II. ...ADEV�R...

6. Eminescu - bolnav sau sacrificat?

Cu to�ii am auzit, am studiat despre Eminescu ca fiind geniul nostru poetic,

exist�nd numeroase biografii care prezint� via�a �i opera marelui poet, ...dar
numai a "poetului". Se evita, cu sau f�r� �tiin��, a se insista pe opera sa
ziaristic�, pe opera sa politic�, realiz�ri ce nu sunt cu nimic mai prejos de
poezia sa. Se evit� de asemeni a se vorbi prea mult despre sf�r�itul (cu adev�rat
tragic) al omului complet care a fost Eminescu, personalitatea lui contur�ndu-se nu
numai prin poezia sa, ci prin �ntreaga sa oper� fie ea �i politic�, c�ci pentru
aceast� vin� (implicare politic�) a fost SACRIFICAT �i nu r�pus de boal� dup� cum
ne �nva�� istoria �i literatura oficial�.

Din fericire mai exist� �nc� spirite rebele, care nu cred orbe�te �n tot ceea
ce li se prezint� ca fiind real �i �i mai pun �ntreb�ri, c�ut�nd �n acela�i timp,
cu perseveren�� �i curaj, r�spunsuri cu adev�rat conforme cu realitatea. �n ceea ce
prive�te via�a �i opera lui Mihai Eminescu, se remarc� dou� (dintre cele mai
cunoscute) asemenea firi curioase �i curajoase, �i anume Nicolae Georgescu cu
lucrarea "A doua via�� a lui Eminescu", Editura Europa Nova, Bucure�ti, 1994 �i
Theodor Codreanu cu lucrarea "Dubla sacrificare a lui Eminescu", Editura Macarie,
T�rgovi�te, 1997.

Problematica propus� de N. Georgescu �ncepe cu o analiz� pe text, mai precis

asupra ultimului interogatoriu luat lui Eminescu, eveniment ce i-a atras "aura" de
nebun �i persoan� iresponsabil� psihic. Autorul observ� �n acest interviu o serie
de inadverten�e care, "ori reprezint� un lan� nesf�r�it de coinciden�e, ori e
treab� serioas�, �i atunci e groas� de tot".

Iat� mai �nt�i interogatoriul lui Eminescu, �n ospiciul din strada Plantelor,
la 12 iunie 1889, cu trei zile �nainte de moartea sa:
-Cum te cheam�?
-Sunt Matei Basarab, am fost r�nit la cap de c�tre Petre Poenaru, milionar, pe
care regele l-a pus s� m� �mpu�te cu pu�ca umplut� cu pietre de diamant c�t oul de
mare.
-Pentru ce?
-Pentru c� eu fiind mo�tenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu s�
nu-i iau mo�tenirea.
-Ce ai de g�nd s� faci c�nd te vei face bine?
-Am s� fac botanic�, zoologie, mineralogie, gramatic� chinezeasc�, evreiasc�,
italieneasc� �i sanscrit�. �tiu 64 de limbi.
-Cine e Poenaru care te-a lovit?
-Un om bogat care are 48 de mo�ii, 48 de r�uri, 48 de garduri, 48 de case, 48
de sate �i care are 48 de milioane.

Aceste 4 �ntreb�ri �i 4 r�spunsuri constituie un text cu cele mai ciudate

simetrii cu putin��. Fiind aten�ionat asupra numerologiei masonice, autorul remarc�
aceast� numerologie �n cadrul interogatoriului, merg�nd p�n� la identificare.
Num�r�nd cuvintele, p�n� la "�tiu 64 de limbi", sunt exact 64 de cuvinte. Num�r�nd
cuvintele primului r�spuns, remarc�m exact 33. La al doilea r�spuns, dac� citim
"nu-i" ca un singur cuv�nt, ob�inem 15 cuvinte, care adunate la primele 33 rezult�
48. Al treilea r�spuns are tot 15 cuvinte, �n acest mod, dac� adresantul uit� s�
adune la cele 33 de cuvinte pe primele cifre, i se mai pun o dat� �n fa��. �n cel
de-al treilea r�spuns, cifra 48 se repet� de 6 ori: semnal puternic! Simetriile
sunt at�t de bine construite, dup� p�rerea autorului, �nc�t este de presupus c�
acest text a fost cu migal� prelucrat, av�nd �n vedere c�, toate aceste numere, 33,
48, 64, sunt folosite curent de c�tre masoni �n limbajul codificat al semnelor de
recunoa�tere specific francmasonice. Rela�iile numerice fiind suspect de exacte
(cele de mai sus fiind doar o parte mai sugestiv� dintre ele), apar dou� concluzii:

