Dezvoltarea inteligenței emoționale cu ajutorul hipnozei clinice , ca tehnică

psihoterapeutică integrativă

Maria Eugenia,grupa B14

Termenul de inteligență emoțională este foarte des vehiculat în ultima perioadă. Autorul de care
este legat acest concept nu este altul decât Daniel Goleman , care în 1995 publică lucrarea ”Inteligența
Emoțională”.

Conceptul de inteligență emoțională își are rădăcinile în conceptul lui Thorndike privind
”Inteligența socială” și al lui H. Gardner privind ”Inteligențele multiple”. Gardner consideră că omul
dispune de multiple forme ale inteligenței ce îl ajută să facă față cu succes exigențelor vieții. Dintre
aceste inteligențe el precizează : inteligența cognitivă, inteligența lingvistică, inteligența artistică,
inteligență socială, inteligență interpersonală și intrapersonală.

Inteligența interpersonală se referă la abilitatea de ai cunoaște și înțelege pe ceilalți, în timp ce

inteligența intrapersonală are în vedere abilitatea de a te întoarce spre sine, în interiorul propriei
persoane, abilitatea de a forma un model riguros al sinelui și de a folosi acest model pentru a acționa
adecvat în viață.

Plecănd de la aceste ultime două concepte, (cel de inteligență interpersonală și intrapersonală)

Goleman formulează conceptul de inteligență emoțională care, în opinia sa, ar trebui să cuprindă
următoarele abilități: abilitatea de a fi conștient de ceea ce simți tu și de ceea ce simt alții și să știi ce să
faci în legătură cu asta; abilitatea de a știi să deosebești ceea ce-ți face bine și ceea ce-ți face rău și cum
să treci de la rău la bine; abilitatea de a-ți dezvolta conștiința emoțională, sensibilitatea și capacitatea de
conducere care să te ajute să maximizezi pe termen lung fericirea și supraviețuirea.

Privită în acest fel, inteligența emoțională poate fi înțeleasă drept ”elixirul fericirii și al
succesului”, care ne aduce în urma dezvoltării ei, o stare de bine, de împăcare cu sinele și de depășire a
tuturor obstacolelor pe care viața ni le trimite în cale.Și cum toată lumea își dorește o viață sănătoasă,
fericită și de succes, ceea ce ar trebui să facem este doar să începem un proces de dezvoltare a acestei
inteligențe.

Pentru a ajunge la acest rezultat ar trebui să avem în vedere dezvoltarea unei conștiințe de sine,
adică să avem capacitatea de a fi conștienți de propriile emoții când acestea ne cuprind; să fim capabili
să identificăm și să etichetăm sentimentele specifice în noi înșine și în alții; să fim capabili să
discutăm despre emoțiile noastre și să le comunicăm în mod clar și direct.

A avea o inteligența emoțională bună înseamnă de asemenea să avem capacitatea de a fi empatici

în raport cu ceilalți, de a simți compasiune pentru ei, de a-i confirma, de a-i motiva , inspira, încuraja,
consola. Înseamnă să avem capacitatea de a lua decizii înțelepte folosind un echilibru sănătos al
emoțiilor și al rațiunii, de a nu fi nici emoțional, nici prea rațional. Și nu în ultimul rând, să avem
capacitatea de a reuși să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile emoții, mai ales responsabilitatea
pentru propria motivare și fericire.

Pentru a putea ajunge să ne dezvoltăm aceste capacități avem nevoie de îndrumare și susținere
din partea unor specialiști în domeniu. Astfel, vom apela la psihoterapie, aceasta fiind cale de succes în
vederea autocunoașterii și dezvoltării personale. Din multitudinea de forme psihoterapeutice , cred că
psihoterapia integrativă ar avea rezultate mai bune, datorită faptului că face apel la o multitudine de
metode și tehnici pe care le aduce în relația terapeutică, în vedere îmbunătățirii vieții și atingerea
fericirii.

Printre metodele și tehnicile folosite de psihoterapia integrativă enumerăm; autodevăluirea, jocul

de rol, hipnoza clinică, metoda scaunului gol, lucrul cu rușinea, lucrul cu simbolul și metafora,
descărcarea furiei, lucrul cu improvizarea și spontaneitatea, meditația, tehnici de conștientizare
corporală, tehnici de relaxare, acordarea empatică, lucrul cu visele,etc.

Dintre aceste tehnici , pentru dezvoltarea mea personală, un ecou important îl prezintă hipnoza
clinică, lucrul cu visele, cu simbolul și metafora, cu tehnicile de conștientizare corporală, meditația și
tehnicile de relaxare.

Hipnoza clinică este o tehnică psihoterapeutică, definită ca o stare modificată a conștiinței,

indusă în mod artificial. Hipnoza este o stare de veghe relaxată în care undele cerebrale sunt de tip alfa.
Ea facilitează o creștere a sugestibilității și ca rezultat pot fi induse o serie de modificări la nivelul
sensibilității, al motricității, al memoriei și al afectivității. Hipnoza este strâns legată de procesul de
relaxare,dar în care există concentrare deosebit de mare, mintea fiind în alertă, deoarece este interesată
de aventura mentală pe care o trăiește.

Pentru a putea ajunge în starea hipnotică de regulă sunt folosite tehnicile de relaxare și de
respirație. Pentru mine tehnica respirației și a relaxării progresive, cu ajutorul imageriei dirijate, mă
ajută să ating relativ repede starea hipnotică, pentru ca apoi sugestiile hipnotice să poată să fi ușor
incluse în noile structuri ale sinelui; mă ajută să identific cauzele ce au provocat gândurile și emoțiile
negative apărute într-o anumită situație, să înțeleg efectul pe care acestea îl au asupra sinelui meu , pe
termen scurt și lung, și să le înlocuiasc cu comportamentele adecvate ce mă vor conduce spre emoții și
gânduri pozitive . În stare hipnotică apare cu ușurință și conștientizarea corporală, ceea ce mă ajută să-
mi ascult mai atent corpul pentru a-i înțelege mesajul transmis. Toate aceste noi informații sunt
necesare, pentru a-mi păstra echilibrul emoțional, prin recunoașterea cu ușurință, a situațiilor concrete
de viață, ce l-ar putea perturba.

Cu ajutorul hipnozei clinice mi-am îmbunătățit activitatea profesională și personală. Modul în

care privesc oamenii și situațiile de viață s-a îmbunătățit considerabil. Sunt mai tolerantă, deschisă,
empatică, spun cu mai mare ușurință ”nu” atunci când nu mă simt confortanil cu situația. Îmi exprim cu
mai mare ușurință emoțiile fără să rănesc persoanele din jur. Într-o relație vorbesc mai mult despre ceea
ce simt eu în legătură cu compotamentul persoanei și mai puțin de cealaltă persoană.

De asemennea, am lucrat pe modalități de inducere a stării de sănătate, precum și de îmbunătățire

a stării financiare, a dezvoltării creativității și a siguranței de sine.

În concluzie, ar trebui să precizez faptul că, dezvoltarea inteligenței emoționale este un

proces complex care nu se încheie decât odată cu încetarea existenței noastre în această
dimensiune. Fiind atât de complex și de lugn, noi trebuie să facem apel la numeroase metode și
tehnici , pentru ca în final , viața noastră, să fie astăzi mai bună decât cea de ieri și un pic mai
proastă decât cea de mâine.