CURENTE LITERARE

1. Clasicismul este un curent literar şi artistic din secolul al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, apărut
în Franţa, sub influenţa raţionalismului filozofic al lui Descartes.
Manifestul literar al clasicismului este Arta poetică (1674) a lui Nicolas Boileau, în care se promovează ideea că
arta este expresia raţiunii, iar scopul artei este să placă şi să moralizeze.
Alte trăsături şi principii estetice:
- primatul obiectivităţii şi raţiunii;
- respectarea normelor de compoziţie, preferinţa pentru echilibru şi armonie compoziţională;
- interesul pentru natura umană şi prezentarea unor tipuri umane;
- puritatea genurilor;
- sobrietatea stilului, claritatea, precizia, concizia;
- scopul didactic, moralizator;
- valorificarea antichităţii şi a mitologiei;
- prezentarea unor valori general-umane;
- personajele tipice, cu o singură trăsătură dominantă (avarul, parvenitul, orgoliosul).
Reprezentanţi în literatura universală: P. Corneille, J. Racine, Molière, La Fontaine.
Reprezentanţi în literatura română: poeţii Văcăreşti, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Grigore
Alexandrescu.

2. Romantismul este un curent literar şi artistic din prima jumătate a secolului al

XIX-lea. Apariţia curentului este influenţată de revoluţiile burghezo-democratice şi de lupta pentru
independenţă şi libertate naţională, dar şi de filozofia idealistă germană (Hegel, Schopenhauer).
Manifestul literar al romantismului este Prefaţa la drama Cromwell a lui Victor Hugo (1827), în care se afirma
abandonarea oricăror regului şi modele.
Alte trăsături şi principii estetice:
- primatul imaginaţiei şi al fanteziei creatoare;
- subiectivitatea, expansiunea eului individual;
- respingerea regulilor, libertatea de creaţie;
- fascinaţia misterului şi a excepţionalului;
- preferinţa pentru antiteză şi hiperbolă;
- prezentarea culorii locale, interesul pentru mituri, folclor;
- cultivarea trecutului istoric;
- preferinţa pentru natură şi spaţii exotice;
- cultivarea emoţiei şi a sentimentului;
- amestecul genurilor şi al speciilor;
- evadarea din realitate în fantezie, vis, trecut istoric sau spaţii exotice;
- personajele excepţionale în împrejurări excepţionale;
- stilul metaforic;
- lărgirea şi îmbogăţirea limbii literare prin utilizarea limbajului popular, arhaic;
Reprezentanţi în literatura universală: V. Hugo, Lamartine, A. de Vigny, H. Heine, Shelley, Puşkin, Lermontov,
Novalis, Bayron, Keats, W. Scott, E. A. Poe.
Reprezentanţi în literatura română: Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Mihai Eminescu.

3. Realismul este un curent literar-artistic manifestat pe plan european la mijlocul secolului al XIX-lea. Factorii
istorici care au influenţat apariţia curentului sunt revoluţia industrială, consolidarea burgheziei şi dezvoltarea
presei. Este influenţat de pozitivismul lui Auguste Comte şi de dezvoltarea ştiinţelor naturii.
Manifestul literar al realismului este Prefaţa la Comedia umană a lui Balzac (1842), care propunea ca literatura
să fie o oglindă a moravurilor sociale.
1
 Alte trăsături şi principii estetice:
- reflectarea veridică, obiectivă a realităţii, a societăţii contemporane,
- impersonalitatea, precizia, sobietatea, obiectivitatea;
- observaţia şi descrierile minuţioase, preferinţa pentru detaliu şi amănunt semnificativ;
- determinarea socială, valoarea documentativă;
- lipsa de idealizare şi reflectarea critică a societăţii;
- promovarea conceptului de mimesis;
- prezentarea unor întâmplări credibile, verosimile;
- personajele tipice, exponenţiale în situaţii tipice;
- analiza psihologică;
Reprezentanţi în literatura universală: Balzac, Stendhal, Flaubert, Dostoievski, Cehov, Tolstoi, Gogol, Ibsen,
Duckens.
Reprezentanţi în literatura română: Nicolae Filimon, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, G. Călinescu.

