Furtună-Zaharia Alexandra

Colegiul Naţional ,,Gheorghe Roşca Codreanu”

Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg - d. 5 decembrie 1791, Viena) a fost
un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.
Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a
fost cunoscut ca „Anul muzical Mozart”.
Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși
împăratul Iosif al II-lea cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre.

Actul I
(În palatul lui Selim Pașa se găsesc închise Constanța și camerista ei Blonda. Curând apare
Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței, sosit pentru a o elibera. Pedrillo, valetul său,
prizonier și el, îi promite ajutorul......)Dar intrarea în palat îi este închisă de Osmin, căpetenia
ienicerilor. Profitând de faptul că Pașa Selim este mare amator de arhitectură, Pedrillo ajuns
grădinar îl recomandă pe Belmonte drept unul dintre cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului,
reușind astfel să-i asigure accesul în serai. Inima lui Belmonte este plină de speranță. Constanța,
dimpotrivă, singură și prizonieră în palat, își cântă dragostea pe care o crede pierdută.

Actul II
(În interiorul seraiului, Blonda își bate joc de caraghiosul Osmin. Deprimată și înspăimântată de
amenințările lui Selim, Constanța își exprimă gândurile triste. ...)Dar iată că apare Pedrillo care
anunță celor două femei sosirea lui Belmonte și planul lor de a fugi în aceeași noapte. Osmin va fi
adormit cu un praf pe care Pedrillo i-l va turna în vin. Pentru moment cei patru îndrăgostiți se
regăsesc fericiți.

Actul III
(La miezul nopții, Belmonte și Pedrillo pătrund în grădina palatului. Cu ajutorul unei scări,
Constanța și Blonda coboară și cele două perechi se îndreaptă către o barcă acostată la țărm...)
Osmin însă se trezește și îi surprinde. Selim Pașa sosește. Pe rând, Belmonte și Constanța iau vina
asupra lor, fiecare dorind să-l salveze pe celălalt. Impresionat de puterea dragostei lor, Selim Pașa îi
iartă și le redă tuturor libertatea.

Flautul fermecat (conform titlului original Die Zauberflöte) este o operă în două acte, a cărei
muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, pe un libret scris în limba
germană de Emanuel Schikaneder. Premiera absolută a operei a avut loc la Viena, la Burgtheater, la
data de 30 septembrie 1791, sub conducerea muzicală a compozitorului.

Tamino a fost atacat de un balaur, insa cele 3 Doamne ale noptii au omorat monstrul. Papageno
il gaseste pe print, iar acesta crede ca el l-a salvat, asa ca papageno incepe sa se laude ca l-a salvat
pe print din ghearele balaurului.Afland fapta sa, Doamnele noptii il pedepsesc, iar lui Tamino ii
daruieste un portret al Paminei, fiica Reginei Noptii, de care printul se indragosteste si care trebusa
o salveze pentru ca fusese rapita de Sarastro. Printul pleaca sa o salveze si primeste un flaut
fermecat.
Furtună-Zaharia Alexandra
Colegiul Naţional ,,Gheorghe Roşca Codreanu”

Tamino reuseste sa patrunda in templu, dar cand incearca sa fuga cu Pamina a fost prins si a trebuit
sa faca fata unor incercari, pentru a scapa. Printul reuseste sa faca fata probei tacerii, focului si apei
cu ajutorul flautului fermecat care il uneste cu Pamina si au ramas in templul iubirii pentru
totdeauna.

Don Giovanni este o operă a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe
un libret scris în limba italianăde Lorenzo da Ponte.
Premiera absolută a operei a avut loc la Praga, la "Ständetheater", la data de 29 octombrie 1787, sub
conducerea muzicală a compozitorului.

