Sunteți pe pagina 1din 8

LP 2 . Decontaminări prin căldura umedă. Decontaminarea chimică.

Utilizarea
corectă a antisepticelor si dezinfectantelor.

OBIECTIVE: după această lucrare practică studenţii vor putea:


1. Să discute despre decontaminarea prin metode fizice
2. Să discute despre decontaminarea prin metode chimice
3. Sa discute despre cum se utilizeaza corect antisepticele si dezinfectantele

B. DECONTAMINĂRI PRIN CĂLDURA UMEDĂ

CĂLDURA UMEDĂ – în funcție de temperatura utilizată, poate realiza sterilizare sau


dezinfecție.
 Sterilizarea cu vapori de apă sub presiune (autoclav)
Autoclavul = incintă cu ax vertical sau orizontal, cu pereţi metalici rezistenţi şi un sistem de închidere
ermetică, în care vaporii de apă se comprimă la presiunea necesară sterilizării.
o Principiu: căldura umedă omoară microorganismele prin coagularea proteinelor; căldura umedă este
mai nocivă decât cea uscată.
o Indicaţii:
 soluţii apoase (medii de cultură);
 sticlărie de laborator cu destinaţii speciale (pentru culturi de celule);
 bioreziduri (culturi microbiene, produse biologice);
 material din bumbac;
 obiecte şi instrumente din cauciuc;
 instrumentar metalic chirurgical.
o Parametri:
 presiune 0,5 atm 1 atm 2 atm
 temperatură 115ºC 121ºC 134ºC
 timp de sterilizare = t egalizare a temperaturii + t omorâre a microbilor.
≈ natura, forma, = constant
volumul materialelor
o Etape de lucru:
 pregătirea lotului pentru sterilizare,

1
 verificarea nivelului apei din interiorul autoclavului,
 introducerea materialelor ambalate şi a martorilor,
 închiderea autoclavului, conectarea la sursa de curent și setarea parametrilor,
 evacuarea aerului din interiorul autoclavului va fi urmata de cresterea presiunii,
 sterilizarea propriu-zisă (timpul de sterilizare se măsoară din momentul atingerii temperaturii și
presiunii de sterilizare)
 deschiderea robinetului de evacuare a vaporilor va fi urmată de scăderea presiunii,
 deschiderea aparatului (imediat ce presiunea a ajuns la 0)
 uscarea materialelor (în autoclav, cu capacul deschis – vaporii de apă vor împiedica depunerea
pulberilor),
 verificarea martorilor,
 etichetarea, sigilarea şi stocarea materialelor (24 h- materiale ambalate în cutii metalice perforate
sau în casolete cu colier; 2 luni - materiale ambalate în pungi hârtie—plastic sudate).
o Controlul de calitate:
 martori fizici: termometru, manometru, cronometru
 martori chimici: substante chimice (impregnate pe benzi adezive) a căror culoare virează când
sunt respectaţi cei trei parametri ai sterilizării. Testul Bowie-Dick evidențiază eliminarea aerului
rezidual și penetrarea eficientă a vaporilor în materialul sterilizat.
 martori biologici: spori de Geobacillus stearothermophilus în fiole cu medii de cultură și indicator
de pH; după încheierea ciclului de sterilizare, fiolele sunt incubate la 56oC, 48 h; mediul de
cultură clar = sterilizare eficientă.
 martorii fizici şi chimici (benzi adezive) trebuie utilizaţi la fiecare ciclu al sterilizării, iar testul
Bowie-Dick și martorii biologici trebuie utilizaţi zilnic.
 Tyndallizarea (sterilizarea fracţionată)
 Indicaţii: substanţe termolabile – alimente, medii de cultură suplimentate cu ser (mediul Loeffler)
sau cu ou (mediul Lowenstein-Jensen).
 Parametri: 30-60 min., 3-8 zile consecutiv, la 56-100ºC
 Principiu: în intervalul dintre expuneri, produsele sunt menţinute la temperatura camerei, ceea ce
permite germinarea sporilor, formele vegetative care rezultă fiind distruse la al următoarele
tratamente termice.
 Fierberea – este o metodă de dezinfecție
 omoară formele vegetative ale bacteriilor, aproape toate virusurile şi fungii în cca. 10 minute,
virusul hepatitei B în cca. 30 minute
 Indicaţii: decontaminarea apei de băut, lenjeriei; fierul de călcat cu aburi distruge formele
vegetative bacteriene în 5-10 secunde.
2
 Parametri: 30 min., 100ºC
 Pasteurizarea – metodă de conservare a produselor alimentare lichide care folosește acţiunea
combinată a căldurii umede (60 oC - 135 oC) şi a frigului (4oC). Șocul termic distruge formele
vegetative dar nu și sporii bacterieni.
C. FRIGUL
 0oC – 7oC: efect bacteriostatic, este o modalitate de conservare a culturilor microbiene, produse biologice,
alimente
 peste -20 oC are efect microbiocid

 peste -80 într-un mediu protector (bulion glicerinat) poate asigura indefinit menţinerea viabilă
microorganismelor
D. RADIAŢIILE
 Radiaţiile neionizante (UV)

