La 28 august 1749, la Frankfurt, Germania, s-a nascut Johann Wolfgang von Goethe.

A fost
un scriitor german, ilustru ganditor si om de stiința, una dintre cele mai de seama personalitati
ale culturii universale. Goethe este in multe privinte ultima personalitate literara pe deplin
integrata pentru care literatura, arta, stiinta, cercetarea si viata publica au concurat spre a-i
fauri o cariera de scriitor, ministru de stat, om de stiinta, director de teatru si critic. Figura
proeminenta a literaturii universale, Goethe si-a dominat perioada ca putini alti oameni, asa
cum a facut-o Dante, Milton si Voltaire. S-a remarcat practic in toate genurile literare: poezia
lirica, drama, literatura beletristica. Goethe a contribuit la definirea perioadei romantice in
romanul sau deschizator de drumuri, ”Suferintele tanarului Werther”, in timp ce in „Faust” a
transpus una dintre cele mai marete povestiri mitice ale lumii ca „Divina Comedie” a lui
Dante si „Don Quijote” a lui Cervantes care ne-a oferit jaloanele necesare pentru intelegerea
conditiei umane. O figura legendara inca din timpul vietii, Goethe este unul din personajele
de baza ale literaturii mondiale.
Suferinţele tânărului Werther este primul roman al marelui poet, dramaturg și romancier
german Johann von Goethe. Povestea epistolară despre o aventură nefericită și sinuciderea
unui tânăr a obţinut un succes imediat, aducându-i celebritatea tână-rului autor la numai 25 de
ani. Publicat mai întâi în germană în 1774 și tradus în toate limbile impor-tante ale Europei la
scurt timp după aceea, romanul a fost una dintre senzaţiile literare ale secolului.
“Sfuerintele tanarului Werther “ este povestea unui destin tragic ,fiind primul roman tragic al
literaturii universale. Eroul insusi este un personaj tragic: mediul,societatea il resping
,intreaga viata ii este ostila, el traieste un fir nesfarasit de deziluzii si se simte deja strain in
viata atunci cand se arunca cu intreaga-I fiinta in iubirea pentru Lotte, in care vede
calea,singura cale spre absolute,spre mantuire. Isi joaca soarta pe o singura carte ,cea a iubirii
,dar si aceasta se vadeste a fi o carte perdanta. Inca o deziluzie, la capatul unui lung sir de
depectii,dar tocmai pentru ca si-a investit intreaga fiinta in aceasta dragoste,el nu este dispus
sa renunte la ea. Va renunta,in schimb, la viata,situandu-se,prin implinirea actului de suicid,in
imperiul tragicului. Actul lui Werther insa ,nu este un act de lasitate, este actul unei
dezamagiri profunde si revolte fata de mediul social iubirea lui ,conotand prin urmare,un
maxim de tragism , gestul sau fiind cel al dezamgirii profunde. Totodata,prin acelasi gest,
Werther devine intr-un anume fel biruitor:chingile sociale il sufocau, “inchisoarea vietii “ ii
devenise de nesuportat ,iar in acest moment descopera posibilitatea sa evadeze, sa se
elibereze de toate constrangerile si apasarile vietii ,luand cu sine ce-I era mai sfant :
dragostea.
Insasi Goethe vrobeste despre personajul sau astfel : “Nu puteti sa refuzati spiritului si
caracterului sau admiratia si dragostea voastra ,iar destinului sau,lacrimile voastre .”