ACTUL I
În faţa casei Comandorului, Leporello (bas buff), servitorul lui Don Giovanni se plimbă supărat.
S-a săturat de înjosirile şi situaţiile neplăcute în care îl pune stăpânul său şi, în consecinţă, vrea să-l
părăsească (arie). Acoperindu-şi faţa cu o mască, Don Giovanni (bariton) coboară grăbit scările
castelului. În urma sa, Donna Anna (soprană), fiica Comandorului, îl urmăreşte adresându-i
reproşuri. Scena este întreruptă de apariţia Comandorului (bas) care, revoltat, îl provoacă pe tânărul
mascat la duel. Fără a ezita, Don Giovanni îl ucide şi fuge. Donna Anna se prăbuşeşte plângând
peste corpul neînsufleţit al tatălui ei jurând răzbunare (arie). Abia scăpat dintr-o aventură, Don
Giovanni este gata să se lase antrenat în alta. Atenţia îi este atrasă de silueta unei femei ce se
desprinde din întuneric. Dezamăgit atunci când recunoaşte în misterioasa femeie pe fosta sa
iubită Donna Elvira(soprană) care îl urmăreşte cu dragostea şi insistenţele ei, Don Giovanni
reuşeşte să se facă nevăzut lăsându-l pe Leporello să rezolve, cum va putea situaţia. Şiretul valet se
descurcă într-adevăr. El îi arată Donnei Elvira catalogul impresionant - şi desigur, neîncheiat încă -
al cuceririlor stăpânului său (arie). Donna Elvira pleacă îngrozită.
În acest timp, într-un alai de nuntă, Don Giovanni îşi alege o nouă victimă: pe Zerlina (soprană),
viitoarea soţie a ţăranului Masetto (bas). Nuntaşii sunt invitaţi să petreacă la castelul cavalerului.
Bănuitor, Masetto se opune dar, mai de voie, mai de nevoie se lasă convins şi acceptă. Zerlina este
pe punctul de a ceda insistenţelor lui Don Giovanni care o încântă cu perspectiva unei vieţi bogate,
lipsită de griji (duet). Dar Donna Elvira soseşte la timp ca să îi dezvăluie Zerlinei adevărata faţă a
seducătorului lipsit de scrupule care este Don Giovanni (arie). Apar Donna Anna şi logodnicul
ei Don Ottavio (tenor) care îi cer lui Don Giovanni ajutorul pentru a-l descoperi pe asasinul
Comandorului. Amuzat, cavalerul acceptă cu seninătate. Dar, datorită celor câteva cuvinte rostite,
Donna Anna îl recunoaşte (arie). Împreună cu Donna Elvira cei trei jură să-l pedepsească pe
vinovat.
În toiul petrecerii de nuntă, Don Giovanni e mai vesel ca oricând (arie). Zerlina şi Masetto s-au
împăcat. În grădină sosesc trei oaspeţi macaţi. Leporello îi invită generos la petrecere. Don Giovani
nu le dă atenţie până cănd cei trei nu-şi scot măştile: sunt Donna Anna, Donna Elvira şi Don
Ottavio, veniţi să-l pedepsească. Don Giovanni fuge croindu-şi drum cu spada.

ACTUL II
Don Giovanni îi porunceşte lui Leporello, ca travestit în hainele lui, să o reţină pe Donna Elvira.
Purtând hainele servitorului, frivolul cavaler va cânta o arie cameristei Donnei Elvira (serenadă). În
timp ce Don Giovanni cântă, apare Masetto cu o ceată de ţărani înarmaţi. Înşelat de întunericul
Furtună-Zaharia Alexandra
Colegiul Naţional ,,Gheorghe Roşca Codreanu”

