Inca 500 Sute de Ani PDF

C.
Grig 1
Grigore CIOBIC~
{nc` cinci sute de ani
Edi\ie adùgit` ]i revizuit`
2 {nc` cinci sute de ani
C. Grig 3
Grigore CIOBIC~
{nc` cinci sute

de ani
Edi\ie adùgit` ]i revizuit`
EDMUNT
2017
Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom@niei

CIOBIC~, GRIGORE
{nc` cinci sute de ani/ Grigore Ciobic` : Brìla : Edmunt, 2017
ISBN 978-606-8140-54-4
821.135.1-1
C. Grig 5
…Am fost întrebat de mai multe ori, de ce am intitulat

volumul de poezii „Înc` cinci sute de ani”.
Le-am r`spuns tuturor, tot printr-o întrebare.
„}ti\i, sau a\i auzit, sau a\i întâlnit în via\a
dumneavoastr`, vreun urma] din familia domnitorului
}tefan Vod` cel Mare ]i Sfânt?”
R`spunsul a fost: Nu.
„}ti\i, sau a\i auzit, sau a\i întâlnit în via\a
dumneavoastr`, vreun urma] din familia marelui voievod
Mircea cel B`trân sau Mihai Vod` Viteazul?”
R`spunsul a fost: Nu.
Abia atunci am r`spuns prompt.
„Vor trebui s` treac` cel pu\in cinci sute de ani, timp
în care, lan\ul de sprijin al ultimei stele ro]ii se va rupe,
iar genera\iile de atunci nu vor mai auzi ]i vedea, urma]i
ai unora ce au condus Republica România. Cât despre unii
deciden\i ai prezentului, istoria singur` va avea grij` s`-i
]tearg` cât mai repede din paginile sale.”
C. Grig, 2017
C. Grig 7
Cuvânt înainte
Lirism ]i sensibilitate la b`rbatul puternic Grig.

Citesc succintele rechizitorii legate de societatea
actual`, surprinzând cu luciditate esen\a „luntrismului”
partinic datorat voracit`\ii politicienilor, dezam`girea celor
ce-]i a]teptau salvarea prin râvnitul Unchi Sam,
incompeten\a tot mai cuprinz`toare, care ne face cotidianul
un iad, etc, etc. Concluzia: „Bate vântul, pleava se mi]c`,
gunoaiele cresc”.
Cel care între 18 ]i 24 de ani a îndurat ororile
închisorilor comuniste, a devenit un b`rbat c`lit, puternic,
care ridic` deocamdat` prin CUVINTE (apoi va lupta
pentru ridicarea unui monument) în amintirea trecutului la
valorile umane etern viabile.
Domnul C. r`mâne vertical, echilibrat, uneori cu o ironie
fin` dar pregnant`, p`strând distinc\ia elitelor care au
suferit, sperând într-un bine demult uitat.
Acum, inginerul activ si ra\ional, bine înfipt în p`mântul
pe care-l lucreaz`, iubindu-l, î]i exprim` c`ldura vibrant`
a sufletului sù, în poezii frumoase cu metafora naturii
încrustat` în rime limpezi, curgând firesc.
Pe m`sur` ce p`trundem în lumea mirific` a poetului
Grig, suntem surprin]i de varietatea subiectelor abordate,
dar ]i mai mult, de modul în care finalizeaz` r`spunsurile
la acestea. R`zbate cu deosebire în tot ce scrie, speran\a
omniprezent` la români, no\iunea de neam ]i \ar`, aceasta
fiind pentru domnia sa, p`mântul în care s-a n`scut ]i apa
pe care o bea, precum ]i credin\a secular` în care trìe]te

(vezi: „Potirul clipei”, „Zile de foc”, „Doamne d`-le
mintea românului de pe urm`”, „Doamne I” ]i „Doamne
II”). El pune în slujba românului dalta ]i ciocanul, mintea,
dragostea ]i speran\a, toate acestea ajutându-l s` taie, s`
sparg`, s` rup` din t`cerea stâncii milenare lumina
d`t`toare de pace, lini]te ]i bun`stare (vezi: „Faur”,
„Pietrarul”, „Noi”).
Odat`, l-am întrebat pe domnul Grig ce înseamn`
cuvântul „prostie”. R`spunsul a fost prompt: „S` crezi c`
tu n-ai \ar`”, a]a cum mul\i dintre deciden\ii de ast`zi,
bâlbâind vorbe ]ocante cu iz de lemn putred ]i uitând de
glasul gliei str`mo]e]ti se n`pustesc cu ordonan\e ]i legi
asupra bie\ilor români „pio]i ]i fl`mânzi”, care, cu
trupurile lor au ap`rat neamul, p`mântul ]i credin\a secole
întregi (vezi: „Imn neamului meu”, „Ioane”, „Mama”).
Surprinz`tor, poetul abordeaz` poate cele mai esen\iale
cuvinte din via\a de zi cu zi, care au circulat de la începutul
existen\ei umane ]i cred c` pân` la sfâr]itul ei. În poezia
„Majestate”, dreptatea, libertatea ]i egalitatea sunt puse
la aceea]i mas` s` rezolve problemele tuturor românilor.
Poetul, adresându-se Majest`\ii Sale, reu]e]te s` \in` în
frâu avântul celor trei n`luci, s` descopere pas cu pas
esen\a genetic` a acestora, scopul ]i prezen\a lor în via\a
de zi cu zi, dar spre surprinderea cititorului, în timpul
dezbaterilor acestor teme propuse, Majestatea Sa adoarme
pe tron, probabil obosit de dialogul purtat, iar poetul,
cerându-]i iertare, î]i ia calul din ]opron ]i pleac` spre o
alt` \int`. Dezbaterile r`mân mereu deschise în prezentul
volum. În poezia „Faur”, poetul pune în mâna omului
penelul, arcu]ul, pana ]i încrederea c` va reu]i s`
C. Grig 9
transforme lumea, oamenii în „valuri purpuri strânse-n

larg” ]i „spice-n soare ar`mite”, sau „tari pila]tri, vie\ii
sabie ]i scut”. Poemul „Faur” aduce în prim-plan lupta
continu` de perfec\ionare a omului, sacrificiile îndurate
de acesta dar ]i rezultatele m`re\e, satisf`c`toare, când
reu]ita este deplin`, când \ara visat` de Faur se împline]te
„]i se spune cum în \ara, peste-o ap` adunat`, unde zimbrii
]i secara, fost-au stema \`rii-odat`”.
Sigur, în poezia lui Grig trebuia s` apar` ]i coarda
politic`. Dup` ]ase ani de închisoare munc` silnic`
executa\i din cei optsprezece pronun\a\i ]i hot`râ\i de vreo
cinci ofi\eri f`r` doctorate, Grig ascute condeiul ]i apas`
pe el (vezi: „Imn neamului meu”, „Ioane”, „Am fost om
din întâmplare”, „Dou` mâini”).
Universul scrierilor aduce în plan major poezia
„Vulturul”. Esen\a poeziei: dezam`girea multor cùt`ri nu
ucide speran\a ]i îndârjirea afl`rii binelui, continu`.
„Vulturul” este una din cele mai frumoase poezii ]i cel mai
viabil atestat divin, respectiv „natura cea bun` învinge”.
Iat` c` universul literar al poetului se l`rge]te. Fabula
î]i are locul ei bine conturat (vezi: „Dou` mâini”, „În
mijloc de codru”, „Sapte crai”, „Am fost om din
întâmplare”). Toate aceste poezii aduc în prim-plan
întreb`rile ]i conflictele din via\a de zi cu zi, momente
sociale ]i politice, toate fiind structurate în versuri care
curg limpezi ca apele unui fluviu lini]tit.
Lirismul înduio]`tor al poeziei „Mama”, relev` for\a
recunoa]terii ]i a recuno]tin\ei. Este od` închinat` tuturor
mamelor care ]i-au pierdut fiii, so\ii, în conflictele politice
ale anilor ’50 – ’89.
Eternitatea problemei: de unde venim, cine suntem ]i
ce vom fi, continu` s` fie prezent` ]i în poezia lui Grig (vezi:

„Potirul clipei”, „Doamne I”, „Doamne II”, „De ce-ai
venit, de ce-ai plecat în grab`”), toate acestea definesc
c`rarea poetului c`tre des`vâr]irea credin\ei lui. ªi nu în
ultimul rând, trebuie s` men\ionez faptul c` una din cele
mai frapante poezii ale volumului este poemul „Pietrarul”,
fùritor al noului p`mânt. „Seme\ ]i luminos, înrudit cu
soarele ]i luna, cu florile ]i cântecul, sortit s` r`mân` pe
stânc` ca arbitru etern al noului ce vine”. Pietrarul accept`
ideea, precum c` din rândurile celor nou veni\i în slujba
adev`rului, va fi unul ]i mai bun decât el. Dramaticul sfâr]it
al pietrarului este de neg`sit în toat` istoria literaturii.
În fa\a mea se deruleaz` un dialog surprinz`tor între
împ`ratul - Cezar - ]i poporul roman. Cu trei mii de ani
înainte, rela\ia dintre împ`rat ]i popor era direct`, sonor`
]i împ`ciuitoare. Cezar pentru popor însemna „virtute,
dragoste ]i adev`r”. Conflictele sociale se rezolvau direct:
„generale, d` solda\ilor solda ]i tuturor d`-le circ ]i pâine”.
Cezar, printre altele, cere generalilor sì s`-i ridice o
statuie. Fùritor de istorie,Cezar renun\` la acest proiect.
„Generale, las-o pentru alt` dat`, s` a]tept`m s` vin` mai
întâi gloria”. Dup` trei mii de ani, evenimentele se repet`,
dar cu alte personaje:
„Tovar`]e secretar general, armata, poporul, to\i cer
de mâncare”. Rezolvarea e simpl`: „Generale, pe militari
împu]c`-i, pe civili aresteaz`-i ]i pe urm` mai vedem, iar
statuia despre care vorbeai, s` fie din o\el, inox ]i bronz,
dar s` re\ine\i un lucru: mâna stâng` s` fie cât mai sus,
pentru noi indica\ii”. ªi nu trece mult` vreme, c` no\iunea
de „tovar`]e secretar general” ajunge la „domnule
pre]edinte” ]i la „domnule prim-ministru” (vezi: „Oooo!
C. Grig 11
Opre]te-te Demos!”)
Scriitorul încearc` s` pun` în lumin` o serie de
probleme în contextul unor lucr`ri intitulate „Puncte de
vedere”. Acest capitol nou cuprinde urm`toarele lucr`ri:
„Oooo! Opre]te-te Demos!” ,”Revolta leilor”, „Pumn
trântit în gur`”, „Penultima b`taie de joc”, „Bate vântul,
Pleava se mi]c`, Gunoaiele cresc”, „E noapte în Troia”,
„Imaginar discurs în fa\a Senatului American”.
Varietatea momentelor prezentate, varietatea subtil` a
ironiei, alternând cu vigoarea dialogurilor, fac din textele
c`r\ii un document istoric fundamental, realist ]i punctual.
Martor viu si plin de cunoa]tere, pe propria-i piele, a
dictaturilor comuniste de tip Dej ]i Ceau]escu, domnul
C.Grig se v`de]te a fi o voce viril`, vibrant` ]i îndr`znea\`
a timpurilor noastre ambigue.
Acest literat unic în peisajul politic al vremii, ve]nic
tân`rul ]i rezistentul Grig, dup` ce ne cutremur` cu interviul
„Penultima b`taie de joc”, ne face s` l`crim`m împreun`
cu Tat`l „murind în speran\`” ]i Fiul „care sper` la
întoarcerea tat`lui” (vezi: „Când va fi pace”)
Viul ambiental înc`rcat sinestezic ]i de culori ]i de
sonorit`\i explozive, cu un mesaj etic clar, Grig este Faur –
al unei lumi pe care abia o a]tept`m ]i el a netezit optimist
speran\a c` o putem avea. Avem nevoie to\i de un astfel de
bra\ puternic, ocrotitor, în Cuvântul c`ruia putem crede.
Prin acest bra\, desigur, va ap`rea o lumin` în „colibele
noastre de plebei” ]i Fiul, chintesen\` a experien\elor
dureroase, va urca piscul râvnit al vie\ii curate.
Profesor Mioara Antonia Nicolau
Alias Anthonia Amatti
Membr` USR
C. Grig 13
POEZII
SOCIAL - POLITIC
C. Grig 15
IMN
Neamului meu
În \ara r`v`]it`, când orice p`durar

Î]i lustruie]te singur baston de mare]al,
Te-a]tep\i ca dintre ape, s`-apar-un marinar,
Vrând barca jig`rit`, s-o sprijine de mal.
Copacii-nal\i ]i mândri, r`mân în demnitate,

Când un topor îi taie, de-a valma, pân` sus;
Azi nu mai crede nimeni în visul de dreptate
Când zorile se sfarm` ]i totu-i... doar apus.
Din case trase-n aur, argint ]i briliante

Se n`pustesc ale]ii s` steie \`rii paz`;
}i-n bâlbâieli cu vorbe ]i pronun\`ri ]ocante
S` rup` din lumin` chiar ultima ei raz`.
Nu-i demn s`-\i numeri banii, pe-un bra\ sleit de foame,

Pe-un trup îngenunchiat, pe-un strig`t de copil;
Mizeria ]i chinul pot na]te ]i-alte poame,
Când nu ]tii cine-i rùl sau cine-i mai abil.
Pu\in e zis prostie, s` crezi c` tu n-ai \ar`,

S` calci peste fl`mânzii ce stau pios la rând;
În geamul vremii bate un viscol de ocar`
}i-oceanul din adâncuri, se-aude iar gemând.
Mai sunt din vremuri stinse, înv`\`turi curate,

Sub plase de pìanjeni ascunse prin unghere;
Un semn doar s` le face\i, s` vin` s` v-arate
}i to\i s`-ngenunchia\i, c`ci datina v-o cere.
A]a dar sfetnici buni, pl`ti\i din banii no]tri,

Opri\i-v` n`ravul de-mbog`\iri de]arte;
Da\i foc hlamidei scumpe ce v` transform`-n mon]tri
}i îmbr`ca\i i\arii, s` merge\i mai departe.
Nu-s azi la mod` ho\ii furturilor de cai,

În locul lor, ale]ii ne pun un bir pe vac`,
Din care se adap` netrebnici ce-]i zic crai,
C`ci liber`-i ho\ia ]i \ara-i mai s`rac`.
Când starea na\iunii ne-o spune\i în procente

}i nu în apa chioar` turnat` în castron,
În numele drept`\ii când legile-s incerte,
Din trupurile noastre vom face un cordon.
Cl`di\i pe jaf,minciun` sau vorbe de ocar`,

Rânjind la mese lungi sau ar`tându-]i col\ii,
}tiind c` cei din jur la gât n-or s` le sar`,
Ei mestec` în tihn`, strigând doar ,,prinde\i ho\ii”.
C. Grig 17
Mai sta\i, mai sta\i o clip`, s` nu v` doar` capul,

Înfofoli\i în bl`nuri lungi, nici zeghea, zic, nu-i rea;
Când al\ii într-un secol, î]i ferec` dulapul,
La noi, doar într-un an faci bani, de umpli o saltea.
Speran\a c`-i d`m jos pe unii de pe creast`

}i-i vom urca pe al\ii mai sus ]i tot mai sus,
S-a n`ruit în noi ... ]i-n suflet o n`past`
Ne pârjole]te doruri ]i crezul în Isus.
Opri\i-v` ... ’nainte, s` vin` judecata.

MAJESTATE
Cândva, m-ai întrebat ce-nseamn` libertate?

}i-am spus: sunt mun\i înal\i porni\i spre cerul clar,
Izvoarele ce-adap` câmpiile-nsetate
}i cifra care zboar` pe-o pagin` de zar.
Ce faci cu libertatea când ea e doar un giulgiu?

Ascuns chiar mi]ele]te prin abjecte cì.
De secole întregi ni-i via\a un refugiu,
între ai no]tri buni ]i-ai altora mai rì.
M-ai întrebat surprins ce-nseamn-atunci dreptatea,

Cum po\i s` pui ]i vulpea ]i gâsca la osp`\?
E dreptul lor, spun unii ap`rându-]i partea,
Punând în dosul u]ii cumplitul lor dezm`\.
Nu-i aluat din care s`-nal\i statui eterne

Acestor mari cuvinte, acestor entit`\i.
Discordia-i prea mare, doar timpul poate cerne,
Ca slava ]i c`derea lor, c-un deget s` le-ar`\i.
N-ai cum s` torni moloz pe-un vârf seme\ de munte,

N-ai cum s-opre]ti s` curg` apele la vale,
Porumbul r`s`rit costreiul s`-l înfrunte,
Iar lupii unui miel s`-i cânte osanale.
C. Grig 19
Oricât am da tot timpul înapoi sub soare,

În slujba libert`\ii chiar ]i dreptatea-i frânt`;
De-aici s` în\elegem c` libertatea are
Întâiul loc în lume… oricât ar fi de crunt`?
Ce-nseamn` libertatea când sabia-i pe mas`?

Ce-nseamn` chiar dreptatea când lan\u-i e complice?
E oare omu-n stare s`-nchid` azi în plas`
Pornirile de]arte?... S`-]i cate noi matrice?
Cum po\i s` \ii balan\a pe-a calului copit`?!

Iar legile s`-]i taie prin h`\i]uri calea?!
Când împrejurul nostru mai totul e ispit`,
Spre în`l\imi e Nimeni. Mai to\i î]i cat` valea.
Trìm doar vise ast`zi ce vor s` sfarme stânci,

Tr`darea sau minciuna, sau falsul jur`mânt.
Oricât ai vrea supus s` speri, e-un altul ce-\i d` brânci,
Iar întrebarea este… s-aplaud sau s`-nfrunt?
Mai strig` unii-n pia\` c` vor egalitate,

Când cinci milenii scurse nega\iei dau girul;
…E-un talme] - balme] mut ce merge mai departe,
Din când în când se-opre]te ]i iar ]i-nnoad` firul.
M-ai întrebat atunci de-s |ie credincios.

Cum apele s`rut` abruptele lor maluri,
M-am aplecat supus ]i în genunchi, pios,
M-am desf`cut în pre] sub ale Tale valuri.
***
M`ria Ta! Treze]te-te! Ai adormit pe tron!

