Sunteți pe pagina 1din 38

Daruri Spirituale

I. Introducere și generalități
1. Definiție: Darurile
spirituale sunt anumite capacități sau aptitudini cu care Duhul Sfânt înzestrează
pe fiecare membru al trupului lui Hristos la convertire. Prin acestea fiecare
credincios își găsește rostul și împlinirea sa în biserică și, în consecință,
biserica se zidește. Doar prin angajarea darurilor spirituale ale fiecărui
membru, comunitatea poate ajunge sub deplina conducere a Duhului Sfânt,
pentru împlinirea mandatului la care biserica a fost chemată.
2. Caracteristicile
biblice ale darurilor spirituale:

1. Sunt multiple – 1Cor. 12,4

2. Sunt împărțite diferit – 12,11

3. Sunt date fiecăruia – 12,7

4. Se completează reciproc – 12,13.14

5. Contribuie la unitatea bisericii – 12,24.25

6. Servesc la zidirea comunității – Efes. 4,11-13

7. Nu slujesc pentru zidirea personală, ci pentru zidirea altora – 1Cor.


12,7; 1Petru 4,10

8. Cer utilizarea lor activă – 1Tim. 4,14.


3. Date esențiale despre
darurile spirituale:

 Darurile spirituale sunt


fie (a) capacități naturale – acesta e cazul general – care sunt amplificate
și transformate în daruri spirituale la convertire (după cum darurile naturale
ale celor 5 pâini și 2 pești au hrănit supranatural peste 5000 de oameni,
lăsând și un prisos de 12 coșuri pline de fărâmituri – Matei 14,17-21);
fie (b) capacități cu totul noi, – acesta e cazul particular – pe care
persoana nu le-a avut deloc înainte de convertire, și pe care le primește
supranatural.
 Darurile spirituale nu
vin ca o recompensă sau ca un premiu în urma unor merite spirituale; ci
sunt înzestrări ale harului chiar din momentul convertirii, deci fără legătură
cu merite omenești.
 Nu orice creștin cu numele
are daruri spirituale ci doar cel cu adevărat convertit (născut din Duhul).
 Darurile spirituale sunt
condiționate de dependența credinciosului de biserica luată în totalitate,
pentru că ele servesc la zidirea ei. Oricine se disociază sau se izolează
de biserică nu-și mai poate folosi darul spiritual.
 Chemarea lui Dumnezeu la
lucrare nu vine decât în direcția darurilor spirituale cu care El îi înzestrează
pe credincioșii Săi. Altfel zis, Dumnezeu nu dă nici o altă chemare în
afara darului cu care ne înzestrează. Căci darul n-are alt scop decât tocmai
să ne echipeze pentru a putea împlini chemarea (sau trimiterea) Sa.
 Darurile se întâlnesc în
variante diferite și în grade diferite. De ex: în cadrul darului evanghelizării,
găsim darul în măsură evidentă, mare, foarte mare sau extraordinară. Și,
de asemenea, acest dar se manifestă și în diverse variante ca: darul evanghelizării
publice; darul evanghelizării personale; a evanghelizării pentru copii
sau tineret – diferit de cel pentru adulți; sau a evanghelizării prin scrierea
de literatură, care e deosebit de cel prin viu grai…
 De regulă, darurile spirituale
dotează pe creștin pentru toată viața. În cazul apostaziei sau al respingerii
repetate (vezi cazul Hazen Foss), ele sunt retrase.
 Darurile spirituale nu
aduc cu sine infailibilitate. Ca orice capacitate, darul spiritual constituie
doar un fond a cărui utilizare depinde de râvna și alegerea spirituală
a credinciosului. Ca orice talant, el poate fi pus la lucru și dezvoltat,
sau dimpotrivă, înăbușit și îngropat.
 Darurile spirituale excepționale,
de domeniul supranaturalului, (ca de ex. darul spontan al vorbirii în limbi
străine, darul minunilor, darul vindecării sau darul profeției…), sunt
manifestate doar în ocazii excepționale, utilizarea lor fiind condiționată
de voința expresă a lui Dumnezeu pentru fiecare caz în parte. Utilizarea
lor la întâmplare “pe bandă rulantă”, este o concepție nebiblică (cf. Marcu
5,31: toată mulțimea Îl îmbulzește și-L atinge dar… numai o femeie este
vindecată!).
 Nu este normal în dreptul
nici unui dar să se aștepte ca majoritatea creștinilor să-l aibă. Cea mai
frecventă greșeală este să-i judecăm pe ceilalți în funcție de înclinațiile
și capacitățile noastre, osândindu-i dacă nu simt și nu acționează exact
ca noi (de ex: cei cu darul ospitalității să judece pe cei ce nu sunt la
fel de ospitalieri ca și ei, etc…). Această greșeală se numește “proiecția
darului spiritual” (= a proiecta asupra altora propriul tău fel de a fi).

4. Deosebirea dintre Roada


Duhului și Darul Duhului… Orice persoană se definește ca individ în funcție
de trei categorii de trăsături: (a) de trăsăturile de temperament (fire
veselă, vorbăreață, extravertită… sau melancolică, liniștită, introvertită);
(b) de trăsăturile de caracter (caracter moral, altruist… sau dominat
de egoism, lipsit de principii); și (c) de capacitățile sale proprii (capacitatea
de a comunica ușor, de a desena, îndemânare manuală, etc…). Nedeosebirea
celor trei categorii care definesc personalitatea conduce la neînțelegerea
corectă a darurilor spirituale. O confuzie tipică este confundarea Roadei
Duhului (= trăsături de caracter, nivelul spiritual) cu Darul Duhului Sfânt
(= capacități specifice); mai exact, când un anume dar (“vorbirea în limbi”)
este socotit ca semn al împlinirii spirituale (adică Roadă).

Roada Darul
Privește caracterul Privește slujirea
nostru noastră
Este scopul lucrării Este mijlocul lucrării harului,
harului în om (Rom. 1,13) care conduce către scop.
Se referă la natura Se referă la capacitățile
lui “Hristos în noi” (cum este El și lui “Hristos în noi” (ce face El și,
implicit, cum suntem noi) inplicit, ce avem noi).
Este unică și Este felurit și
complexă (Galateni 5,22) unilateral.
Fiecare trebuie Fiecare posedă
s-o posede complet. doar în parte.
Va dăinui în infinit Va înceta la încheierea
(1 Cor. 13,8) Planului de mântuire. (1 Cor.
13,8-10)

II. Lista darurilor spirituale


1. Pasajele biblice
cheie. Există patru pasaje compacte (Romani 12, 3-8; 1Corinteni 12,4-11
+ 27-31; 1Corinteni 14,26 și Efeseni 4,11-12) care enumeră în mod explicit
31 de daruri spirituale, din care unsprezece sunt repetări (de trei ori
se repetă darul proorociei, de trei ori darul învățătorului, de două ori
darul apostolatului, o dată darul conducerii, o dată darul limbilor străine
și odată darul tălmăcirii). Pe lângă aceste repetări, unele daruri sunt
menționate sub nume diferite în epistole diferite (anume: darul slujirii
este în alt loc denumit darul ajutării, darul tălmăcirii este o altă lucrare
a aceluiași dar, al limbilor, darul vindecării miraculoase intră sub titlul
mai larg al darului minunilor). Iar două din darurile prezentate subînțeleg
alte două daruri distincte: darul proorociei incluzând, în semnificația
lui de atunci, și darul predicării, iar darul conducerii – purtând și darul
administrării (vezi amănunte la descrierea lor).
2. Tabelul sinoptic
al darurilor spirituale
Daruri Daruri spirituale Daruri Daruri ~incluse
sinonime distincte repetate (+neexplicite)
Romani 12: (în celelalte 18. darul predicării
pasaje)
1. al proorociei +3
= al ajutorării 2. al slujirii
(1Cor.12)
3. al învățătorului +3
4. al îmbărbătării
5. al dăruirii
6. al conducerii +1 19. darul
administrării
7. al milosteniei
1Corinteni 12
8. al înțelepciunii
9. al cunoștinței
10. al credinței
11. al minunilor ~ darul vindecării
12. al
discernământului
= al tălmăcirii 13. al vorbirii în alte +1 +1
(1Cor.12) limbi
14. al apostolatului +2
1Corinteni 14,26
15. al cântării
Efeseni 4,11-12
16. al
evanghelizării
17. al păstoririi

Pe lângă cele 19 daruri


distincte enumerate în cele 4 pasaje, în Biblie mai există multe texte
disparate care descriu diverse daruri nemenționate mai sus. Astfel sunt:

– Darul rugăciunii – care apare


evident la Samuel (1Sam. 12,23; 15,35; 16,1); și Ana, fata lui Fanuel (Luca
2,37);

– Darul meșteșugurilor, cu darul


creator al artelor plastice – în Exod 31,2-6, în dreptul lui Bețaleel și
Oholiab;
– Darul sociabilității – la Barnaba
(Fapte 4,36; 9,27; 15,37-39);

– Darul ospitalității – la Maria,


mama lui Ioan-Marcu (Fapte 12,12); la Acuila și Priscila (Rom. 16,3-5);

– Darul organizării – la Ietro (Exod


18,17-27);

– Darul misiunii externe – la Pavel


și Barnaba (Fapte 13,2-4; Galat. 2,7);

– Darul celibatului – amintit în


Matei 19,12 și dovedit la Pavel (1Cor. 7,7) și la fetele lui Filip (Fapte
21,8.9);

– Darul abnegației (a sărăciei voluntare)


– la Rut (Rut 1) și la Pavel (Filip. 3,7.8; 4,12);

– Darul martiriului – la toți apostolii.

3. Criterii de recunoaștere
a darurilor spirituale. Odată cu darurile spirituale, Dumnezeu a pus în
însăși natura noastră și în viața noastră criterii de recunoaștere a darurilor
noastre. Iată-le mai jos, exprimate sub forma de întrebări:

1. Câtă bucurie îți face slujirea în acel domeniu?

2. Cu câtă ușurință și îndemânare lucrezi în acel domeniu?

3. Cât succes ți-a dat Dumnezeu în acea ramură de slujire?

III. Testul pentru descoperirea darurilor spirituale


1. Metodologia: Pentru
descoperirea darurilor cu care sunteți înzestrat, parcurgeți pas cu pas,
atât individual cât și în grupa dv. mică, etapele indicate mai jos:

1. Cultivați un spirit de rugăciune și dispoziția de a afla darurile pe


care vi le-a dat Dumnezeu.
2. Luați în prealabil decizia de a pune la lucru darurile ce vor fi descoperite
pentru zidirea Bisericii.