nopţii ca şi de hainele schimbate, Masetto se lasă convins să-şi trimită oamenii în căutarea lui Don
Giovanni pe care vrea să-l pedepsească. Rămas singur cu presupusul Leporello, Masetto îşi dă
seama prea târziu de eroarea săvârşită şi încasează el de la Don Giovanni o bătaie zdravănă. Dar
mângâierile Zerlinei îl vor consola (arie). Între timp Leporello a ajuns cu Donna Elvira până în
grădina casei Comandorului. Încercând să fugă, valetul se vede înconjurat de duşmanii stăpânului
său, Donna Anna, Don Ottavio şi Masetto. Speriat, Leporello îşi dezvăluie adevărata identitate
reuşind astfel să scape. Dezamăgită în faţa acestei noi înşelătorii, Donna Elvira, se simte totuşi
cuprinsă de milă şi compasiune presimţind că pedeapsa nu va întârzia. Don Ottavio îşi consolează
logodnica, pe Donna Anna (arie).
La cimitirul unde s-a ascuns împreună cu Leporello, Don Giovanni zăreşte statuia Comandorului,
şi insolent, invită chipul de piatră la cină. Spre groaza lui Leporello, statuia înclină capul în semn de
acceptare. O voce de tunet îi anunţă lui Don Giovanni apropierea sfârşitului, dar frivolul cavaler
pleacă nepăsător. Donna Anna încearcă să-şi clarifice sentimentele.
În adâncul sufletului ea l-ar prefera oricând pe frumosul Don Giovanni logodnicului ei, dar
convenienţele o obligă să meargă până la capăt cu "jocul" răzbunării filiale şi al fidelităţii (arie). În
palatul său, stând la masă, binedispus Don Giovanni fredonează o arie din Nunta lui Figaro. Donna
Elvira face o ultimă încercare nereuşită de a-i redobândi dragostea. Statuia Comandorului urcă
ameninţătoare scările, venind să îndeplinească pedeapsa sortită lui Don Giovanni.
Flăcări se ridică din toate părţile, zidurile se prăbuşesc. Atingându-l, statuia îi transmite lui Don
Giovanni fiorul morţii. După dispariţia lui Don Giovanni, viaţa îşi reia cursul normal. Amintirea
cavalerului va dăinui însă în inimile celor care l-au cunoscut, în sufletul îndurerat al Donnei Elvira
şi chiar în cel al Donnei Anna care îi cere logodnicului un răgaz de gândire de un an, până la
căsătorie (sextet).

Così fan tutte (titlul original este identic:Così fan tutte) este o operă în două acte a cărei muzică
a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da
Ponte.Premiera absolută a operei a avut loc la Viena, la "Burgtheater", la data de 26 ianuarie 1787,
sub conducerea muzicală a compozitorului.

Actul I
Tinerii ofițeri Guglielmo si Ferrando se întrec în a lăuda grația și virtuțile logodnicelor lor -
surorile Dorabella si Fiordiligi. Prietenul lor mai vârstnic, Don Alfonso, ascultă toată această tiradă
cu un aer amuzat și îngaduitor, dar nu pare deloc convins de constanța si fidelitatea în dragoste a
celor două logodnice, a femeilor în general. Discuția celor trei este gata sa se transforme într-o
cearta serioasa, când Don Alfonso, pus pe glume si farse, ca de obicei, propune o solutie rezonabila.
Vor face un pariu: daca într-un timp stabilit cele doua logodnice se vor dovedi credincioase si
incoruptibile, Don Alfonso va plati prietenilor mai tineri o pungă cu țechini de aur. Daca nu, va
primi el aceasta sumă frumoasa, pe lânga satisfactia de a fi învingator. În acest timp, Dorabella si
Fiordiligi îsi amăgesc nerabdarea cu care asteaptă sosirea logodnicilor iubiți, privind portretele
acestora. Suspinele lor drăgostoase sunt întrerupte de sosirea lui Don Alfonso care, cu o vădită
“strângere de inima”, le comunică trista veste: Guglielmo si Ferrando vor trebui să plece la razboi.
Știrea cade ca un trăznet asupra bietelor fete, care se pierd în lacrimi. Conform întelegerii
secrete, cei doi logodnici sosesc și ei dupa scurta vreme, pentru a-și lua adio de la iubitele lor.
Promisiunile si juramintele prin care se leagă să-si ramână credincioși dau o dovadă în plus a
Furtună-Zaharia Alexandra
Colegiul Naţional ,,Gheorghe Roşca Codreanu”