M` iart` c-am deschis o astfel de cutie.
}i las`-m`, Alte\`, s`-mi iau ]i calul din ]opron,
S` plec mai hot`rât, spre-o alt` parohie.
C. Grig 21
IOANE
Întoarce-\i privirea în urm` Ioane

}i vezi ce-ai în câmp ]i ce ai în cas`.
}i spune-i lui Gheorghe, Mariei ]i Janei.
La votul de mâine, cu to\ii s` ias`.
La urna drept`\ii tot neamul s` vin`,

S` scuipe în ochi farisei ]i zapcii;
S-aduc` cu ei un ulcior de lumin`,
Doar azi, se mai poate s` fie “Ce-o fi”
Prive]te-napoi cu sfial` Ioane

}i rupe-te-n dou`, în ]apte sau zece.
Fii, pâinea crescut` pe-a noastre pogoane,
Fii, sarea-n bucate ]i vinul cel rece.
De spus, \i-au mai spus-o ]i al\ii, la vreme,

S`-\i rumegi mai bine în minte, voin\a.
Ascult` Ioane, azi \ara cum geme
}i strig`-i pe Petru, Lucia ]i-Ani\a.
Prive]te-napoi cu mânie Ioane

}i sfarm` t`cerea-ncle]tat` pe gur`;
}i zi-i lui Vasile din câmp s` se-ntoarne
Iar coasa s`-i fie ]i leag`n ]i ur`.
Scrâ]ne]te din din\i Ioane ]i iart`;

Ridic`-\i nu pumnul ci mintea ]i dorul.
R`stoarn` c`ru\a cu rì într-o balt`
}i calc`’nainte…târându-\i piciorul.
C. Grig 23
MAMA
M-ai înf`]at în scutec mai s`rac ca vântul

}i flori tu mi-ai adus, chiar din gr`din` rupte;
}i rug`ciuni fierbin\i î\i înecau cuvântul
Zis ... ,,O, Doamne bun,din via\` d`-i s` se-nfrupte”.
Cu sapa r`scoleai pentru un col\ de pâine,

Iar pentru foc, doar vreascuri aduse din p`dure;
}i-n lacrimi ochii-\i se umpleau, ]tiind c` mâine,
Iar n-ai nimic pe mas` ]i to\i o s` îndure.
Când am plecat în lan\, strigai cu disperare,

Sorbind în piept zdrobit, din ochii mei lumin`;
}i-n hohote de plâns tu implorai iertare
Zicând ... “O, Doamne d`, acas` s` revin`”.
Cuprins`-n nesperan\`, tu n-ai ]tiut c` cerul

|esea n`luci fugare cu dorurile mele,
Când gemete de moarte se îndoiau sub fierul,
Ce m` lovea ]i ziua ]i-n nop\ile cu stele.
Adeseori în vis, m`-ndestulai cu pâine,

C`ci foametea de-atunci m` transformase-n gloab`;
Pe digul ce l`tra mai aspru ca un câine,
Sim\eam cum împreun` împingeam la roab`.
La neagra, când pere\ii-mi erau un sprijin vajnic,

Iar lan\u-nsângerat mai sugruma un dor
Când ziua ]i cu noaptea se adunau la praznic,
Tu-mi întindeai ]i ap`, spunându-mi s` nu mor.
Când soarele-l sorbeam în \arcuri protejate,

De pu]ti mitralier` ]i paznici f`r` plai,
Când singur eu, doar singur, am vrut s` fug spre moarte
Tu mi-ai strigat de spaim` îngrozit`, “stai”.
Încolona\i în ]iruri de in]i f`r` de nume,

C`lcam descul\i prin b`l\i, noroaie sau n`me\i,
Pân` ]i zeghea aspr` se str`duia anume,
S-opreasc` s` mai curg` sânge pe pere\i.
Trìam cu moartea-n bra\e în zile f`r` ]ir,

Iar visele-mi zdrobite mureau sub ziduri reci;
Doar chipul tù mi-era balsamul sfânt din mir,
Etern, f`clie-aprins` la cap`t de poteci.
Când am ajuns acas`, st`teai în fa\a por\ii,

Cu bra\ele întinse, cu ochii ]ter]i de plâns;
Citeam pe chipul tù înscrisul dur al sor\ii
}i împ`carea mut`, cu tot ce-n via\`-ai strâns.
Târziu te-ai stins încet, ca florile în noapte,

Iar eu albit, dar drept, cu mintea înc` treaz`,
Mai scriu doar cu lumina ta din ochi, o carte
}i-mi cer iertare mam`, ]tiind c`-mi stai de paz`.
... }i-ai vrut s`-mi spui ceva... dar n-ai mai scos o vorb`.
...Izvor de bun`tate, lumin` ]i-nviere.
C. Grig 25
DOAMNE,
D~-LE MINTEA ROMÂNULUI DE PE URM~
Dac` tot am s`pat Canalul prin moarte,

Cu maluri abrupte, cu-adâncuri de iad,
De ce n-am mai scrie ]i ast`zi o carte
Când crezul e-acela]i ]i clipele ard?
S`-ntrebe du]manii s`tui de mult bine,

De unde venim ]i spre unde plec`m!
De ce n-am mai face-o Costine?
Când focul ]i vatra, în inimi purt`m?
De ce n-am mai face-o Ioane?
Sau Dane sau Mircea?
…De ce s` l`s`m s` mai cread` bolunzii,

C`-s mari ziditori într-un secol prea mic?
La mod` sunt ast`zi be\ivii ]i-obtuzii,
Statuia din piatr` a marelui nimic!
Pentru cât` durere s-a scurs printre lan\uri,

}i înc` pe-atâta risip` de sânge cre]tin,
Cu toate strivite sub crâncene u]i,
Ce n-au mai v`zut, de când fost-au cioplite,
Decât mâzg`leala luminii din grot`
}i albe schelete snopite de zid!
De ce s` mai curg` alt geam`t în Poart`?

…La Alba!
Dac` tot am trecut prin Pite]ti

Sau prin Gherla,
Aiud sau Jilava, Sighet sau Gala\i,
De ce n-am încinge azi hora iubirii?
De ce n-am tìa din senatul puterii,
O halc` de cer cu luceferi luntra]i,
De-o seam` cu-acei dintre noi,
În adâncuri r`ma]i!?
Dac` tot am trecut peste moarte

Ne este al`turi ]i -n fa\` Hristos!
Mai repede duc`-se-n hùri mândria
}i vrajba…
De ce s` uit`m c-am mâncat r`d`cin`
}i ap`-am bùt din sudoare de lut?
De ce s` uit`m dac` tot am trecut?
Traiane, Mitic` sau Fane?
Dac` azi, dup` atâta durere

Mai st`m înc` duri,
Tremurând pentru zlo\i
}i nu încerc`m s` zâmbim peste vreme,
Istoria-ncet, ne va ]terge pe to\i;
Dac` azi am uitat s` mai st`m împreun`
Cum to\i în furtun`, am stat solidari,
E lesne atunci c`-n Divan se adun`
}pri\ari,
În pulover, cu mâini în buzunar.
C. Grig 27
De ce s` crezi c` azi nu-\i mai ajunge pâinea?

Când ani de zile,
În vis doar, te-ai sim\it s`tul!
De ce-a\i uitat to\i mor\ii,
Ce-au împlinit lumina
}i jur`mântul sfânt?...Tu Voica?
}i tu Doina? }i mai ales Alina?
}i dac` tot mai bate ultimul Plecat

La poarta con]tiin\ei noastre,
E lesne de-n\eles, c` el ne-a ]i iertat
C` demni n-am fost…
C` n-am pornit spre astre.
Bat clopotele iar,

În schitul rede]tept`rii \`rii.
Aprinde Doamne dorul de mai bine!
Aprinde azi ]i candela iert`rii,
}i vom veni cu to\i, îngenunchind spre Tine !
1992
Poemul este închinat fo]tilor de\inu\i politic, care ]i-au

jertfit via\a în închisorile comuniste pentru o Românie mare
, liber` ]i independent` în contrast cu b`taia de joc a
noilor lor conduc`tori , ap`ru\i dup` evenimentul din ’89,
care în loc s` se uneasc` ]i s` lupte împreun` împotriva
noului sistem neocomunist, care se înjgheba, s-au certat
între ei ]i s-au desp`r\it, m`cinându-se în mod jalnic. Trei,
patru milioane de ani de închisoare anti-comunist` au fost
sacrifica\i, l`sând soarta segmentului de popula\ie numit
– fo]tii de\inu\i politic – pe mâna unor conduc`tori, care

la acel moment au sacrificat totul pentru interesele lor
blestemate.
C. Grig
Fost de\inut politic Cod Penal art.209 „crim` de
uneltire”, 18 ani munc` silnic`, executa\i 6.
Închisori: Gala\i, Aiud, Gr`dina
C. Grig 29
JERTF~ }I CREZ
FAUR
De sub praful nins pe-o fil`,

Adunat-am versuri coapte,
Recitind s` nu-\i dea sil`,
Cititorule de carte.
Adunat-am tot nectarul

Ce s-a maturat în timp,
Ca sorbindu-l, s`-\i dea harul,
S`-n\elegi al meu Olimp.
C`ci din piatra ]tears`-n vreme,

Ori înscrisul rupt pe margini,
Recl`desc pove]ti cu steme
Înc` necuprinse-n pagini.
*
…}i se spune, cum în \ara,
Peste-o ap` adunat`,
Unde zimbrii ]i secara,
Fost-au stema \`rii-odat`,
Pe-un t`râm înalt, din piatr`,

La sfâr]ituri de p`mânt,
Unde marea parc` latr`,
Unde via\a-i flori ]i cânt.
C. Grig 31
Un castel cum nu-i sub soare,

Str`juie]te-aici, zidit,
Ca o cump`n`-ntre zare
}i p`mântu-n\elenit.
Filde], marmur` ]i aur,

|in castelul spre înalt,
Loc de munc` pentru Faur,
Om ]i astru laolalt.
De sub pana lui mìastr`,

Curge-n stihuri sfânt ulei,
Pentru inim` albastr`,
Pentru vise de plebei.
Din sudori cât bobul grele,

În nop\i albe, nop\i de nop\i,
El î]i \ese luntrii vele,
Lumii, deschizându-i por\i.
Din cuvintele r`zle\e,

}terse ]i-apoi scrise-altfel,
Printre valurile mistre\e,
Taie lumii, noul \el.
Când vrea spa\iul s`-l de]erte,

Peste-o fil`-ntr-un poem,
Din adâncuri de planete,
Soarbe ve]nicul îndemn.
}i lovind în dalt`, piatra,

Tremurând cedeaz`-un loc.
Zbor de vulturi îi e vatra,
Lupt` aspr`, ve]nic foc.
Iar pe pânza ce a]teapt`,

U]or pensula o mân`,
Zugr`vind un chip de fat`
Cu cosi\ele-i de zân`.
Lung vibreaz` coarda strunii,

Stele-nfiorând în noapte,
Zborul ]i-l opresc l`stunii,
Marea, se revars`-n ]oapte.
Simfonii din alte spa\ii,

Curg pe fermecata-i lir`;
}i din jocu-a ]apte gra\ii,
Pururi notele-]i inspir`.
Când în hù înmoaie pana,

Leag` stele în cununi;
}i culege-n pumni din mana,
Vârfurilor de goruni.
Cânt`-n versuri tragedia

Rodului lipsit de rod;
Pl`tind astrelor simbria,
Zborului, din aspru glod.
C. Grig 33
N-au prins gene lâng` gene,

Flori de meri ]i flori de peri,
Fe\i Frumo]i ]i Cosânzene,
Sunt l`sa\i în crudul ieri.
}i durerea ]i-o revars`

În tiparele din aur,
Dezgolind a lumii fars`
De sub crengile de laur.
În castelul ce une]te
Cerul cu b`trâna Terr`,
Faur lumii d`ltuie]te,
Pa]ii, spre o nou` er`.
**
poporul,
Spice-n soare ar`mite,

Valuri purpuri strânse-n zare,
Frun\i de arbori neumbrite,
Sunt plebeii azi, sub soare.
Mult r`zbat în suflet cânturi

Tainele dintr-un sonet,
}i ca spicele sub vânturi,
Se înclin` spre poet.
E ulei ce-alin` rana,

Stors din vlaga buchiilor;
}i \esut în veci de pana
Rod al trandafirilor.
Din plebei ce azi sunt a]tri,

Rup\i din brazdele de lut,
Cresc n`valnic, tari pila]tri,
Vie\ii, sabie ]i scut.
Zborul lor e o lumin`,

Galaxia-i salt de-o zi.
În genunchi li se închin`,
Tot ce-a fost ]i ce va fi.
Când mul\imile se mi]c`,

La chemarea unui vers,
}i talazuri se ridic`
Pe p`mânt ]i-n univers,
Fericit fandeaz` fruntea

Fr`mântatul fùrar,
C`ci î]i vede pururi luntrea,
Peste timpul milenar.
Fericire-i când poetul

Toarn`-n versuri flori din plai,
}i mul\imea ca br`detu-l
Cânt`-n zilele lui mai.
***
C. Grig 35
fiul,
Într-o arip`-nsorit`,
A castelului vr`jit,
Unde vr`bii se agit`
Pe sub stre]ini din argint;
La fereastra unde marea,

Soarbe stele-n vin-cle]tar,
F`când cerul cât e zarea,
S` s`rute-al ei hotar;
St` pierdut, privind spre-o culme,

Fiul astrului – Sorel,
Mult înspìmântat de lume,
F`r` doruri, f`r`-un \el.
Nu-l tope]te-n suflet versul;

Nici penelul ascu\it;
Dalta tace când alesul
O încearc`-n d`ltuit.
Lâng` el o p`s`ric`,
`Nal\`-n juru-i cânt de mai;
O izbire…]i ridic`
Versul sfânt lipsit de grai.
Are-n ochi sclipiri de]arte,

Iar în suflet doar granit;
}i de via\` ]i de moarte
Al lui suflet e lipsit.
N-are-n el tumultul m`rii,

Zbor de vultur înspre cer
Nu râvne]te focul z`rii,
N-are bra\ pentru hanger.
****
tat`l,
Palid, alb ]i ros de gânduri,

Imn pierdut în necuprins;
Sfânt l`ca] ce-n dese rânduri
Las`-n poart` versul nins.
N-are-n ochi vâltori de stele,

Prinse în ceresc fuior;
Care deap`n` din ele
Flori ]i ]oapte de fior.
Nu-i mai salt`-n gând dactilii,

Joc de iambi, de farmec plini;
Împrejur roiesc ostilii,
Pana-i doarme ca pe spini.
Ruginit`-i dalta… Iat`

Obosit penel pe-o culme;
Ast`zi nu mai zbor din piatr`,
Stele a]teptate-n lume.
C. Grig 37
Lira-i plânge de durere

Iar arcu]ul a plesnit,
Zboru-i e de-acum c`dere,
Focul sacru, r`v`]it.
Se-adâncesc pe fruntea-i dalb`,

Cute, tot mai mult, mai mult,
C`ci pe-a cerurilor salb`,
Scrise-s norme de temut.
“Când din glodul crud ]i rece,

Vultur se va în`l\a,
Seva inimii va trece,
Din vl`stari spre via\a sa…’’
Se-nfioar` fùrarul
Privind ]irul de urma]i,
Care-i sunt azi piedestalul
Milioanelor de pa]i.
Vede-n ei, fiin\e slabe,

Doruri multe, f`r` grai,
Grele ]i la tâmple albe,
R`stignite peste plai.
“Nu vor n`v`li spre haos

Zbur`tori din trunchiul meu,
Ridic`rii mele-adaos,
Bra\ vânjos de prometeu.’’
Scara cerului o suie,

Din priviri. Din roi stelesc,
Rupe-un mald`r ca s`-l puie,
Peste sângele-i lumesc.
“Astre, înclina\i potirul,

Da\i-mi foc s` tai hotar
}i speran\elor zefirul,
S` le sufle-n vel`, iar.
C`ci sortit mi-e ca feciorii

S`-]i în`bu]e-n ei vrerea,
}i pe cerul lor doar norii,
S`-]i dezl`n\uie puterea.
Cum… s` nu mai creasc`-n lume

Faur vajnic rupt din mine?
Valurilor mele-n spume
S` le spun s` se adune?
Cum… mul\imii însetate

S`-i a]tern tot neamul meu?
Nu…de azi m` voi abate
Glod am fost, r`mân mereu.
Decât suflete de ciut`

În urma]ii mei de azi,
Dac` moatea mea-i ajut`;
Soare…peste mine cazi.’’
C. Grig 39
Se cutremur` din-nalturi,
Stelele, de ruga sa.
Când un astru-]i cere haturi,
Cere loc spre-a se-nclina.
Boarea cerului sunt stele,

Odihnite doar în zori.
Veac din veac, în cercuri grele
Zbor oceanele de sori.
Adev`r rostit de astre

Scris pe-un trunchi de meteor,
Din în\elepciuni albastre
C`tre Faur, muritor.
“Tu î\i plângi un neam, din veacuri

}i din stea te vrei p`mânt?!
Când p`mântul doar în lacuri
Are stele ]i cer sfânt?!
Ce-ti sunt fiii? Când în valul

Milioanelor de in]i
Se destram` …]i-n calvarul
Mor\ii negre sunt împin]i?
Când un om \ine secate

Guri ce-a]teapt` roua-n zori,
Pentru miile-nsetate,
Scris e-n ceruri, s`-l dobori.
Calc`-\i fiul, c`ci din harul

Înstelatului afund ,
Nu se-adap` el, ci neamul,
Omenescului rotund’’
Se cutremur` de moarte
Faur, în balan\a vie\ii,
Închingat de legi ]i fapte
Singur înfruntând n`me\ii.
*****
chemarea,
Când sfioas`, raza-n cas`

A p`truns din larg abis,
Prin gr`dina neculeas`,
Cântece-s din paradis.
Val, mul\imea-n val, arat`

Bucurii spre-a lor castel,
Pentru o mam` ]i un tat`,
Azi, de ziua lui Sorel.
}i-a rostit atunci ]i Faur,

Pild`-n litere de foc:
“Pentru suflete de aur,
Strânse-n cercuri de noroc
C. Grig 41
Pentru cei ce vor din tin`,

S` mai fac` înc`-un pas,
Care cer ]i iau lumin`,
Care cresc precum Atlas.
Care vor s`-nnoade cerul

Într-un petec de p`mânt
}i s`-mplânte-n stele fierul
Mai adânc, ca un cuvânt,
Pentru insul care-]i leag`

Curcubeie-n bra\e tari,
Pentru cel ce vrea s` ]tearg`,
Tristul cânt cu doi Icari,
Tu Luceaf`r, foc ]i par`,

Calc`-\i inima ]i-n aur,
D`ltuie]te lumea iar`,
Me]ter Faur, me]ter faur!”
Aiud, 1960
VULTURUL
Un pui de vultur s-a n`scut odat`,

În cuib din lut ]i înt`rit cu fulgi;
Rotea privirea-n jur ca pe o nestemat`
}i legiuni-narmate i se închinau…]i slugi.
Un vultur s-a-n`l\at mai sus de stele

Sp`rgând ]i visul frânt al alor sì;
Strivind sub aripi mari c`tu]ele inele,
Ispite fr`mântânde, neb`nuite cì.
Izvoare reci ]i codrii frem`tând,

Îl îmbiau la mas` ]i la joc,
În inim`-]i p`stra nealterat un gând
S`-nving` totul pururi, f`r` nici un troc.
II
Un vultur mândru a zburat din gloat`,

Iar fulgeru-a r`mas în urma lui ;
C-un nor de ceruri ]i-a pl`m`dit o roat`
Rostogolind zidirea, la vrerea or]icui.
C. Grig 43
În drumul lui sunt dimine\i ]i seri;

Repaos? Doar când vântul se-odihnea.
Cet`\i surprinse-n treac`t, treceau sub crudul ieri,
}i drumuri însorite sau scufundate-n nea.
P`stra mai vie ori]icând icoana,

Celor c`zu\i pe drumu-nsângerat;
Pe bra\, pe frunte, supura doar rana
Dorin\elor aprinse, r`mase f`r` hat.
Târziu, mult mai târziu, în toiul nop\ii,

În piept sim\i c` rana-i f`r` coaj`,
Iar bra\u-i ridicat în t`v`lugul ro\ii,
S-a pr`bu]it în ultima lui ]arj`.
III
B`trânul vultur, î]i punea speran\`,

La gândul c` va fi biruitor,
C` albul va fi alb ]i via\a scurt`, via\`;
Iar zborul lui s` fie, izbânda tuturor.
C`zut sub oi]tea c`ru\elor celeste ,

}i-a-nconvoiat spinarea-n ultimul sù tur,
Doar mintea-i liber` mai striga c` este,
O speran\` sfânt`, când moare înc-un vultur.
BEDUINUL
De-a lungul de]ertului searb`d ]i-ncins,

Prin locuri ce via\` în ele n-au prins,
Pe-artere de jar înecate-n nisip,
Pe drumuri ce înc`, sub soare n-au chip,
Se-abat beduinii spre \`rmuri trecând,
Ducând cu ei marf` ]i marf`-aducând…
*
De-a lungul de]ertului silnic ]i-arid,
Potec` prin dune, cu greu îmi deschid;
}i jur împrejur, numai mare de foc
}i drumuri pierdute ]i f`r` noroc;
Deasupra-i covorul ne-atinselor astre,
Iar jos la picioare,nisipuri prea aspre;
}i pieptul îmi arde , de sete sunt frânt;
}i-a] vrea doar o boare, o boare de vânt,
Visez cu ochi stin]i, la ulciorul cu ap`,
Râvnind la clipita când vita se-adap`;
}i simt cum se scurge ]i ultima vlag`,
Spinarea se-apleac`, sub greaua desag`,
Pe frunte sudoarea se strânge-n broboane,
Iar pasul mi-e greu, \intuit în piroane;
M-aplec tot mai mult… ]i deodat` cu fruntea
Izbesc scurt nisipul, precum valul luntrea;
P`rea c` tot cerul s-a-nchis pentru-o clip`
C` moartea ]i-a-ntins peste mine-o arip`.
**
C. Grig 45
Aduce\i-mi degrab`, cu ap`, un ulcior ,

S`-l sorb, cum soarbe bezna o raz` de lumina,
Cum bea o c`prioar`, setoas` , din izvor,
Cum suge apa ploii, uscatul bob de tin`.
Întind neputicioase bra\ele-nainte,

S-apuc cu ele blidul râvnit, cu ap` rece,
Dar pumnii prind în ei nisipul crud, fierbinte,
V`d herghelia mor\ii,peste lumini cum trece.
În jur e totul straniu, n-am sprijin în nimic,

