Baltagul

- de Mihail Sadoveanu
Realismul este curentul literar care apare in a doua jumatate a secolului al
XIX-lea in Franta, ca o reactie impotriva romantismului. Reprezentantii acestui
curent pun accentul pe universul fictional, fixarea reperelor spatio-temporale
si teme precum: viata sociala , familia , mostenirea , paternitatea. Astfle este
introdus mimesisul(realizarea lumii fictionale dupa chipul si asemanarea
universului real) ca principiu fundamental al realismului. Naratorul este
obiectiv, neutru si impersonal.
Cea mai mare calitate a lui Sadoveanu este acea de povestitor vizibila nu
numai in volumele de proza scurta, ci si in romane, fie ele de factura mitica
(“Baltagul” , “Creanga de aur” ), ori istorica (“Fratii Jderi” , “neamul
Soimarestilor” , “Nunta domnitei Ruxanda”). Proza sadoveana se inscrie pe
linia traditionalista, prin preferinta pentru teme istorice sau sociale si pentru
inserarea in planul naratiunii a obiceiurilor, a datinilor, a elementelor de folclor
national sau a miturilor.
Romanul Baltagul a aparut in 1930, intr-o perioada de maxima inferioare a
literaturii romane, o perioada caracterizata prin diversitate si complexitate
culturata si apartine realismului, realizat insa prin limbajul intens lucrat al lui
Sadoveanu si prin absorbtia elementelor mitice.
Principala sursa de inspiratie a romanului “Baltagul” este balada “Miorita”
citata paratextual prin motto-ul “Stapane, stapane, Mai cheama si-un caine...”.
Astfel, mitului mioritic, se ofera o noua interpretare, motiv pentru care viziunea
romanului concentreaza mentalitatea populara legata de cainele credincios,
precum si de motivul complotului. Desi s-a discutat mult despre o opozitie
dintre roman si balada , “Baltagul” este doar intr-un fel o continuarea aoperei
populare pentru ca se dezvolta intr-o naratiune care cuprinde nunumai
clarificareae enimentului de la care porneste actiunea (si din acest punct de
vedere, perspectiva ii apartine Vitoriei si nu celui care urmeaza sa moara, cum
se intampla in balada) ci si complexitatea vietii din cele doua zone prezentate,
deal si vale. De asemenea se pot observa simetridutine cu mitul egiptean a lui
Iisus si Osiris. Astfel cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu
motivul labirintului. Parcurgerea drumului are diferite semnificatii, pe de o
parte Gheorgita calatoria are un rol initiatic de maturizare,iar pe de alta parte
uitarea are ca finalitate reconstruirea evenimentelor care au condus la moartea
sotului ei.
Tema principala a romanului este restabilirea dreptatii intrucat Vitoria
Lipan reconstituie drumul sotul sau in scopul elucidarii adevarului si
savarsirea dreptatii. De asemenea se observa si tema maturizarii si initierii prin
intermediul experientei reflectata prin evolitia lui Ghiorghita, fiul Vitoriei si al
lui Nechifor. Avand un caracter monografic, o alta tema a romanului este
conditia taranului de la munte, pastor al lumii vechi, al traditiilor si al
specificului national. Aftfel se prezinta imaginea satului moldovenesc de la
munte, cu obiceiuri legate de transhumanta si evenimente importante precum
ritualurile de nunta, botez si inmormantare.
Titlul trimite la instrumentul care a cauzat moartea lui Nechifor Lipan
(personaj absent fizic din roman, dar prezent mereu in gandurile Vitoriei), dar
care a si stabilit dreptatea in final. Baltagul este un topor cu 2 taisuri,
intrebuintat pentru taierea capetelor, insa folosit de oieri si ca arma de
aparare.Simbolistica acestui intrument a fost indelung comentata. S-a spus ca
este o unealta magica (aeemanatoare crengii de aur din aceasi nume) si ca ar
reprezenta viata si moartea, autoritatea, forta, apararea, dreptatea, labirintul
,relevarea adevarului… Insa dincolo de aceste semnificatii este exagerat sa se
presupuna ca intreaga actiune graviteaza in jurul acestui obiect, inductor ar
dramei. Accentul in roman cade pe lume si mai ales pe tipologia feminina
prezentata.
Naratiunea este sructurata in 16 capitole, in care linia epica se brodeaza pe o
ampla fresca sociala a unei lumi mitice, unde viata pare sa curga dupa legi
stravechi unde realul si miticul se amesteca, iar credinta si superstitia coexista
firesc.
Deschiderea catre mit si legenda prezenta in viata acestor oameni este
evidenta inca din debutul romanului, unde ni se povesteste anectoda (un soi
de abyme), spusa de Nechifor la nunti si cumetrii. La impartirea darurilor
pentru fiecare neam, munteni au sosit cei din urma, iar Dumnezeu vazut ca un
mosneag binevoitor (dar nu omniscient), le-a urat (pentru ca nu mai avea ce sa
le dea) sa aiba inima usoara si muieri frumoase si (ddd) pentru a le parea toate
lucrurile bune cu toate greutatile pe care le infrunta zilnic muntenii, viata in
varf de munte presupune rezistenta la efectele naturii si mai presus de toate
depasirea singuratatii , lumea lor pare desprinsa direct dintr-o legenda,
senzatia fiind mentinuta pe tot parcursul romanului.