a) Eminescu a folosit limbajul masonic, �i atunci nu era nebun;

b) Textul este un fals, deci proba nebuniei cade.

S� pornim �ns� cu �nceputul, c�ut�nd a contura imaginea "omului" Eminescu, �n

totalitatea sa, �i s� g�sim astfel o cauz� probabil� a acestor falsuri istorice, cu
repercursiuni p�n� �n ziua de ast�zi.

Eminescu se afla la momentul 1883 pe culmea carierei sale politice �i

ziaristice, juc�nd �n acel moment un rol public mult mai important dec�t a l�sat s�
se �n�eleag� istoria literar� tradi�ional�, realiz�nd performan�e unice nu numai ca
poet, ci revolu�ion�nd chiar �i jurnalistica de idei politice �i sociale (Th.
Codreanu, op.cit., pag.35).

El a transformat "Timpul" dintr-o publica�ie modest� de partid �ntr-un ziar de

audien�� na�ional�, conferindu-i o �nalt� clas� jurnalistic�. De�i "Timpul" era o
publica�ie a conservatorilor, Eminescu nu f�cea politica unui partid, ci a impus un
punct de vedere na�ional care poart� amprenta excep�ionalei sale g�ndiri.

N. Georgescu este de p�rere c� Eminescu a pus cap�t jurnalisticii de tip

masonic, �nconjurat� de secrete �i parole, mod� care proliferase din perioada
pa�optist�. Jurnalistica lui red� demnitatea propriet�ii cuv�ntului, cristaliz�nd
totodat� o doctrin� na�ional� modern�, capabil� s� obl�duiasc� aducerea Rom�niei la
locul meritat �n r�ndul marilor culturi �i civiliza�ii europene.

Theodor Codreanu �l consider� pe Eminescu �ntemeietorul doctrinei na�ionale

moderne, doctrin� care din cauza "binevoitorilor" nu a ajuns s� marcheze politica
rom�neasc�. (Th. Codreanu, op.cit., pag.8)

Eminescu opunea panslavismului, care era considerat tot at�t de nociv pentru
rom�ni ca �i pangermanismul, un spirit pur latin. El a �n�eles c� marea sl�biciune
a istoriei noastre st� �n discordie, �nc� din perioada vienez� �ncerc�nd s� �mpace
societ�i studen�e�ti rivale, �nscriindu-se ca membru �n ambele, gest ne�n�eles nici
de contemporanii s�i, nici de posteritatea critic�.

A �ntemeiat "Societatea Carpa�ii", care avea ca scop unirea politic� �i

cultural� a tuturor rom�nilor din Ardeal, Bucovina �i Basarabia, ajung�nd s� numere
peste 20000 membri gata oric�nd chiar de lupt� armat�.

Neav�nd �ncredere �n conservatori (masonii P.P.Carp �i Titu Maiorescu) �i mai

ales �n liberali (I.C.Br�tianu, C.A.Rosetti, tot masoni), Eminescu observa cu
luciditate mersul politic al vremii, critic�nd atitudinea inoportun� a celor de la
conducere.

Momentul "mor�ii civile" a lui Eminescu corespunde cu inten�ia (realizat� apoi)

a politicienilor (P.P.Carp, Titu Maiorescu, Carol I) de a intra �n orbita politicii
Germaniei, care era aliat� cu Austro-Ungaria, aceast� politic� necesit�nd t�cere
total� �n privin�a Ardealului. Lesne de �nchipuit c� pentru omul "Societ�ii
Carpa�ii" o asemenea t�cere era de neacceptat.