Nisipul m` tr`deaz`, m` arde, m` ucide;
Potirul fericirii a] vrea s`-l mai ridic,
“Nainte de clipita, când ochii s-or închide;
Se-nvolbur` cerul ]i curge-n cataracte,

În grote necuprinse, se pr`bu]e]te-un soare
Alunec spre unde?... }i-n baza c`ror pacte,
Nu poate s` se-ntoarc`, acela care moare?
Alunec continuu, deschis` e c`rarea,

Nici stele, nici luceferi nu-l plâng pe cel damnat;
Zadarnic cat un sprijin, comis` e tr`darea
Simt col\ii cum ]i-nfige nisipul blestemat.
***
Blestem s` se-opreasc` o clip`, s` steie,
S`-mi prind de grumazu-i sl`bitul meu pumn;
Blestemul se pierde spre Calea Lactee
Nisipul tot curge… nu pot s`-l adun.
Blestem s` se-adune, granit s` se fac`…

Blestem s` r`mân` doar stânc`-n vecie;
Nisipul îmi râde ]i râsul m` seac`;
}i-mi strig` demonic, cerându-m` simbrie.
****
}i-am început s` cânt…când spre mine,
Hidoasele gheare-ale mor\ii \inteau;
Cântam bucuria trìrilor pline
}i visele mele ce-n hù se pierdeau.
Cântam frumuse\ea femeii iubite,

Speran\a ]i jertfa, virtutea cântam,
Cântam feeria din paji]ti sorite,
Iar cântu-mi era, doar un ultim balsam.
Cântam… }i deodat`, sub pasu-mi, nisipul

Din tremur febril s-a oprit ]i-a-mpietrit;
Vedeam cum î]i schimb`-ntunericul chipul,
Cum raza de soare cre]tea-n infinit.
}i-atunci din desaga purtat` în spate,

Am scos un ciocan ]i o dalt` de-o\el;
Cu ultima vlag` am prins a m` bate,
Cu stânca surprins` de noul meu \el.
Loveam cu-ndârjire de om…]i sub dalt`

Din stânca arid` \â]ni un izvor;
S-adape-o Sahar`, de ap`-nsetat`,
S`-mi sting` setea crud`, s-aprind` un alt dor.
*****
C. Grig 47
De-a lungul de]ertului aspru ]i-ncins,

Prin locuri ce via\` în ele n-au prins;
Pe-artere de jar înecate-n nisip,
Pe drumuri ce înc` sub soare n-au chip,
Se-abat beduinii spre \`rmuri trecând…
…}i-adesea, când frânt` de drum caravana,
Se-opre]te-ntr-o oaz`, s`-]i caute hrana,
Când noaptea dorm to\i, aciui\i lâng` foc,
C`mile ]i oameni lipsi\i de noroc,
Se-aude un cântec, pierdut printre dune…
}i-n cântec, aceea]i legend` se spune…
ÎNCLE}TARE
Tìam cu dalta în întunericul din piatr`,

Cu sete omeneasc`, cu vise de stejar.
În crâncena-ncle]tare, sim\eam cum aspru latr`,
Tot ce nu ]tiu în lume, ]i voi ca s` îl ar.
Loveam mereu în stânc` ]i stropii calzi de sânge

Recolorau pepita c`zut` de pe stei.
Sub dalt`-ntunecimea p`le]te ]i se frânge ,
F`cându-se lumin`-n colibe de plebei.
C. Grig 49
NOI
Ridica\i din p`m@nt,

}i din focul de ieri,
Ne e via\a azi c@nt,
Fr`m@nt`ri ]i pl`ceri.
Ne-nfrupt`m din zenit,

Ne e fruntea un crin;
}i un vis de-mplinit,
E al nostru destin.
Ne e valea [n v@nt,
Ne e visul catarg
}i-ncrust`m pe eu sunt
C@te e cerul de larg.
{ntr-un strop ne-am n`scut

Azi suntem un ocean,
Spre albastru t`cut,
Ne-ndrept`m, uragan.
Ne-nc`lzim la ce-a fost,

Trepid`m la ce-o fi
D`m la toate un rost,
Din ce-avem, vom cl`di.
Cùt@nd un r`spuns
}i mai mult ne-ad@ncim,
De pe-un astru supus,
Spre un altul pornim.
Suntem ieriul crescut,

Vom fi zborul de azi,
Suntem spad` ]i scut
Frun\i [nalte de brazi.
C. Grig 51
PIETRARUL
Lovea ciocanul greu în piatra-nm`rmurit`,

De vrerea celui care, abia îl mai \inea.
Sim\ea cum se apleac` atunci când e lovit`
}i-un imn din tot molozul, vedea cum se-mplinea.
Ofta adânc pietrarul, hot`rât s` lupte,

Sperând c-o lovitur`, va mai deschide-o vatr`;
}i când lovea setos, se pr`bu]ea un munte...
Sim\ea cum din adâncuri, necunoscutu-l latr`.
Din duritatea lumii în care piatra zace,

Se-nfiora la gândul, c` lumii-i va fi div`,
C` va fi chiar r`spunsul care înc` tace,
În mâinile sl`bite, l`sate în deriv`.
Nem`rginiri de vise, de doruri ]i speran\e,

Se împleteau supuse, sub vârful de ciocan,
T`cerea-]i deschidea t`cutele ei clan\e
P`rea c` lumea toat`, trìa-n acest arman.
R`pus ]i-ncovoiat de atâta lupt` crud`,

Se odihnea maestrul r`stignit pe stei;
Doar soarele ]i luna-l recuno]teau drept rud`,
De când s-au desp`r\it, de când erau doar ei.
**
Seme\ ]i luminos \inând deasupra cerul,

Azi soclu îmbina doar rev`rs`ri de soare;
}i emana c`ldura ce topea chiar fierul
}i r`ceala crud`, sleit` pe spinare.
Era atâta joc de umbr` ]i lumin`,

De vise ]i de doruri ]i miros de iarb`,
De clocotiri de ape ]i cântece-n surdin`
De maci ]i ghiocei sculpta\i adânc în salb`.
Îmbr`\i]ând statuia cu doruri care-l ard,

Pietrarul mai spera s-ating` alt` culme;
S` povesteasc`-n stânc`, ce spune-n vers un bard,
}i visul s`-i r`mân` pururea în lume.
***
Din ]apte \`ri sub soare s-au ostenit s` plece

Mul\i c`rturari vesti\i având aceea]i rut`;
Cu to\i voiau s-aud`, s` vad` ]i s`-ncerce
S-ating` doar c-o mân`, lumina nou n`scut`.
În drumul lor adesea, se mai opreau din mers

}i-nfrân\i de oboseal` î]i ascundeau privirea;
Era lumin`-n jur, mul\ime pe ales
}i-n strig`te ]i-alai, î]i anun\au sosirea.
Ba unii chiar, au prins s-arunce vorbe-n jur,

Cum c` pe soclu, sus, g`si-vor ei sortitul,
C` n-au cum s` a]tepte un al doilea tur,
De vreme ce-s aici ]i au cu ei arbitrul.
C. Grig 53
Au fost ]i al\ii darnici, cu inima mai plin`,

Spunând c-ar fi mai bine, s` stea chiar el, pietrarul,
C`-n drum, c`lùzi\i au fost de o lumin`
}i n-au avut necazuri cu caii, sau cu carul.
****
De undeva, de jos, din valea-nvecinat`

Un ciob`nel cu-opinci, c`ciul` ]i i\ari,
S-a ab`tut din drum l`sându-]i turma toat`,
S` pasc` lini]tit` la umbr` de stejari.
Când s-a oprit în fa\a mul\imii adunate,

T`cerea le-a înghe\at la to\i ]i ultimul cuvânt.
“L`sa\i-mi cale dreapt`, pietraru-i al meu frate,
Din fluier ]i din frunz` vreau, la moartea lui s` cânt”
“Nu-s vorbe ce v` spun, e scris cu sânge ]i cu dor,

Acolo sus nu-i locul lui, citi\i în testament;
Deschis`-i ast`zi calea. S-aleag` cei ce vor,
Dar s`-]i aduc`-aminte, eternul nu-i moment”
Deasupra lor un vânt n`praznic ]i isteric,

I-a-n\epenit pe to\i, ciopli\i parc`-n granit;
Lumina p`trundea prin crengi de întuneric,
P`rea c` ceasul vie\ii, la timp chiar s-a oprit.
“S` vin` altu-n urm`, ce poate fi mai bun,

M` mul\umesc s` stau la poala-acestui munte,
Deasupra-mi este cerul, iar jos p`mânt str`bun”
A mai citit ciobanul, ]tergându-se pe frunte.
C~PRIOARA
Privea atent pr`pastia deschis`;

Cum a]teptau fl`mânde, spin`rile din piatr`.
Privea spre cer lumina neatins`
}i bezna r`stignit` în adâncita vatr`.
}i-i tremur blând, întreaga sa f`ptur`,

Copitele-i bat piatra, gola]`, sacadat.
Din lâncedul culcu] cu piedestal din zgur`,
Vrea alte z`ri s-apuce, vrea cerul înstelat.
E-atâta clar ]i-adânc în ochi-i tainici,

E-atâta dor ]i lupt` în drumul tot mai greu,
C`, de-ar porni , n-ar fi pe lume crainici
S`-i trâmbi\e povestea, în cântec sau eseu.
S-a dat un pas în urm` ]i-nspre zare,

}i-a ridicat privirea într-un sublim s`rut;
}i a \â]nit, cum tainic c`tre soare,
Izvorul din adâncuri porne]te ne]tiut.
Zbura de-acum, spre \`rmuri neatinse,

Spre paji]ti însorite, purtat` de-al ei dor.
Da-n zbor sim\i cum aripa-i se frânse,
Cum cre]te-n fa\` zidul, cu glas clocotitor.
Vedea cum nasc genunice în vale,

Hidoase ]i mâr]ave crâmpeiele de stânc`,
Cum tremur` lumina în crâncena ei cale,
}i-un ultim ochi de soare, o mai s`rut` înc`.
C. Grig 55
C~UT~RI
DE CE-AI VENIT…
DE CE-AI PLECAT ÎN GRAB~?
Cândva, Isus trecea pe-o uli\` de sat,

Era descul\, fl`mând ]i însetat de rug`;
S`tenii-L admirau, iar El îngândurat
P`]ea domol prin praf, vrând \elul s`-]i ajung`.
Din când în când c`lca peste-un buchet de flori;

Un zâmbet larg, deschis, i se citea pe fa\`;
Mul\imea murmura cuprins` de fiori
}i-alaiul defila târziu, spre diminea\`.
Odat`, Isus era din nou în plin` strad`,

În zori de zi aprin]i, în forfot` cumplit`
De negustori ]i vraci, porni\i mereu pe sfad`,
C`tând s` vând` fleacuri cu-o cifr` înzecit`.
Era-n acel moment un ins, un oarecare,

Strivit de-un dute-vino de oameni ]i c`ru\e,
De strig`te din gât, de-njur`turi amare
}i nimeni din mul\ime, nu încerca s`-L cru\e.
În col\ de drum deschis, un grup g`l`gios de in]i,

Râdeau scuipând, b`tându-]i joc de unul ce cer]ea;
Era un orb, chiar dac` ochii îi erau deschi]i
}i un picior din lemn avea, legat cu o curea.
C. Grig 57
“Ridic`-te ]i mergi. }i vezi. Azi Domnul te-a iertat”

…S-a auzit Cuvântul ce a rostit îndemnul;
Cu to\i vedeau un adev`r, cum nu s-au a]teptat
}i-n suflete-]i c`tau, s` în\eleag` semnul.
“E-aici cu noi de fa\`, Isus Mântuitorul”

…A mai strigat un om, c`zându-I la picioare.
În plin` ziu` s-a v`zut luându-]i zborul,
Un grup m`re\ de îngeri, cum numai Domnul are.
Pe loc mul\imea-ntreag` a pornit s` plâng`,

Cuvântul Lui urcând, de-a dreptul peste gloat`;
Doar vântul mai b`tea spinos c`tând s` smulg`
Din inimi teama, de-a-]i croi o nou` soart`.
**
De-o fi s` Te întorci definitiv Isuse,

Te rog pios s` treci ]i pe la noi pe strad`;
S` vezi în case mici cum sunt cu grij` puse
Imagini despre Tine, p`strate ca dovad`.
De când ai fost plecat, acum i-o ve]nicie,

Mult s-au schimbat ]i regii ]i fostele hotare;
Pl`tim ]i ast`zi birul de-a sta în s`r`cie,
Iar pâinea o m`nânc` doar cel ce e mai tare.
M`-ntreb ]i eu ]i al\ii, cum de-ai venit atunci?

}i iar m`-ntreb surprins, de ce-ai plecat în grab`?
Când \ara se trezea în strig`te de prunci
}i nimeni spre putere, n-a trimis o jalb`.
...Dar vino Doamne iar! }i firul s`-l despici în trei.

Venim de unde? Ce suntem? }i mai ales, ce-om fi?
Eternitatea unei pietre ast`zi, vrei nu vrei
Va trebui t`cut, s-o descifrezi, cât ai clipi.
}i te-a]tept`m pe Tine cum dup` noapte-i soare,

Vrând mâna noastr`-ntins` s` prind` firul sor\ii.
}i bog`\ii imense în mii ]i mii de care,
S` poposeasc`-n tihn`, la noi, în toiul nop\ii.
De vrei ]i ast`zi chiar, s` vii spre noi Isuse,

Te-a]teapt` alt` lupt` cu mii de în\elep\i.
}i totu]i vino Doamne. Zarurile nu-s puse,
Iar eu |i-a]tept sosirea-n pozi\ie de drep\i.
C. Grig 59
POTIRUL CLIPEI
Nu sunt n`scut, s`-\i judec |ie ziua,

Când Tu ai hot`rât s` vii spre noi, din neant.
Eram copii. }i-n joc strigam doar-piua
}i n-a]teptam nici rùl, nici binele vibrant.
Priveam spre cer ]i m`-ntrebam cum poate,

Hlamida-mp`r`teasc` s-o poarte înspre zare;
}i cum din întuneric mai ]i scoate
Lumina, ca pe-o zân` ie]it` din ponoare.
Arareori, treceai pe strada mea pustie,

Te urm`reau solda\i ]i tr`d`tori de crez.
Tu sem`nai s`mân\a. S` creasc` peste glie;
}i îndemnai norodul, spre noul Tù botez.
}i-am stat cu Tine ]i la masa mare!

}i buni ]i rì, veni\i cu to\i în roi.
Cântarul îl avea în mân` fiecare
}i to\i voiau doar via\a, nu una de apoi.
}i-am fost pe munte ]i-n gr`din` singuri,

Iar Tu-\i cer]eai menirea, mai mult decât noi to\i
}i-atunci am în\eles, ce groaznic e s`-nduri
În lumea ce se vinde ]i pentr-un pumn de zlo\i.
Târziu apoi, Te-am reg`sit în strad`,

Lovit ]i-nsângerat, ducându-|i singur crucea.
Strigau ]i unii ]i-al\ii, vrând s` cread`,
C` ei sunt începutul bun, iar Tu, doar pricea.
}i spini \i-au pus pe fruntea Ta senin`

}i zeci de huiduieli ]i lovituri cu biciul;
În spate rugul se-mbìa-n lumin`,
De îngeri dus în bra\e, u]urând supliciul.
}i-atunci de sus, când \i-ai privit o]tirea,

Ai dat secunda Vie\ii, pe-un miliard de ani!
Te-ai îndoit ]i Tu, de ce-\i era menirea
}i-ai dat eternitatea, ca ap` la du]mani.
Mi-am revenit atunci, din gânduri ori din trans`;

}i-am resim\it mocirla-n-care înc` zac,
Când din-N`l\imea crucii , Tu ne-ai dat o ]ans`
Spunând… ”O, Doamne, iart`-i, c` nu ]tiu ce fac”.
Înspìmântat, în ochii tì mai umezi,

Am rev`zut lumina, mult a]teptat`-n lume…
B`tea un vânt fierbinte în amiezi,
Ducând cu el cuvinte ]i frunze pe o culme…
Tu ai r`mas potirul, în care na]te clipa!

C. Grig 61
DOAMNE (I)
De ce-ai turnat atâta sânge-n mine

}i carne mult`? Care-i tot tizic!
De ce mi-ai h`r`zit s` vin cu greu la Tine
}i-n ultima secund`, din nou s` m` dezic?
De ce n-ai pus în locul meu un m`r,

S` creasc` falnic ]i s` rodeasc` mere?
Cum de-ai ]tiut c` voi porni-n r`sp`r
}i voi sfâr]i venind, cer]indu-\i înviere?
Azi n-a] mai sta de vorb` nici cu Tine,

A] face mere ]i n-a] fi un înfrânt.
Iar moartea în picioare, mi-ar face ]i mai bine
}i n-a] tânji spre coiful copacului cel sfânt.
O, Doamne blând!... Întoarce-te spre noi.

Îndur`-te. }i crede înc`-n mine;
}i d`-ne Sfinte, Fiul înapoi
}i-l vom sluji, întocmai ca pe Tine.
DOAMNE (II)
Cât sunt de condamnat în dialog cu Tine,

În fiecare zi, m` mir ]i tot m`-ntreb!?
De ce n-abandonez ]i s` m`-ntorc cuminte,
Spre Cel ce-n Timp nu are, pe A FI, drept verb.
Nu-s singurul ce vrea, c`rarea s`-]i deschid`,

Spre muntele speran\ei, spre focul neatins;
E doar un joc sinistru sau lupt` de corid`,
Când înc` nu se ]tie, cine va fi învins?
M` tem de ziua-n care, voi fi c`zut total,

Nici cea de-nving`tor, nu-mi prea surâde-n minte;
R`pus, ]tiu doar c` El, m` va chema la mal,
}i voi sim\i pe r`ni, al Lui s`rut fierbinte.
}i-atunci m`-ntreb spre unde, mereu s` m` îndrept,

Când paji]ti însorite ]i reci izvoare-adânci
}i boabe ar`mite ]i strig`tul din piept,
M`-ndeamn` s` beau apa, nepre\uitei stânci?
...}i împ`cat cu El, mi-am reg`sit c`rarea.

C. Grig 63
LA TRONUL T~U
Doamne, la tronul sfânt al pream`ririi Tale,

N-am ce s`-adaug azi ]i nici ce s` mai scad;
Tu e]ti al meu izvor din timpuri ancestrale,
Chiar dac` pentru Tine, abia acum, eu ard.
}i n-am s` vin pe-ascuns, nici cu gândiri de]arte,

Nici cu zorzoane moi, nici cu sclipiri de-argin\i;
Tu pentru mine e]ti adâncul dintr-o carte
}i sfânta liturghie a zilelor fierbin\i.
Muncesc din zori fl`mând, s`-\i cur`\ |ie calea,

Mai încâlcit`-n timp, decât, când Tu ai fost;
P`duri ]i mun\i atunci, î\i deschideau c`rarea,
Iar lumea noastr` parc`, î]i c`p`tase-un rost.
Azi to\i se-nvârt perfizi, în jurul lung al cozii,

Se bâlbâie-n cuvinte, iar fapte cad la ciur;
Din cre]tet pân`-n t`lpi se-acoper` cu solzii,
Orgoliului sinistru, cumplitului sperjur.
R`mân o Doamne blând, mai împ`cat cu Tine,

Încerc s` \in în frâu reversul din medalii;
Tu Doamne stai de paz`, al`turea de mine,
S` nu cumva la noi, s-apar` alte falii.
C~UTARE
Atunci când ie]eam cu gr`mada din pe]teri

}i lumea-mp`r\eam între restul ]i eu,
Când boabe de linte ziceau c`-s luceferi,
}tiam c` din umbr`, m` ap`r`-un zeu.
}i cine mai este acela, ce ast`zi,

Încerc s`-l mai chem, s`-mi dea o speran\`?
P`]esc prin ruine lipsite de str`zi
}i caut ]i bat, la u]i f`r` clan\`.
P`trund prin unghere sleite de vlag`,

Abisuri ]i creste m` ard ca pe rug;
}i temeri ]i temeri le simt cum m` leag`
De cel ce de-o via\`, tot caut s` fug.
N-am umbr` sub care s` stau s` respir,

}i drumul parcurs s`-]i depene fa\a;
Când bunii ]i rìi pun banii drept gir
M` tem s` mai spun, c` asta e via\a.
}i-atunci, ce s` cânt? …T`cerea sau fapta?