Povestea este narată sub forma unei serii de scrisori trimise de către un tânăr pe nume
Werther prietenului său Wilhelm, timp de optsprezece luni, între mai 1771 și decembrie
1772. La un bal, Werther întâlnește o tânără pe nume Charlotte (Lotte), frumoasa și
fermecătoarea fiică a unui judecător. Deși știe că este logodită și se va căsători cu Albert, care
însă este plecat, Werther se îndrăgostește până la obsesie de Lotte. O vizitează zilnic și începe
să îi reproșeze că petrece prea mult timp cu celelalte cunoștinţe ale ei. Însă Albert se întoarce,
iar fermecătoarea idilă cu Lotte trebuie să ia sfârșit. Werther petrece șase săptămâni de chin
în compania celor doi logodnici, prins în mrejele unei pasiuni invincibile și frustrante. Apoi
părăsește Wahlheimul pentru a scăpa de chinuri. Devine secretarul unui ambasador, pe care
nu îl agreează. Auzind vestea că Lotte și Albert se căsătoriseră, își dă demisia din postul său,
devenind însoţitorul unui principe la domeniul său de la ţară, dar este la fel de nemulţumit.
Întorcându-se la Wahlheim, începe să se întâlnească din nou cu Lotte și cu Albert. Scrisorile
lui devin din ce în ce mai deprimate, vorbind despre sentimente de pustiu și despre dorinţa de
a adormi și a nu se mai trezi niciodată. Ajuns la limita epuizării și depresiei, după ce îi scrie
într-o scrisoare finală lui Lotte că „nu multor fiinţe nobile le-a fost dat să își verse sângele
pentru cei pe care îi iubesc, și prin moartea lor să ofere o viaţă de o sută de ori mai fericită
pentru prietenii lor”, Werther se sinucide împușcându-se în cap.
 Motive literare ȋn „Suferințele tânărului Werther”
1.Dragoste
Poeziile de dragoste se desfӑșoarӑ ȋn perioada mai-decembrie 1771 ( 4 Mai 1771-21
Decembrie), corespondența dintre Werther și prietenul său Wilhelm prezinta dragostea lui
Werther pentru Lotte. În șapte luni, drumul duce de la fericirea lui Werther la moartea
acestuia. Între 30 Mai și 16 Iunie Werther nu scrie. Acesta este momentul în care el o
cunoaste pe Lotte. În scrisoarea sa din 16 Iunie, Werther spune lui Wilhelm, așa cum sa
întâmplat și de ce corespondența a fost ȋntreruptӑ. Iubirea lui Werther pare a fi mai spiritualӑ.
Pentru Werther, Lotte este un înger. Pentru Werther, Lotte nu este o ființă pământească, ci o
ființă sfântă și prin urmare dragostea întreagӑ este sacrӑ. Asocierea dintre sacru și dragoste
apare într-o alta celebrӑ lucrare a iubirii, ca Romeo și Julieta, sau Tristan și Isolda. Dar, un
om se poate ȋndrӑgosti de un înger? Werther ezită, se bâlbâie și vocea lui tremurӑ , dar eu nu
sunt în măsură să spunӑ cât este ea de perfectӑ , ci de ce este perfectӑ. Apoi el isi găsește
cuvintele și o descrie pe Lotte : o fată frumoasă ,de mărime medie, ce purta o rochie simplӑ
albӑ cu panglici de culoare roșu. Ochi negri, buze și obraji de proaspete,
vibrante,vesele.Werther admite incapacitatea lui de a vorbi despre dragoste.
2.Sinucidere
Pentru Goethe, a compune „Suferințele tânărului Werther”, a fost un proces terapeutic. El
a biruit dragostea lui pentru Charlotte în Wetzlar, care a fost logodită cu Johann Kestner.
Într-o mișcare ingenioasă, el a lăsat protagonistul ȋn inima lui și emoțiile descrise sunt o
stare patologicӑ de spirit. Goethe a proiectat boala proprie la alter ego-ul lui Werther, a
cărui moarte a fost modelatӑ îndeaproape pe sinuciderea unui prieten pe nume Wetzlar
Ierusalim. Numai prin acest proces de creație purgativ Goethe ar putea să scape de valurile
de moarte, de care el e devorat.
Dar de ce protagonistul se sinucide? Acesta este un amant nefericit? Mândria lui este
doar in inima lui, sursa lui de toată bucuria și tristețea. El are o sensibilitate romantică
veșnică: să nu fie niciodată satisfăcută, și urmatӑ întotdeauna de o căutare de idealuri.