Despre c�t de serioas� era problema ne spune reac�ia Centri�tilor la un discurs

al lui Petre Gr�di�teanu rostit la 6 iunie 1883 cu ocazia unei festivit�i, discurs
ce f�cea aluzie la teritoriile ce lipsesc Rom�niei, �n urma scandalului Gr�di�teanu
trebuind s� mearg� personal s� retracteze cele spuse. Acum este �i perioada c�nd au
loc unele schimb�ri conforme cu noua orientare, un prieten apropiat al lui
Eminescu, Zamfir C. Arbore, fiind chiar expulzat datorit� orient�rii sale politice,
�ns�i "Societatea Carpa�ii" urm�nd s� fie desfiin�at� la cererea habsburgilor.
Eminescu, at�t de vehement, nu putea fi l�sat �n pace.

P.P.Carp, aflat la Viena pentru a negocia tratatul secret cu Austro-Ungaria, �i

trimite o not� lui Titu Maiorescu, care de fapt era un ordin politic: "�i mai
potoli�i-l pe Eminescu!"

Remarc�m c� singurii martori ai "nebuniei" lui Eminescu au fost Titu Maiorescu,

Grigore Ventura (Ric� Venturiano din piesa lui Caragiale) �i d-na Szoke (So�ia lui
Slavici), ultimii doi fiind informatori �n slujba Austro-Ungariei.

Pe 28 iunie 1883, dat� fatidic� pentru Eminescu, d-na Slavici, gazda poetului,
trimite un bilet lui Maiorescu �n care �i spune s� fac� ceva cu Eminescu, c� a
�nnebunit. Maiorescu �l trimite pe Eminescu la "Societatea Carpa�ii", unde trebuia
s� se �nt�lneasc� cu un anume Sim�ion. Trebuie s� amintim aici faptul c� Eminescu
era urm�rit pas cu pas de c�tre iscoadele austriece. Pe drum, "�nt�mpl�tor" se
�nt�lne�te cu Gr. Ventura, care-i propune o escal� la baia Mitra�ewski, aflat� �n
drumul lor. Ventura dispare, duc�ndu-se dup� ajutor, spun�nd c� Eminescu a
�nnebunit pe motiv c� se arunc� �n ap� fierbinte. Apropia�ii poetului �tiau c�
acesta este adeptul b�ilor orientale, conform c�rora, dac� te scufunzi �ntr-o zi
canicular� �n ap� fierbinte, supor�i mult mai u�or c�ldura. Dar iat� c� �n noua
conjunctur� politic� aceast� practic� devenise nebunie.

U�a de la baie este dat� �n l�turi de c�tre poli�i�tii �ndruma�i de Ventura, �i

cu toat� �mpotrivirea lui Eminescu, i se pune c�ma�a de for�� �i este dus la un
sanatoriu. Ion Rusu �irianu, care se afla �n zon� la momentul incidentului, �i
amintea: "Am auzit glasul s�u cel adev�rat strig�nd cu dezn�dejdea celui care se
�neac� -Ajutor!".

Acesta a fost complotul care a marcat �nceputul mor�ii civile a poetului,

cunoscut fiind c� �n acea vreme cine era declarat nebun, era automat scos din via�a
politic�. Suferin�ele, dup� cum se va vedea, abia �ncepuser�, cei ce l-au declarat
nebun c�ut�nd acum s�-i popularizeze "starea".

Prima reac�ie apare �n "Rom�nul" lui Rosetti la 1 iulie, unde �tirea

�mboln�virii sale este publicat� (stupoare) �n 48 de cuvinte. Urmeaz� imediat
r�spunsul din "Timpul", �n care se anun�a �nlocuirea celui "bolnav" din redac�ie.
Aceast� gr�bit� destituire este anun�at� prin 64 de cuvinte, ambele anun�uri
reprezent�nd de fapt parole masonice.