3. Cercetați ce preocupări sau activități vă produc plăcere? Nu uitați:


utilizarea darului spiritual se dă pe față prin pasiune, inventivitate
(creativitate), îmbogățire sufletească și eficiență.

a. Notați ce responsabilități v-au produs până în prezent bucurie: ____________________

b. Notați ce activități vă produc neplăcere cel mai mult: ____________________

4. Familiarizați-vă cu lista de daruri spirituale (după formularul de evaluare).

5. Întocmiți mai întâi o listă cu darurile pe care, în mod cert, NU le


aveți.

6. Completați apoi chestionarele testului de daruri spirituale (chestionarele


A, B, C, D, E, F), abordând întrebările cât mai onest și spontan. Solicitați
și doi “martori” pentru completarea chestionarelor de contraevaluare (G,H).

7. Notați-vă (conform indicațiilor prezente pe formularul evaluator) darurile


evidente și darurile latente.

8. Studiați aprofundat privind darurile dv. (Vezi capitolul IV). Scrieți


numele unei persoane care considerați că are chiar darul în cauză și cu
care credeți că puteți discuta despre acesta: Cum și-a descoperit el darul?
Cum îl utilizează? Notați răspunsul lui.

Numele ____________________ ; Răspunsurile lui: ____________________ etc.

9. Aflați părerea altor creștini din comunitate cu privire la ce dar spiritual


aveți dv.

a. Indicați numele unei persoane capabile de a vă aprecia corect, cu care


să vorbiți despre darurile dv. spirituale ____________________ .

b. Stabiliți-vă termenul pentru discuție ____________________ .


2. Și acum, ce să facem
cu darurile noastre spirituale?
1. Analiza profilului comunității și al nevoilor ei. Pornind de la principiul
că “un dar spiritual nu are alt scop decât zidirea comunității”, și că
“nici un dar nu poate fi utilizat în afara nevoilor comunității”, apare
necesitatea de a descoperi care sunt darurile spirituale de care duce lipsă
comunitatea mea. Cu siguranță că, dacă omitem acest punct de plecare, am
putea lesne să producem doar comunități “corintene” – în care toți se luptă
doar după un singur și același dar: “darul limbilor”… în timp ce, sub
celelalte aspecte, comunitatea zace în ruină (vezi 1Corinteni). În privința
darurilor, fiecare comunitate are un profil specific “pozitiv-negativ”.
Completarea, în urma unei analize atente, a celor trei liste după modelul
de mai jos, orientează alegerea activității dv. spre cele mai neglijate
domenii, făcând ca chemarea lui Dumnezeu să vină nu neapărat în dreptul
darului cu punctajul cel mai mare, ci în dreptul darului cel mai util la
un moment dat.

Puncte tari Puncte slabe Corespondența darurilor


(Daruri (Daruri mele cu darurile lipsă ale bisericii
abundente) lipsă) mele
1 1 1
2 2 2
3 3 3
Etc… Etc… Etc…

2. Descrierea aplicațiilor pentru fiecare dar spiritual. Orice dar se cere


pus la lucru, în cadrul unei activități anumite. Iată de ce este nevoie
ca, pentru fiecare din darurile mele, să descopăr (și să descriu amănunțit)
posibilele lor aplicații. De exemplu, darul conducerii are, ca posibile
aplicații: conducerea unei acțiuni (grupa mică în familie), a unui serviciu
(distribuire de ajutoare), a unui sector (diaconia familiilor tinere),
compartiment (“juniori”, al Șc. de Sabat), departament (lucrarea misionară)
sau chiar a comunității. Fiecare din aplicațiile exemplificate mai sus
are nevoie de o detaliată descriere, după modelul de mai jos:

Aplicație: Conducător Durata acțiunii: Minimum


Darul: Conducerii
de grupă mică I an
Această
aplicație Daruri
Ore Înclinații și
cuprinde Posibilă spirituale
dedicate pe trăsături Îndrumător:
următoarele instruire: complementare
săptamână: dorite:
sub- necesare:
responsabilități:
Optimism,
1. Crearea unei Darul
cca. 1/2 bună
atmosfere ospitalității; al Fratele X
oră dispoziție; –
confortabile. sociabilității
comunicativ
Dinamica Înclinație spre
2. Pregătirea Darul
2 ore grupelor mici, lectură și Fratele X
temei. învățătorului
cap… meditație
Manualul
Experiența cu
Conducătorului
3. Conducerea Darul o diversitate
2 ore de Seminar Sora Y
discuțiilor. conducerii de
Apocalips,
personalități
cap…
4. Consilierea
Darul Capacitate de
individuală a Curs de…,
cca. 2 ore consilierii, a asculta; – Sora Y
membrilor ținut de pastor
păstoririi induvidualizare
grupei.
5. Lămurirea Cum să
neclarităților abordăm Gândire logică;
din diferite Darul – capacitatea
1 oră Fratele X
partea categorii…; evanghelizării de
prietenilor de Să studiem a ilustra
adevăr. împreună
6. etc… … … … … …
Cum contribuie
prin: dezvoltarea grupelor
aplicația
mici; creștere spirituală individuală; promovarea spiritului de unitate;
aceasta
dezvoltarea manifestării dragostei; includerea noilor convertiți; atragerea
la zidirea
de prieteni; întărirea identității advente… etc…
comunității?

Descrierea aplicațiilor
se poate face individual dar cel mai bine în grupă mică; sau, eventual,
în cadrul unor clase de ucenicie cu toți ucenicii din comunitate, la care
participă toți cei prezenți, sub conducerea pastorului sau a locotenentului
său.

3. Și… la treabă! Odată cu clarificarea fiecărei aplicații și cu descoperirea


“rolurilor” pe care fiecare aplicație le atrage după sine, sunteți mai
edificat care este prioritatea darurilor dv., în funcție de nevoia bisericii
și de cea mai completă înzestrare a dv. Urmează să luați legătură cu factorii
de răspundere pentru diferitele ramuri de activitate din biserică și să
porniți la lucru. Aceasta înseamnă mai întâi (a) să vă instruiți; (b) să
vă formați structura cerută de activitatea aleasă; și (c) să activați,
cu
rugăciune și spirit deschis pentru îmbunătățirea constantă a slujirii dv.
Orice neclaritate ce-ar apare trebuie lămurită, din aproape în aproape,
cu coordonatorul sau eventual cu pastorul.
3. Pericole care pot
să compromită darurile spirituale:
1. Recunoașterea sau alegerea doar a acelor daruri spirituale care să vă
facă viața cât mai comodă cu putință… Această atitudine ascunde două
stări nedorite: (a) folosirea darurilor spirituale în afara spiritului
fundamental de subordonare și slujire față de Dumnezeu (de “naștere din
nou”), cu scopul de a-ți procura satisfacții firești sau pentru a-ți face
un nume în biserică (de exemplu: vrei să fii neapărat dirijor de cor!);
(b) folosirea conceptului de daruri spirituale pentru a te eschiva de datoriile
anevoioase pe care le-am intitulat “faptele creștinismului practic”, neplăcute
pentru firea egoistă, îndatoriri ce decurg din rolul de creștin mărturisitor.
Cu alte cuvinte, în dreptul acelor datorii, să spui: “n-am aceste daruri!”…
Pentru a evita aceste două situații negative, parcurgeți următorul exercițiu:

– din lista celor 30 de daruri spirituale, scrieți pe o foaie de hârtie


– pe o coloană verticală – toate darurile la care ați obținut punctajul
cel mai scăzut. Apoi, pe coloana din dreapta, notați – în dreptul fiecărui
dar – ce “fapte ale creștinismului practic” corespund darului în cauză.
Subliniați “îndatoririle” cu care aveți cele mai mari probleme de punere
în practică; și, în final, propuneți-vă o strategie de exersare a acestora.

Doar așa vă veți clădi


caracterul în asemănarea cu Hristos, fără de care nu este sfințire, nici
mântuire (Gal. 6,8.9).

2. Angajarea darurilor dv. spirituale în domenii deja saturate în comunitate


(unde există deja destulă slujire). Aceasta n-ar produce decât tensiune,
fricțiuni și frustrare. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, iar duhurile
proorocilor sunt supuse acestora (1Cor. 14,32.33). În cazul că n-aveți
decât daruri de care comunitatea dv. nu are trebuință, căutați-vă o altă
comunitate în care darul dv. este căutat (2Cor. 10,16).

3. Plafonarea darurilor spirituale, prin nedezvoltarea lor calitativă.


Este adevărat că prin exercițiu, ele se întăresc și se specializează. Dar
dacă lipsește preocuparea constantă de a ridica gradul de instruire și
nivelul calitativ, va dispare și eficiența și implicit bucuria de a lucra.
Acceptați roluri noi (aplicații noi) ale darurilor dv. Fiți deschiși la
observațiile și criticile altora (Prov. 21,29: “omul fără prihană își îmbunătățește
calea”). Căutați și citiți bibliografia adecvată; folosiți – și chiar creați
– ocazii de instruire, îmbunătățire și perfecționare a darurilor voastre
spirituale (2Tim. 1,6). Cercetați periodic rezultatele și eficiența exercitării
darurilor dv. spirituale. Păstrați lista darurilor spirituale și notați,
în dreptul fiecăruia, efectele corespunzătoare.

4. Limitarea numărului darurilor dv. doar la acelea pe care le-ați identificat


la primul test de daruri spirituale. În realitate, darurile nu sunt sectoare
izolate între ele, domenii paralele care nu se întâlnesc în veci. Dimpotrivă,
după cum unele daruri sunt evident corelate cu altele (ca de ex: darul
păstoririi – corelat cu cel al consilierii + al conducerii + al învățătorului…
ș.a.), prin dezvoltare, orice dar ajunge să se interfereze cu altele, astfel
că pe parcurs avem privilegiul să descoperim noi daruri ale Duhului Sfânt.
Rămâneți deschiși pentru domeniile altor daruri spirituale încă neexperimentate
(evidente sau latente). Observați efectele pe care activarea în aceste
noi domenii vi le produc. Puneți-vă periodic (la 6 luni – un an) întrebările
următoare:

a. În care responsabilitate
ați mai dori să activați?

b. Ați descoperit în
ultimul timp vreo responsabilitate în biserică care n-a fost încă preluată
de nimeni?

c. V-ați putea imagina


activând în acea responsabilitate descoperită?

IV. Prezentarea darurilor spirituale


1. Darul abnegației
(sau al sărăciei voluntare)

1. Referințe biblice majore. Rut 1, 15-17.21-22; 1Regi 19,19-21; 1Cor.


9,6.7.15.18; Filip. 3,7.8; 4,12.

