Casele de camatari

Lipsa instituţiilor de credit şi insuficienţa banilor au generat înflorirea

cămătăriei. La concurenta cu bancherii italieni ai Florentei (fam. Medici), in sec al
XVI-lea se impun cateva familii de bancheri Germani: Fugger, Welser, Tucher,
Hoechstetter, cu centrele in orasele Augsburg si Nurenberg.

În perimetrul economiei urbane se consolidează şi relaţiile comerciale, de schimb

monetar şi credit. Începând cu secolul al XIII-lea, creşterea circulaţiei monetare,
nevoile de bani şi dezvoltarea creditului au determinat modificarea atitudinii
negustorilor şi cămătarilor faţă de activităţile comerciale, monetare şi
meşteşugăreşti. Aceştia pun bazele unor asociaţii cu caracter mixt, negustoresc,
manufacturier şi mai ales bancar. Actorii principali ai acestor activităţi fac parte
din acea plutocraţie financiară medievală sau aristocraţie a banilor care, datorită
averii şi imenselor bogaţii acumulate concentreza în mâinile sale puteri nelimitate,
influenţează sau chiar determină cursul vieţii economice şi politice.

Între secolele XIII şi XV apar şi se afirmă asociaţiile commercial - bancare

familiale italiene, formate, de obicei, în jurul unor familii bogate, şi care poartă de
regulă numele familiei care venea cu capitalul cel mai mare sau care deţinea
poziţia preponderenta în viaţa economică şi politică a unor oraşe-state italiene:
Casa Acciaiuoli, Casa Alberti, Casa Burdi, Casa Pazzi, Casa Peruzzi, Casa di
Medici, Casa di Giorgio, Casa Frescobaldi, Casa Buonaccorsi
şi altele. De la mijocul secolului al XV- lea şi în întreg secolul al XVI - lea, piaţa
financiar-bancară vest-europeană este dominată de bancherii germani: Casa
Fugger, Casa Welser, Casa Tucher, Casa Haug, Casa Herwart, Casa Link,
Casa Weiss şi altele.
Casa de camatarie germane Hochstetter era originara din Augsburg.
Reprezentantii acestei case au fost preocupati de patrunderea pe pietele de mare
interes comercial ale timpului, cum a fost centrul de distributie a comertului
portughez de la Anvers. Au fost preocupati de acapararea comertului cu articole de
prima necesitate: grane, vin, lemn, in vederea specularii preturilor la aceste
produse pe piata europeana. Au initiat o apriga lupta si o concurenta neloiala cu
celelalte case de comert si camatarie, indeosebi cu Fuggerii, carora au incercat sa le
smulga monopolul asupra extractiei, productiei si distributiei mercurului si
cuprului de pe piata timpului. Afacerile speculative necesitau insa insemnate sume
de bani. De aceea Casa Hochstetter a initiat o colectare piramidala a fondurilor de
la marea masa a populatiei, prin acceptarea unor depuneri, indiferent de marime,
unele ajungand pana la sume foarte mici, de zece florini,si acordarea de dobanzi
atragatoare la termene scurte. Avem de a face, in principal, cu acea preocupare
pentru economiile oamenilor modesti sau, cum spunea Fernand Braudel, pentru “
banul nevinovatilor”. Numerosi oameni de categorii sociale diverse, principi, conti,
mici nobili, mici negustori, mici camatari, marunti speculanti la jocurile de noroc,
servitor, argati, cameriste, prostituate, cersetori, etc. si-au incredintat banii Casei
Hochstetter, crezand in miracolul imbogatirii rapide. Sumele adunate au fost
immense, ajungandu-se, la un moment dat, la plata de dobanzi pentru un capital
total de un million de florini .Se imbogatea mai mult familia Hochstetter, care,
investea banii in exploatarea si comercializarea mercurului, cu scopul instituirii
monopolului si in acest domeniu.
In cele din urma, crahul financiar sau falimentul nu a intarziat sa apara. In
1528-1529 Casa Hochstetter a incetat platile, cu atat mai mult cu cat investitiile
facute in realizarea unui trust al mercurului nu au putut fi recuperate, datorita
concurentei din partea altor firme, indeosebi a Casei Fugger, dar si datorita
restrangerii temporare a activitatiilor miniere, ca urmare a actiunii inevitabile a
legii randamentelor descrescatoare.