�n perioada urm�toare Eminescu este trimis la Viena, unde r�m�ne p�n� �n

februarie 1884, "propun�ndu-i-se" apoi o c�l�torie �n Italia, cu scopul de a fi
�inut c�t mai departe de via�a politic�. �n Italia, unul dintre �nso�itori, pe care
Eminescu �l considera prieten, dest�inuindu-i-se, �i m�rturise�te c� avea misiunea
ingrat� de a-l convinge s� se stabileasc� �n orice ora� ar vrea, �n afar� de
Bucure�ti. Misiunea nu a reu�it, astfel �nc�t boala poetului trebuia s� continue,
�n ciuda m�rturiilor unor contemporani: Al.Vlahu�� care l-a g�sit �n iulie 1884 "cu
mintea �ntreag�" �i I. Slavici care-l aprecia ca pe un "om cu mintea limpede �i cu
deosebire chibzuit".

�n majoritatea caracteriz�rilor f�cute s-a mers pe ideea de necontestat a

bolii, urm�rindu-se a se dovedi faptul c� �n perioada 1883-1889 nu a creat nimic
(afirma�ie cu totul fals�), momentele de luciditate dovedite �n aceast� perioad�
fiind de ne�n�eles pentru ace�ti critici. Domniile lor nu �in cont �ns� de faptul
c� �n buzunarul de la haina �n care a p�r�sit aceast� lume, la 15 iunie 1889, se
aflau scrise de m�na lui poeziile "Via�a" �i "Stele �n cer", ori discut� cu un
relativism suspect poezia "De ce nu-mi vii..." trimis� de Eminescu de la M�n�stirea
Neam� �n ianuarie 1887, la Convorbiri Literare. Argumentul creativit�ii con�tient
manifestat� abund� de m�rturii documentare, diagnosticul medical c�z�nd de la sine,
un "paralitic general", un "abulic de ultimul grad" nemaiput�nd s� creeze, deoarece
o astfel de stare l-ar fi pus �n imposibilitatea de a mai face diferen�a �ntre
via�� �i vis.

Dup� ce s-a �ntors din Italia, Eminescu a fost dat pe m�na unui medic evreu,
Francisc Iszac, care de�i �i pune un diagnostic fals, �i administreaz� un tratament
inadecvat chiar pentru acel diagnostic: cur� cu mercur, 4g. pe zi, �tiut fiind
faptul c� �i numai 0,5g. intoxic� grav organismul. Trimis la 26 mai 1887 la Halle,
medicii vienezi nu confirm� diagnosticul, �n momentul �n care evreul Iszac �i
m�rise doza la 7g. �n urma "tratamentului", poetul se alege cu o pseudo-paralizie,
cu incotinen�� urinar� �i o nevrit� periferic�.

�n prim�vara anului 1888, Eminescu se �ntoarce la Bucure�ti influen�at de

Veronica Micle �i mai scrie o serie de articole, ultimul text, datat la 13 ianuarie
1889, zguduind din temelie guvernul, f�c�ndu-l pentru o clip� pe Gun� Vernescu s�
demisioneze. De�i aceste articole sunt anonime, se afl� totu�i c� e �n joc pana lui
Eminescu, acesta fiind c�utat �i internat iar�i la sanatoriu.

Urmeaz� apoi interviul prezentat la �nceputul capitolului, luat bine�n�eles de

c�tre un maestru �n Francmasonerie, evreu Gheorghe Brusan (Bursen), cunoscut ca
"metru Ghi��", aceasta fiind ultima tragicomedie pus� la cale de c�tre masoni lui
Eminescu (�n timpul vie�ii).

A murit de sincop� cardiac�, nu datorit� loviturii de la cap, ci datorat�

otr�virii cu mercur, fiind �ndep�rtat �n grab�, f�r� s� i se fac� autopsie (pe baza
unui motiv fals), nef�c�ndu-se nici recunoa�terea oficial� din partea unui membru
al familiei.