2. Definiție: Darul abnegației este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos renunță, de bună voie și cu bucurie,
la bunăstare materială și viață confortabilă, pentru a duce un stil sărac
de viață, prin care cîștigă o mare credibilitate și autoritate înaintea
poporului și a celor săraci.

3. Scurtă explicație: Darul este vizibil în dreptul celor ce au avut mari


posibilități materiale și s-au dezis de ele. Ea se deosebește de darul
dăruirii, cu care de altfel se completează în proporție de 90%.

4. Aplicații posibile: Misiune externă; lucrare pentru defavorizații societății;


apostolat…

5. Exemple moderne: Petrus Valdo (bogat negustor din Lyon, sec. XII, întemeietorul
valdenzilor); John Wesley (întemeietorul metodismului, a cîștigat enorme
fonduri pentru cauza lui Dumnezeu, dar care la moarte n-a lăsat în urmă
decât o manta veche, două lingurițe de argint și o Biblie, unica lui comoară);
Abraham Bininger (se vinde pe sine însuși ca sclav, ca să poată predica
Evanghelia sclavilor de pe insula Sf. Toma); Doctorul Stanley Sturges (misionar
adventist în Nepal, trăind de bunăvoie cu familia în cea mai neagră mizerie,
ducând lumina la băștinași).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. de a face din sărăcia voluntară o sursă de merite și îndreptățire personală.


Soluție: s-o ascundă în mod constant de ochii oamenilor (s-o facă mai puțin
evidentă), adoptând o ținută decentă, lăsând să fie vizibilă doar pentru
Dumnezeu.

b. să facă din sărăcia voluntară un scop în sine, fără să dobândească vreo


autoritate sau influență pozitivă asupra celorlalți. Soluție: să-și pună
serios întrebarea dacă au cu adevărat acest dar; în caz afirmativ, să se
străduiască să-l coreleze cu alte daruri complementare, ca binefacerea,
dăruirea, slujirea săracilor, evanghelizarea poporului, etc… pe care
darul abnegației să le facă și mai strălucitoare.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


2. Darul administrării

1. Referințe biblice majore: Geneza 41,33-36.46-49; Prov. 31,10-27; Fapte.


4,32-35 + 6,1-6; 1Tim. 3,4-5.

2. Definiție: Darul administrării este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos devine destoinic să administreze
și să conserve bunurile bisericii cu scopul dezvoltării familiei lui Dumnezeu
și a lucrării Sale.

3. Scurtă explicație: Darul administrării, prezent și el într-unul din


pasajele majore cu daruri spirituale (1Cor. 12,28), a fost în general confundat
cu darul conducerii.

[Dacă, în Romani 12,6, darul conducerii este exprimat printr-un cuvânt


care înseamnă “a fi pus în vârf” sau “deasupra”, în schimb în 1Cor. 12,28
este folosit un alt cuvânt: kiberneseis, kubernon (de unde “cibernetică”,
iar în latină “gubernon”, adică guvern) care înseamnă a cârmui (dar sub
directivele altui conducător). Aceasta se referă la darul “administrării”
(cum îl și traduc versiunile engleze NIV și NASV).]

Mântuitorul se referă
la acest dar în patru parabole (Matei 21,33; 25,14; Luca 16,1; 19,12).
Darul acesta vine să completeze, pe tărâmul folosirii bunurilor materiale,
darurile conducerii și al organizării.

4. Aplicații posibile: trezorier sau casier; manager; diaconia bisericii;


departamentul Tabita; serviciile sociale ADRA; plănuire pe termen lung;
consilierea conducătorilor…

5. Exemple moderne: Selina Huntington (tânără văduvă a prințului de Huntington,


care și-a administrat averea uriașă doar în folosul misiunii metodiste,
încât la moartea ei – la 81 ani, nu mai rămăsese absolut nimic); Will H.
Williams (trezorier al Conferinței Generale care, printr-o administrare
inspirată cu totul miraculos, a salvat toate fondurile bisericii adventiste
în perioada marii prăbușiri economice a Americii, între 1932 și 1933).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. să accentueze prea mult conservarea fondurilor în dauna dezvoltării


lor prin utilizarea funcțională. Soluție: să-și redefinească periodic scopul
întregii lor lucrări, care este dezvoltarea și înaintarea lucrării lui
Dumnezeu.

b. să prețuiască mai mult câștigarea valorilor neînsuflețite decât câștigarea


de suflete. Soluție: să fie incluși în activitățile misionare care au directă
legătură cu sufletele (săraci, bolnavi, necredincioși care trebuie conduși
la Hristos).

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


3. Darul apostolatului

1. Referințe biblice majore: Matei 10,2-15; Fapte 8,14-17; Romani 16,7;


1Cor. 12,28-29; Galateni 1,1-3 și 15-24.

2. Definiție: Darul apostolatului este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos este recunoscut spontan, în
temeiul autorității spirituale, ca lider spiritual pentru o mulțime de
comunități.

3. Scurtă descriere: Responsabilitatea unui apostol depășește sfera unei


comunități. Cel care are acest dar se caracterizează printr-o viziune largă
asupra afirmării, consolidării și dezvoltării bisericii într-un spațiu
geografic întins.

4. Aplicații posibile: Pionierat pentru întemeierea de noi comunități;


Plănuire de perspectivă; Misiune externă; Consiliere intercomunitară; Responsabilități
supra-comunitare.

5. Exemple moderne: Martin Luther (marele reformator german); Charles Wesley


(părintele metodismului); James White (pionier al bisericii advente); Ștefan
Ivăncică; Ștefan Demetrescu (pionieri AZS români).
6. Pericole pentru cei ce au acest dar:

a. Autocrație (individualism, lipsa corecției de sine). Soluție: o perioadă


precisă de ucenicie fără vreo altă responsabilitate.

b. Lipsa darurilor complementare al organizării și al conducerii (o lucrare


dezordonată). Soluție: asocierea strânsă cu altcineva care deține aceste
daruri, după modelul: doi câte doi, ca Pavel cu Sila.

c. Titanism (vedetism, rol de guru, orgoliu). Soluție: amplificarea timpului


de devoțiune personală, care aduce în suflet umilința și nevoia după sfaturile
altora.

d. Trei tentații speciale: bani, sex și putere.

e. Lipsa dispoziției de a fi itinerant (legarea de domniciliu e prea rigidă).


Soluția: alcătuirea, cu rugăciune, a unui program ferm, dar echilibrat.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


4. Darul artelor (creativității
artistice)

1. Referințe biblice majore: 2Sam. 23,1-7; 1Regi 4,32 (Cânt. Cântărilor);


7,13-5.

2. Definiție: Darul artelor este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos reușește să dea curs expresiei artistice
în felurite chipuri constructive, care îmbogățesc sufletește și spiritual
biserica.

3. Scurtă explicație: În timp ce darul meșteșugului realizează utilul,


darul artelor realizează frumosul. Pe lângă a fi “rezistentă”, o clădire
(=biserica) trebuie să mai aibă și frumusețe, ca o cerință a naturii sufletului
omenesc. Realizările acestui dar oferă membrilor bisericii căi prin care
să-și exprime bucuria, adorarea și alte simțăminte înălțătoare.

4. Aplicații posibile: creație poetică; proză; compoziție muzicală; decorațiune


interioară; decorațiune florală; tehnoredactare; grafică; afișe; invitații
artistice; eșarfe stradale; modelaj; materiale ilustrative pentru profeții;
artă fotografică; materiale pentru măsuța cu nisip; pictură; mici opere
de artă ca suveniruri și premii în anumite ocazii; cercuri de creație;
lucrarea cu copiii, juniorii; lucrarea cu tineretul; misiune preevanghelistică
pentru copiii diferitelor medii (localnici, orfelinate, handicapați, copiii
din zone albe)…

5. Exemple moderne: Harry Anderson (cel mai mare pictor de subiecte biblice,
adventist).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. complexul culturii (complexarea în fața marilor creații universale,


sau complexarea în fața criteriilor artistice ale lumii necreștine) prin
care propria creativitate este strangulată. Soluție: să evite publicul
simandicos și să caute un public lipsit de pretenții sofisticate, pe care
să-l îmbogățească sufletește prin lucrările darului acesta.

b. Subordonarea scopului creației – slavei personale și nu slavei lui Hristos.


Soluție: post și rugăciune, pentru pocăință adevărată.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


5. Darul celibatului

1. Referințe biblice majore: Matei 19,10-12; Fapte 21,8.9; 1Cor. 7,7.8;


1Cor. 7,32-35.

2. Definiție: Darul celibatului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos este abilitat să rămână necăsătorit,
fără să înfrunte frământări emoționale și tentații sexuale mari, și să
fie totuși fericit în această condiție, în care se poate dedica pe deplin
lucrării lui Dumnezeu.

3. Scurtă descriere: Ca și darul misiunii externe, darul celibatului nu


poate avea sens decât în combinație cu alte daruri, care tocmai prin darul
celibatului devin mai efective. Oamenii cu acest dar sunt mai fericiți
și mai eficienți singuri decât dacă ar fi căsătoriți.

4. Aplicații posibile: TOATE aplicațiile, mai ales cele legate de misiune


externă și întemeiere de noi biserici.

5. Exemple moderne: John Stott (teologul englez, confesorul reginei, autor


de literatură creștină).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:


a. de a ceda la presiunile societății în vederea încheierii căsătoriei.
Soluție: focalizarea asupra chemării lui Dumnezeu și asupra darului specific,
precum și afirmarea publică a darului și a opțiunii personale.

b. unii creștini practică darul celibatului fără însă a-l recunoaște ca


atare, în consecință auto-condamnându-se sau suspectându-se psihic. Soluție:
efectuarea testului; aprofundarea cunoștințelor cu privire la acest dar;
discuții clarificatoare cu persoane spirituale și cu experiență.

c. o conduită neatentă cu sexul opus, ca urmare a supralicitării acestui


dar. Soluție: studiu; rugăciune și recunoașterea periodică a vulnerabilității
proprii (1Corinteni 10,12).

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


6. Darul conducerii

1. Referințe biblice majore: Gen. 18,17-19; 35,2-5; Exod 18,21.22; Iosua


1,1-11; Jud. 6,33-35; Neemia 2,11-20; 1Tes. 5,12.13.

2. Definiție: Darul conducerii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos este împuternicit să pună înaintea
bisericii ținte, care sunt în armonie cu planurile de viitor ale lui Dumnezeu,
și să le transmită în așa fel încât membrii bisericii să le urmeze de bunăvoie
și în unitate, pentru ca, în final, să le realizeze, spre slava lui Dumnezeu.

