui Consiliu activează
aproximativ 20 de angajați.
Consiliul Suedezo-Finlandez al Limbilor publică dicționare și alte cărți, precum și
publicații în limba finlandeză și publicații despre limbajul administrativ. Acesta oferă
recomandări, organizează conferințe și încurajează cercetările în domeniul lingvistic, în sfera
sintaxei, pronunției, gramaticii, utilizării corecte etc. Majoritatea lucrului se desfășoară în
colaborare strânsă cu alte organe, cum ar fi Consiliul Limbilor Nordice, Academia Suedeză și
diverse comitete de lucru ce se ocupă de terminologia informatică, limbajul presei și toponimia.
În ceea ce privește terminologia tehnică, aceasta este responsabilitatea Centrului Suedez de
Terminologie, care monitorizează, de asemenea, bazele de date terminologice utilizate de
Uniunea Europeană. Alte organe care se ocupă de terminologie sunt Grupul Suedez de
Terminologie Informatică și Comitetul Suedez al Limbii Societății Medicale.
Deja de câțiva ani, Consiliul Suedezo-Finlandez al Limbilor este îngrijorat de faptul că
multe sfere ale vieții sociale sunt inundate de cuvinte împrumutate din limba engleză, în domenii
precum informatica, tehnologiile informaționale, bănci și finanțe, medicină și știință etc. A
devenit o obișnuință ca cercetările și studiile să fie făcute în limba engleză.
Din acest motiv, o comisie guvernamentală a pregătit un program de dezvoltare a politciii
lingvistice concentrate pe viitorul Suediei. Politica presupune că Suedia va fi deschisă spre
multilingvism, în timp ce se asigură faptul că limba suedeză rămâne a fi limba obișnuită pentru
toți cetățenii. Pe lângă aceasta, se depun eforturi pentru „reducerea birocrației” limbii
administrative oficiale și transformarea acesteia într-o limbă accesibilă cetățenilor. Unul dintre
obiectivele politicii lingvistice suedeze ar fi combaterea direcției limbii birocratice și înlocuirea
sau adaptarea termenilor împrumutați pentru a îmbunătăți limba suedeză. Pentru a combate
jargonul birocratic administrativ, au fost create câteva poziții de lucru permanente ale experților
lingviști în cadrul serviciilor guvernamentale. La fel ca serviciile de traducere ale Comisiei
Europene, Suedia a lansat o campanie numită „lupta cu ceața” pentru a încuraja scrierea într-o
limbă clară.
Organizații lingvistice guvernamentale, cum ar fi Consiliul Suedezo-Finlandez al
Limbilor, Consiliul Suedez al Limbii Finlandeze și Grupul Limbii Suedeze Clare s-au unit și au
creat o organizație nouă – Institutul Suedez de Dialectologie, Onomastică și Studii Folclorice.
Scopurile acestui Institut sunt de a elabora politici și planificări lingvistice, de a promova limba
suedeză și limbile regionale sau minoritare ale Suediei, de a oferi recomandări privind
problemele lingvistice, de a încuraja cercetarea și cooperarea între statele nordice, de a publica
reviste etc. Institutul constă din câteva unități independente, localizate în diferite orașe
universitare din Suedia. Sediul central al Institutului se află la Uppsala, iar alte departamente se
găsesc în Lund, Gothenburg, Umea și Stockholm. Institutul are aproximativ 100 de angajați.

Sursa:
http://www.axl.cefan.ulaval.ca/europe/suede.htm