dragostei celor patru tineri, care acum urma sa fie pusă la încercare. Tristetea si suferinta celor doua
surori nu este înteleasa și nici acceptată de camerista lor - vesela si isteata Despinetta, care le
sfătuieste sa renunțe la lacrimi, fiindca nu aduc nici un folos, și nu sunt nici meritate de cele mai
multe ori. Preocupat sa-si duca planul cu bine pâna la capat, Don Alfonso a câstigat de partea sa pe
Despinetta, care, în schimbul unei pungi cu bani, consimte sa-i dea tot ajutorul. Astfel, în casa celor
doua surori sunt introdusi doi tineri îmbrăcati excentric. Prezentati de catre Don Alfonso drept
prietenii lui, tinerii par încântati de cunostinta si nu pregeta sa faca declaratii de dragoste stapânelor
casei. Mai întâi surprinse, apoi intrigate de îndrazneala oaspetilor, Dorabella si Fiordiligi îi resping,
demne si cu răceală. În aparență dezamăgiți, cei doi tineri, care nu sunt altii decât Guglielmo si
Ferrando deghizati, par încântați de fidelitatea logodnicelor si se vad cu pariul aproape câstigat. Însa
Don Alfonso pune la cale o alta încercare. În grădină, în fața celor doua surori, tinerii simuleaza o
adevărată disperare din cauza iubirii neîmpărtășite, care îi determina să se otravească. Cu toții intră
în panica, iar Despinetta, expeditivă, alearga sa cheme un doctor. Acesta sosește si, uimindu-i pe
toti cu știința lui cam bizară, pretinde celor doua surori să-i sărute pe tineri, fiindca numai așa îsi
vor reveni. De această rețetă originala numai Don Alfonso nu se miră, pentru ca numai el stia ca
medicul era Despinetta travestita.

Actul II
Despinetta dorește sa-si convinga stapânele ca tinerii straini îndragostiti de ele merita mai multa
atentie, iar o femeie trebuie întotdeauna sa stie sa se faca ascultata si iubita. Drăgălașele fete ajung
pâna la urma la concluzia ca admiratorii lor nu sunt lipsiti de farmec si alege fiecare pe cel preferat,
care în realitate era logodnicul celeilalte. În amurgul blând care învaluie gradina, Dorabella,
ascultând cuvintele de dragoste ale lui Guglielmo, este aproape convinsa de sinceritatea
sentimentelor lui. Medalionul pe care i-l daruieste, si care simbolizeaza inima îndragostita a
tânarului, o cucereste definitiv.
În semn de afectiune, ea îi ofera portretul logodnicului plecat.Compatimindu-l pe Ferrando
înselat de logodnica, Guglielmo ia lucrurile mai usor, încercând sa nu faca o tragedie din aceasta
întâmplare. Fiordiligi, logodnica lui Guglielmo, care fusese mai ferma si mai greu de convins, se
lasa pâna la urma si ea cucerita de insistențele tandre ale lui Ferrando. Si pentru ca farsa sa aiba un
punct culminant, Don Alfonso pregateste numaidecât celebrarea căsătoriei dintre cele doua surori si
noii lor pretendenti. Este adus notarul, care întocmeste actele asa de bine, încât nimeni nu-si da
seama ca este tot Despinetta travestita.
Dar, tocmai când urma sa fie semnate contractele de casatorie, de afara răzbat glasuri care anunță
reîntoarcerea din război a celor doi logodnici trădați. Teama si panica îi cuprind pe toti, iar în
învălmășeala produsă Guglielmo si Ferrando reusesc sa se strecoare afara, unde îsi schimbă
costumele, ca peste câteva momente să apară, spre uimirea si încurcătura mireselor. Ca întotdeauna,
la momentul potrivit intervine însa Don Alfonso. El reuseste să-i împace pe tineri, dupa ce le
dăduse o lecție, sfătuindu-i că-i bine să știi să iei lucrurile așa cum sunt. În definitiv, “cosi fan tute”
(“așa fac toate”).