3. Scurtă explicație: Confirmarea acestui dar stă în faptul că oamenii


urmează pe conducător de bună voie. Ei nu au nevoie să se străduiască ca
oamenii să-i recunoască, căci ei poartă în ei înșiși autoritatea pe care
acest dar o aduce. 70% din cei cu darul conducerii au și darul organizării.

4. Aplicații posibile: conducător sau prezbiter; conducător de departament;


conducător al serviciilor divine; planificare pentru termen lung…

5. Exemple moderne: toți reformatorii protestantismului (Jan Hus, Martin


Luther, Jean Calvin); William Miller (liderul mișcării advente).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. de a se detașa și izola de restul membrilor, încetând de a mai comunica.


Soluție: Studierea intensivă a caracterului Domnului Hristos și o devoțiune
deosebită, și planificarea unor ocazii periodice de comunicare cu alți
conducători și membri.
b. Simțământul infailibilității și invulnerabilității, anticamera mândriei
(Prov. 26,12). Soluție: păstrarea unui jurnal al luptelor, slăbiciunilor
și înfrângerilor, ca și a biruințelor prin Isus.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


7. Darul consilierii
(îmbărbătării)

1. Referințe biblice majore: Exod 18,18.24; Judecători 4,4.5; 2Sam. 17,5-14;


2Cronici 20,12-19; Fapte 14,21.22; 1Tes. 2,10-12.

2. Definiție: Darul consilierii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos găsește sfaturi înțelepte, îmbărbătări
și mângâieri pentru cei ce se află în încercări și impasuri.

3. Scurtă explicație: Darul consilierii este mai mult decât avizarea sfătoasă
dar distantă. El conduce la identificarea cu cel în nevoie, la ascultarea
lui atentă și, în mod corespunzător, la îndreptarea atenției lui spre cuvintele
de îmbărbătare, de mângâiere și de sfătuire din Scriptură, împreună cu
sfaturile relevante pe care o analiză atentă a situației le oferă. Acest
dar se deosebește de cel al păstoririi doar prin termenul de asistare:
darul consilierii răspunde ocazional, cât durează încercarea – și nu pe
termen lung, cum se întâmplă cu darul păstoririi.

4. Aplicații posibile: echipă de împăciuire; încadrarea noilor convertiți


în biserică; diaconia bătrânilor și bolnavilor gravi; lucrarea cu grupurile
sociale dezavantajate (șomeri, emigranți, deținuți și exdeținuți); consilierea
îndoliaților; diaconia tineretului (consiliere profesională); lucrarea
cu adolescenții; consiliere familială; serviciu telefonic de intervenție;
lucrarea grupelor mici; diaconia bolnavilor; descoperirea darurilor spirituale
ale altora…

5. Exemple moderne: Philip Melanchton (asociatul și consilierul liniștit


al lui Martin Luther cel furtunos); Ene Dumitrescu (bătrânul țăran din
zona Buzăului, consilier anonim al lui Florea Dumitru, președintele Uniunii).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. grabă în vederea sfătuirii înainte de îndeplinirea completă a ascultării


stimulatoare a celui în necaz. Soluție: participarea la un seminar de “Limbajul
alinării”.

b. ascultarea problemei doar cu “o ureche” și tendința spre părtinire,


din prea multă identificare cu împricinatul. Soluție: stabilirea fermă
a principiului de a nu te pronunța până nu i-ai ascultat pe fiecare din
împricinați pe rând și apoi împreună. Abia după aceea sfatul și mângâierea
sunt constructive.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


8. Darul credinței

1. Referințe biblice majore: 2Regi 4,20.37; 2Regi 5,3; Neemia 2,25; Matei
21,18-22.

2. Definiție: Darul credinței este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos recunoaște, într-o măsură neobișnuită
(ca și când ar vedea), voia lui Dumnezeu cu privire la înaintarea lucrării
Lui.

3. Scurtă explicație: Mai mult ca exercitarea credinței în Dumnezeu, cei


cu darul credinței nu se sperie de obstacole și riscuri din fața țintei
credinței atunci când au puternica convingere că un anumit lucru reprezintă
voia lui Dumnezeu. În cele mai multe cazuri, aceștia sunt vizionarii care
dau o direcție nouă dezvoltării bisericii.

4. Aplicații posibile: planificare pe termen lung; conducerea comunității;


inițierea de diferite acțiuni; misiune externă; întemeiere de comunități;
evanghelizare…

5. Exemple moderne: Robert Moffat (misionarul Africii de Sud, socrul lui


Livingstone, care a “văzut” convertirea lui Africaaner, cel mai crud dușman
al albilor, și a reușit în ciuda tuturor riscurilor); John Tay (misionarul
AZS care a crezut în convertirea globală a urmașilor piraților de pe insula
Pitcairn și, în 1886, s-a dus și a reușit întocmai).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. dificultatea de a primi critici și sfaturi, ca urmare a încrederi exagerate


în ei înșiși. Soluție: studierea cărților Spiritului Profetic care descoperă
pe larg slăbiciunile omului în raport cu caracterul lui Dumnezeu.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


9. Darul cunoștinței

1. Referințe biblice majore: 1Regi 4,29-34; Fapte 18,24-25.

2. Definiție: Darul cunoștinței este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos excelează în descoperirea, strângerea,
analizarea, sistematizarea și formularea ideilor de care are nevoie biserica
pentru a se întări și pentru a crește.

3. Scurtă explicație: acest dar se manifestă printr-o înclinație specială


pentru studiu și documentare, în același timp printr-o abilitate a persoanei
în cauză de a reține și ordona în mod constructiv cunoștințele dobândite,
precum și prin creativitate privind formularea de concepte și idei noi.
La 70% din cei astfel dotați, darul cunoștinței se corelează cu darul învățătorului.

4. Aplicații posibile: cercetare teologică; scrierea de cărți; jurnalistică;


planificare pe termen lung; alcătuirea de seminarii; elaborarea de analize
asupra comunității…

5. Exemple moderne: Constantin Tischendorf (lingvist, descoperitor îndârjit


al Codex Sinaiticus pe muntele Sinai); John N. Andrews (pionier adventist,
cunoscător pe de rost a Noului Testament și a mari părți din V.T.); Vilhelm
Moldovan.

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. adâncirea în studiu până la ruperea de realitate, ceea ce face ca darul


să-și piardă aplicabilitatea. Soluție: practica lui Ioan Botezătorul, care
din când în când cobora în lume ca să recunoască realitatea; efectuarea
periodică a altor activități cu caracter practic.

b. angajarea în strângerea de informații (chiar fără pierderea simțului


realității) dar numai după criteriul plăcerii personale, nu și în funcție
de nevoile bisericii. Soluție: contacte dese și comunicare eficientă cu
conducătorii bisericii.

c. pericolul îngânfării (1Cor. 8,1.2). Soluție: regularitatea și consistența


studiului devoțional.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


10. Darul dăruirii

1. Referințe biblice majore: 2Sam. 17,27-29; Luca 21,1-4; Fapte 20,33-35;


2Cor. 8,2-5.

2. Definiție: Darul dăruirii este capacitatea dată de Dumnezeu, prin care


un membru al trupului lui Hristos este în stare să dăruiască cu bucurie
și generos bunuri materiale pentru Împărăția lui Dumnezeu.

3. Scurtă explicație: Darul dăruirii este mai mult decât credincioșia cu


care creștinii plătesc regulat zecimea și darurile lor. El constă din inițiativa
de a dărui constant, mult mai mult decât atât, pentru înaintarea lucrării.
Aproximativ 20% din membrii comunității au darul acesta. El nu trebuie
confundat cu darul abnegației, cu care, de altfel, se poate împleti.

4. Aplicații posibile: susținerea misiunii externe; susținerea de proiecte


evanghelistice (publice, prin radio, prin TV); susținerea de proiecte sociale
(pentru categorii dezavantajate); susținerea săracilor bisericii; trezorier;
activitate în comitetul financiar…

5. Exemple moderne: William Colgate (băiatul sărac care, pe măsură ce devenea


bogat prin comerțul cu săpun, mărea progresiv procentul dăruirii, până
când a ajuns să dăruiască 10 zecimi – tot – lui Dumnezeu); J. McKee (milionar
american adventist, patronul celui mai mare lanț de panificație din USA,
suporterul a multe și costisitoare proiecte. El a sponsorizat – împreună
cu alții – și Net ’96).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. diminuarea dăruirii atunci când apar probleme financiare personale.


Darul acesta însă nu este condiționat de bogăție, ci se manifestă la fel
și în sărăcie. Soluție: revizuirea făgăduințelor lui Dumnezeu și stimularea
credinței, de a-L pune pe Dumnezeu la încercare tocmai în asemenea situații.

b. ispita de a fi învinși de gândul utilizării egoiste a banilor, veniți


ca binecuvântare, pentru interese personale. Soluție: consiliere din partea
conducătorului și o regulată informare cu privire la noi solicitări evanghelistice.

c. de a dărui oricui și oricum, cu sau fără folos, doar de dragul bucuriei


de a da. Soluție: asocierea cu o persoană care are darul administrării
sau al organizării.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


11. Darul discernământului
(deosebirii duhurilor)

1. Referințe biblice majore: 1Regi 22,6-28; Luca 9,51-56; Fapte 5,1-10;


16,16-22; 1Ioan 4,1-5.

2. Definiție: darul discernământului este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos ajunge să cunoască cu certitudine
dacă o declarație, în aparență adevărată, este de inspirație divină, omenească
sau diabolică.
3. Scurtă explicație: Darul acesta este o parte din prevederile lui Dumnezeu
prin care să ocrotească biserica Sa de rătăcire. Acest dar se manifestă
fie printr-un discernământ subtil între adevăr și minciună, datorat unei
intuiții remarcabile și unei judecăți extrem de fine; fie printr-o iluminare
divină cu privire la realitățile inaccesibile minții omenești.

4. Aplicații posibile: consiliere în general; consilierea conducătorilor;


domeniul comunicațiilor și al presei; reprezentare în relațiile publice;
rugăciune de mijlocire; lucrare socială pentru diferite grupe dezavantajate;
predicare; plănuire pe termen lung…

5. Exemple moderne: Ellen G. White – și cazul Annei Philipps (descoperirea


exact în ziua manifestării, printr-o scrisoare trimisă cu o lună înainte
din Australia, a unui spirit profetic fals care amenința să câștige majoritatea
bisericii și a conducătorilor din Battle Creek = sediul lucrării de atunci).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. de a deveni aspru și judecător cu cei amăgiți de inspirația demonică.