 Afectează replicarea ADN-ului celular


 Efect intens microbiocid la o lungime de undă de 260 nm
 Slabă penetrabilitate (dezavantaj)
 Lămpi UV- săli de operaţie, boxe pentru lucru aseptic, suprafeţe de lucru în laborator
 Radiaţiile ionizante (razele X şi gamma)
 Determină ionizarea apei cu formare de radicali toxici hidroxil ce acţionează asupra componentelor
celulare.
 Efect microbiocid la lungimi de unde mai mici de 1 nm
 Importantă penetrabilitate
 Radiaţiile gamma – sterilizarea în condiţii industriale a seringilor de unică folosinţă, mănuşilor
chirurgicale, materialelor de sutură
 Control sterilizare – benzi impregnate cu 106 spori de Bacillus pumilus
E. FILTRAREA
 Filtrarea este o metodă de decontaminare a aerului sau a unor soluţii degradabile prin căldură
 Filtrele cu pori de 0,01µm pot reţine inclusiv virusurile mici, având efect sterilizant
 Filtrele HEPA (High Efficiency Particulate Air Filters) – folosite pentru sterilizarea aerului în boxele de
siguranţă antiepidemică, sălile de operaţie, în saloanele pacienţilor cu boli cu transmitere aeriană, pacienţi
imunocompromişi, arşi.
F. ULTRASUNETELE
 au efect bactericid si se utilizeaza pentru dezinfecția instrumentarului stomatologic și chirurgical

3. DECONTAMINAREA CHIMICĂ
Clasificare:

3
- Agenţi de denaturare a stării coloidale a proteinelor (acizi, alcooli)
- Agenţi blocanţi ai grupărilor chimice libere a enzimelor (peroxizi, metale grele, formaldehidă, oxid de etilen)
- Agenţi care lezează membranele celulare (fenoli, detergenţi)
- Agenţi care alterează acizii nucleici (derivaţi de anilină, acridină)
Există diferenţe în ce priveşte eficienţa antimicrobiană, activitatea în prezenţa substanţelor organice,
toxicitate; curat/murdar; necesitatea penetrării agentului dezinfectant.
a) FENOLUL ŞI DERIVATII FENOLICI
Fenolul
Acţiune: denaturează proteinele şi lezează membrana celulară
Nivel de eficienţă: intermediar spre scăzut
Spectru: bacterii Gram pozitive;
Utilizare: iniţial ca antiseptic în chirurgie, ulterior înlocuit de compuşii fenolici
Dezavantaje: este scump, are un miros înţepător, iritant pentru piele, activitate redusă în prezenţa
substanţelor organice
Compuşii fenolici
Acţiune: denaturează proteinele şi lezează membrana celulară
Nivel de eficienţă: intermediar spre scăzut
Spectru: Efect germicid mult mai bun
Utilizare: dezinfectant şi antiseptic
Avantaje: toxicitate mult mai redusă, eficienţi chiar şi în prezenţa materialului organic, cum ar fi vomă,
puroi, saliva şi fecale; rămân active pe suprafeţe un timp îndelungat
Dezavantaje: irită pielea
Exemple:
o Ortofenilfenolul - este ingredientul activ din dezinfectantul Lysol
o Triclosanul - este încorporat în numeroase produse de larg consum, inclusiv saci de gunoi şi scutece.
o Hexaclorofen
b) ALCOOLII
Acţiune: denaturează proteinele şi lezează membrana celulară
Nivel de eficienţă: intermediar
Spectru: bactericid (inclusiv pe Mycobacterium), fungicid, virucid (virusuri cu anvelopa); cu toate
acestea, ele NU sunt eficiente împotriva endosporilor bacterieni
Utilizare: dezinfectant, antiseptic şi dizolvant în tincturi
Exemple: soluţii de alcool 70% - 90%
o Etanolul
o Izopropanolul - are o activitate bactericidă mult mai bună