Adâncul sau valul domol ]i viclean?
A]tept ca din ceruri s-apar` chiar treapta
Ce-mi duce spre-nalturi, aprinsul alean.
C. Grig 65
EVOLU|IE
Când mun\ii s-au strâns într-un lan\ netrecut

}i-un fulger le-a spus în picioare s` stee
Când ramura blând` am pus-o drept scut,
Vedeam cum p`durea se face alee.
P`]eam învelit într-o blan` de urs,

Iar creanga pe umeri s-a scurs într-o ghioag`;
}i pasu-mi era ca un viscol adus,
Din \`ri unde oameni, la soare se roag`.
}i-am strâns împrejuri-mi to\i semenii mei,

Mai mul\i decât frunza-nrudit` cu iarba;
}i mul\i îmi spuneau c`-s neam de prometei,
Nepo\i, str`nepo\i, ai Dochiei Baba.
Am fiert la c`rbuni ]i ghioaga ]i scutul,

O\elul din spad`, l-am stors într-un tun;
Azi, doar Hiro]ima ne înva\` trecutul,
R`mas în istorii, ce azi doar apun.
Ne-ntindem, ne-ntindem, sperând s-avem totul,

Uit`m îns-un lucru cu totul banal;
Cu cât e]ti mai sigur, mizând c` ai potul
Sl`vit sau r`pus, te-apropii de mal.
DE DINCOLO DE LUME
Am ridicat de-atâtea ori spre cer,

Puhoi de-amenin\`ri ]i lacrimi de regret.
În poart` am g`sit t`cerea unui fier,
}i chiar rugin` mult`, pe tunuri ]i afet.
Cu team` ]i respect, m-am adâncit în vis,

C`ci vis era s` trec spre dincolo de lume,
Domnea doar semiumbra în tot acest cuprins,
}i-ntinderi ]i întinderi, f`r` nici o culme…
P`]eam încet, senin, vrând parc` s`-mi asum,

}i gloria de]art` ]i riscul de-a gre]i.
Noroc c`-n ceruri sfinte nu exist` drum,
S` intri, e-o potec` ]i alta-i de-a ie]i.
Lumini ]i umbre ]i umbre ]i lumini

P`]eau domol ]i to\i p`reau c-atârn`;
}i se-ndreptau spre unde?... cu pa]i m`run\i ]i lini!
…Pe cap n-aveau trofee sau urme de \`rân`.
N`luci erau, sau valuri, clocotind în por\i,

Nici zâmbet nici cuvinte de-ntâlnire;
T`cerea alerga pe cele ]apte ro\i
}i nicìeri …dar nicìeri iubire.
C. Grig 67
Alunecam adesea de-a bu]ilea prin zdren\e,

Nimic nu sem`na cu scrisul din cutum`,
De]i p`rea c` sunt cu miile de fe\e;
Era la urma urmei, o t`cut` turm`.
C`tam avid, c`tam pe cel plecat,

}i s` m`-nchin ]i s`-L s`rut pe ran`.
S`-L în\eleg mai mult, pe cel crucificat,
}i rege-al lumii-ntregi, f`r` coroan`.
}i L-am strigat cât am putut de tare,

“Isuse blând , întoarce-Te din nou
}i în genunchi î\i cerem to\i iertare’’,
Dar nimeni n-a r`spuns…nici chiar un biet ecou.
Când am v`zut atâta nep`sare,

Pe baricade unii, sub ele alt` gloat`,
Mi-am amintit cu drag de o cântare,
Cu mame ]i nepo\i, bunici ]i cu un tat`.
}-atunci surprins, mi-am zis, c` totu-i f`r` seam`,

Aici, ca ]i la noi, nimic nu este cert.
}i m-am întors gr`bit, dar cu mai mult` team`,
}i mai t`cut în suflet, c-un gând ]i mai incert.
Sleit de-atâtea cùt`ri de]arte

N-am renun\at s` sper în Dumnezeu;
Probabil c` Isus era în alt` parte,
Decât în ceru-n care, l-am cùtat chiar eu.
ALE NOASTRE SUNT TOATE
Tat`…
Mi-ai spus c` p`mântul ]i marea,
P`durea ]i râul gonind;
}i mun\ii ce-acoper` zarea
}i tot ce în ochi eu cuprind,
Uzine ]i hidrocentrale,
}i sat ]i ora] ]i câmpii,
Vapoare ]i tren ]i furnale…
P`mântul, cu toate în mii…
E-al nostru ]i-a noastre sunt toate.
Dar cerul… cerul cu stele

Aprinse, al cui este tat`?
Noi n-avem dreptul la ele?
Ce tain` ne-apas` pe soart`?
Cum?...magia aceasta ce-n noapte

S`de]te în inim` versul
S-o pierdem?...Când tainele-s coapte?
Mustesc ]i a]teapt` culesul?
C. Grig 69
Ni-i mâna pe cârm` la barc`

}i vela e-ntins` de vânt
R`mânem aici?...Hai încearc`
Azi tat`…]i zi-mi un cuvânt.
*
Tu taci. }i- ascunzi pe chipul tù
}i vis ]i resemnare,
V`d cump`na ce-ntregul hù
Îl spânzur`-n cântare.
V`d tragedia scris`-n ochii,

Ce caut` lumin`…
V`d mândrul fiu al babei Dochii
Cojindu-se de tin`.
*
Da, tat`… tu s` ]tii î\i spun:
Al nostru e ]i cerul,
Cu astre strânse în cununi…
Cu taine de tot felul.
Urc`m pe drum de Prometei

}i sânge, sânge na]te.
}i via\a punte la idei
O d`m, spre a cunoa]te.
Noi vrem. }i dac` vrem, un cer

L-om trece sub picioare,
În \`rn` vom zidi prier,
}i-n bezn` trunchi de soare.
ZILE DE FOC
Împinge Doamne noru-încoace

}i r`core]te-mi fruntea ars`,
De soare ]i de vânt tenace,
De doruri multe ce m-apas`.
De inim`, s` nu-\i faci griji,

Am pus-o-n cui de dou` ori,
Iar viselor le dau ogrinji
}i vorbe grele uneori.
Speran\a mea, de mult cr`pat`,

Abia o \in s` nu se sfarme;
Doar ochii-mi sunt f`r` de pat`,
T`cu\i ]i reci, ca dou` arme.
Supus \i-am fost ]i-a]a r`mân,

Nu-\i cer nici lauri, nici argin\i,
Vreau doar ca norul cel p`gân
S` ude-ogorul, la p`rin\i.
În câmp, doar mugete-s de foame

Trosne]te iarba sub c`lcâi,
Întoarce-te spre glie Doamne,
}i-o clip`-n sat, cu noi r`mâi.
C. Grig 71
E}TI ULTIMA MEA FLOARE
E]ti ultima mea floare din câte-am tot cules,

Înve]mântat`-n rochii, dantele ]i-artificii,
R`spunsul din destin nu poate fi ales,
E]ti singurul meu vis mai blând, f`r` capricii.
Parcurg cu tine zone de lumi abandonate.

Întind doar bra\ele. Cuvintele-s t`cere.
Vreau roua dimine\ii s-o torn dac` se poate,
În ochii tì adânci, s` nasc` înviere.
Culeg din jur doar maci ]i flori multicolore,

O r`zmeri\` poate, împotriva firii;
T`cerea e total`. Cuvintele sonore,
Nu-]i au destinul tocmai, când se s`rut` mirii.
Privesc în urma ta ]i v`d cum creatorul,

|i-a pus pe umeri albi, c`ldur` ]i m`tase.
}i paji ce-\i duc cu rândul peste ani ulciorul,
S` nu cumva s` crape, ca la alte case.
Te am în gând mereu, când doruri se adun`,

Iar în apus de zi te colorez cu soare,
Târziu în noapte, te-mbrac cu razele de lun`
}i-n p`rul m`t`sos, timid, î\i prind o floare.
De vrei s` te apropii ]i mai mult de mine,

Ca semn, s`-\i la]i cosi\ele s` zburde,
Purtate de zefirul dorin\elor prea pline
}i-a viselor ascunse în cet`\i absurde.
M-aplec în fa\a ta, cum marea-]i cat` malul.

}i-mi domolesc adâncul ce-n mine clocote]te;
Vreau tu s`-mi fii speran\a când m` îneac` valul
}i umbra unui nuc, s` dorm împ`r`te]te.
C. Grig 73
FABULE
Dou` mâini
- fabul` -
Dou` mâini sp`lau ulcele,

Când cea stâng`, când cea dreapt`.
}i-]i vorbeau spinos, doar ele
Lùdându-]i a lor fapt`.
Ba, c` din ulcele lutu’

Dreapta-l face tot din aur.
Ba, s`-i spui asta lui mutu’
S`ri stânga ca un taur.
În ulcele noi vom pune

Numai miere ]i dulcea\`.
Ba, le-om face chiar s` sune
Zise dreapta ]ugubea\`.
Ciond`neala trecu strada,

|a’ Mari\a zor nevoie ,
A împins spre dreapta spada,
Stânga…îi intrase-n voie.
Din vecini, pe drumul mare

}i-a iu\it din vreme pasul
Mo] Ioan, zis Roat` Mare
Ba, ]i-a dres din mers ]i glasul.
C. Grig 75
“Ce-i atâta g`l`gie?

Vorbele nu-]i au azi rostul,
Pân-d` soarele-n chindie
Ia s` v` arate mo]ul.”
}i-apuc` c-un bra\ de-un secol

R`sturnând cazanu-n care,
Se certau pentru un pol
Cele dou` mâini, precare.
Dup` apa scurs`-n grab`,

A venit n`mol cât hatul;
A f`cut ]i Roat` treab`,
C` mai-mai, s`-nece satul!
Stânga , dreapta, dreapta, stânga;

Toate-au mo]monit ulcele.
}i-au doldorosit doar punga,
Din ulcele, vai de ele,
Ba mai mult, p`reau c`-s rude,

Mo]ul le-a surprins când cele
Dou` stranii paparude,
Se sp`lau doar între ele.
În mijloc de codru
- fabul` -
În mijloc de codru întunecos ]i rece,

Prin care doar lumina abia se strecura,
S-au prins în sfatul \`rii, trimi]ii unor cete,
S`-]i spun` ce-au f`cut ]i ce mai pot fura.
Din primul grup f`los, cu hainele p`tate,

Un ins s-a repezit s`-]i spun` oful lui,
C` de-ar ploua cu oi sau alte-ncornorate,
El nu s-ar s`tura ]i-ar spune-o ori]icui.
S-a-nfierbântat atunci un leu cu coama lung`,

Dispus s` dea cu barda în orice adversar,
S` întroneze legea-i în întreaga jungl`,
Iar în divan s-ajung`, doar cei ce au un har.
Din stuf`ri]ul des ce-nconjura \inutul,

S-a auzit o vulpe cu-o voce ]i mai grav`:
“S` plou` cu gìni, acesta-mi e cuvântul”
Iar leului îi dete chiar, un coco] pe tav`.
O furnicu\` iute ]i mai vorb`rea\`,

Tot încerca s` spun` mul\imii, oful ei,
De coada leului s-a prins ]i de musta\`,
Dar s-a trezit cu-o lab` ]i cu un strig`t “piei”!
C. Grig 77
Din creang`-n creang` sprinten, r`scolind copacii,

Un cimpanzeu ]colit, de goan` n`du]it,
În mijlocul mul\imii ]i-a adus ortacii
}i pus pe vorb` mult`, chiar a ]i tu]it.
“Sunt bun de prim-ministru, nu-mi trebuie oglind`,

Am un partid, cercel în nas, iar steagul e maro,
V` cer s` fim mai buni, ca oamenii de pild`…”
Divanul s-a trezit din somn… aplaudând cu HOO…
AM FOST OM DIN ÎNTÂMPLARE

- fabul` -
Ieri sear`, m` plimbam prin parcul lini]tit.

ineam în ham c`\elul, ce înc` scheuna;
Când dintr-un stuf`ri], unde era pitit,
Chiar Marx mi-a dat salutul ]i înc` cineva.
Când m-am uitat atent,era chiar Lenin blândul,

Avea la sub\ioar` un teanc întreg cu legi;
Venea la bra\ cu Marx, care-i citea tot gândul
}i-n urma lor chiar Stalin, se încurca prin crengi.
Venea b`tând cu stângul, tot ce era o piatr`,

N-avea nici chimicul la piept, nici un caiet în plus;
}i-atunci în grab`, iute, m-am dus la o erat`
}i-am rev`zut maiorul, ce m`-nso\ea pe-ascuns.
N-am stat pe gânduri mult ]i am vorbit cu ei;

I-am întrebat cum se mai simt... ]i chiar ]i dac`,
Î]i amintesc din via\` m`car ni]te crâmpei ...
Din umeri mi-au r`spuns ... am în\eles eu parc`.
}i-am mers cu ei la bra\, încet, c` toat` lumea

Î]i întorcea privirea f`cându-]i semnul crucii;
M-am speriat zicându-mi, c` asta ar fi culmea...
}i-am hot`rât pe loc ,,ia s` le dau papucii”.
C. Grig 79
Dar n-am sc`pat u]or. M-au prins cu vorba-n plin.

M-au întrebat de Dej, de Nicu ]i de Tase,
De Victor, de Traian, Emil ]i despre Crin...
De câ\i m-au întrebat!!! C` m` ]i speriase.
Din urm` Stalin, tot lovind cu dreptul,

În pietre mici sau mari, r`mase-n lung de drum,
A prins din urm` grupul. F`când-o pe de]teptul,
M-a întrebat spunându-mi... r`spunsul s`-mi asum.
“Tu ]chiop`tezi cu stângul, iar gâtul \i-e întors,

Ce-ai mai p`\it? C` om îmi pari din întâmplare!
Te v`d t`cut adesea, te simt dup` miros,
R`spunsul s` mi-l dai, c`-s pus pe cercetare.”
Surprins atunci ]i Marx ]i Lenin mai pe urm`,

Au aprobat din ochi, cerându-mi s` nu mint;
}tiau c` cel venit ar decima ]i-o turm`
S` afle ]i ciobanul ]i dac` e vreun ]plint.
T`cut ]i-ngândurat, i-am dat r`spunsul sigur,

Voiam s`-i tai suflarea, s`-i v`d sudori pe frunte;
I-am spus c`-s giuvaieruri primite de-unul singur
De la un Dej sau Nicu sau alte cizme rupte.
Taman atunci potaia, a scheunat a jale,

Smucindu-m` spre-un gard probabil p`r`sit;
Când m-am întors... un abur tìat în rotocoale,
Îi în`l\a spre ceruri, a]a cum au venit.
}APTE CRAI
}apte boi cu lan\ în coarne,

Trag la jug, de-un plug din lemn;
Brazd`-adânc` s` r`stoarne,
F`r` bici ]i f`r`-ndemn.
Geme plugul, gem ]i boii,

Geme \arina încins`!
La umbrar,se-ntind ciocoii,
Având \ara-n deget prins`.
Trag cu ochii-n urma brazdei,

Ne]tiind cine-i cu lan\ul.
Ar mânca în urma caznei
}i-ar dormi lungi\i,cât ]an\ul.
Scot încet copita-n aer,

S` se r`coreasc`-un pic;
Prafu-i dens, e ca un caier,
Mai pufos ]i mai calic.
Tot chiorâ] se uit`-n urm`,

Nu-ndr`znesc s`-ntoarc` capul;
Boii tac, chiar dac`-s turm`
}i-au pe gât, doar jug ]i sacul.
C. Grig 81
Teama c` vor pierde ]rotul,

Li-i mai mare decât moartea;
Trag pe brânci, sperând c` totul,
Tot se va sfâr]i ’ncaltea.
Ziua-i lung`, noaptea scurt`,

Brazda-i crâncen` când pleci;
Pe la mijloc tragi pe burt`,
Iar la cap`t, te apleci.
Cade unul, scoal` altul,

Mai c` ]i-ar schimba st`pânul;
Totul e s`-ncheie hatul,
Numai s` le-ajung` fânul.
|arina respir`-n spate,

Brazda lung`, brazd` cade;
Boii trag pe mai departe
}i de-un dor, nici c` le arde.
Au ]i ei un vis pe-un rug,

Mult întors, de-i sare smal\ul;
Dup-o zi de tras la plug,
Tot nu ]tiu cine-i cu lan\ul.
C. Grig 83
PROZ~
C. Grig 85
Oooo! Opre]te-te Demos...
D` timpul înapoi cu trei mii de ani...
Praful se stârnise a]a de tare pe str`zile Romei, încât nu

mai vedeai chipurile celor care m`r]`luiau într-o ordine
aproape f`r` ordine. Solda\i c`l`ri, solda\i pe jos, solda\i
r`ni\i purta\i pe bra\e de camarazii lor, solda\i r`ni\i târându-
]i piciorul, solda\i r`ni\i pansându-]i din mers r`nile. Era
un dute-vino continuu, fiecare urm`rindu-]i \inta.
- Ave Cezar...
- Ave Cezar...
Erau singurele cuvinte care se auzeau din ce în ce mai
des ]i mai deslu]it.
- Cezar pentru noi înseamn` virtute, dragoste ]i adev`r.
- Ave Cezar...
**
- Cezar, solda\ii tì te ova\ioneaz`.
- Prea bine generale, d`-le circ ]i pâine pe îndestulate,
iar mie ridica\i-mi o statuie ]i spune\i tuturor, c` poporul a
vrut-o.
***
- Ave Cezar…
- Cezar, solda\ii vor solda iar plebeii pâine.
- Generale, d` solda\ilor solda ]i tuturor d`-le circ ]i
pâine.
- Cezar... ]i statuia?
- Las-o balt` generale.
****
Potopul s` fi fost ]i n-ar fi dep`]it teama, frica, spaima,

teroarea înmuiat` în sânge ]i lacrimi, s`ge\i însângerate,
s`bii rupte la margine de drumuri. Potopul s` fi fost cu
adev`rat ]i tot n-ar fi stârnit atâta panic` pe str`zile Romei.
- Cezar...Hannibal în fa\a por\ilor.
- Ave Cezar...
- Cezar... pleac`, fugi. Noi murim ]i ap`r`m cetatea. Fugi
]i întoarce-te glorios cu marea armat`.
*****
- Cezar, am închis por\ile. Am asigurat podurile. Armata
se reorganizeaz`. Teama a trecut.
- Ave Cezar...
- Ave Cezar...
- Zi-i generale.
- Cezar, poporul se revolt`.
- Generale. Mai mult ca niciodat`, d`-le circ ]i pâine.
Pl`te]te solda\ilor solda, iar toat` recolta din anul acesta
apar\inând familiei mele, s-o trece\i în visteria statului
roman.
- Ave Cezar...
- Cezar... ]i statuia?
- Generale, \i-am mai spus. Las-o pentru alt` dat`. S`
a]tept`m s` vin` mai întâi gloria.
******
- Ave Cezar...
- Ave Cezar...
- Cezar, prizonierii de r`zboi cer pâine ]i ap`. Nu mai
vor sau nu mai pot s` munceasc`.
- Nu mai vor, generale? Munca este primul instinct de
C. Grig 87
ap`rare, de conservare a omului. Spune-le c` Roma are o

deviz` precis`. „Una salus victis, nullam sperare salutem.”
O singur` salvare au victimele, s` nu spere.
*******
- Ave Cezar...
- Ave Cezar...
- Cezar, pe uli\ele imperiului roman, umbl` un ins care
contrazice dictonul nostru ]i afirm` c` victimele au o
singur` salvare. S` spere.
- Prea bine, generale. Las`-l s` vorbeasc`. A]a cum a
venit, a]a va pleca. Nu de sabia noastr` va muri.
Cel despre care vorbe]ti e doar un simplu om. Un om ]i
atât tot. Ce e val ca valul trece. „Numai Dumnezeu ]tie ce
avea Cezar în minte ]i în vorbe.”
********
- Ave Cezar...
- Ave Cezar...
- Cezar, poporul te salut`.
- D` tuturor pâine ]i circ.
- }i discursul pentru victorie?
- Ave Cezar...
- Generale. Discursul meu este: „Solda\i. Am fost. Am
v`zut. Am învins.”
Dup` trei mii de ani
Ziua se încrâncena s` se rup` din ghearele nop\ii, apele

refuzau s` mai curg` la vale, pomii s` mai rodeasc`, oile s`
fete ]i boii s` trag` la jug. Totul era o r`zmeri\` continu`,
parc` izvorât` din p`mânt. Praf ]i pulbere amestecat cu stele

în cinci col\uri, mor\i, r`ni\i, gloan\e aduc`toare de moarte,
totul p`rea c` ar fi început primele zile ale sfâr]itului lumii.
- Tovar`]e secretar general... armata, poporul, to\i cer
de mâncare. Revolta a cuprins str`zile.
- Pe militari împu]c`-i, pe civili aresteaz`-i ]i pe urm`
mai vedem.
- }i pâine...?!
- Taci. Execut` ordinele, c` altfel te arestez ]i pe tine.
}tim de unde vii ]i ]tim cine e]ti.
**
- Tovar`]e secretar general. Am cucerit Azburgul,
Cucurbitanul, |ara Cimpanzitorilor ]i a Trogloditorilor.
P`mântul întreg este al nostru.
- Trìasc` tovar`]ul secretar general...
- Trìasc` mult pentru noi, tovar`]ul secretar general...
- Tovar`]e secretar general, poporul ofteaz` ]i a]teapt`
pâine.
- Spune-le c` acum e greu dar o s-o ducem ]i mai bine.
Ordin: Scoate-i pe vechii aresta\i din închisoare, dac` n-or
fi cr`pat între timp ]i bag`-i pe al\ii, cei care sunt mai
g`l`gio]i pe strad`...alde `]tia, care o fac pe vitejii. F`
ordine în \ar`, generale.
***
- Trìasc` tovar`]ul secretar general…
- Trìasc` mult pentru noi tovar`]ul secretar general…
- Tovar`]e secretar general, s` v` ridic`m o statuie?
- C` bine zici. Dac` v-a\i gândit la a]a ceva, da\i mai
întâi numele meu unui ora] ]i acolo ridica\i statuia. S` fie
C. Grig 89
din o\el, inox ]i bronz, nu din granit ca pe vremea romanilor.