Soluție: reîntoarcerea la Modelul Isus, care nu acuza ci elibera pe demonizați,
cu iubirea Sa.

b. Cultivarea ascunsă a ideii că în cazul posedării acestui dar, eu devin


invulnerabil. Soluție: reamintirea că, chiar în cazul celei mai mari iluminări,
“cunoaștem în parte” (1Cor. 13,9); și că nici profeții nu sunt invulnerabili
(vezi: Iosua 9,3-27; Numeri cap. 22-24; 2Sam. 7,1-7; Galateni 2,11-14!!)

c. Aprecierea că părerea proprie este superioară oricui și nu trebuie să


se subordoneze nimănui. Soluție: să-și reamintească 1 că darul acesta
este în armonie cu celelalte între care se află… darul conducerii; 2
că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii care cere văzătorilor să se supună
autorității Lui lăsată în biserică, în sfatul conducătorilor, și că 3
un iluminat are tot timpul nevoie să primească confirmarea corpului bisericii,
dat fiind că un singur Duh lucrează prin toate darurile și ele sunt compatibile
și se recunosc între ele!

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


12. Darul evanghelizării

1. Referințe biblice majore: Fapte 8,5.6; Fapte 8,26-40 (+21,8); Fapte


26,17-29; Romani 1,1.14.15.

2. Definiție: darul evanghelizării este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos se distinge prin vestirea Evangheliei
necredincioșilor, în așa fel încât aceștia sunt conduși la convertire și
devin forțe active în biserică.

3. Scurtă explicație: Darul evanghelizării înzestrează pe cineva cu elocvență,


putere de convingere, bucurie în exercițiul vestirii Evangheliei. În cele
mai bune cazuri, 10% din membrii unei biserici locale au darul evanghelizării.
Cine își descoperă acest dar, trebuie să se degreveze de alte obligații
și să se angajeze intens în această activitate, după un plan conturat prin
rugăciune și consultare cu factorii de conducere ai comunității.

4. Aplicații posibile: vizitare evanghelistică; evanghelizare de cămin;


predicare publică; lucrare radio; întemeiere de comunități; mese rotunde;
evanghelizare pentru copii; misiune externă; lucrarea cu categoriile sociale
dezavantajate.

5. Exemple moderne: Dwight Moody (mare evanghelist englez de la sfârșitul


sec. XIX); Marc Finley; Petre P. Paulini (pionier al adventismului românesc).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. vedetismul, sau auto-încântarea de propria elocvență, cu exercitarea


unei influențe nesfinte asupra auditoriului, care pierde din vedere pe
Hristos în fața strălucirii vorbitorului. Soluție: doar o relație zilnică
și strânsă cu Hristos poate salva un evanghelist cu succes de luciferism.

b. Urmărirea exclusivă a numărului de convertiri, pierzând din vedere zidirea


sufletelor în cunoștințele de bază, în experimentarea vieții noi și apoi
în înrădăcinarea acestora în biserică.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


13. Darul înțelepciunii

1. Referințe biblice majore:1Sam. 25,23-35; 1Regi 3,16-28; Cartea Proverbelor;


Fapte 15,13-32.

2. Definiție: Darul înțelepciunii este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos împărtășește corpului bisericii
sau membrilor ei individuali principii și reguli ascunse, din lumea cauzalității,
care îndreaptă mintea acestora spre o judecată limpede și pătrunzătoare,
echipând astfel biserica împotriva confuziei și erorii.

3. Scurtă explicație: Darul înțelepciunii se deosebește de darul cunoștinței


în acelaș fel în care anatomia (cunoașterea părților organismului luate
disparat) se deosebește de fiziologie (cunoașterea părților în relația
lor unele cu altele, deci funcțional și în cadrul întregului). Darul înțelepciunii
se completează cu darul consilierii, prin faptul că primul se referă la
cazul general, pe când cel de-al doilea la cazul particular, în aplicație
concretă. Pe lângă aceasta, darul consilierii dotează pe om cu capacitatea
de a stabili relații interpersonale.

4. Aplicații posibile: Seminarii pentru lideri; consilierea conducătorilor;


programe de instruire; plănuire pe termen lung; comisii de analiză și îndrumare;
consiliere personală.

5. Exemple moderne: Melanchton, sfătuitorul lui Luther.

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. complexul atotștiutorului, care trebuie numaidecât să dea răspunsuri


chiar și când nu le are. Soluție: corijarea imaginii de sine prin confruntarea
cu Isus în devoțiune.

b. disprețuirea unor opinii venite de la oamenii de rând. Soluție: revederea


pasajelor când Dumnezeu a folosit niște păgâni (magii – Matei 2,1-12),
ca să facă de rușine pe cei aleși (1Cor. 1,27).

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


14. Darul învățătorului

1. Referințe biblice majore: 2Regi 2,1-5.25 (în 5 centre de învățământ);


Neemia 8,1-8; Fapte 8,30-36; 18,26; 28,30.31.

2. Definiție: Darul învățătorului este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos este în stare să învețe, într-o
manieră accesibilă și stimulatoare, toate câte sunt necesare pentru sănătatea
și creșterea bisericii.

3. Scurtă explicație: Nimic nu confirmă mai bine darul de învățător al


cuiva decât faptul că elevii lui învață eficient! Spre deosebire de darul
cunoștinței (care se concentrează asupra informației), darul învățătorului
se concentrează asupra întrebărilor și problemelor care frământă pe ascultători
cât și asupra manierei prin care să le facă accesibile acele cunoștințe.

4. Aplicații posibile: lucrarea grupelor mici; clasa pregătirii pentru


botez; școala de Sabat; instruirea conlucrătorilor; conducerea de seminare
de familie și publice; studii biblice la domiciliu; instruire pentru creșterea
bisericii…
5. Exemple moderne: William Prescott (întemeietorul sistemului educațional
adventist și a multor colegii din SUA și Australia); G. H. Bell (fondator
al Școlii de Sabat)…

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. să se concentreze asupra datelor adevărului, pierzând din vedere spiritului


adevărului. Soluție: o redescoperire a faptului că Cuvântul (adevărul de
predat) este tot una cu “Cuvântul devenit trup” (Persoana care întruchipează
adevărul).

b. să piardă din vedere că aceea ce califică pe un învățător nu este cunoștința


ci practicarea cunoștinței. Soluție: exersarea și a altor daruri spirituale
cu caracter practic.

c. încetarea de a-și dezvolta sfera cunoștințelor. Soluție: participare


periodică la sesiuni de instruire.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


15. Darul martiriului

1. Referințe biblice majore: Fapte 5,40-41; 14,22-37; 21,10-13; 2Cor. 11,23-30;


Filip. 1,12-14.29.30; Evrei 11,35-38; 1Petru 4,13-16.

2. Definiție: Darul martiriului este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos este împuternicit să sufere persecuția
pentru Hristos, ba chiar să moară, într-un mod senin și plin de pace, prin
care biserica este întărită și Numele lui Dumnezeu proslăvit.

3. Scurtă explicație: Darul martiriului este prezent nu numai în viața


celor ce mor pentru Hristos, ci și a celor ce trec prin felurite prigoniri.
Numai că posesorii acestui dar devin cu atât mai puternici în credință
și mai strălucitori, cu cât prigoana se întețește. De ei are biserica mare
trebuință în vremuri grele, pentru a se întări. De ei are nevoie și lumea
necreștină, pentru a fi atrasă la Hristos. Tertullian: “Sangvis martirorum
– semen christianorum (Sângele martirilor este sămânța creștinilor)”.

4. Aplicații posibile: lucrare de pionerat; servicii de intervenție și


mijlocire în condiții de primejdie; misiune externă; rugăciune de mijlocire…

5. Exemple moderne: Dietrich Bonhoeffer (teolog și militant creștin din


vremea lui Hitler, prigonit și ucis de naziști); Ștefan Ivăncică (care
a predicat mai eficient prin bătăile primite decât prin cuvânt); Gheorghe
Oresciuc (pastor adventist român, martirizat în Bucovina prin anii ’30).
6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. să-și modifice imaginea smerită de sine după încheierea prigoanei și


să devină aroganți. Soluție: doar relație vie cu Dumnezeu.

b. să grăbească prigoana, ignorând sfatul de a o evita cu înțelepciune


cât timp se poate. Soluție: asocierea cu persoane care au darul înțelepciunii.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


16. Darul meșteșugurilor
(îndemânării manuale)

1. Referințe biblice majore: Exod 31,1-11; Ecles.2,4-6; Fapte 9,39.

2. Definiție: Darul meșteșugurilor este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos, prin iscusința mâinilor lui,
aduce un serviciu deosebit bisericii.

3. Scurtă explicație: Nu toți cei ce au o manualitate deosebită au și acest


dar, ci doar aceia dintre ei care pun capacitatea lor în slujba bisericii
și a altora. În locul pasiunii de “microbist” al unor hobby-uri, ei sunt
pătrunși de bucuria celor ce slujesc pe Dumnezeu cu mâinile lor.

4. Aplicații posibile: servicii sociale (de ajutorare a nevoiașilor); lucrări


de construcție; lucrări de întreținere și de renovare; lucrări de invenție
și inovație privind funcționalitatea diferitelor sectoare de slujire; misiune
externă.

5. Exemple moderne: Dr. Jonh H. Kellog (medic adventist, inventatorul fulgilor


de cereale – atât de răspândite azi în lume -; al protezei – înlocuitor
de carne – precum și al multor instrumente electrice de tratament de folosință
universală).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. mulți cu acest dar se consideră neînsemnați și incapabili de a face


ceva “spiritual”, pentru că nu au înțeles că lucrarea acestui dar este
tot spirituală. Soluție: să fie ajutați să vadă urmările spirituale de
care beneficiază biserica pe urma lucrării lor manuale.

b. ispita de a utiliza acest dar numai în cercul de cunoștințe sau pentru


câștig material personal, ocolind biserica. Soluție: apel personal din
partea conducătorilor spirituali ai bisericii, pentru confruntarea acestora
cu responsabilitatea pe care acest dar o aduce.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


17. Darul milosteniei

1. Referințe biblice majore: Luca 10,33-37; Fapte 36,42; (a nu se confunda


cu alte pasaje care prezintă calitatea de a fi milostiv ca dimensiune obligatorie
a creștinismului practic: Iacob 1,27; Matei 25,37-40).

2. Definiție: Darul milosteniei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos manifestă compasiunea și iubirea
Mântuitorului față de cei afectați material sau sufletește, prin fapte
concrete de binefacere.