4
Avantaj – se evaporă rapid şi nu lasă nici un reziduu
Dezavantaj
o nu stau suficient timp în contact cu microorganismele pentru a fi eficiente
o alcoolul etilic interacţionează uşor cu materia organică – instrumente medicale şi termometre trebuie să fie
curăţate înainte de imersie în soluţie.
o De obicei se recomandă o imersie de 10 minute într-o soluţie de alcool 50% - 80% pentru o dezinfecţie
eficientă, apa prevenind o evaporarea rapidă
! Alcool pur nu este un agent antimicrobian eficient, deoarece denaturarea proteinelor necesită apă.
c) HALOGENI
Halogenii = elementele chimice non-metalice foarte reactive; sunt utilizaţi atât singuri, cât şi în combinaţie cu
alte elemente în compuşi organici şi anorganici. Acţiune: denaturarea proteinelor, inclusiv a enzimelor.
Nivel de eficienţă – Intermediar
Spectru: forme bacteriene vegetative, fungi, unii endospori bacterieni şi numeroase virusuri
Exemple: iod, clor, brom, fluor.
Iodul
este un bine-cunoscut antiseptic
utilizat fie sub formă de tinctură fie ca iodofor (compus organic cu eliberere lentă a iodului)
Iodofori sunt mai eficienţi, deoarece eliberează iodul pe o perioadă lungă de timp şi nu este iritant pentru
piele. Betadina este un iodofor utilizat în spitale pentru a pregăti tegumentul preoperator şi pentru a trata
arsurile.
Clorul
este utilizat pentru tratarea apei potabile, apei din piscină şi a apelor de la staţiile de epurare.
Compuşii pe baza de clor sunt dezinfectante eficiente (hipoclorit de sodiu – clorul casnic, înălbitor;
hipocloritul de calciu)
Dezinfectant pentru sistemele de hemodializă (domeniul medical) şi pentru diferite ustensile (industria
produselor lactate şi restaurante)
Dioxidul de clor
este un gaz care poate fi folosit pentru dezinfecţia spaţiilor mari;
Exemplu - a fost utilizat în clădirile de birouri federale contaminate cu spori de antrax ca urmare a atacului
bioterorist din 2001.
Cloraminele
sunt combinaţii chimice ale clorului şi amoniacului
folosite ca antiseptice pentru piele, sau ca dezinfectante pentru sursele de apă
cloraminele sunt agenţi anti-microbieni mai puţin eficienţi decât alte forme de clor, dar au avantajul de a
elibera lent clor.
Brom
5
agent anti-microbian utilizat pentru dezinfecţia eficientă a căzilor cu hidromasaj, deoarece se evaporă mai
încet decât clorul la temperaturi ridicate
folosit ca o alternativă a clorului în dezinfectarea piscinelor.
Fluor (fluorura)
agent antibacterian utilizat în dezinfecţia apei de băut şi ca antiseptic în pasta de dinţi.
d) AGENŢII OXIDANŢI
Acţiune: denaturarea proteinelor prin oxidare
Nivel de eficienţă – înalt
Spectru: deosebit de eficienţi împotriva microorganismelor anaerobe
Utilizat: dezinfectant, antiseptic pentru leziuni profunde, sterilizarea echipamentului medical
Exemple: Peroxizii, ozonul şi acidul peracetic
Peroxidul de hidrogen
produs chimic de uz casnic
poate dezinfecta şi chiar steriliza diferite suprafeţe cum ar fi lentilele de contact
NU este un bun antiseptic pentru leziunile deschise, superficiale deoarece catalaza îl neutralizează rapid
în industria alimentară - sterilizează diferite ambalaje, cum ar fi cutiile de suc.
Ozonul
unele ţări din Europa îl folosesc ca dezinfectant pentru apa de băut
Este mai eficient decât clorul, dar este mult mai scump şi este dificil să se menţină o concentraţie
constantă eficientă de ozon în apă.
Acidul peracetic
este un sporicid extrem de eficient utilizat pentru a steriliza diferite suprafeţe
personalul medical şi cel din industria de prelucrare a produselor alimentare îl folosesc pentru a steriliza
diferite echipamente, pentru că NU interacţionează cu materialul organic şi nici nu lasă reziduu toxic.
e) AGENŢI TENSIOACTIVI
Acţiune: reduc tensiunea superficială a apei şi lezează membrana celulară
Nivel de eficienţă: scăzut
Reprezentanţi: săpunurile şi detergenţii.
Săpunurile – efect de degerminare
Detergenţii – antiseptice
Sărurile cuaternare de amoniu:
o substanţe anti-microbiene, incolore, fără gust şi inofensive pentru om (cu excepţia concentraţiilor mari).
o acţionează prin lezarea membranei celulare, astfel încât celulele afectate pierd ioni intracelulari esenţiali,
cum ar fi ionii de potasiu.
o bactericide, în special împotriva bacteriilor Gram-pozitive, fungi, virusuri cu anvelopa