}i nu uita\i. S` aib` o mantie pe umeri, privirea spre stânga,
sever` ]i adânc`. Un lucru s` mai re\ine\i. Mâna stâng` s`
fie sus, cât mai sus, pentru noi indica\ii.
****
- Trìasc` tovar`]ul secretar general!
- Trìasc` mult pentru noi tovar`]ul secretar general!
- Tovar`]e secretar general, v-am preg`tit Tezele pentru
ziua Victoriei.
- Foarte bine. Convoca\i Congresul începând de mâine.
Pentru zece zile. }i s` re\inem un lucru: evenimentele mari
sunt rezultatul marilor noastre întruniri.
*****
- Domnule pre]edinte. Cei ce au trecut prin închisorile
comuniste a]teapt` de la pre]edintele lor respect,
bun`voin\` ]i gratitudine.
- Generale, fie vorba între noi. Ui\i probabil c` nu i-am
b`gat noi la pu]c`rie. Azi nu mai avem f`ptuitorii acelor
arest`ri. N-avem pe cine condamna, cum vor ei. Cât despre
recompense, asta e treaba guvernului.
******
- Domnule prim-ministru, domnul pre]edinte a zis...
- Nu cunosc acest lucru.
- Domnule prim-ministru, când st`team în strad` unul
lâng` altul, zicea\i c` în \ara noastr`, odat` cu venirea
dumneavoastr` la putere, o s` curg` numai lapte ]i miere.
- Nu ]tiu, nu am auzit de a]a ceva. Am alte probleme de
rezolvat. }i pe urm`, s` ]ti\i un lucru. Eu ca prim-ministru
am al\i domni, chiar domni domni, bine platiti, care se ocup`

cu toate problemele. Eu personal am alte treburi. Pentru
mâine, de exemplu, trebuie s` fiu prezent la un congres care
dezbate zborul cocostârcilor peste Insula Pe]telui, iar peste
alte zece zile, adic` pe 25 ale lunii, trebuie s` fiu la un
simpozion privind împerecherea gugu]tiucilor, care va avea
loc la Torino. }i uite-a]a îmi pierd timpul ]i las \ara pe mâna
altora.
*******
- Domnule prim-ministru, v` rog s`-mi permite\i… Am
lâng` mine un fost de\inut politic, care vrea s` v` spun`
ceva.
- Domnule reporter, nu am timp acum. }i pe urm`, ]tiu
despre ce e vorba. Dar \ara nu are bani. }i totu]i, noi ne
str`duim din r`sputeri, s` le oferim o recompens`. Vrem
s`-i descoperim pe aceia care i-au omorât în b`taie, în
schingiuiri pe fo]tii de\inu\i politic, dar ]i ace]tia s-au
terminat…cum le spune `stora…parc` tor\ionari…ce-o mai
fi însemnând ]i asta?! Pentru moment, noi guvernul ne
str`duim s`-i g`sim pe ace]tia, dar vezi bine ]i dumneata,
c` s-au terminat.
- Domnule prim-ministru, ave\i dreptate. În 25 de ani
de democra\ie original` s-au terminat singuri. Mai original
ca a]a ceva nici c` se mai poate.
- Domnule reporter, în ceea ce m` prive]te pe mine, cred
c` mi-am f`cut datoria. Fi\i sigur, noi înc` îi cùt`m. }i dac`
nu-i g`sim ]i nu-i g`sim, facem rost de al\ii.
********
Asta ar mai lipsi.
C. Grig 91
Când va fi pace...
|`c`nitul strident al pu]tii mitralier` r`suna în diminea\a

aceea de var`, parc` mai sec decât alt` dat`, pândind ca un
pìanjen odios dintr-un col\ nev`zut, s` mai r`pesc` o via\`.
Avertiza c` st`pânul ei, soldatul inamic vegheaz`, nu doarme
si c` orice încercare de p`trundere în \ara nimanui era un
drum f`r` întoarcere.
În alte tran]ee, s`pate pân` dincolo de brâu, solda\ii, o
alt` armat`, alergau încolo ]i încoace la ad`postul sfântului
p`mânt. Era bucurie total`. Venise po]ta]ul.
- Hei, bìete, ai o carte. O a]tep\i demult.
Bìatul, nu mai era de mult` vreme bìat. Cele dou`
cicatrice de pe obrazul drept, c`p`tate în luptele anterioare
]i cutele de pe frunte, ar`tau ca are mult mai mul\i ani. S-a
repezit s`-]i ia scrisoarea cu mâini tremurânde. De când o
a]tepta...!
}i-a pus pu]ca pe malul ]an\ului sco\ându-]i casca ]i
c`ma]a antiglon\, s-a a]ezat pe un scaun improvizat ]i
oftând de bucurie, a început s` desfac` scrisoarea. Inima-i
b`tea cu furie. Era alt scris. Litere mari, rotunde, ca un ]irag
de m`rgele albastre. „Drag` tat`. E mult de când ai plecat.
Mama m-a înv`\at s` scriu, ca s`-\i pot spune c` te iubim ]i
c` te a]tept`m. Tat`, când vei veni? Tat`, pentru ce lup\i tu
acolo? Pentru cine?”
Lacrimile îi curgeau pe obraji în boabe mari ]i grele.
Avea un bìat mare ]i sufletul i se umpluse deodat` de
bucurie. Ce mult era de atunci! Îl ]tia doar o mân` de carne.
Ce zile frumoase erau acolo sus, în poian`. Ultima dat` a

adunat un bra\ de flori de câmp ]i le-a dat so\iei. }i odat` cu
florile, pe micu\ul lui.
- P`streaz`-l bine. Eu mâine trebuie s` plec.
Soldatul, cutremurat de bucuria momentului, s-a ridicat
de pe scùnel ]i oftând ]i-a în`l\at ochii spre cer, uitând
pentru o clip` c` este în r`zboi. Visa buchetul de flori ]i
copilul cu bra\ele deschise alergând spre el. Abia atunci,
când cerul s-a deschis ochilor lui pân` departe, spre orizont,
a v`zut c` în fa\a lui, la doar câ\iva pa]i de el, era o mare de
flori. Flori mari, albe si ro]ii, galbene ]i albastre. Uitase total
c` era în r`zboi. A s`rit peste parapetul care-l ap`ra. A întins
mâinile s-apuce...
Mitraliera a l`trat scurt. Atât de scurt, cât s`-i fie
suficient s` mai r`peasc` o via\`. Un dor. A r`mas r`stignit
peste câmpul verde, nev`zut nici m`car de camarazii sì
ascun]i sub metereze, cu o mân` înfipt` într-un m`nunchi
de flori iar cu cealalt` p`strând scrisoarea, la inim`. Din
albastrul cerului senin curgeau petale de sânge...
**
Departe, foarte departe, în \ara unde soarele î]i deap`n`

domol din caierul de aur razele, un copil scria tat`lui sù.
„Drag` tat`, m-am f`cut bìat mare. Sunt în clasa intâi. Eu
]i mama te a]tept`m. Când va fi pace... tu, eu ]i mama...
vom merge...”
C. Grig 93
Revolta leilor
N-am sperat niciodat` c` va da norocul peste mine a]a,

din senin. E drept c` nu numai peste mine. Norocul a dat
peste to\i locatarii blocului meu. }tiam c` sus, la etajul trei,
trìa un mare om de afaceri. Bogat pân` peste cap. Afaceri
în toate col\urile lumii. Zilnic, în fa\a blocului nostru, soseau
]i plecau zeci de ma]ini, iar de sus, din cerul plin cu
avioane, aterizau la punct fix, pe bloc, pachete cu materiale,
sesiz`ri, telegrame, ce s` mai zic, coresponden\` în toat`
regula. Mai mult, pentru deranjul pe care ni-l producea prin
activitatea domniei sale, nou`, locatarilor, ne-a acordat, prin
investire notarial`, o sum` imens` de bani, începând cu unu,
urmat de vreo zece zerouri ]i un doi în coad`. Toat` suma
aceasta era pus` la dispozi\ia pre]edintelui de bloc, iar noi,
o dat` pe lun`, ne luam o chenzin` substan\ial`, de la el.
Trai pe m`lai, neic`! Uneori, ne întrebam cu to\ii de ce nu-
]i schimb` blocul cu o vil`, de ce nu-]i schimb` Dacia cu o
ma]in` intraductibil` ]i, vorba unora, de ce nu-]i schimb`
chiar ]i \ara?
Avea vecinul nostru un obicei ie]it din comun. Pentru
fiecare afacere mare, la nivel de \ar` sau continent, mai
cump`ra un leu în carne ]i oase, pe care îl gospod`rea într-o
gr`din` special amenajat`, pu\in în afara ora]ului. }i uite-
a]a, lovitur` financiar` dup` lovitur`, ap`reau în gr`dina
bossului leii, unul dup` altul. Locatarii blocului t`ceau chitic.
Î]i luau renta lunar` ]i fiecare î]i vedea de treaba lui, f`r` s`
se mai uite pe geamul din spatele casei, special amenajat,

destinat supravegherii vecinului. Mai mult, au dat semn`tur`
notarial` c` sunt de acord ca pe blocul lor s` se construiasc`
un adev`rat aeroport, iar strada din spatele blocului, care
ducea spre Dun`re, s-o desfiin\eze, s-o adânceasc` ]i, ce
mai calea-valea, s-o transforme într-un canal navigabil
pentru vapora]ele celui de la etajul trei.
Ghinionul nostru, a]a e lumea construit`, ne-a luat pe
to\i prin surprindere. Mai acum vreo dou` zile, bogatul de
sus, de la trei, care avea obiceiul s`-]i viziteze leii ]i s` mai
stea pu\in de vorb` cu ei, n-a mai venit acas`. Nimeni nu
]tia ce s-a întâmplat. S` fi uitat el limba leilor? S` fi uitat
leii limba lui? Cert este faptul c` vecinul nostru a fost
mâncat de lei.
Acum stau la geamul din spatele apartamentului pe care
iar l-am amenajat, s` v`d ce mai fac vecinii.
Nu mi]ca nimeni. M` gândesc ]i eu, ca tot omul, ce se
poate întâmpla mai departe? Mi-e fric` s` ies în strad`. Dar
nu numai mie. T`cerea ]i nemi]carea au pus st`pânire pe
to\i. Se zice c` leii ]i-au împ`r\it deja ora]ul, blocurile,
magazinele, fabricile ]i vapoarele. Toat` lumea tace. Pe
str`zi, din când în când, trec unii scandând lozinci în
favoarea leilor. Trìasc` demo... origin!... Trìasc` demo!...
Trìasc`... original`... Unii mai vorbeau între ei pe ]optite.
Ziceau c` atunci, când omul nostru trebuia s` câstige o
afacere, s` cucereasc` o \int`, trimitea leii ca înainta]i, s`-l
vorbeasc` de bine.
Tocmai atunci a intrat în cas` la mine \a’ Mari\a, vecina
mea de toate zilele. Se vìta de mama focului.
- Vecine, ce ne facem noi acum? Apoi, a continuat pe
un ton strict confiden\ial:
C. Grig 95
- N-auzi\i?... Se zice c` leii au murit ]i ei, cu labele pe

piept, de dorul st`pânului lor, de]i ei l-au mancat, dup` cum
spun al\ii. E jale mare în cartier, iar oamenii, vecinii, nici
nu mai ]tiu încotro s-o apuce de atâta durere.
U]a, care r`m`sese întredeschis`, s-a dat de perete cu
violen\`, l`sând-o pe coana Ionica s` vin` val-vârtej c`tre
mine.
- Vecine... ai auzit? Au evadat leii. L-au mâncat pe
st`pân ]i-au schimbat blana ]i au ie]it în strad`.
Au pus st`pânire pe ora]e, ce mai, pe toat` \ara.
Doamne... ce s-o întâmpla mai departe? A continuat apoi pe
un ton domol, tânguitor.
- Oare ne-o mai da cineva renta aceea? A continuat apoi
extenuat`.
- C` tare bun era vecinul nostru!
T`cerea a pus st`pânire pe camer`. Am profitat de
aceasta, gândindu-m` lini]tit la faptul c` una din femei avea
dreptate. Dar nu ]tiam care. O alt` solu\ie mintea mea nu
putea s-o realizeze atunci. M-am adâncit ]i eu în t`cere,
spunându-mi totu]i c` nu-i exclus s` mai aud o alt` variant`.
Pumn trântit în gur`
Dup` 25 de ani de democra\ie original`, epitet dat de

unul din pre]edin\ii \`rii, mi-a fost dat s` v`d pe un post de
televiziune, cât de l`b`r\at` poate fi actuala democra\ie. În
fapt, în fa\a telespectatorilor a fost adus un fost de\inut
politic, asta prin septembrie 2013, care zor - nevoie, trebuia
s`-]i spun` p`rerea despre chinurile prin care a trecut el ]i
ceilal\i aresta\i ]i condamna\i în perioada ’45 - ’89. Sigur,
c` omului nostru, fostul de\inut politic, i se putea citi pe
fa\` toat` teama strâns` în inim` ]i minte adunat` în cei
peste 60 - 70 de ani de via\`, de chin. Î]i mesteca cuvintele,
cùtând s` fie cât mai aproape de subiectul propus în
discu\ie, cu prec`dere cel al tor\ionarilor, subiect care
bântuia pe ici, pe colo, în emisiunile unor televiziuni, fiind
ultima bomb` politic`. }i omul nostru era a]a de m`cinat
de frica decenal` produs` de securistul omniprezent în
spatele lui ani de zile, încât atunci când moderatoarea i-a
spus c` ast`zi e liber s`-]i spun` p`rerea, c` nu-l mai
aresteaz` nimeni, acesta a mototolit câteva cuvinte despre
arestare ]i anchet`, dar cu durere în suflet ]i p`rere de rù,
pentru c` abia acum, dup` dou`zeci ]i cinci de ani, s-au
gr`bit unii s`-l întrebe despre toate acestea. }i-atunci, în
ultima clip`, demnitatea anilor din via\`, a în`bu]it frica
zidit` în suflet timp de patruzeci ]i cinci de ani ]i a început
s` ron\ìe în din\i, nu subiectul propus de moderatoare, ci
pe cel care îl fr`mânta pe el, de ani de zile ]i anume,
C. Grig 97
demnitatea institu\iei care se nume]te Parlament ]i a celor

care locuiesc acolo.
N-a apucat omul nostru s` spun` prea multe, c`
moderatoarea care mai devreme îl sf`tuia s`-]i spun`
p`rerea, s` vorbeasc` f`r` team`, i-a ]i trimis un pumn în
gur`, spunându-i c` în acel loc celebru, nu to\i sunt la fel,
c` unii sunt a]a ]i mai a]a, dar al\ii sunt foarte buni, ]i pe
loc i-a luat microfonul, întinzându-l invita\ilor domniei sale.
Salvatorii, au ]i t`b`rât pe el. C` de unde ]i pân` unde î]i d`
el cu p`rerea despre institu\ia respectiv`? Cu ce drept? Ba
]i mai mult, s`-i demonstreze c` ]i aceia sunt ]i ei oameni,
unii mai buni, al\ii mai pu\in, iar al\ii deloc. Ce-a urmat? Al
doilea pumn trimis în gur` din partea invita\ilor.
Am vrut s` sparg televizorul dar m-am r`zgândit,
amintindu-mi c` mi-a] m`ri cheltuielile lunare. Am l`sat
totu]i televizorul deschis. Am v`zut cum omul nostru, fostul
de\inut politic, a îndurat cu demnitate cei doi pumni trimi]i
în gur`, dar pe chipul lui am citit comp`timire, aidoma celei
trìte de Iisus, când pe cruce sus a rostit: “Iart`-i Doamne
c` nu ]tiu ce fac”, precum ]i p`rerea de rù c` a venit la
acel post de televiziune, dar ]i mult respect fa\` de cei care
l-au lovit, zicându-]i probabil c` ace]tia n-au în\eles nimic
din evolu\ia evenimentelor, din moment ce domniile lor
încercau s` fac` lumin` în vremuri trecute, iar despre
prezent, t`cere ]i iar t`cere.
Am închis televizorul mâhnit de ceea ce am v`zut ]i
mi-am adus aminte c` am citit cândva, cum în alt` \ar`, so\ia
unui ministru, f`r` s` aib` obiceiul, a folosit doar o singur`
dat` ma]ina institu\iei so\ului ei, iar a doua zi acesta,
ministru, ]i-a depus demisia.
Penultima b`taie de joc
Întrebare: Ce p`rere ave\i despre condamnarea

tor\ionarului-general Vi]inescu?
R`spuns: Este penultima b`taie de joc la adresa
segmentului de popula\ie numit „fo]tii detinu\i politic”.
Dup` 25 de ani de democra\ie original`, numit` astfel de
domnul Iliescu, statul român abia a reu]it s` descopere un
tor\ionar al de\inu\ilor politic, din miile de integratori ai
comunismului, fie ei securi]ti, mili\ieni, ]tefan-gheorghi]ti.
Un general de mili\ie, cât era el de general, r`mânea în
picioare înc` o or` dup` ce pleca ofi\erul sau subofi\erul
de securitate de la care primise ordinul. Teroarea cre]tea la
fiecare deget ridicat de securistul venit în control, iar
duritatea pedepsei se amplifica prin râvna cu care, caraleul
mili\ian, cùta s`-]i demonstreze credin\a ]i loialitatea fa\`
de partidul comunist de tip Dej ]i Ceau]escu.
Întrebare: De ce numi\i partid comunist de tip Dej ]i
Ceau]escu?
R`spuns: N-am auzit ]i n-am citit despre un partid
doctrinar, deci bazat pe o doctrin`, care prin tezele sale s`
prop`v`duiasc` ura, minciuna, corup\ia, nemunca, ne]tiin\a,
tr`darea de neam ]i \ar`, necredin\a ]i crima. Toate aceste
traume caracterizeaz` numai acele partide a c`ror doctrin`
scap` de sub controlul drept`\ii ]i adev`rului, ajungând pe
mâna unora de tip Dej ]i Ceau]escu. Nu doctrina este de
C. Grig 99
vin` ci individul care o aplic` ]i toata gloata de integratori