4. Tradiţionalismul, incluzându-şi definiţia în propriul nume, apără şi preţuieşte tradiţia şi valorile trecutului,
ameninţate de degradare.
Cele mai importante dintre acestea sunt folclorul, istoria, natura, religia. Se opune modernismului, pe care îl
consideră un pericol pentru conservarea specificului naţional. La nivel formal, tradiţionalismul cultivă formele
convenţionale ale prozodiei.

5. Simbolismul (fr. symbolisme, gr. symbolon = semn de recunoaştere) este un curent literar-artistic
constituit în Franţa la sfîrşitul sec. al XIX-lea, ca o reacţie la estetica pozitivistă a parnasianismului şi a
naturalismului. Denumirea curentului a fost impusă de Jean Moréas, în manifestul Le Symbolisme, publicat în
revista Le Figaro, la 18 septembrie 1886. Unul dintre cei mai cunoscuţi predecesori ai simbolismului a fost
Charles Baudelaire. Principalele caracteristici ale acestui curent literar sunt:
- folosirea simbolului pentru a sugera corespondenţele între diferite elemente ale universului, legăturile ascunse
dintre lucruri;
- cultivarea sugestiei pentru a exprima stări inefabile, vagi, confuze;
- principiul corespondenţelor între senzaţii, ilustrat prin sinestezie;
- preferinţa pentru imagini vagi, fluide, fără contur;
- utilizarea unor teme şi motive specifice: singurătatea, spleenul, tristeţea, angoasa, iubirea ca motiv de reverie
şi nevroză, natura ca loc al corespondenţelor, oraşul de provincie tentacular, culorile şi pietrele preţioase,
ţinuturile exotice;
- primatul muzicalităţii versurilor obţinută prin eufonii, repetiţii şi refrene;
- cultivarea versului liber, prin care poezia se eliberează de orice constrângere impusă de prozodie.

6. Modernismul reprezintă o manifestare radicală, îndrăzneaţă a celor mai recente forme de expresie. Este opus
tradiţionalismului.
Alte trăsături şi principii estetice:
- negarea valorilor clasice, academice, tradiţionale şi conservatoare;
- ruptura de trecut;
- refuzul capodoperei şi al ideii de frumos, de perfecţiune;
- revoltă şi libertate de exprimare;
- originalitate şi tendinţă de a şoca.
În literatura română termenul este impus de Eugen Lovinescu.
În textul narativ presupune abandonarea perspectivei omnisciente în favoarea celei subiective, prezentarea
mediului citadin, interesul pentru analiza trăirilor interioare ale personajelor, prezentarea unor caractere
complexe, individualizate, acronia.

2
7. Avangarda este un fenomen cultural ce a presupus schimbarea profundă a modului de a concepe şi de a
structura literatura, prin ruptura violentă de tradiţie, la toate nivelurile.
Principalele trăsături tipologice ale avangardei sunt:
- spiritul negator, care răsturna şi reconsidera tradiţia, contesta modelele anterioare;
- criza literaturii;
- spiritul ludic;
- destructurarea textului poetic, prin care se renunţa la structura strofică, se cultiva versul alb, se modifica
statutul deţinut de elementele de relaţie şi raportul dintre emiţător-referent-destinatar.

8. Postmodernismul se evidenţiază prin forme deschise, livresc, ludic, parafrază şi intertextualitate,

demitologizarea temelor şi motivelor, tehnica aglomerării, fiind un discurs al ironiei, autobiografic, oral şi
prozaizant. Limbajul este simplu, aproape familiar şi cotidian, incluzându-se în poezii elemente ale mitologiei
contemporane: oraşul, bulevardele, blocurile, mijloacele de transport în comun.