Sunteți pe pagina 1din 2

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

De Lucian Blaga

-poem modernist-
Prin tema unei opere literare se înţelege aspectul general din realitate abordat în creaţia
literară respectivă. Tema aleasă de scriitor este tratată într-o anumită viziune despre lume,
înţelegând prin aceasta modul în care scriitorul vede lucrurile, le înţelege şi le interpretează.

Viziunea despre lume într-o creaţie lirică este una subiectivă, întrucât genul liric este
prin excelenţă genul subiectivităţii. O astfel de viziune este caracteristică şi poeziei
moderniste, respectiv operei literare “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian
Blaga.

Poezia face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
române din perioada interbelică, alături de ,,Testament" a” lui Tudor Arghezi și
,,Joc secund” al lui Ion Barbu.

Poezia este așezată în fruntea primului său volum, ,,Poemele luminii"


(1919) și are rol de program literar. Este o artă poetică , doarece autorul își
exprimă propria convingere despre menirea literaturii și despre rolul artistului în
societate, folosind un limbaj artistic. Rolul poetului nu este acela de a descifra
tainele lumii, ci de a le potența prin trăire interioară, iar rolul poeziei este acela
ca, prin mit și simbol, creatorul să pătrundă în tainele universului, sporindu-le.

Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în fața marilor taine ale


universului - cunoașterea lumii este posibilă numai prin iubire.

Titlul este o metaforă revelatorie care semnifică ideea cunoașterii


luciferice. Pronumele personal ,,eu", așezat orgolios în fruntea primei poezii,
poate corespunde influențelor expresioniste (exarcerbarea eului) din volumele de
tinerețe. Verbul la forma negativă ,,nu strivesc" exprimă refuzul cunoașterii de
tip rațional și opțiunea pentru cunoașterea luciferică. ,,Corola de minuni a
lumii", imagine a perfecțiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de întreg,
semnifică misterele universale. Titlul este reluat în incipit ca prim-vers, iar
sensul său îmbogățit prin seria de metafore care sunt reluate și în final:,,Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii/[...] căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și
morminte". Metaforele enumerate surprind temele majore ale creației poetice
imaginate ca petalele unei corole uriașe și sugerează:,,florile"-viața,
efemeritatea, frumosul; ,,ochii"-cunoașterea, contemplația poetică; ,,buzele"-
iubirea, rostirea poetică și ,,mormintele"-moartea, eternitatea.
Compozițional, poezia are trei secvențe, marcate, de obicei, prin
scrierea cu inițială majusculă.

Prima secvență exprimă concentrat, cu ajutorul verbelor la formă


negativă: ,,nu strivesc", ,,nu ucid", atitudinea poetică față de tainele lumii-
refuzul cunoașterii logice, raționale.

A doua secvență, mai amplă, se constituie pe baza unor relații de


opoziție: eu-alții, ,,lumina mea"- ,,lumina altora". Metafora luminii, emblematică
pentru opera poetică a lui Blaga sugerează cunoașterea. Antiteza dintre cele
două tipuri de cunoaștere este marcată și grafic, căci, în poziție mediană sunt
plasate cel mai scurt (,,dar eu") și cel mai lung vers al poeziei (,,eu cu lumina
mea sporesc a lumii taină"). Ampla comparație așezată între liniile de pauză
funcționează ca o construcție explicativa: așa cum lumina difuză a lumii nu
identifică obiectele aflate sub razele ei, tot astfel poetul sporește necunoscutele
lumii ,,cu largi fiori de sfânt mister". Plasticizarea ideii poetice se realizează cu
ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian:,,luna", ,,noapte", ,,zare",
,,fiori'', ,,mister".

Finalul poeziei constituie o a treia secvență, cu rol concluziv, căci


cunoașterea poetică este un act de contemplație și de iubire.

La nivel morfosintactic, plasarea pronumelui personal ,,eu" în


poziție inițială susține caracterul confesiv al discursului liric. Câmpul semantic
al misterului este realizat cu ajutorul metaforelor revelatorii: ,,nepătrunsul
ascuns", ,,a lumii taină", ,,întunecata zare", ,,sfânt mister", „ne-ntelesuri și mai
mari".

Poezia este alcătuită din douăzeci de versuri cu metrică variată și


măsură inegală, poetul folosind ingambamentul, procedeu prin care versurile
sunt scrise cu literă mică, deoarece se continuă ideea poetică din versul anterior.

În opinia mea, concepția despre poezie a lui Lucian Blaga se


circumscrie problematicii cunoașterii. La rândul ei, cunoașterea este înțeleasă
prin raportarea la mister, pe două căi: descifrarea (cunoașterea paradiziacă) și
încifrarea (cunoașterea luciferică).

În concluzie, ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian


Blaga este o artă poetică modernă prin utilizarea metaforelor revelatorii, a
comparației ample, a versului liber și pentru că pune în evidență relația poet-
lume și poet-creație. 669