din subordinea lui, care spre nesurprinderea istoriei, i-au
tr`dat pe amândoi,dac` ne referim stict la cazul Dej ]i
Ceau]escu. La acest capitol trebuie s` men\ion`m c` Dej era
un muncitor f`r` o preg`tire deosebit` pe direc\ia specific`
marilor conducatori de popoare. }i totu]i, atitudinea lui fa\`
de domina\ia sovietic` asupra neamului sù,se pare c` a
produs consecin\e deosebite asupra lui, probabil hr`nite chiar
din interiorul grupului sù, consecin\e pe care istoria le-a
trecut sub t`cere. Ceau]escu, un alt muncitor, tot cu o preg`tire
minor`. Oricât` voin\` i-ar fi fost imprimat` de integratorii
comunismului, tot nu putea s` ajung` conduc`torul unui
popor care avea deja peste dou` mii de ani de existen\` în
istoria lumii. Ne întreb`m cum a reu]it s` conduc` \ara ]i
pân` la urm` s` fie împu]cat?! R`spunsul e simplu. El cu
dou` clase, generalii lui absolven\i ai facult`\ilor de la
Moscova. Putea oare un general s` nu-]i dea seama, la
preg`tirea sa, c` omul care îi d`dea ordine în numele
partidului, al \`rii, al na\iunii, nu era decât o glug` de ciocani
]i nimic altceva? Ei bine, la umbra acestei glugi, ei,
subconduc`torii, ei, integratorii î]i pl`m`deau propriile lor
idei ticluite bine, înc` de pe b`ncile facult`\ilor absolvite.
Faptul c` Ceau]escu nu a ]tiut s` ia o decizie salvatoare,
cât avea înc` puterea în mâinile sale, respectiv, faptul c` l-
au urcat al\ii în elicopter, demonstreaz` c`pu]eala
subordona\ilor sì, generali ]i subgenerali, dorin\a de a
sc`pa de el ]i sp`larea pe mâini în fa\a istoriei.
Întrebare: Dac` a\i întâlnit în cei 6 ani de deten\ie
executa\i din cei 18 ani, munc` silnic`, un asemenea caz
asem`n`tor tor\ionarului – general Vi]inescu luat în
discu\ie?
R`spuns: Au fost multe cazuri. Începând cu anchetele

din securitate conduse de securi]ti cu grad de la locotenent
în sus, pân` la general ]i mili\ieni cu acela]i grad. Unii mai
rì decât al\ii. În cazul meu strict, securistul m` ancheta
zâmbind, iar când refuzam s` r`spund la întrebare, de
exemplu “când vin americanii?” din spatele meu, veneau
doi, trei haidì în costuma\ie albastr` cu trese de subofi\eri
pe umeri ]i în papuci, ca s` nu-i aud, luându-m` prin
surprindere, lovindu-m` brutal. Brutal e pu\in spus. Uneori
îmi reveneam ]i dup` dou` ore cu ap` rece turnat` peste
mine. Dup` un astfel de exerci\iu, securistul tot zâmbind
îmi spunea sec “vezi ce p`\e]ti dac` nu ne spui când vin
americanii!?” }i acum ce s` fac? S`-i urm`resc pe to\i cei
care m-au lovit? Pe atunci m` consideram într-un r`zboi
care s-a întins pe mai multe decenii. Am fost învin]i dar nu
înfrân\i. Învin]ii nu pun întreb`ri. Cu timpul, am în\eles
datorit` b`tìlor ]i caznelor la care am fost supus, rela\ia
strâns` dintre venirea americanilor, posturile de radio
clandestine Europa Libera ]i Londra ]i num`rul mare al
de\inu\ilor politic prezen\i pe e]ichierul doctrinar al
Republicii Populare România. Mult mai târziu, dup`
derularea altor evenimente, inclusiv celor de dup` ’89, mi-
am dat seama c` venirea lor în România, probabil preg`tit`
înc` din anii ’45, era doar pentru interesele lor ]i nu ale
românilor. Ba mai mult. Deciden\ii dictaturii comuniste,
securi]ti, mili\ieni ]i ]tefangheorghi]ti, pentru a-]i acoperi
f`r`delegile lor respectiv, b`tìle, schingiuirile, foametea
]i frigul înr`d`cinate timp de peste 45 de ani, ne acuzau pe
noi, de\inu\ii politic, c`-i a]tept`m pe americani. B`tându-
ne ]i noaptea ]i ziua, am început s` credem ]i noi c`-i
a]tept`m întradev`r pe americani. A fost îns` o credin\`
C. Grig 101
fals`, tragic`, sau probabil c` era deja o în\elegere între cei

doi, respectiv, comuni]tii s` ne omoare în voie, iar
americanii s`-]i vad` de treburile lor.
Întrebare: Dup` toate cele spuse pân` acum, aproape
c` nu mai pot s` v` întreb ceva, nu mai am curajul.
R`spuns: V` spun atunci tot eu, revenind la ce v`
spuneam înainte, respectiv, în r`zboi erau învin]ii, printre
care eram ]i eu ]i tor\ionarii care reprezentau sistemul
comunist. Evenimentele se produceau des iar cele noi, luau
repede locul celor vechi, f`r` mult` greutate. Dar legat de
cazul Vi]inescu v` voi povesti un moment crucial în sensul
c`, odat` am fost ]i eu la un pas de zona zero. Prin ]aizeci ]i
trei eram în lag`rul de exterminare numit Gr`dina, din Insula
Mare, la munc` cu roaba pe dig. Patru metri cubi de p`mânt
trebuia s` c`r`m de la peste o sut` cincizeci de metri
distan\`, aceasta fiind zona de protec\ie a digului. În lag`r
în acea vreme s-a zvonit c` vin iar americanii. Men\ionez
c` de-a lungul anilor au mai venit americanii de vreo dou`-
trei ori ]i ne-am ales cu b`tì, schingiuri, foamete ]i teroare.
Era ]opârla lansat` de grupul de securi]ti sosi\i în
garnizoan`. Acest lucru ]tiam ce înseamn`. L-am mai trìt:
mâncare redus`, dublarea ]i triplarea pazei în lag`r ]i pe
câmpul de munc`, b`tì amplificate seara în poart`, la
întoarcerea de pe dig, pentru neîndeplinirea normei,
înjur`turi, strig`te de durere ]i uneori totul se sfâr]ea prin
bombardarea cantinei ]i suspendarea mesei de sear`. Toate
acestea erau mizilic pe lâng` dezastrul psihic trìt de cei
peste cinci mii de de\inu\i în sensul c` dorin\ele lor de
eliberare, amplificate de zvonul c` vin americanii, c`p`tau
valen\e înzecite, sufletul fiec`ruia zb`tându-se în piept de
bucurie. Dup` o s`pt`mân` sau dou` se f`cea lini]te, iar
oamenii no]tri se pr`bu]eau fizic ]i moral, îngro]ând

num`rul mor\ilor. Toate acestea se sfâr]eau cu zece pân` la
cincisprezece mor\i. Întreaga dram` era atent studiat` de
grupul securi]tilor care erau ini\iatorii acestor fapte ]i care
]tiau foarte bine efectul zvonului.
Întrebare: Ave\i t`ria sufleteasca s` merge\i mai
departe cu destìnuirile?
R`spuns: M` str`duiesc s` redau întocmai evenimentul.
Ei bine, atunci în ]aizeci ]i trei când se zvonise c` vin
americanii iar, am hot`rât s` m` implic ]i mai mult. S` dau
peste cap planurile mâr]ave. Trebuie s` sti\i acum un lucru
deosebit. Cât era teroarea de mare existau ]i mili\ieni, care
nu suportau asemenea fapte. Erau pu\ini. Foarte pu\ini. Ca
s`-]i spun` p`rerea, f`ceau lucruri care puteau s`-i duc` la
moarte. Nici vorb` de condamn`ri la închisoare. În rândul
de\inu\ilor erau mul\i turn`tori de care trebuia ]i mili\ianul
s` se fereasc`. Se mai ferea ]i de cei foarte mul\i, majoritatea
dintre ei t`ceau ]i nu ]tiai ce au de gând s` fac`. Era îns` un
grup redus în rândul de\inu\ilor politic care nu-]i p`taser`
demnitatea de om în orice împrejurare trìt`. }i atunci, soarta
hot`ra totul. Mili\ianul se apropia t`cut de de\inutul care îl
interesa, c`ruia îi citise trecutul din închisoare ]i chiar via\a
dinaintea acesteia. Abia când se convingea de calitatea
sufleteasc` a acestuia, uita lâng` el, din întâmplare ziarul
în care avusese împachetat` mâncarea de prânz. În felul
acesta leg`tura era gata. Încrederea era reciproc`.
Informa\iile puteau s` se scurg` nestingherit. Men\ionez
c` cel care era cel mai mult expus, era chiar el, mili\ianul.
El era acela r`mas cu pistolul la tâmpl`, noi de\inu\ii puteam
doar s` mai primim o condamnare. F`ceam parte din acest
grup de oameni. Am cerut celui care îmi acordase încredere
C. Grig 103
s`-mi aduc` ziarele pe ultimele dou`, trei zile. Le-am avut

din prima zi. Le purta la el. În acel moment, ]tiind ce
înseamn` zvonul c` vin americanii, ]tiam ce va urma. Am
luat ziarul, l-am citit, am memorat ce trebuia ]i l-am distrus.
Lag`rul era tot în alarm`. Alarma se prelungea pentru ca
dorul de libertate s` loveasc` ]i mai crunt sufletele pr`bu]ite
deja. Cu mult` precau\ie am transmis celor cu care
colaboram, situa\ia real` a ultimelor evenimente, iar ei, s`
le transmit` mai departe oamenilor, precum ]i invita\ia ca
în aceea]i noapte la ora 12 s` fie tot grupul în salonul patru,
la mine, la etajul trei. Pretextul era c` voi povesti romanul
„Lumin` din Lumin`“. Men\ionez c` în astfel de situa\ii,
când era vorba c` vin americanii, turn`torii disp`reau din
activitate. Circula\ia între dormitoare era liber`. Se temeau
]i ei. În astfel de cazuri întâmplate în lume, cei dintâi
sacrifica\i erau chiar ei, turn`torii. Probabil c` ]tiau acest
lucru. Sus la etajul trei, la ora 12 noaptea, eram deja vreo
cinsprezece oameni aduna\i. Primul lucru a fost acela s` le
spun vorb` cu vorb` ce am citit în “Scânteia”. Nici un
cuvânt, c` vin americanii. Treburile politice î]i vedeau de
drumul lor. Misiunea noastr`, a grupului prezent ,era s`
oprim m`celul, s` oprim oamenii no]tri în a nu se mai
entuziasma suflete]te, s` nu provoace caraleii, s` evite
discu\ii f`r` rost. Ziua s` fie t`cere total`. În final, f`r` niciun
comentariu ]edin\a s-a încheiat iar eu am cerut s` r`mân`
în continuare cine mai dore]te s` asculte ac\iunea
romanului. Au r`mas vreo zece. Nu mai ]tiu cât a durat. Când
eram îns` concentra\i asupra ac\iunii romanului, numai ce
auzim o b`taie în geamul camerei, care era sub noi la etajul
doi al paturilor. Am înghe\at to\i. B`taia s-a mai auzit o dat`.
M-am aplecat peste pat ]i am privit spre geam. Ofi\erul de
serviciu, mili\ianul, îmi f`cea semn cu degetul s` ajung la

u]a dormitorului. În secunda doi, to\i ceilal\i au disp`rut ca
prin minune. Parc` nici nu au fost. Am \inut-o ]i eu tot a]a,
din secunda trei. C` am fost singur. Când am ajuns în u]a
mare a camerei, am fost lovit brutal cu un baston din cauciuc.
M-am pr`bu]it gemând de durere. Nimeni din salon îns`,
nu s-a mi]cat. De team`. În final, ofi\erul de serviciu m-a
tras afar` din dormitor, împingându-m` spre u]a mare a
cl`dirii. Împins de la spate ]i îngenunchind de câteva ori,
am ajuns în poarta lag`rului. Pe drum, printre înjur`turi ]i
lovituri am în\eles c` mili\ianul nu ]tia nimic despre prima
noastr` discu\ie.Când am intrat în camera de gard`,trei
haidì de caralei s-au aruncat asupra mea. Loviturile ]i
înjur`turile curgeau cu nemiluita, iar întreb`rile la fel:
“spune banditule cu cine erai acolo”, “spune banditule, ce
a\i discutat”, “spune banditule când vin americanii”. Unul
obosea iar cel`lalt odihnit reîncepea. Am reu]it s`
con]tientizez faptul c` au turnat ap` peste mine de dou`
ori. N-am ]tiut niciodat` cât a durat. M-am trezit a doua zi
cu lan\ la mâini ]i picioare, la neagra, carcer`, pe un pat
f`cut din trei scânduri, legat de perete prin dou` balamale
]i asigurat cu un lac`t mare. La vizita de sear` a ofi\erului
de servici, mi s-a comunicat c` am optsprezece zile de
carcer`,dreptul la mâncare din trei în trei zile. La fel ]i apa.
Mi-a desf`cut doar lan\ul de la mâini, aten\ionându-m`, c`
la orice nesupunere mi-l va pune la loc.
Zilele au început s` treac` cu greu, înghesuindu-se
parc` între ele, înc`pând anevoios în ochii care mi se
închideau de foame, durere, ]i sete. Am aflat c` sunt în a
]aptea zi, când vizeta celulei s-a deschis ]i cineva mi-a
aruncat o bucat` de m`m`lig` cald`. I-am auzit doar vocea
C. Grig 105
“ia ]i m`nânc`“. “E]ti în a ]aptea zi”. Apoi pa]ii s-au pierdut

în t`cerea total` a carcerei. Ce a urmat, nu mai ]tiu. Dup` o
criz` de durere, care m-a adus la realitatea zilei, m-am trezit
într-un pat cu cearceaf alb, specific infirmeriei lag`rului.
Eram la sec\ia de distrofici, cei care se mai mi]cau doar
spre moarte. Locuitorii sec\iei î]i num`rau singuri zilele,
dormind cu sacul de înmormântare lâng` ei. Uneori chiar
în sac. Aici mi-am a]teptat sfâr]itul al`turi de ceilal\i. Soarta
nu a vrut s` fie a]a.
Întrebare: Mai pute\i povesti?
R`spuns: Da.
Ca o ironie crud`, stupid` a soartei, aici în aceast` sec\ie
a distroficilor ni se d`dea mâncare zilnic ]i pe îndestulate.
Dar nimeni nu mai putea s` m`nânce. Via\a era mult prea
departe fa\` de moarte. Am reu]it totu]i s` trec pe lâng` ea.
Am reu]it s` m`nânc.
Dup` trei zile, revenindu-mi ca printr-o minune, m-au
scos afar` mutându-m` în sec\ia mare a bolnavilor. Aici, în
prima noapte am c`rat împreun` cu al\ii pân` la poarta mare
a lag`rului, cinci mor\i proveni\i din sec\ia de unde
plecasem. Dup` alte dou` zile, m-au externat, trimi\ându-
m` la celularul dormitor, f`r` nici o alt` condamnare.
Lag`rul, dup` atâtea zile ne]tiute de mine era lini]tit.
De\inu\ii î]i f`ceau cruce v`zându-m` dup` aproape
cincisprezece zile. Era atâta lini]te c` nu-mi venea s` cred.
Mintea mi s-a luminat deodat` ]i am sim\it o bucurie de
nedescris când am realizat faptul c` planul securi]tilor nu
s-a realizat. Era prea mult` lini]te, ca s` fie altfel. De\inu\ii
erau to\i la munc`. În lag`r, erau câ\iva de-alde mine ]i cei
de la cantin` ]i administra\ia saloanelor. Abia acum,dup`
atâtea zile de teroare,am reu]it s` m` odihnesc mental ]i
fizic,s`-mi pun în ordine via\a.}i primul lucru,a fost acela

de a re\ine pentru totdeauna numele celui care m-a predat
mor\ii. Mai mult, nu-l puteam ierta pentru faptul c` în
noaptea aceea era doar el singur, doar el cu gândul ]i sufletul
lui, f`r` înso\itor în fa\` sau în spate, f`r` s` fie împins de
cineva. A f`cut-o el. De unul singur. Din credin\a lui
prosteasc`. Acest lucru deja nu m` mai interesa. Revenisem
din nou în r`zboiul nostru ]i ca orice soldat, nu l-am
condamnat pentru ce a f`cut. El era noul concept politic
despre “omul nou” produs al dictaturii proletariatului. Cu
dou` clase sau niciuna, puturos sau s`rac, prost ]i bântuit
de ideea de a ajunge chiar ]i general, produsul zilelor de
atunci nu ]tia nimic despre con]tiin\`, suflet, \ar` ]i neam.
Am în\eles de la al\ii, c` în a treia sau a patra zi dup` faptele
lui, a primit cincisprezece zile de concediu pentru fapte
deosebite ]i gradul de sergent major. L-am iertat ca soldat
participant în r`zboiul nostru, dar nu l-am uitat.
Întrebare: Cum vede\i astazi lucrurile dup` experien\a
prin care a\i trecut? Cum traduce\i acum problema
tor\ionarilor?
R`spuns: Azi, dup` mascarada de tip neocomunist, prin
arestarea unui participant al r`zboiului, adversar al nostru,
în vârst` de 94 de ani, mi s-a f`cut sil` de sârguin\a cu care
s-au prezentat evenimentele la televiziunile din republica
România, esen\a dureroas` nefiind arestarea generalului,
ci întârzierea decenal` a descoperirii acestuia ]i a altora de
teapa lui. A trebuit s` treac` 25 de ani de democra\ie
„originala”, pentru ca un am`rât de \`ran ajuns general de
mili\ie cu dou` sau trei clase sau chiar mai multe, s` fie
condamnat. Dac` murea în luptele cu partizanii no]tri era
un erou al comuni]tilor. A]a, îl înjur`m ]i noi ]i ai lui. }i s`
C. Grig 107
nu uit`m un lucru esen\ial. Orice integrator al comunismului

de tip Dej ]i Ceau]escu, oricare ar fi fost el, a]a cum am mai
spus înainte, civil sau militar, universitar sau mai jos, general
de orice specialitate, r`mânea în picioare în pozi\ie de drep\i,
înc` o or`,dup` ce pleca securistul care îi înmâna ordinul
de lucru ]i alte vorbe, indiferent cine era acesta. Mai mult,
b`taia de joc la adresa noastr` a fost faptul c` un pre]edinte
de \ar`, de la în`l\imea tribunei preziden\iale a tunat ]i a
fulgerat împotriva comunismului,a celor care au slujit ]i
înf`ptuit comunismul, ]tiind probabil c` în via\`, mai sunt
doi trei sau cinci dintre ei, mult în vârst`, bolnavi, care nu
mai pot s`-l mai trag` la r`spundere sau s` s`-i pun` be\e în
cârj`.C` altfel ar fi t`cut mâlc. Ast`zi, dup` aceast`
penultim` b`taie de joc adus` la adresa noastr` a fo]tilor
de\inu\i politic, nu-mi r`mâne decât s`-mi reamintesc cu
mândrie c` l-am iertat totu]i pe cel ce m` dusese din prostie
sau rùtate sufleteasc` spre zona zero, c`ci din con]tiin\`
de mare comunist nici nu înc`pea vorba. Ba mai mult, mi-
am propus s`-l ]i uit. }i m` voi str`dui s` fac acest lucru,
de]i timp de peste cincizeci de ani i-am \inut minte nu numai
faptele ci ]i numele. L-am iertat ]i l-am uitat. Nu de alta,
dar nu vreau ca de pe urma lui, sau a altora, sau a mea, s`
credem c` s-a rezolvat ]i aceast` problem` din istoria
României.
Întrebare: A] vrea s`-mi spune\i dac` se poate ]i care
ar fi chiar ultima b`taie de joc, fa\` de acest filon omenesc
al rezisten\ei anticomuniste?
R`spuns: R`spunsul e simplu dac` folosim corect
Istoria. Pe scurt. Ne ducem fuga în anii ’47 – ’56 ]i vom
vedea zeci ]i sute de cadre universitare date afar` din
înv`\`mânt pe motiv c` NU au origine s`n`toas`, mul\i
dintre ei adâncind “Canalul” cu hârle\ul ]i roaba, sau

sus\inând cu trupurile lor, zidurile închisorilor comuniste.
}i iar d`m fuga tot în Istorie, dar în anii de dup` ’89. Nici
un universitar, indiferent de domeniu,dar cu precizarea
foarte scurt` a celor din domeniul internelor, nu a trìt
momentele celor din anii ’47 - ’56. To\i au r`mas s` educe
genera\iile viitoare. Au r`mas îns` cu bagajul de cuno]tin\e
ancorat în marea care se cheam` “}tefan Gheorghiu”. Deci,
s` nu ne mai mir`m de evenimentele de ast`zi, care sunt
rezultatul direct al tr`d`rilor reciproce dintre grup`rile
existente dominante, civile sau militare, anul de glorie ’89
nefiind un an al apusului unei doctrine politice ci al unei
dictaturi comuniste criminale, directe ]i aplicat` timp de
45 de ani. Revin acum la subiectul dezb`tut anterior,
resprectiv cel al fo]tilor de\inu\i politic, tor\ionarilor ]i al
deciden\ilor de atunci.
Nu-i exclus ca elevii acestor universitari, ancora\i în
marea numit`- }tefan Gheorghiu - s` le urmeze ]i
îndemnurile ]i faptele. }i atunci, chiar dac` nu to\i ]i-au
dat înc` doctoratul, unii dintre ei ar putea s` pun` la cale
un proces în care membrii unui lot politic condamnat, dar
care sunt înc` în via\`, s`-i determine s` se certe între ei,
acuzându-se reciproc de turn`torii ]i denigr`ri, s` se bat`,
s` se scuipe între ei ]i toate acestea pe un post de televiziune
al Republicii România. }i pentru a nu se crea o confuzie,
chiar dorit` de unii la adresa fo]tilor de\inu\i politic, privind
turn`toriile, inform`rile ]i altele, men\ionez faptul c` acest
drept al judec`\ii îl au doar cei care au trecut cu demnitate
prin închisorile Pite]ti, Aiud, Jilava ]i altele. În rest,
turn`toria, inform`rile, denigr`rile au o marj` larg` de
producere, respectiv de la o lingur` de arpaca] în plus, pân`
C. Grig 109
la crucificarea aproapelui tù. Demen\a deciden\ilor,

demen\a executan\ilor, dep`]ise în anii aceia orice limit`.
Am luat exemplul universitarilor, gândindu-m` cu ]i mai
mult respect direct la cei din domeniile educa\iei, s`n`t`\ii
]i ap`r`rii, pentru c` ei sunt baza, speran\a ]i pilonii
viitorului unei na\iuni, a unui stat demn ]i independent.
Spun toate aceste lucruri, amintindu-mi vorbele unui ]ef
de post de Mili\ie, în zona c`ruia mi-am desf`]urat
activitatea ca inginer agronom, în a treia sau a cincea zi
dup` execu\ie. “Tovar`]e inginer…” Nu mi-a mai spus
banditule. “Nu te bucura…profesorii r`mân tot ai no]tri.”
Pentru mine a fost ca o lovitur` de tr`snet. Am fost trezit la
realitatea dur`. Dac` a spus cu de la el gândire aceast`
sintez` a timpului, eu l-am iertat pentru toate rùt`\ile pe
care mi le-a f`cut. Mi-a deschis ochii s` v`d totul, înainte
de ceea ce avea s` vin`…}i am v`zut o |ar` r`mas` doar ca
o pat` pe harta lumii, f`r` industrie, f`r` agricultur`, f`r`
p`duri ]i mine, cu p`mântul str`bun scos la mezat ]i vândut
dar ]i cel mai trist adev`r, respectiv for\a de munc` a celor
patru, cinci milioane de români pleca\` peste hotare.
S`rman` \ar` bogat`!
2016
S~ NU VORBIM DE M~M~LIG~
Suntem a]eza\i la r`scrucea marilor vânturi ale istoriei

