Probele la care il supune Spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca

omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa, pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui sa-si
conduca propria gospodarie, sa-si intemeieze o familie si sa stie sa o apere de dusmani.
Altruismul, sufletul lui bun se manifesta, indirect, prin dragostea pentru albine si furnici, insusiri ce
il determina sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru
asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Pentru ca fusese
milos, binele pe care Harap-Alb il fecuse se intoarce, furnicile alegand macul de nisip si craiasa
albinelor identificand-o pe adevarata fata a imparatului Ros, micile insecte salvand astfel viata
protagonistului. Generozitatea si sentimentul de compasiune se disting indirect din secventa de la
inceputul basmului, cand mezinul craiului o miluieste "cu un ban" pe batrana cersetoare intalnita la
curtea tataiui sau.