PLUMB

(de George Bacovia)

Simbolismul_romanesc corespunde momentului de
sincronizare cu literatura europeana si se caracteriseaza,mai ales
in cazul lui George Bacovia,prin accentuarea dimensiunii
psihologice si estetice,dar si prin rafinamentul discursului liric,
aspect ce imprima poeziei sensibilitate si emotie,dar nu la modul
direct,ci recurgand la aluzie,la analogie,utilizand un limbaj
poetic inedit si comunicand senzatiineobisnuite,stari sufletesti
imprecise,vagi si vaporoase.
Poezia,,Plumb"publicata in volumul cu acelasi nume,apartine
esteticii simboliste si este semnificativa pentru universul
bacovian prin folosirea simbolurilor,a sugestiei si a sinesteziilor,
prin tehnica repetitiilor si a simetriei,prin cromatica,dar si prin
dramatismul trairilor instantei lirice.
Repetarea cuvantului plumb de 6 ori creeaza intensitatea unei
obsesii care cuprinde lumea obiectuala,,sicrie","coroane"ce
invadeaza sufletul uman,anuland sansele de salvare.Acest
simboleste asociat metaforelor"flori de plumb"-epitet
chromatic cu sensul de"mohorat";"coroanele de plumb"-care
sugereaza gretatea;"amor de plumb"-impietrirea;"aripi de
plumb"-moarte,cadere,fapt ce sporeste puterea de sugestie a
imaginilor.
Sinesteziile sunt evidentiate in discursul liric prin imaginile
auditive:strigatul,verbul onomatopoeic"scartaiau",prin
simbolurile cu impact visual::sicire","cavou","aripile de
plumb",si mai ales cenusiul obesandt al plumbului."Florile de
plumb"dezvolta o ciudata imagine olfactivo-vizuala,un parfum
artificial,fals,greu.Nici tactilul nu lipseste,fiind reprezentatde
raceala metaluluide frig sau de asprimea vantului,acesta din
urma sugerand la Bacovia,la fel ca si ploaia,dezagregarea
universal,descompunerea materiei.
Tema poeziei,ca si nucleu al intregii opera bacoviene,o
constituie conditia poetului aflat intr-un univers artificial si lipsit