]i multe în\elepciuni am cules din dreapta ]i din stânga,
“Capul plecat, sabia nu-l taie”, încearc` s` devin` secretul
diabolic al zilelor noastre. Numai c` istoria este f`cut` la
anumite momente ]i de anumi\i oameni. Istoria de azi
apar\ine ]i e fùrit` de prometeii care au prins în cununa
vie\ii lor al cincisprezecelea prier, sau chiar mai pu\in. }i
se dovede]te a fi durabil`. Patruzeci]icinci de ani de istorie
neagr` se pr`bu]esc sub petalele însângerate ale florilor
c`zute. O ninsoare de flori în plin` iarn`!
S` fi început mai devreme?
Baia de sânge ar fi fost un ocean! Ceau]escu se plimba
prin casele regale ]i preziden\iale ca pe maidanul din fa\a
casei sale! Osanale, decora\ii ]i titluri pâng`reau pân` ]i
ultimul lic`r al bunului sim\...
Nu ]tiau casele regale ]i preziden\iale c` cizmarul din
fa\a lor era asasinul a dou`zeci de milioane de suflete? Toate
serviciile de spionaj, de informa\ii, n-au fost consultate
pentru a vedea cu cine Domniile lor dau mâna? Pe cine
invitau la mas`? Cui acordau titlul de cavaler, de doctor ]i
de alte “honoris”?
}i mai spunea\i c` la noi m`m`liga nu explodeaz`?!
Voi, democra\ii, care a\i f`cut-o s` creasc` pe spinarea
noastr`, s` ne op`reasc` cu terciul ei de smoal` topit`!
Dac`-l loveam atunci ne-a\i fi acuzat cu to\ii: “Bietul
Ceau]escu, vai, ce era s` p`\easc`! El, care ne delecteaz`
C. Grig 111
cu vizite la domiciliu, ne ia m`sur` la pantofi ]i la cizme,

ne trimite unt, ou` ]i carne în pache\ele de câte cinci tone
fiecare, indiferent de sortiment! S`ri\i oameni buni ai
lumii! În România, blândul Ceau]escu e în pericol.
Popoare, s`ri\i în ajutorul lui!”
Dar n-am f`cut-o!
Am îndurat înc` un cavaler, înc` un doctor, înc` altele
]i altele ]i miile de tone de carne, unt ]i ou` luau drumul
extratere]trilor, iar \ara era ]i mai sec`tuit` ]i mai
înfometat`. Ar trebui s` fi\i tra]i la r`spundere pentru asta.
Capetele încoronate ]i preziden\iale, dac` nu au fost pân`
acum, dar de-acum încolo, m`car s` fie puse s` dea seam`
pe cine invit` la mas`. S` nu se mai repete secven\e de
istorie neagr`. Nu ]tia\i c` el, întorcându-se acas` v` acuza
de imperialism, de exploatarea omului de c`tre om, c` lupta
de clas` era singurul lui argument în politic`? }i dac` nu
]tia\i, de ce nu întreba\i? Arunca\i titlurile de doctor ]i alte
“honoris” pe capetele celor doi, a]a cum scuip` ast`zi
bandi\ii lui, gloan\ele în strad`; cu nep`sare, f`r` judecat`!
Este împotriva oric`rei ra\iuni, tu împ`rat, tu rege, pe
capul c`rora ard coroane a secole întregi de virtute ]i sânge
curat al str`mo]ilor vo]tri, s` sta\i la aceea]i mas` cu cel
care v` neag` existen\a, care v` înjur` ]i v` scuip` în spate!
Nu ]tia\i c` el ]i to\i generalii lui sunt asasinii unui neam
întreg? C` nu-l vrea nimeni, c` \ara întreag` este o pu]c`rie
ale c`rei ziduri sunt grani\ele ei?
- Chiar nu ]tia\i nimic?
- Sfânt` simplicitate!
- Noroc c` v` recalific` domnul Ravell pentru istorie.
Sunt de acord cu ceea ce spune domnia sa, men\ionând ]i
mai ap`sat faptul c` politica tuturor cancelariilor apusene
este ap` chioar` pe lâng` ce ]tie un simplu muritor de rând,

trecut prin ciurul securit`\ii dictaturii proletariatului, cu cei
doi exponen\i ai sì, Dej ]i Ceau]escu. L-a\i primit ]i i-a\i
ridicat osanale! Întregul Apus credea în promisiunile unui
cizmar! Cum este posibil? Voi doar avea\i experien\`
politic`!? Sute de ani! Dac` nu erau sute, erau zeci ]i tot
trebuia s` v` opri\i ]i s` v` înspìmânta\i de gestul vostru.
Istoria noastr` ]i a lumii cinstite v` pune la îndoial`
sinceritatea. Înc` o roab` de aur gâlgâind de lacrimi, foamete
]i sânge, ce conta pentru familia imperial` a asasinului pe
care-l invita\i cuvio]i ]i curio]i la mas`? Era doar în obiceiul
Europei!
}i m`m`liga nu voia s` explodeze! Ha! Ha! Ha!!
Chiar voia\i s` explodeze când vor domniile voastre?
Am înv`\at mult din acest cumplit potop. Am înv`\at s`
putem r`bda, s` fim biciui\i, sfârteca\i, chinui\i, insulta\i ]i
chiar împu]ca\i. Am înv`\at s` ne ridic`m drept, munte peste
munte ]i stejar peste stejar. Creierii ]i sângele amestecat
sub ]enilele tancurilor bandite]ti este azi cimentul care ne
une]te întru m`rirea ]i slava acestui neam românesc.
Înaint`m, lupt`m ]i trìm! Ce scump` ne e via\a. Ce mult
am da ca s-o trìm!
}i cât de mult am dat! Ce mult am pl`tit!
}i am lovit acum. Scurt! Scurt ]i eficace. Noi am ]tiut
momentul. L-am trìt, l-am sim\it. }i în timp ce peste \ar` se
a]terne hlamida alb` a libert`\ii, pe cheiurile Begì,
Dâmbovi\ei, Oltului, Some]ului ]i Dun`rii curg înc` vise ]i
doruri înecate în sânge. Fugi\i! Feri\i-v`! Azi nu se mai
împarte nimic în România. Nici chiar gloan\e... Ci doar
buc`\i fierbin\i de m`m`lig`.
1990
C. Grig 113
BATE VÂNTUL, PLEAVA SE MI}C~,

GUNOAIELE CRESC...
Am în\eles pân` la urm`, de ce elevii trec dintr-o clas`

în alta. Explica\ia a fost simpl`. Orice ]coal`, oricât ar fi de
mic`, are cel pu\in dou` clase. Altele, zece, dou`sprezece.
E normal ca elevii s` treac` prin toate. Am în\eles ]i de ce
pietonii trec pe verde ]i nu pe culoarea ro]ie a semaforului.
C` putea foarte bine s` fie invers.
S` fie invers, adic` s` treac` pe culoarea ro]ie, când ar fi
trebuit s` treac` pe verde ]i nu altfel, cum de obicei este,
adic` s` treac` pe verde ]i s` se opreasc` când semaforul e
ro]u, culorile alternând uneori sincopat datorit` defec\iunilor,
ori verdele dup` ro]u, ori ro]ul dup` verde. Tocmai de aceea,
ca s` nu se încurce vopselele s-a b`gat ]i o pauz` galben`.
Cu greu, noroc c` am fost doi, am în\eles-o ]i pe asta. }i tot
a]a am priceput de ce parlamentarii trec dintr-o sesiune în
alta, f`r` s`-]i mai ia concediu, de ce medicii mai trec pe la
pacien\i, primarul pe la aleg`torii bine mul\umi\i,
judec`torul pe la tribunale, anchetatorii pe la cei ancheta\i,
pu]lamalele pe la locul faptelor.
N-am în\eles un lucru. De ce trec unii dintr-un partid în
altul? Explica\ii sunt multe. Unii spun c` idealurile lor sunt
asem`n`toare precum ou`le cu cele ale noului partid. Al\ii
pun plecarea pe seama vârcolacilor care m`nânc` din când
în când luna ]i le e team` s` nu fie înghi\i\i ]i ei ]i partidul,
odat` cu astrul de pe cer, c` dincoace, adic` dincolo de acolo,
ar putea veni la munc` luni cu trenul de mar\i ]i s` plece

vineri cu rapidul de joi, c` la urma urmei, între partide
nefiind un gard, se poate trece foarte u]or dintr-un loc în
altul, chiar ]i f`r` cerere sau aprobare. Mai rù e faptul c`
nu se sup`r` nici cei de la care se pleac`, nici cei la care se
adun`. Mai mult, ce te fr`mânt` în vechiul partid, aici, la
cel nou, e gata fr`mântat. Nu-\i trebuie decât voin\a de a
întinde pe felia de pâine fr`mânt`tura sau niscai bulion de
pe vremea când treceam Dun`rea la munc` voluntar`.
Alerg`tura are totu]i o justificare. Degeaba nu e busculada
asta la partide. Trec unii în dreapta, trec al\ii în stânga, iar
unii ]i mai la stânga. Umfl`tura devine a]a de mare ]i
neuniform`, c` nu i se mai cunoa]te centrul.
Acum, totul s-a schimbat în politic`. Nu mai este ca
înainte, partid unic, numai unii sus, tot mai sus, iar al\ii jos
]i mai jos. Acum, gata. E democra\ie. La orice col\ de strad`
poate fi un partid sau o mie. El te spal`, te hr`ne]te ]i tot el
pl`te]te.
Nu este clar un lucru, cine pe cine p`c`le]te?
Bate vântul, pleava se mi]c`, gunoaiele cresc.
Ce de gunoaie!!
1994
C. Grig 115
E NOAPTE ÎN TROIA
Z`p`ci\i, troienii s-au bulucit în strad`, dând fuga spre

Poarta Cet`\ii s` vad` minunea. Unii spuneau c` este o stea,
al\ii c`-i vac`, iar al\ii c`-i ditamai ursoaica. Ce vedeau de
îndat` ce privirea lor c`dea dincolo de zidul cet`\ii îi f`cea
pe mul\i s` r`mân` descump`ni\i. Mirarea, spaima, deruta
]i nelini]tea lor fuseser` activizate de un biet cal nerod,
pro\`pit chiar în fa\a cet`\ii, la umbra p`durii din apropiere.
S` fi fost un cal ca lumea, mai calea valea, s` ai m`car la ce
te uita, dar când colo, s`-]i lase ei osp`\ul pentru un cal de
tinichea? Dar ce zic tinichea! Nici vorb`. Era o biat`
mâr\oag` din lemn putregìt, bun doar s`-i dai foc.
Unii scuipau ]i plecau înjurând c`-]i l`saser` pentru
asemenea lucru amantele ]i vinul în seama altora, al\ii, cei
mai mul\i, rotindu-se în jurul apari\iei sinistre, bomb`neau,
gândindu-se fiecare cum îl tìa capul: ba c`-i lemnul numai
bun pentru buc`t`ria caz`rmilor militare, ba c` de ce s`-l
strice de vreme ce al\ii l-au f`cut ]i n-au fost pu\ini cei care
propuneau s` fie \inut a]a, în via\`, poate o f`ta. N-aveai
cum s` nu admiri o asemenea democra\ie!
}i de aici a pornit neîn\elegerea.
Tabere, grupuri, ]efi ]i ]efule\i, organiza\ii politice ]i
apolitice, fronturi ]i g`]ti, baricade ]i por\i deschise, mar]uri
în plin` noapte ]i zi, splendid` icoan` a marilor zile, de mari
democra\ii.
Între timp, mâr\oaga devenise star. La picioarele ei
oloage ]i cr`c`nate se aruncau flori permanent proaspete,
erau întinse covoare pân` departe spre intrarea cet`\ii, în

speran\a c` doar doar, o lua-o din loc.
Lumea î]i pierduse cump`tul!
Consiliul provizoriu de uniune na\ional` ini\ia sear` de
sear` conferin\e ]i interviuri cu ]efii de g`]ti, partide ]i alte
organiza\ii, ne]tiind cum s` solu\ioneze chestiunea.
Punctele cardinale, s` bage calul în cetate sau s`-l lase
acolo, p`reau c` fr`mânt` mul\imea mai mult decât r`zboiul
cu aheii. S-au pus în func\iune calculatoare sofisticate,
urm`rindu-se rezultatul tuturor probabilit`\ilor ]i totu]i, de
zile, de s`pt`mâni întregi, lumea p`rea c` nu-]i mai g`se]te
locul. Nu era înc` nimeni în stare s` clarifice situa\ia. S` fi
b`gat mâr\oaga în cetate atunci, la început, când era un
simplu cal de rând, chiar dac` era din lemn, treaba ar fi fost
rezolvat`. Dar acum, acum era cu totul altceva. Mâr\oaga
devenise ditamai calul! }i ce cal! Cal împ`r`tesc. De jur
împrejurul lui numai osanale, flori, cântece ]i decora\ii.
Poe\i ]i r`zboinici, politicieni ]i nerozi, prin\i, prin\ese ]i
proletari, fete sfioase ]i feti\e goale, roiau în jurul
arm`sarului nes`tul, îndemnându-l ba s` intre în cetate, ba
s` nu intre, ori s` mearg` oleac`, numai oleac`, a]a, de
dragul lor.
Sfânt` democra\ie l`b`r\at`, original` ]i intraductibil`
altor popoare!
S`rmanii troieni cumin\i!
De sus, de pe zidul cet`\ii pe care o ap`rau de atâta amar
de ani, nu le venea s` cread` ce vedeau ochii lor. Cum era
posibil ca cetatea s` decad` în asemenea hal? Cât au fost în
r`zboi cu aheii, erau un singur popor: poporul troian, cu o
singur` voin\`, cu o singur` cetate, Cetatea Troiei. Acum
aheii s-au pierdut în bezn` ]i-n bezna monstruoas`, jilav`
C. Grig 117
]i tr`d`toare ce a cuprins cetatea s-au n`scut mon]trii. |ara

Troiei, v`zut` de sus, de pe metereze neatinse de vacarmul
str`zii, mai era doar o biat` nav` ce se scufunda continuu.
Înv`luit` în noaptea nesiguran\ei, tr`d`rii, sperjurului,
foametei ]i-a fricii, drumul spre steaua ei luminoas`, p`rea
din ce în ce mai abrupt, lunecos ]i înc`rcat de opreli]ti.
S`rmana Troie!
Era înc` noapte. De unde s` ]tie ea c` în burta mâr\oagei
se petreceau reac\ii ireversibile? De unde s` ]tie c` va f`ta?
C`, cel f`tat, va da fuga în noapte ]i va deschide por\ile
cet`\ii?
De unde s` ]tie ]i mai ales cui s` le deschid`?
Aheilor, Vestheilor, Estheilor?
De unde s` ]tie ea, Cetatea, c` din sânul ei; chiar unul
nef`tat va tr`da? S`r`cia lucie, foametea crâncen`,
îmbuibarea celor o mie, s`r`cirea celor o mie de câte o mie,
f`ceau ca mul\i, chiar foarte mul\i s` sufle cu disperare ]i
dispre\ în lumini\a care înc` mai tremura la cap`tul tunelului
existen\ei lor.
De unde s` ]tie ea, Cetatea, cu cine va fi mai bine? Cine
vor fi cei care o vor ap`ra, stima ]i ajuta? De unde s` fi ]tiut
ea, c` acel cal de tinichea, care nici s` necheze nu ]tia, va
f`ta?
De unde?
Poetul nu se n`scuse înc`, hârtie de scris nu era, iar de
latin`, nici nu se pomenea.
1996
DISCURS IMAGINAR
ÎN FA|A SENATULUI AMERICAN
...S-a întâmplat ca prin anii ’45-’47 s` aud un vecin

spunând: “e bocluc, don ]ef, vin americanii”. Vecinul,
poreclit în cartier “nea Bocluc’’, a murit ]i americanii tot n-
au venit.
...S-a întâmplat ca “don ]ef” s` fie chiar tat`l meu, care
jurase credin\` Regelui. Numai c` Regele a plecat, prin\esele
la fel, iar tata a r`mas s`-i a]tepte pe americani. }i pentruc`
n-au venit, iar el jurase credin\` Regelui, n-a acceptat
“colaborarea”. }i-a dat demisia, sacrificându-]i familia,
salvându-]i în schimb onoarea militar`. A schimbat arma
cu târn`copul ]i lopata. A]a ar fi trebuit s` fac` to\i
generalii ]i civilii, atât în ’45, cât ]i în ’89. Unii l-au tr`dat
pe Mihai, al\ii pe Nicolae. Lovea tata cu târn`copul în
pavajul ce trebuia spart ]i gândurile îi erau tot la americani.
Îl a]tepta pe Giony, bìatul acela înalt, cu pistrui pe obraz,
care atunci când i-a luat avionul foc, aterizase cu para]uta,
din întâmplare, chiar în zona ap`rat` de el. Nu l-a luat
prizonier. Au venit al\ii s`-l ia, tata r`mânând în pozi\ie de
drep\i, salutându-l. Iar Giony, trecând pe lâng` el, l-a b`tut
pe umeri zicându-i:
- Ai rimember iu.
Tata a murit, iar Giony, cu arma în mân`, n-a venit.
...S-a întâmplat apoi ca eu, fiul lui, s` fiu anchetat de
C. Grig 119
securitate despre desanturile aeriene ale americanilor în