3. Scurtă descriere: Darul milosteniei se deosebește de darul slujirii


prin aceea că se adresează mai cu seamă celor dezavantajați de soartă,
celor aflați la marginea societății. De asemenea, acesta se distinge de
mila creștină curentă prin aceea că, în timp ce mila creștină se exprimă
mai ales prin mângâieri și cuvinte de încurajare, darul milosteniei se
manifestă în primul rând prin fapte. Se apreciază că aprox. 15% din creștini
au acest dar.

4. Aplicații posibile: serviciu de diaconie; servicii pentru categoriile


sociale marginalizate; serviciu în penitenciar sau post-penitenciar; serviciu
pentru handicapați; serviciu pentru drogați; serviciu pentru categorii
etnice defavorizate (țigani); servicii pentru văduve și orfani; diaconia
bolnavilor; rugăciune de mijlocire; misiune externă; consiliere sufletească…

5. Exemple moderne: George Muller (inițiatorul orfelinatelor din Anglia);


Albert Schweitzer (misionarul leproșilor); Maica Tereza; Richard Bland
(întemeietorul misiunii adventiste pentru închisori)…

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. preocuparea cu starea de fapt (efectele) fără a se preocupa de rezolvarea


cauzelor acelor situații (“Dă unui flămând un pește și l-ai salvat pentru
o zi; dă-i o undiță și l-ai salvat pentru toată viața”). Soluție: consfătuirea
frecventă cu persoane cu darul înțelepciunii și cu darul administrării.

b. ca urmare a focalizării atenției doar asupra aspectelor nenorocite,


se poate instala o atitudine negativistă, pesimistă. Soluție: studiul constant
al Scripturii, care readuce convingerea că și bogații lumii sunt tot nenorociți,
vrednici de mila noastră.
c. pericolul “proiecției” darului milosteniei asupra celor ce nu-l au;
de unde tendința de a-i judeca pe ceilalți. Soluție: puneți-vă în pielea
lor, urmăriți-le sfera lor activă și realizările lor… până-i înțelegeți.

d. preocuparea pentru necazul în sine și pierderea din vedere a nevoii


celor necăjiți de a fi în primul rând ascultați.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


18. Darul misiunii externe

1. Referințe biblice majore: Fapte 9,15; 16,9.10; 1Cor. 9,19-22; Efeseni


3,6-8.

2. Definiție: Darul misiunii externe este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos este făcut în stare să-și investească
toate celelalte daruri într-un cadru cultural străin.

3. Scurtă explicație: Cei care au acest dar se bucură să părăsească cultura


lor și să se identifice în totul cu o altă cultură. Aceștia își pot exersa
darul nu doar plecând din țara lor, ci îndreptându-se către grupele etnice
străine de pe același teritoriu și identificându-se cu ele. Darul misiunii
externe este un dar tranzitoriu, adică nu are valoare misionară în sine
ci creează doar punți către o lume greu accesibilă, punți prin care celelalte
daruri cu conținut misionar se pot fructifica. Acest dar nu trebuie confundat
cu darul evanghelizării: doar 8% din cei cu darul misiunii externe au și
darul evanghelizării!! În schimb, ceilalți 92% pot exercita diferite alte
misiuni pre-evanghelistice, de la realizarea contactului și până la creșterea
noilor convertiți.

4. Aplicații posibile: lucrarea cu grupele etnice străine; misiunea externă


în toată gama de activități misionare, de la contacte personale, servicii
sociale, construiri de capele și spitale… și până la misiune medicală
și evanghelizare publică; întemeiere de noi comunități.

5. Exemple moderne: Hudson Taylor (misionarul Chinei în sec. trecut, care


și-a tuns părul și a purtat coadă ca chinezii, ca să poată fi acceptat
de ei); Constantin Tolici (misionar adventist român care, împreună cu soția
și trei copii, a lucrat în Madagascar între 1930-1940).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. printr-o prea strânsă identificare cu cultura locală, să-și piardă identitatea


misiunii divine, mai ales când nu au și darul de evanghelist. Soluție:
reafirmarea frecventă a scopului, a declarației de misiune – pentru ce
sunt acolo și care este sarcina lor concretă; cel mai bine se face acest
lucru într-un grup de suport al misionarilor externi, care asigură și un
schimb de motivație și o permanentă verificare de sine.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


19. Darul muzicii

1. Referințe biblice majore: 1Sam. 16,14-23; 1Cronici 25,1-7; 2Cron. 5,12-14;


Coloseni 3,16-17.

2. Definiție: Darul muzicii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos este în stare să-și folosească vocea
sau un instrument muzical pentru slava lui Dumnezeu și zidirea celorlalți.

3. Scurtă explicație: În timp ce darul artelor răspunde de capacitatea


de a scrie texte și muzică, darul muzicii vizează aptitudinile de a cânta
și a face muzică. În Vechiul Testament găsim o diversificare a acestui
dar: instrumentist (2Cronici 29,26), cântăreț (1Cron. 15,19), conducător
de cântări de laudă (Neemia 12,46) și instructor de muzică (1Cron. 15,22).

4. Aplicații posibile: conducător al serviciilor divine; dirijor de cor;


corist; solist vocal; orchestră și formații instrumentale; diaconia bolnavilor;
manifestații stradale; evanghelizări; animator muzical; inițiere de juniori
și tineri…

5. Exemple moderne: Ira Sankey (cântărețul marelui evanghelist Dwight Moody);


Charles D. Brooks (evanghelist și cântăreț adventist de culoare, de mare
succes).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. complexul de superioritate ce derivă din aprecierile și aclamările oamenilor


(luciferism!). Soluție: pe lângă o relație profundă cu Dumnezeu prin studiu
și rugăciune, o constantă preocupare de a promova pe alții prin programe
și publicitate.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


20. Darul organizării

1. Referințe biblice majore: Geneza 32,3-22; Exod 18,17-27; Iosua 8,3-23;


Judecători 7,15-8,3; Neemia 3; 2Cron. 26,1-15; 1Cor.16,1-3 + 2Cor.9,1-7.

2. Definiție: Darul organizării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos “vede” țintele concrete pentru care
e în stare să întocmească planuri eficiente, astfel ca țintele respective
să fie atinse.

3. Scurtă explicație: A vedea ce e nevoie, este important, dar a vedea


și cum se poate atinge aceea țintă este încă și mai important. De acest
“cum” răspunde darul organizării. De regulă, cei cu acest dar sunt coechipieri
ai conducătorilor.

4. Aplicații posibile: de la conducător de acțiune… până la conducător


de departament; organizator de seminarii, conferințe sau ocazii festive;
bibliotecar; consilier; coordonator de personal; conducător de șantier;
conducător de organizații.

5. Exemple moderne: Arthur Daniells (21 de ani președinte al Conferinței


Generale, reorganizatorul și reformatorul instituțiilor – prin care s-a
făcut posibilă marea expansiune adventă din 1902-1922).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. pierderea din vedere a dependenței lor de Dumnezeu, datorită succesului


lor organizatoric. Soluție: devoțiune sporită și preluarea de responsabilități
în domenii devoțional – spirituale (conducător de grupe de rugăciune…).

b. rigiditate și îngustime față de vizionarii (oamenii credinței) din comunitate.


Soluție: cuplarea lor cu persoane care au darul credinței, pentru a-și
echilibra viziunea lor “prin fapte” din domeniul “celor văzute” (în care
sunt experți), cu viziunea “prin credință” din domeniul și mai real al
“celor nevăzute”.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


21. Darul ospitalității

1. Referințe biblice majore: Geneza 19,1-3; 2Regi 4,8-11; Luca 10,38-42;


Fapte 12,12; Rom. 16,3-5.

2. Definiție: Darul ospitalității este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos găsește plăcere în a-și deschide
casa oricui și de a-i face parte din hrana și așternutul lui.

3. Scurtă explicație: Ca și în cazul altor daruri care se suprapun faptelor


creștinismului practic (minimal), darul ospitalității înseamnă mai mult
de a-ți deschide casa din când în când unor străini. El înseamnă să fii
mai fericit cu oaspeți decât fără ei, ospitalitatea devenind un mod de
viață din care să se împărtășească mulți și a cărui mărturie să convingă
pe necreștini de iubirea vie a lui Hristos.

4. Aplicații posibile: găzduirea întâlnirilor grupelor mici; găzduirea


studiilor biblice de cămin; echipa de protocol (de întâmpinare a străinilor)
la serviciile divine; diaconia prietenilor și a noilor botezați; diaconia
tineretului; lucrarea pentru dezavantajații soartei; lucrarea pentru categoriile
marginalizate (ca serviciul post-penitenciar); inițiator pentru mese de
părtășie (agape) în biserică sau acasă…

5. Exemple moderne: contele Nikolaus Ludwig von Zinzendorf (conducător


pietist care, în 1727, a adăpostit pe moșia lui, la Herrnhut, o întreagă
comunitate de 400 de credincioși pietiști refugiați); Selina Huntington
(1750 – gazda generoasă a mulțimilor de metodiști animați de frații Wesley
și de Whitefield); “Maica” Demetrescu (soția lui Ștefan Demetrescu).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. implicare în ospitalitate în detrimentul familiei (lipsind pe membrii


familiei de dragoste, supraveghere, comunicare). Soluție: fixarea în mod
conștient a unor delimitări (cameră cu intrare separată, adăpostire dar
fără prea multă companie, perioade bine stabilite – ale zilei, săptămânii
sau lunii – dedicate doar familiei, etc) care să nu blocheze darul, dar
care să ocrotească și familia.

b. neglijarea exercițiilor spirituale personale (studiul, rugăciunea intimă)


și neglijarea somnului din pricina serviciilor ospitalității. Soluție:
stabilirea cu gelozie de perioade sacre pentru devoțiune și de un orar
de lucru și odihnă, chiar cu riscul diminuării calității și cantității
serviciilor. Prioritatea este roada, apoi vine darul.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


22. Darul păstoririi

1. Referințe biblice majore: 1Sam. 7,15-17; Ioan 10,1-15; Fapte 15,36.41;


16,4.5; 1Petru 5,1-5.

2. Definiție: Darul păstoririi este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos își ia responsabilitatea de a purta
de grijă (individual și colectiv), pe termen lung, de binele spiritual
al unei grupe de credincioși.

3. Scurtă explicație: darul păstoririi se deosebește de darul consilierii


tocmai prin faptul că păstorul își ia răspunderea pentru suflete pe termen
lung. Aproximativ 12% din membrii bisericii au darul acesta, iar jumătate
din ei au și darul învățătorului. O grupă de păstorit se cere să nu fie
prea mare pentru un singur păstor, care – pentru o slujire eficientă are
nevoie să dezvolte relații personale apropiate.