6
o Nu sunt eficiente împotriva virusurilor nude, micobacteriilor, sau endosporilor bacterieni.
o Interacţionează cu contaminanţii organici (acţiune întârziată) şi sunt inactivate de săpunuri.
f) METALE GRELE
Acţiune: denaturează proteinele
Nivel de eficienţă: scăzut
Reprezentanţi: argintul, mercurul, cromul
Argintul
Azotat de argint (1%) – unguent oftalmic pentru nou-născuţi (Neisseria gonorrhoeae); în prezent este în
mare parte înlocuit de alte unguente anti-microbiene, mai puţin iritante.
Utilizat în unele pansamente chirurgicale şi creme pentru arsuri.
Mercurul
Thimerosal – utilizat în conservarea vaccinurilor; în prezent foarte puţine vaccinuri pentru adulţi conţin
thiomersal (anti-tetanos, anti-gripal şi anti-meningită meningococică)
Cupru
interferă cu clorofila
folosit pentru a controla creşterea algelor din rezervoare, acvarii, bazine de înot şi rezervoare de stocare a
apei
în absenţa contaminanţilor organici, cuprul este un algicid eficient în concentraţii reduse.
g) ALDEHIDELE
Acţiune: denaturează proteinele şi inactivează acidul nucleic
Nivel de eficienţă: înalt
Reprezentanţi: glutaraldehida şi formaldehida
Glutaraldehida
soluţie de 2% - bactericid, fungicid şi virulicid
o expunere de 10 minute - dezinfecţie eficientă pentru majoritatea obiectelor, inclusiv echipamentele
medicale şi stomatologice
o expunere de 10 ore – sterilizare
mai putin iritantă, mai eficientă, dar mai scumpă decât formaldehida
Formaldehida
soluţie de 37% = formol
lichid de îmbălsămare şi dezinfectant pentru camere de izolare, dulapuri de evacuare, instrumente
chirurgicale şi aparatele de dializă

trebuie să fie manipulată cu grijă deoarece aceasta irită mucoasele şi este cancerigenă.
h) AGENŢII GAZOŞI
Acţiune: denaturează proteinele

7
Nivel de eficienţă: înalt
Reprezentanţi: oxidul de etilena, oxid de propilenă şi beta-propiolactona
Indicaţii: sterilizarea obiectelor sensibile la căldură şi umiditate (componente ale aparatelor de respiraţie
asistată, articole de laborator din plastic, saltele, perne, valve cardiace, catetere, echipamente electronice şi
diferite alimente uscate sau sub formă de pulberi)
Sterilizarea se realizează într-o cameră închisă care conţine aceşti agenţi antimicrobieni extrem de reactivi
şi sporicizi (4-18 ore).
Dezavantaje: pot fi extrem de periculoşi pentru persoanele care le manipulează; se utilizează în
combinaţie cu azot 10% - 20% sau dioxid de carbon, deoarece există risc de explozie; sunt extrem de toxice;
sunt potenţial cancerigeni (în special beta-propiolactonă)
Oxid de etilenă
frecvent folosit ca agent gazos de sterilizare în spitale şi cabinete stomatologice
NASA îl foloseşte pentru a steriliza navele spaţiale
spitalele mari folosesc camere de oxid de etilenă, similare ca aspect cu autoclavele, pentru sterilizarea
instrumentelor şi echipamentelor sensibile la căldură
Reguli privind utilizarea corectă a dezinfectantelor:
1. Soluţiile se prepară în momentul folosirii
2. În alegerea concentraţiilor se va ţine seama de condiţia curat/murdar a obiectelor supuse acţiunii
dezinfectantelor
3. Pentru decontaminarea mâinilor, întotdeauna soluţia antiseptică se toarnă pe mâini (introducerea acestora în
soluţie conduce la inactivarea rapidă a efectului antimicrobian)
4. Nu supraîncărca, pentru a evita scurgeri contaminante la mobilizarea borcanului
5. Nu introduce obiecte care plutesc decât dacă pot fi umplute şi imersate complet sau dacă borcanul are capac
şi poate fi înclinat repetat.
6. Nu introduce materiale cu conţinut proteic mare, ci colectează-le separat pentru autoclavare directă.
7. Nu dilua dezinfectantul prin scurgeri de lichide. Pentru supernatantul din tuburile de centrifugă foloseşte un
container separat cu soluţie mai concentrată de dezinfectare şi prevăzut cu pâlnie pentru reţinerea aerosolilor
contaminanţi.
8. Nu lăsa mai mult de 24 de ore materialele în soluţia dezinfectantă şi nu refolosi soluţia pentru că se pot
selecta şi înmulţi bacterii de contaminare rezistente
9. Soluţiile dezinfectante nefolosite 24 de ore se aruncă