Republica Popular` România. S-au rupt câteva ciomege pe
spinare, s-au strivit unu-dou` maxilare, ]i procesul a avut
loc. Acuzatorul, pe atunci locotenent, azi poate general de
vaz`, \ipa isteric, acuzându-m` c`-i a]tept pe americani.
S-a cerut moartea, s-au cerut dou`zeci ]i cinci de ani!
Câte nu s-au cerut! Optsprezece ani au r`mas îns` b`tu\i în
cuie. Munc` silnic`! De acolo, din închisoare, nu avea s`
ne mai scape nimeni decât ei, americanii. Cine nu credea în
acest lucru, era un om pierdut. Americanii deveniser` pentru
noi a doua credin\`. Prima era în Cristos Dumnezeul nostru.
Giony, cel cu arma în mân`, a]teptat de tat`l meu ajunsese
]i pentru mine, ultima speran\`.
“Cu roaba, m`, dac` veneau, ]i tot erau aici în cincizeci
de ani” strigau caraleii la noi, c`rându-ne în cap, pe spinare,
pe fa\`, pe umeri lovituri de ciomege. În celul`, la neagra,
în anchet`, noaptea sau ziua, eram lovi\i cu cruzime pentru
un singur lucru: c`-i a]teptam pe americani. Americanii
deveniser` pentru noi simbolul existen\ei, pentru cei ce ne
p`zeau, adev`rat` teroare. Cu cât speram noi mai mult în
venirea lor, cu atât ne loveau mai bestial caraleii, securi]tii,
civilii pu]i în slujba comunismului barbar. N-am reu]it nici
azi s`-mi închipui ce-ar fi f`cut to\i acei mili\ieni ]i securi]ti
care terorizau închisoarea, dac` a]a din senin, ar fi c`zut
din cer câ\iva solda\i americani înarma\i.
}i-au urmat apoi debarc`rile din Ardeal, prin ’60 ]i din
Constan\a prin ’63, apoi altele ]i altele. E posibil ca
dumneavoastr`, americanii, nici s` nu ]ti\i c` a\i debarcat
de câteva ori în România. Întreba\i-ne îns` pe noi cât` b`taie
am luat pentru aceasta, s` le spunem lor, securi]tilor de ieri,
unde ]i când ve\i debarca.
Domnule popor american, dac` a\i da numai câte un cent

pentru fiecare lovitur` primit` de rezisten\a anticomunist`,
pentru faptul c` v` a]tept`m, v` asigur c` r`mâne\i cu
visteria \`rii, goal`. }i cu cât` ur` ]i sete ne loveau! Giony
singur, ne-ar fi în\eles a]teptarea. Cruzimea a]tept`rii nu
poate fi în\eleas` decât de cei de pe baricade. Noi a]teptam
]i înc` a]tept`m soldatul american cu arma în mân`, c`lare
pe tanc, eliberator. De altfel, tot a]a ]i-l închipuiau ]i
securi]tii, mili\ienii, ]tefangheorghi]tii, din moment ce ne
loveau, înjurâdu-v`, blestemându-v`.
Giony n-a venit înc`! }i dac` totu]i vre\i ca sângele
v`rsat s`-]i aib` alinare, dac` vre\i ca sutele de mii de mor\i
din r`zboi ]i din rezisten\a anticomunist` s` se lini]teasc`
în apele nefiin\ei, dac` vre\i s` ne întinde\i mâna ca un
eliberator ]i poporul acestei \`ri s` v` spun` frate,trimite\i-
l pe Giony. Îl A}TEPT~M de dou` genera\ii. Ba chiar de
trei.
2000
C. Grig 121
ARDE GAZUL DE POMAN~
Azi diminea\`, pe la opt ]i-un sfert, am deschis

televizorul ]i ce s` v`d!? S` v`d ]i s` nu cred. În fa\`, chiar
în fa\a palatului Victorian se filma în direct, cum din pur`
întâmplare s-a spart o conduct` de gaz. Colac peste pup`z`,
a luat ]i foc. Imediat s-a dat alarma ]i câteva ma]ini de la
pompieri, ambulan\e, chiar ]i un elicopter, erau la locul
accidentului. Mul\ime, ce s` mai vorbim! De altfel, asta d`
bine ]i pentru televiziune ]i pentru politicieni, d` bine
pentru to\i. A]a ne-am înv`\at s` ne hlizim în fa\a
reporterilor, iar ei s` ne întrebe ce am sim\it. }i de aici,
fiecare cu p`rerea lui.
- A fost conducta veche ]i de aceea s-a spart.
- Pe dracu, mai repede zi c` ]i-au b`gat ru]ii coada.
- De ce ru]ii ]i nu americanii?
Tocmai atunci s-a apropiat de grupul vorb`re\ilor o
namil` de om, neb`rbierit de câteva zile, f`lcos ]i înf`]urat
într-un palton lung, s`r`c`cios. Li s-a adresat tuturor, direct.
- B`...Voi nu vede\i c` `]tia, ]i ar`t` cu mâna spre Palat,
ard gazul de poman` ]i-nùntru ]i pe strad`? Haide\i mai
bine s` ne înc`lzim, dac` tot sunt câteva grade sub zero.
Secven\a de film s-a terminat, iar eu am închis televizorul,
pu\in mâhnit de ce-am v`zut acolo...
...Mai târziu, pe la ora unu, iar m` pa]te curiozitatea ]i
dau drumul sticlei s` lucreze. Nici n-apuc bine s` m` a]ez
în fotoliu, c` v`d iar o explozie, alt` conduct` s`rit` în aer,

fl`c`ri pân` la cer ]i iar un puhoi de-alde gur` casc`.
Singurul lucru îmbucur`tor pentru mine a fost c`
evenimentul, se producea pe un alt bulevard, la agricultur`
sau la transporturi. Nu era imaginea clar`. Se filma prea de
aproape. Probabil c` sp`rtura era mic`, iar cel ce filma o
gogom`nea, apropiindu-se de ea cât mai mult. S` creeze
palpita\ii ]i note mari la audien\e. Tocmai când î]i d`deau
unii cu p`rerea, iar reporterul îi întreba ce au sim\it în clipa
aceea, l-am v`zut în imagine pe omul nostru, f`lcosul. Am
crezut pentru o clip` c` este un scenariu de film. Acesta, s-a
apropiat de reporter ]i a intrat direct în vorb` cu el.
- Da ce bre? }i aici s-a spart o conduct`? Unde suntem
la agricultur`, la mediu sau la s`n`tate, c` nu se vede nici
în cer nici pe p`mânt?
- Nu, i-a r`spuns reporterul. Suntem la transporturi.
- Bree, a \ipat unul din mul\ime. Suntem la finan\e.
- Tot un drac, a r`spuns omul nostru. A continuat pe un
ton sever.
- Ori la ìa, ori la ìa, to\i ard gazul de poman`. Mai
bine hai s` ne înc`lzim.
Am închis televizorul contrariat de coinciden\a din
secven\a filmat`. Totu]i dup` câteva minute, am pus mâna
pe telecomand`, dar de fric` s` nu dau iar`]i peste al\ii care
ard gazul, am abandonat ideea. Pân` la urm`, dorin\a de a
]ti, de a fi în mijlocul evenimentelor a învins. Am ap`sat
butonul de pornire.
Fantastic!
Am pierdut esen\a zilei.
O agen\ie interna\ional`, n-am mai apucat s-o re\in
datorit` întârzierii, a fost preluat` de postul nostru de
C. Grig 123
televiziune care ne-a anun\at ultima bomb`, o convorbire

intergalactic`, înregistrat` de la un post de emisie privat ]i
pirat. Am f`cut ochii mari. Se traducea fiecare cuvânt, iar
cel ce ne vorbea era pu\in bâlbâit.
- Ta... ta... tavarisci pu... pu... Pu]chin. Sunt mecanicul
]ef de la conducta de gaz care alimenteaz` popone\ii din
deal.
- Cum te cheam` tavarisce?
- Tra... trai... traibun tavarisci pu... pu... Pu]chin. V` spun
c` pe monitorul de consum, apar zone unde se cam arde
gazul de poman`. Ce trebuie s` fac?
- Tavarisce Traibun sau Traigreu cum vrei s`-\i zic,
închide-le imediat conducta.
Am r`mas pur ]i simplu blocat de cât` asem`nare poate
s` existe în desf`]urarea evenimentelor. Am închis
televizorul ]i am fugit afar` s` v`d dac` nu cumva s-a spart
]i pe strada noastr` conducta de gaz.
2011
PENTRU VIITORUL DEMOCRA|IEI
Sigur, în acest an suntem în cel mai important moment

electoral. Se confrunt` dreapta cu stânga, stânga cu mai
pu\in stânga, ]i dreapta-dreapt`, cu cei ce-]i zic ]i ei, dreapta.
E atâta vrai]te în politica prezent`, încât coana Mi\a, vecina
mea, nu în\elege cu cine s` mai voteze ]i pân` acum, de
dou`, trei ori, mi-a \inut calea s` m` întrebe pe cine s` pun`
]tampila. Zice ea, pozna]`, f`cându-mi cu ochiul “]tiu eu
de ce, bre domnule”.
I-am zis atunci: s` lu`m pe rând cele 3 partide
pretendente, care vor s` guverneze \ara: PSD, PNL ]i PDL.
Singurul lucru care este tocmai miezul problemei ]i care
ori nu este sesizat, ori inten\ionat se caut` s` fie ascuns sau
uitat, este acela c` dou` partide din cele trei provin din
aceea]i baz` ereditar` politic`, numit` PDSR, la rândul sù,
fostul FSN ]i tot a]a mai departe, ]tim noi pân` unde. Dac`
analiz`m evenimentele din acest punct de vedere, constat`m
c` încrâncenarea politic` este între un frate mai mare ]i unul
mai mic. Dac` p`trundem în adâncul evenimentelor, vom
vedea c` desprinderea PDL-ului din PDSR, s-a f`cut cu surle
]i trâmbi\e, marjându-se pe ideea reînnoirii clasei politice.
}i de aici a început h`r\uiala, mai ales când, chiar ini\iatorul
reînnoirii a fost schimbat de cel care ast`zi înc` mai sper`
s` termine ]i cel de al doilea mandat preziden\ial. }i ar mai
fi ceva, tot atât de important. PDSR-ul, r`mas pe punte f`r`
C. Grig 125
o parte din navigatori, ]i-a schimbat titulatura în PSD ]i a

constatat c` nava lor plute]te mai bine f`r` cei pleca\i, ba
chiar au transformat busola, h`r\ile ]i timona în p`r\i
componente ale doctrinei lor politice - doctrina de stânga -
. PD-ul, la momentul r`zvr`tirii, a uitat s` ia cu el ]i o buc`\ic`
din doctrina partidului mam`. Era bucuros doar s` plece.
Cât prive]te PNL-ul de ast`zi, cred c` singurul lucru
bun pe care îl are este doctrina lor liberal`, cu multe decenii
în spate ]i cu mul\i oameni demni de aducere aminte.
De aici, de la acest cuvânt numit doctrin` politic`, s-a
pornit avalan]a neîn\elegerilor. Una este s` prezin\i un
program economic conceput în baza unei doctrine politice,
care de-a lungul anilor a coagulat în jurul sù sute de mii
de oameni, doctrin` care la rândul sù poate s` fie
ova\ionat` pentru izbânzile ei, sau poate fi negat`, dac`
consecin\ele sociale se dovedesc a fi nepopulare ]i alta e
s` vii ]i s` prezin\i un program economic care s` nu aib` la
baz` o gândire politic`, un concept doctrinar. Doctrina este
ca un fluviu, spre care viseaz` oamenii, pe malurile c`ruia
odat` ajun]i, r`mân definitiv, aruncând n`vodul în ap`,
s`mân\` în p`mântul fertil ]i case ridicând spre soare.
Ideea unirii a dou` partide cu doctrine diferite a
fr`mântat lumea politic` nu de ieri, de alaltìeri, ci cu zeci
de ani în urm`. Prin ’58, în celula din închisoarea politicilor
a Gala\iului, l-am întâlnit pe cel care a fost Amedeo
L`z`rescu. Chiar dac` ra\ia de pâine era doar de 100gr/zi,
asta nu ne împiedica s` nu-i ascult`m prelegerile privind
politica, istoria ]i iar politica. Era un cap atât de ordonat ]i
precis în date ]i fapte, încât noi, elevii, surprin]i de atâtea
informa\ii exacte notam pe sticla dat` cu s`pun ]i pr`fuit`
cu d.d.t., diferite cifre, ca mai apoi, la dou`, trei zile, s`-l
rug`m s` ne reproduc` evenimentul. Niciodat` nu a gre]it

datele problemei.
}i acolo, în închisoarea tenebroas` a Gala\iului, pentru
prima oar` am auzit cuvintele “partid elitist” ]i “partid de
mase“, men\ionând PNL-ul ca fiind elitist. Nu l-am auzit
nominalizând cine era partidul de mase. Sus\inea sus ]i tare
c` un partid ca PNL-ul, redus ca num`r de membri, dar cu
poten\ial moral, economis ]i financiar substan\ial, pentru a
guverna trebuia s` se sprijine pe un partid mare, de mase.
Nu a men\ionat niciodat` cine era acel partid.
Spusele unora, c` dreapta nu se poate în\elege cu
stânga este una, dar alta este atunci când se spune doctrina
politic` de dreapta ]i doctrina politic` de stânga. Între
dou` doctrine opuse pe plan economic, social ]i politic,
pot fi multe, chiar foarte multe puncte ]i idei convergente,
care pot s` dea un tot unitar, un singur lucru trebuind s`
promoveze cele dou` partide, scris cu majuscule: OAMENI.
Doar ei, oamenii, vor fi aceia care pot s` demonstreze, s`
creeze compatibilitatea între principiile celor dou`
doctrine. Unde nu este doctrin` nu pot s` fie angajamente
politice ci doar cu\ite pe la spate. Pledez pentru aceast`
unire actual` PSD-PNL, chiar dac` am o rezerv`, în sensul
c` Amedeo nu mi-a spus atunci ]i nici mai târziu, dup` ’89,
cât de elitist era ]i mai este PNL-ul ]i nu a dezv`luit
vreodat` numele partidului de mase ]i atunci m` întreb cu
destul` strângere de inim`, cât de mult` zgur` trebuie s`
curg` de pe mantiile mai marilor politici ai celor dou`
partide, dac` ne amintim cu cât` ardoare, acum câ\iva ani,
d`deam de la puterea politic` pe cineva jos, iar ast`zi,
câ]tig`torul competi\iei de atunci, are doar un singur
apelativ-jos, jos ]i mai jos.
C. Grig 127
Singurul lucru bun pe care trebuie s`-l produc` aceast`

simbioz` am spus, c` sunt oamenii, care s` fie capabili s`
aplice, de-o parte ]i de alta, principiile ]i regulile
doctrinelor, întocmai ]i la timpul necesar, f`r` abuzuri în
disciplina moralei, economicului ]i socialului. Acest
triumvirat trebuie s` func\ioneze ca un ceasornic, reglat
cu abatere zero.
2012
C. Grig CUPRINS 129
Cuvânt înainte ...................................................................
POEZII : SOCIAL - POLITIC

IMN ......................................................................................
NEAMULUI MEU ...........................................................
MAJESTATE .....................................................................
IOANE .................................................................................
MAMA .................................................................................
DOAMNE, D~-LE MINTEA
ROMÂNULUI DE PE URM~ ...............
POEZII : JERTF~ }I CREZ

FAUR ...................................................................................
VULTURUL ........................................................................
BEDUINUL .........................................................................
ÎNCLE}TARE ....................................................................
NOI .......................................................................................
PIETRARUL .....................................................................
C~PRIOARA .....................................................................
POEZII : C~UT~RI
DE CE-AI VENIT…
DE CE-AI PLECAT ÎN GRAB~? ...........
POTIRUL CLIPEI ............................................................
DOAMNE (I) ......................................................................
DOAMNE (II) ....................................................................
LA TRONUL T~U .............................................................
C~UTARE ..........................................................................
EVOLU|IE ........................................................................
DE DINCOLO DE LUME ................................................
ALE NOASTRE SUNT TOATE ...................................
ZILE DE FOC .................................................................
E}TI ULTIMA MEA FLOARE ......................................
FABULE
DOU~ MÂINI ..................................................................
ÎN MIJLOC DE CODRU ................................................
AM FOST OM DIN ÎNTÂMPLARE ........................
}APTE CRAI ....................................................................
PROZ~
Oooo! Opre]te-te Demos...
D~ TIMPUL ÎNAPOI
CU TREI MII DE ANI... .................................
CÂND VA FI PACE... .....................................................
REVOLTA LEILOR ........................................................
PUMN TRÂNTIT ÎN GUR~ .........................................
PENULTIMA B~TAIE DE JOC ...................................
S~ NU VORBIM DE M~M~LIG~ ..........................
BATE VÂNTUL, PLEAVA SE MI}C~,
GUNOAIELE CRESC... .................................
E NOAPTE ÎN TROIA .................................................
DISCURS IMAGINAR .................................................
ÎN FA|A SENATULUI AMERICAN ........................
ARDE GAZUL DE POMAN~ ....................................
PENTRU VIITORUL DEMOCRA|IEI ....................
Tip`rit la EDMUNT MEDIA SERV S.R.L. Brìla

Tel./Fax: 0239 626236

Inca 500 Sute de Ani PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inca 500 Sute de Ani PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C.

{nc` cinci sute

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom@niei

…Am fost întrebat de mai multe ori, de ce am intitulat

Lirism ]i sensibilitate la b`rbatul puternic Grig.

pe care o bea, precum ]i credin\a secular` în care tr`ie]te

transforme lumea, oamenii în „valuri purpuri strânse-n

ce vom fi, continu` s` fie prezent` ]i în poezia lui Grig (vezi:

În \ara r`v`]it`, când orice p`durar

Copacii-nal\i ]i mândri, r`mân în demnitate,

Din case trase-n aur, argint ]i briliante

Nu-i demn s`-\i numeri banii, pe-un bra\ sleit de foame,

Pu\in e zis prostie, s` crezi c` tu n-ai \ar`,

Mai sunt din vremuri stinse, înv`\`turi curate,

A]a dar sfetnici buni, pl`ti\i din banii no]tri,

Nu-s azi la mod` ho\ii furturilor de cai,

Când starea na\iunii ne-o spune\i în procente

Cl`di\i pe jaf,minciun` sau vorbe de ocar`,

Mai sta\i, mai sta\i o clip`, s` nu v` doar` capul,

Speran\a c`-i d`m jos pe unii de pe creast`

Opri\i-v` ... ’nainte, s` vin` judecata.

Cândva, m-ai întrebat ce-nseamn` libertate?

Ce faci cu libertatea când ea e doar un giulgiu?

M-ai întrebat surprins ce-nseamn-atunci dreptatea,

Nu-i aluat din care s`-nal\i statui eterne

N-ai cum s` torni moloz pe-un vârf seme\ de munte,

Oricât am da tot timpul înapoi sub soare,

Ce-nseamn` libertatea când sabia-i pe mas`?

Cum po\i s` \ii balan\a pe-a calului copit`?!

Tr`im doar vise ast`zi ce vor s` sfarme stânci,

Mai strig` unii-n pia\` c` vor egalitate,

M-ai întrebat atunci de-s |ie credincios.

M`ria Ta! Treze]te-te! Ai adormit pe tron!

Întoarce-\i privirea în urm` Ioane

La urna drept`\ii tot neamul s` vin`,

Prive]te-napoi cu sfial` Ioane

De spus, \i-au mai spus-o ]i al\ii, la vreme,

Prive]te-napoi cu mânie Ioane

Scrâ]ne]te din din\i Ioane ]i iart`;

M-ai înf`]at în scutec mai s`rac ca vântul

Cu sapa r`scoleai pentru un col\ de pâine,

Când am plecat în lan\, strigai cu disperare,

Cuprins`-n nesperan\`, tu n-ai ]tiut c` cerul

Adeseori în vis, m`-ndestulai cu pâine,

La neagra, când pere\ii-mi erau un sprijin vajnic,

Când soarele-l sorbeam în \arcuri protejate,

Încolona\i în ]iruri de in]i f`r` de nume,

Tr`iam cu moartea-n bra\e în zile f`r` ]ir,

Când am ajuns acas`, st`teai în fa\a por\ii,

Târziu te-ai stins încet, ca florile în noapte,

Dac` tot am s`pat Canalul prin moarte,

S`-ntrebe du]manii s`tui de mult bine,

…De ce s` l`s`m s` mai cread` bolunzii,

Pentru cât` durere s-a scurs printre lan\uri,

De ce s` mai curg` alt geam`t în Poart`?

Dac` tot am trecut prin Pite]ti

Dac` tot am trecut peste moarte

Dac` azi, dup` atâta durere

De ce s` crezi c` azi nu-\i mai ajunge pâinea?

}i dac` tot mai bate ultimul Plecat

Bat clopotele iar,

Poemul este închinat fo]tilor de\inu\i politic, care ]i-au

– fo]tii de\inu\i politic – pe mâna unor conduc`tori, care