4. Aplicații posibile: pastori laici; conducerea grupelor mici; integrarea


noilor convertiți; ajutarea celorlalți să-și descopere darul; păstorirea
copiilor și a juniorilor; lucrarea cu tineretul…

5. Exemple moderne: Robert H. Pierson (fost președinte al Conf. Generale).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. de a face ei totul, uitând să formeze ucenici și să delege sarcini.


Soluție: să urmeze un curs de ucenici în domeniul pastoral.

b. de a-i lega pe membrii grupei prea mult de ei, slăbind dependența lor
de Dumnezeu. Soluție: să aibă minim 1-2 asistenți care, delegați, să exercite
aceeași influență ca și el.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


23. Darul pedagogiei

1. Referințe biblice majore: Geneza 18,17-19; Deuteronom 6,6-9; Fapte 16,1-3;


2Tim. 1,1-8.

2. Definiție: Darul pedagogiei este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos se consacră, cu dăruire, instruirii
și formării spirituale a copiilor bisericii sau a copiilor necredincioșilor,
cu scopul implantării Împărăției lui Dumnezeu în mințile fragede.

3. Scurtă explicație: Darul pedagogiei este, prin excelență, darul mamei


(1Tim. 2,15). Deși prezent în familia veche, el apare în mod vizibil doar
în epoca modernă, când mama își lasă rolul sacru de formator al generației
viitoare de regulă pentru avantaje profesionale și materiale. Pentru copiii
vremurilor moderne, aproape abandonați din punct de vedere spiritual și
moral, s-a profilat și dezvoltat darul pedagogiei la nivel de știință.
Spre deosebire de darul învățătorului care se ocupă de instruirea adulților
– darul pedagogiei se referă în mod special la copii și juniori.

4. Aplicații posibile: diaconia copiilor și juniorilor; Școala de Sabat


secțiunile copii-juniori; școala biblică de vacanță; cercuri de interes
specific pt. copii și juniori; cerc de povestire pentru copii; cerc de
dezbateri pentru adolescenți; inițiator de tabere; evanghelizare pentru
copii și juniori; misiune externă; lucru cu grupuri sociale și etnice defavorizate.
5. Exemple moderne: Amy Carmichael (55 de ani misionară în India de Sud,
pe lângă alte categorii, se îngrijește de educația a peste 800 de copii
și juniori părăsiți); Maurice Tieche (profesor emerit adventist francez,
pedagog de renume, autor a numeroase lucrări de specialitate).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. să încline balanța fie de partea iubirii și a permisivității, fie de


partea disciplinei și a dreptății legaliste, deformând astfel caracterul
lui Dumnezeu. Soluție: seminarizarea cărții “Sfaturi pentru părinți, elevi
și pedagogi”.

b. să se plafoneze la un nivel general, mediocru, nemaiținând pasul cu


transformările și așteptările copilului de la sfârșit de veac. Soluție:
Documentare în domeniul psihologiei și pedagogiei din perspectivă creștină.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


24. Darul predicării
(vorbirii)

1. Referințe biblice majore: Exod 4,10-16; Isaia 6,5-9; Fapte 18,24; 1Cor.
2,4-13; 14,3.6.31; 1Petru 4,10-11.

2. Definiție: Darul predicării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos este apt să rostească solia lui
Dumnezeu în mod captivant, cu elocvență și putere de convingere, și produce
redeșteptarea și mobilizarea membrilor bisericii pentru împlinirea activă
a voii lui Dumnezeu.

3. Scurtă explicație: Apostolul Pavel prezintă doar în mod indirect acest


dar, asociindu-l cu darul proorociei, deoarece ambele daruri se ocupă cu
transmiterea soliei lui Dumnezeu către biserică. În 1Cor. 14,3.6.31, cel
prezentat ca prooroc, pe lângă acțiunea strictă de proorocire, este prezentat
și predicând: “vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere”,
“aduce descoperire, cunoștință… și învățătură”, iar în vers. 31, vorbirea
lui aduce doar “învățătură și îmbărbătare”. Din acest motiv unele traduceri
(Amplified Bible) folosesc în loc de “profetizare” (1Cor. 14,5) sintagma
“a fi inspirat pentru a predica și învăța”, iar în Efeseni 4,11, pentru
“prooroci”, folosește expresia: “predicatori și prezentatori inspirați”.
Pe de altă parte, darul predicării se deosebește de darul proorociei prin
aceea că autoritatea predicatorului este derivată și secundară, (derivând
din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu), în timp ce autoritatea profetului este
primară și originală, el primind revelația direct de la Dumnezeu. În altă
ordine de idei, darul vorbirii se deosebește de darul învățătorului, prin
aceea că, în timp ce învățătorul se concentrează asupra transmiterii de
cunoștințe (el informează), predicatorul se ocupă de transmiterea de convingeri
(el formează!). Iar în ultimul rând, darul predicării se deosebește de
cel al evanghelizării prin categoria de ascultători la care se adresează:
primul – pentru membrii bisericii, ultimul – pentru necredincioși.

4. Aplicații posibile: predicare; capelan de tineret; conducător al diferitelor


secțiuni; evanghelizare; misiune externă; conferințe publice; sesiuni de
redeșteptare și reformă.

5. Exemple moderne: Charles Spurgeon (predicator baptist englez de mare


putere de convingere de la sfârșitul secolului XIX); Emilio Knechtle (milionar
și ginere al lui Rockefeller convertit la adventism, mare revivalist al
anilor 1960-70).

6. Pericole pentru cei cu acest dar: vezi pericolele pentru darul evanghelizării.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


25. Darul rugăciunii

1. Referințe biblice majore: 1Sam. 12,23; 15,35; 16,1; Daniel 6,10.11;


9,1-4; Luca 2,37; Colos. 4,12.13; Iacob 5,16-18.

2. Definiție: Darul rugăciunii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos, în mod regulat și pentru perioade
de timp consistente, se dedică rugăciunii pentru ținte precise; și, ca
urmare, acesta experimentează intervenția lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile
sale.

3. Scurtă explicație: În timp ce fiecare creștin depinde de rugăciune,


pentru a avea o relație personală cu Dumnezeu, cei care au acest dar își
descoperă – în petrecerea unor ore întregi în rugăciune – rolul pentru
binecuvântarea bisericii și a lumii din jurul lor.

4. Aplicații posibile: grupe speciale de rugăciune; rugăciuni de mijlocire


la solicitări diverse; inițiative de “foc continuu” (pentru a-i ajuta pe
alții să descopere puterea și binefacerea rugăciunii).

5. Exemple moderne: David Brainerd (misionarul pieilor roșii, mort la 29


ani, care – necunoscându-le limba – intra în pădure și se ruga zile întregi
pentru ei, pînă când, prin această mărturie și printr-o scurtă predică
– rostită când a avut un tălmaci beat – a convertit sute dintre ei); George
Muller (din Bristol, Anglia, care doar prin rugăciune și fără să ceară
nimănui nimic, a întreținut câteva zeci de mii de orfani prin răspunsurile
lui Dumnezeu la ruga lui).
6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. să considere existența darului acesta ca un avantaj spiritual față de


cei ce au alte daruri (“eu sunt mai spiritual ca alții”). Soluție: să înceapă
să se roage mai mult pentru ei și să păstreze obiceiul de a avea un timp
special pentru rugăciune de cercetare personală.

b. să supraevalueze rugăciunea, desconsiderând “lucrarea” și “făptuirea”


(care de fapt sunt rezultatul altor daruri complementare). Soluție: să
fie solicitați să participe în lucrări practice, pentru înțelegerea echilibrului
dintre rugăciune și făptuire.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


26. Darul slujirii (ajutorării)

1. Referințe biblice majore: Exod 17,12; 1Regi 18,3.4; Luca 10,38-42; Fapte
6,1-7; 15,40; Rom. 16,2.21.

2. Definiție: Darul slujirii este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos își pune la dispoziție talentele
și serviciile fie organizației bisericii, fie unui lider împovărat de multe
responsabilități, pentru realizarea de diferite lucrări pe care majoritatea
le consideră “corvezi”.

3. Scurtă descriere: Darul slujirii sau al ajutorării transformă muncile


smerite în prilejuri de împlinire sufletească, și dotează pe purtătorii
lui cu un ochi deschis (capabil să recunoască domenii de slujire practică)
și de cele mai multe ori și cu inițiativă. În limba Noului Testament, cuvântul
“slujire” se exprimă prin cuvântul “diaconia”.

4. Aplicații posibile: servicii de diaconie în biserică; secretar de cursuri


biblice prin corespondență; servicii de secretariat; serviciu telefonic;
activități gospodărești de interior sau exterior; servicii de mutare; servicii
auto (de transport persoane la servicii divine sau evanghelistice); activități
culinare sau de brutărie; îngrijirea copiilor mici…

5. Exemple moderne: nenumărate și emoționante… păstrate însă în anonimat.

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. a te pune la dispoziția oricui, fără a cunoaște dacă este sau nu voia


lui Dumnezeu. Soluție: rugăciune și o strânsă legătură cu factorii responsabili
de biserică.
b. a te pune la dispoziția bisericii în mod totalitar, făcând tu totul
și nepermițând altora cu același dar să contribuie și ei cu partea lor.
Soluție: dezvoltarea spiritului conducerii delegative, în care instruirea
ucenicilor este mai importantă decât executarea lucrărilor.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


27. Darul sociabilității
(împrietenirii)

1. Referințe biblice majore: 1Sam. 18,1-5; 2Regi 6,15-23 + 8,7-15; Ioan


4,28-30.39; Fapte 9,26-28 + 15,37-39.

2. Definiție: Darul sociabilității este capacitatea dăruită de Dumnezeu,


prin care un membru al trupului lui Hristos este pregătit să se apropie
cu ușurință de oameni necunoscuți și să lege prietenii promițătoare, în
vederea pregătirii lor pentru primirea Evangheliei și pentru strângerea
laolaltă a copiilor lui Dumnezeu în familia bisericii Sale.

3. Scurtă explicație: Darul sociabilității face pe om să acorde încredere


necunoscuților ca și unor prieteni, fără a avea în prealabil vreo asigurare
omenească. Prin acest fapt, ei determină o atitudine asemănătoare și din
partea acestora. Sociabilitatea reprezintă – conform modelului Mântuitorului
– primul pas în lucrarea pentru câștigarea sufletelor.