Ceea ce s-a f�cut dup� moartea lui Eminescu (mai precis dup� 1883), a fost
"uitarea" deliberat� a omului politic �n favoarea geniului poetic. Nu �nt�mpl�tor
faima poetului Eminescu a �nceput s� creasc� odat� cu momentul 1883. La sf�r�itul
acestui an, Titu Maiorescu va scoate o edi�ie a poeziilor lui Eminescu, despre care
a afirmat c� a lucrat mult p�n� s� o tip�reasc�, de�i prezint� numeroase gre�eli.
Se vedea c� acest "lucrat" avea �i alt� semnifica�ie, edi�ia av�nd exact 64 de
poezii. Mai mult, aranjamentul acestora nu respecta nici o ordine fireasc�,
cronologic� sau de alt� natur�, volumul �ncep�nd cu poezia "Singur�tate", menit� s�
sugereze "problema" poetului.

Aceast� edi�ie este scoas� f�r� acordul lui Eminescu care, c�nd o va vedea �n
Ia�i, �n 1886, se va �nfuria, va sparge vitrina �i-�i va c�lca propriile poezii �n
picioare, gest interpretat imediat ca fiind produsul nebuniei.

Istoria va avea de la moartea lui Eminescu tot mai pu�in loc pentru ziaristul
�i omul politic, fiindu-ne prezentat numai poetul. Dup� 1989, c�nd firesc ar fi
fost s� fie reabilitat, asist�m dimpotriv� la un nou atac, �nceput de Moses Rosen,
care pozeaz� cu neru�inare �n admirator al poetului, dar care nu poate accepta
opera sa ziaristic�. Poate pentru c� a luat atitudine �mpotriva m�surilor abuzive
concertate de Alian�a Israelit� Universal�? Da, dar pentru aceasta �i-a primit
"r�splata", fiind apostrofat de aceia�i c�rturari evrei cu "titluri" cunoscute
urechilor noastre (destul de �ng�duitoare): reac�ionar, panseist, antisemnit,
xenofob, na�ionalist �ovin, protolegionar, fascist.

A�i fi vrut dumneavoastr�, domnule Rose, s� fi�i un asemenea "execrabil om

politic" care s� atrag� aten�ia unei na�iuni (�i nu numai) prin geniu (nu numai
poetic)!

George C�linescu, �ntr-un moment de luciditate, afirm� despre Eminescu c� �n

1880 era nelini�tit "de ideea unei cabale urzite �mpotriv�-i". Iat� cum geniul
poetului �i anun�a �nc� din 1881, prin versurile Scrisorii I, destinul probabil,
oferit de o intelectualitate �i o societate care nu-i inspira prea mare �ncredere:
"Or s� vie pe-a ta urm� �n convoi de-nmorm�ntare,
Splendid ca o ironie cu priviri nep�s�toare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
NU SL�VINDU-TE PE TINE... LUSTRUINDU-SE PE EL
Sub a numelui t�u umbr�. IAT� TOT CE TE A�TEAPT�.
Ba s� vezi... posteritatea este �nc� �i mai dreapt�.
NEPUT�ND S� TE AJUNG�, CREZI C-OR VREA S� TE ADMIRE?
EI VOR APLAUDA DESIGUR BIOGRAFIA SUB�IRE
Care s-o-ncerca s-arate c� n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt �i d�n�ii... M�gulit e fiecare
C� n-ai fost mai mult ca d�nsul. �i prostatecele n�ri
�i le umfl� oricine �n savante adun�ri
C�nd de tine se vorbe�te. S-a-n�eles de mai nainte
C-o ironic� grimas� s� te laude-n cuvinte.
Astfel �nc�put pe m�na a oric�rui, te va drege
RELE-OR ZICE C� SUNT TOATE C�TE NU VOR �N�ELEGE...
Dar afar� de acestea, vor c�ta vie�ii tale
S�-I G�SEASC� PETE MULTE, R�UT��I �I MICI SCANDALE-
ASTEA TOATE TE APROPIE DE D�N�II... NU LUMINA
CE �N LUME-AI REV�RSAT-O, CI P�CATELE �I VINA,
OBOSEALA, SL�BICIUNEA, TOATE RELELE ce sunt
�ntr-un mod fatal legate de o m�n� de p�m�nt".