Toti eroii sadovenieni stiu sa citeasca semnele naturii si stiu sa comunice
si sa-si traiasca viata in perfecta armonie cu aceasta. Credintele ar trai ce se
imbina cu experienta de viata intr-un univers in care legea umana nu-si are
locul. In drumul ei Vitoria constata slabiciunea legilor si neputinta acelor care
le slujesc),
iar in acest context determinarea cu care isi duce la bun sfarsit planul este de
inteles.
Tara de sus de la munte este diferita de cealalta din vale, mult mai
galagioasa, mai tulbure, o lume a comertului ii “cu campii largi , cu soare mult”
Chiar daca intre cele doua zone exista un contact economic ele se distanteaza
esential prin temperamentul oamenilor. Muntenii sunt retinuti (Vitoria prefera
sa asculte decat sa vorbeasca mult) , ganditori cer circumspectii cu noutatile
(desi tanara Minodora este curioasa si doreste sa stie mai multe despre tren,
Vitoria isi manifesta indiferenta fata de fenomenele care contrasteaza cu
traditia), pastratori ai unei vieti patriarhale cu legile si obiceiurile ei bune si
stabile.
Prin opozitie , cei din (ddd) sunt comunicarii (ddd) dar in esenta si eu
bunavoitori. Vitoria va reusi sa strabata lumea necunoscuta ghidata fiind de
capacitatea ei de a citi oameni, de profunda intelegere a caracterelor umane si
ea trebuie sa isi continue drumul pentru a face o comparatie cu balada, pentru
ca in “Miorita” armonia se refacea prin intelegerea profunda a mortii drept o
integrare in existenta universala. In roman este nevoie de o derulare fireasca a
lucrurilor. nechifor trebuie ingrpat crestineste, criminalul trebuie gasit sa-si
marturiseasca pacatul pentru ca balanta sa se echilibreze si lucrurile sa se
intoarca pe fagasul lor normal
Constructia romanului este rationalista, deductiva, nararea se realizeaza la
persoana a III a de catre un povestitor omniscient si obiectiv. Anumite
evenimente sunt previzibile (hotararea cu care investigheaza viitoria trebuie sa
aiba o finalitate conforma cu asteptarile) actiunea este urmarita cronologic (cu
cateva incursiuni in trecut, intrecut prin rememorarea povesti de iubire),
perspectiva este unica, dar nu de tip demiurgic (aflam odata cu vitoria ce i sa
intamplat lui Nechifor). In privinta personajelor, Georghita evolueaza pe
parcursul romanului maturizandu-se iar majoritatea celorlalte personaje se
inscriu intr-un stil munteanului, al targovetului, al carciumarului, al oierului.
In incipitul textului, vitoria avand legenda spusa de Nechifor Lipan la nunti
si cumetrii. Sensul acesteia reflecta faptul ca omul de la munte isi asuma
destinul, urmeaza felul randuielilor si se bucura deexistenta asa cum ii este
data de Dumnezeu. Din perspectiva acestei legende, actiunea romanului
reflecta destinul omului de la munte: drumul Vitoriei pentru implinirea
randuielilor (ritulurile crestinesti pentru inmormantare), pedepsirea ucigasilor
si continuarea vietii in spiritul traditiei parintilor si a strabunicilor.
Finalul operei este marcat de marcat de interventia protagonistei care isi
propune ca sensul vietii sale si a cipiilor sa continue randuielile specifice,
odata ce ritualurile crestinesti au fost indeplinie ea va urma cursul destinului
harazit de continuarea acelorasi valori, fara ca drama individuala sa afecteze
mentalitatea traditionala. In acest mod, se ajunge din nou la legenda Nechifor
din incipit , muntenii nu au noroc in viata , dar au “inima usoara” care ii ajuta
sa treaca peste necazuri si sa-si duca viata mai departe.
In ceea ce priveste reperele spatiale, actiunea se petrece in Magura
Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei. Absenta reperelor temporale precise
situaza viata muntenilor in afara unui timp istoric, cronologic. Astfel este
sugerata insistenta unui timp mitic, cu timp spiritual, al credintelor si al
datinilor stravechi care au valabilitate in orice epoca.
Conflictul principal al textului este cel exterior intre Vitoria si cei doi
ucigasi ai sotului ei, Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Acesta are un rol esential in
maturizarea lui Ghiorghita intrucat odata cu demascarea celor doi criminali, el
isi incheie propriul drum initiatic. Conflictul interior se manifesta la nivelul
protagonistei si consta in suferinta si zbuciumul profund al sufletului Vitoriei
plin de incertitudine si absenta oricarui semn de la sotul ei.