3.Familia
Werther are probleme cu mama - nu poate fi nici o îndoială. El nu și-a insultat mama în
mod direct, dar aversiunea sa este stropitӑ de-a lungul poveștii. De exemplu, el nu are
contacte directe cu ea. Numai către Wilhelm. O altӑ dovadӑ este în tonul amar al scrisorii din
data de 5 Mai 1772, cȃnd a menționat Werther decizia mamei de a părăsi locul nașterii sale.
Unul dintre principalele puncte de interes ȋn „ Suferințele tânărului Werther” este dorința lui
Werther pentru o nouă familie. În căutarea acestei familii idealizate, el se împiedică peste
Lotte. Familia ei este relativ liniștită și el are în vedere moartea timpurie a mamei acesteia și
abundența de copii/frați . Familia lui Lotte are două lucruri importante pentru Werther. Mulți
copii și o mama iubitoare (Lotte).
4.Subiectivitatea
Werther este chintesența romantismului timpuriu. El este foarte emoțional și mândru de
contradicțiile sale, mândru să fie ȋn suferință. El își petrece majoritatea timpului în auto-
cunoaștere. Asta se datorează faptului că nu contează ce știe despre sine: el va sustrage
mereu ceea ce simte.

Istoricul cenzurii
La publicarea sa, în 1774, romanul Suferinţele tânărului Werther a fost primit cu
entuziasm de cititorii din toată Europa. Faptul că se știa că povestea lui Goethe era bazată
pe evenimente reale, mai ales pe sinuciderea tână-rului Karl Wilhelm Jerusalem, a
amplificat„febra Werther”, care a cuprins continentul și care avea să dureze timp de
decenii după publicarea romanului. Au apărut continuări, parodii, imitaţii, opere, piese de
teatru, cântece și poeme inspirate de povestea romanului. Doamnele preferau apa de
colonie Eau de Werther , bijuterii și evantaie cu același nume. Bărbaţii purtau jachetă
albastră și vestă galbenă ca și Werther. Figurine de porţelan chinezesc îi în-truchipau pe
Werther și Lotte. În 12 ani, 20 de ediţii neautorizate au apărut în Germania. În Anglia până
la sfârșitul secolului existau 26 de ediţii diferite după traducerea din franceză. Napoleon i-
a spus lui Goethe că îi citise romanul de șapte ori. Pelerini din toată lumea vizitau
mormântul lui Karl Jerusalem, unde ţineau discursuri și depuneau flori.Sinuciderea lui
Werther a inspirat o serie de tineri, deopotrivă băieţi și fete, din Germania și Franţa, să își
ia viaţa, având în buzunare exempla-re din romanul lui Goethe. Deși nu este dovedit că
sinuciderile ar fiavutlocoricumși fără romanul lui Goethe, scriitorul a fost asaltat de critici,
care vedeau romanul ca având o influenţă negativă și încurajând o sensibilitate morbidă.
Clericii predicau împotriva romanului. Facultatea de Teologie din Leipzig a solicitat
interzicerea romanului, pentru că acesta recomanda sinuciderea. Imediat după această
sesizare, consiliul orașului a impus interdicţia. În 1776, în Danemarca, traducerea a fost
interzisă, cartea nefiindîn concordanţă cu doctrina luterană stabilită de Coroană drept
religie naţională. Goethe scria despre roman în memoriile sale: „…am transformat
realitatea în poezie, însă prietenii mei au început în mod confuz să creadă că trebuie să
transforme poezia în realitate, să pună romanul în scenă și să se sinucidă!”.
Pe parcursul anilor 1783-1787, Goethe a revizuit romanul și a adăugat pasaje menite să
sublinieze problemele mentale ale lui Werther și să îi descurajeze pe cititori de a-i urma
exemplul.