4. Aplicații posibile: serviciul de protocol în biserică; programul de


integrare a vizitatorilor; integrarea noilor convertiți; lucrarea în grupele
mici; lucrarea cu grupele sociale dezavantajate; lucrarea cu grupele etnice
din teritoriu; servicii sociale de ajutorare; vizitarea bolnavilor; ajutoare
în acțiunile evanghelistice (plasatori, vizite); misiune externă; biblioteca
ambulantă; lucrarea din casă în casă…

5. Exemple moderne: Catherina Booth (întemeietoarea Armatei Salvării pentru


nenorociții Americii); Douglas Melan (misionarul indienilor Fulnio din
Brazilia, care, datorită sociabilității lui, a ajuns treptat – de la porecla
plină de oroare de “omul alb” – să fie numit: “bunul om alb”, apoi “indianul
alb” și în cele din urmă… “omul lui Dumnezeu”).

6. Pericole pentru cei cu acest dar: asemănătoare cu pericolele misiunii


externe.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


28. Darul vindecării

1. Referințe biblice majore: Isaia 38,21; Ioan 14,12-14; Fapte 28,8.9 +


1Tim. 5,23.

2. Definiție: Darul vindecării este capacitatea dăruită de Dumnezeu, prin


care un membru al trupului lui Hristos acționează ca instrument al lui
Dumnezeu în promovarea de cunoștințe terapeutice inspirate menite să aducă
vindecare bolnavilor; sau / și în aducerea de vindecare supranaturală bolnavilor
fără speranță, acțiuni prin care Dumnezeu este proslăvit iar biserica este
zidită.

3. Scurtă explicație: Darul vindecării nu se manifestă doar prin vindecarea


supranaturală a bolnavilor. Pe lângă intervențiile Sale supranaturale –
ocazionale – Dumnezeu acționează constant pentru binele omenirii prin inspirarea
oamenilor de specialitate privind cunoștințele utile și vindecătoare (Iacob
1,17). A intui corect care remediu simplu sau sofisticat poate conduce
la vindecare este în aceeași măsură o componentă a darului vindecării.
Persoanele cu acest dar se simt în mod egal atrase spre slujirea medicală
ca și spre serviciul rugăciunii de vindecare. Pe cât este de adevărat că
Dumnezeu nu lucrează vindecarea divină prin cei ce trăiesc într-o călcare
fățișă a legii morale, tot așa El nici nu aduce vindecare bolnavilor care
nu îndepărtează din viața lor cauza care a produs îmbolnăvirea. Vindecarea
miraculoasă este întotdeauna un act special al lui Dumnezeu, și nu poate
fi administrată, de cei ce posedă darul acesta, în mod automat și fără
discernământ, ca pe bandă rulantă. Rugăciunea pentru vindecarea bolnavului
aduce însă întotdeauna o binecuvântare, chiar dacă numai uneori aduce și
vindecarea trupească.

4. Aplicații posibile: diaconia bolnavilor; consiliere medicală; grupele


speciale de rugăciune; servicii de binecuvântare a celor bolnavi…

5. Exemple moderne: Margareta Brand (soția Dr. Brand, care determină înființarea
unei leprozerii în India, la Karigiri); lucrarea specială a Ellenei G.
White de îndrumare către o viață sănătoasă și de instruire în medicina
preventivă (ca și rugăciunile ei pentru vindecare, adesea ascultate).

6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. supralicitarea vindecării supranaturale împreună cu disprețuirea darurilor


lui Dumnezeu din terapeutica modernă. Soluție: participarea la cursuri
de inițiere în metode simple de vindecare și profilaxie a bolilor, cât
și familiarizarea acestora cu descoperirile științei medicale.

b. așteptarea acestora ca orice rugă de vindecare să fie urmată de un miracol.


Soluție: părtășie cu oameni ai credinței cu experiență, privind înțelegerea
“căilor lui Dumnezeu” cu cei bolnavi, dorindu-le tuturor în primul rând
vindecare de păcat, și apoi – de la caz la caz – vindecare fizică (în măsură
în care aceasta este spre folosul veșnic al bolnavului).
c. refuzul de a te ruga pentru vindecarea bolnavilor de teama ca rugăciunea
să nu fie ascultată în modul așteptat de bolnavi și însoțitorii lui. Soluție:
să ne amintim că noi nu suntem decât niște instrumente și că, în cadrul
fiecărei rugăciuni, adăugăm: Facă-Se voia Ta. Și de asemenea, că noi suntem
trimiși să aplicăm smeriți prevederile din Iacob 5,14-17 fără nici un drept
de a refuza cererea unui bolnav, după cum ne avertizează Spiritul Profetic:
“Pe ambasadorii lui Hristos nu-i privesc urmările. Ei trebuie să-și facă
datoria, iar consecințele să le lase pe seama lui Dumnezeu” (M.L. 609-610;
1SM 28; 5T 71).

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


29. Darul vorbirii în
limbi străine

1. Referințe biblice majore: (Numeri 22,26-31); Marcu 16,17; Fapte 2,1-21;


10,44-47.

2. Definiție: Darul vorbirii în alte limbi este capacitatea dăruită de


Dumnezeu, prin care un membru al trupului lui Hristos găsește plăcerea
să intuiască și să învețe cu ușurință limbi străine; sau prin care să vorbească
spontan într-o limbă străină pe care n-a cunoscut-o mai înainte, pentru
ca Evanghelia să fie propovăduită în ciuda barierelor lingvistice.

3. Scurtă explicație: spre deosebire de “darul bolboroselii” care împânzea


practicile cultice păgâne (și care penetrase și comunitatea nou înființată
din Corint, situație pe care Pavel, apostolul contestat, încearcă foarte
delicat s-o limiteze și s-o reglementeze, în 1Cor. 14), darul limbilor
este un dar inteligent dat bisericii apostolice, cu scopul de a face posibilă
predicarea Evangheliei către vorbitorii limbilor necunoscute apostolilor.
Ca și darul misiunii externe, darul limbilor străine este un dar tranzitiv,
un fel de “punte” în vederea punerii în valoare a celorlalte daruri: de
sociabilitate, de evanghelizare, de consiliere, etc…

4. Aplicații posibile: misiune externă; lucrare cu grupurile etnice străine


din teritoriu; de instruire a celor cu acest dar latent; sociabilitate
cu străinii; traducere publică; servicii radio; traducere în scris; secretariat
de corespondență externă…

5. Exemple moderne: G. Francis Jones (marinar și misionar laic englez convertit


la adventism care, între 1904 și 1924 a efectuat intensiv lucrare de pionierat
misionar în insulele Pacificului. Într-o ocazie, fiind surprins de populația
de canibali din Insulele Solomon de vest, a început să le predice spontan
în limba lor, convertind prin aceasta întreaga insulă. Până la sfârșitul
vieții lui, a vorbit curent în 34 limbi, achiziționate prin studiu sau
supranatural. A fost caracterizat de o smerenie exemplară).
6. Pericole pentru cei cu acest dar:

a. complexe de superioritate, ca și în cazul celorlalte daruri cu aspect


evident supranatural. Soluție: umilință la picioarele lui Hristos, împreună
cu prieteni spirituali ca sfetnici ocrotitori.

7. Pe cine cunoști cu acest dar? ____________________


30. Alte daruri moderne:
După cum s-a arătat
în capitolul II,2 – Lista darurilor spirituale, nevoile moderne
au pus în valoare alte daruri ale Duhului Sfânt – sau aplicații noi ale
darurilor deja prezentate. Ele aparțin diferitelor domenii ale vestirii
iubirii lui Dumnezeu și ale propovăduirii moderne a Evangheliei (ca: darul
corespondenței; darul gătitului gustos [al bucătarului sau brutarului]);
darul prezentării de carte (prin biblioteca ambulantă sau colportaj); darul
operatorului tehnic-electronic în slujirea radio, TV, computer, Internet,
și altele…

Pentru oricare din


“darurile moderne” pe care le descoperiți la dv. aplicați în scris grila
de mai jos:

Fundamentați biblic
și descrieți cu exactitate orice alt dar pe care-l descoperiți la dv:

1. Referințe biblice
majore:

2. Definiție:

3. Scurtă explicație:

4. Aplicații posibile:

5. Exemple moderne:

6. Pericole pentru
cei cu acest dar:

7. Pe cine cunoști
cu acest dar? ____________________

Daruri spirituale
neincluse în test:
Din cauza caracterului
lor supranatural cât și datorită manifestării lor foarte specifice și limitate,
un număr de daruri spirituale nu apar în Testul de daruri. Motivul principal
stă în faptul că: nici un test și nimeni nu poate contribui la descoperirea
în dreptul său a acestor daruri; nici la dezvoltarea lor, spre a ajunge,
din latente, active; și nici pentru a le dobândi în vreun fel. “Nimeni
nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu…”
(Evrei 5,4). Manifestarea lor depinde exclusiv de voința specială a lui
Dumnezeu pentru situații particulare. Iar cine primește o asemenea chemare,
va cunoaște aceasta fără dubii și fără a avea nevoie de chestionarele acestui
test.
31. Darul proorociei
(profeției) – evident în toată Biblia – este capacitatea de a primi
în mod supranatural descoperiri divine ale voii lui Dumnezeu privind (a)
realități prezente, inaccesibile minții omenești; (b) realități prezente,
accesibile minții dar imperceptiblie datorită unor stări negative sau a
prejudecăților; (c) realități viitoare imprevizibile. Profeția este modalitatea
prin care Dumnezeu a continuat să comunice, după apariția păcatului, și
înfățișează grija Sa vizibilă pentru călăuzirea poporului Său și pentru
eliberarea acestuia din mrejele păcatului. Darul proorociei se deosebește
de frecventa inspirație personală a Duhului Sfânt care însoțește generos
viața oricărui creștin autentic, prin faptul că nu are o adresare personală
ci o adresă publică.
32. Darul minunilor

tot atât de prezent în viața trecută și prezentă a bisericii lui Dumnezeu
– înglobează toate darurile cu manifestări miraculoase, precum darul vindecării
supranaturale și darul scoaterii demonilor… Față de darurile permanente,
date pentru toată viața, ca să fie puse la lucru necurmat, darul minunilor
– în diversitatea sa – apare ocazional, doar atunci când Duhul Sfânt binevoiește
să Se slujească de ele.

Bibliografie:
1. Christian A. Schwarz
– Der Neue Gaben Test, C&P/Oncken 1997

2. Winfried Noack –
Gott schenkt, Friedensau, 1995

3. H. & I. Mazer
– Geistliche Gaben, Wiesbaden, 1990