Securitatea a fost mereu agentul care a suflat în ceafa celor care nu au împărtăşit valorile comuniste.

Departamentul Securităţii Statului al Ministerului Afacerilor Interne a fost denumirea oficială a

serviciului de informaţii din România din perioada comunistă, cunoscut însă unanim sub numele de
Securitatea. Securitatea a început să acţioneze după 23 august 1944, atunci când Ministerul
Afacerilor Interne a fost infiltrat puternic de comunişti. Instituţia a fost creată de SMERŞ, o divizie a
NKVD (serviciul sovietic de informaţii) şi avea misiunea de a înlocui serviciile secrete din ţările
ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERŞ din România se numea Brigada
Mobilă şi a fost condusă de colonelul NKVD Boris Grunberg alias Alexandru Nicolski. Şeful
Securităţii avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniştri, fiind secondat de doi directori
adjuncţi cu rangul de secretari de stat. Directorul şi cei doi adjuncţi erau toţi trei ofiţeri sovietici ai
MGB, succesoarea NKVD. În decretul 221, se subliniază rolul Securităţii, acela de ”a apăra
cuceririle democratice şi de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor
duşmanilor interni şi externi”. Până în 1956, Securitatea nu a avut atribuţii legate de deţinuţii politici
din închisori şi lagărele de muncă, cu excepţia supravegherii contrainformative a ofiţerilor,
subofiţerilor şi trupelor, care îndeplineau serviciul acolo. Acest lucru însă, nu absolvă instituţia de
crimele regimului comunist, mai mult decât atât, Securitatea a fost principala sursă de informaţii care
au dus la închiderea ”duşmanilor poporului” în puşcării şi lagăre. Pasiunea lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej pentru strategia stalinistă nu avea să apună nici după anul 1953, când Stalin a murit.
Conducătorul român a iniţiat o campanie de epurări după model stalinist, în urma căreia a eliminat
pericolul unor duşmani din interiorul partidului. 1958, Securitatea însemna: 5.633 ofiţeri, 4.108
sergenţi reangajaţi, 1.416 angajaţi civil şi 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane Epurările
lui Dej au vizat inclusiv efectivele Securităţii, care, între anii 1960-1965 au fost ”curăţate” de ofiţeri
impuşi de Moscova.

Venirea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea Partidului Comunist Român a adus cu sine şi o nouă
reformă. Astfel, din 22 iulie 1967 a fost înfiinţat Departamentul Securităţii Statului (DSS), condus de
Consiliul Securităţii Statului (CSS), având în frunte un preşedinte cu rang de ministru. La 4 aprilie
1968, Consiliul Securităţii Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9
aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne. Acesta este momentul istoric prin care
Departamentul Securităţii Statului a fost reorganizat în şase direcţii principale (informaţii interne,
contrainformaţii economice, contraspionaj, contrainformaţii militare, securitate şi gardă şi cercetări
penale). Avea să fie ultima reorganizare a Securităţii de dinainte de 30 decembrie 1989, atunci când
Frontul Salvării Naţionale a hotărât desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului.

Precizările sunt necesare într-o societate care nu-şi prea cunoaşte istoria recentă şi care se apropie de
ea adesea superficial, cu patimă şi prejudecăţi. „Fiecare informator a fost creaţia Securităţii, mai
exact a unui ofiţer de Securitate. A discuta despre informatori fără a discuta despre ofiţerii care
desfăşurau munca cu Agentura, înseamnă a trece sub tăcere jumătate din adevăr şi a trunchia istoria.
Cei care alegeau să susţină zi de zi un sistem represiv erau ofiţerii Securităţii; cei care lucrau cu
informatorii nu fuseseră forţaţi să colaboreze. Supravegherea cetăţenilor României nu pornea de la
colaboratori, ci de la cei care au acceptat să fie braţul înarmat al partidului. Selectarea cadrelor
Securităţii nu s-a făcut niciodată sub presiunea ameninţărilor
Lista turnătorilor de ”primă mână” din România
1. Dan Voiculescu - nume de cod "Felix" şi "Mircea" Unul dintre cele mai sonore nume din România
care se găsesc pe listele CNSAS-uui este fără doar şi poate cel al lui Dan Voiculescu. Curtea de Apel
Bucureşti a respins, pe 13 februarie, cererea de revizuire făcută de acesta în dosarul din care reiese că
preşedintele fondator al Partidului Conservator a colaborat cu Securitatea. Fostul senator avea o
decizie irevocabilă în acest sens încă din 2011, dată de instanţa supremă. În acest context, el a făcut o
cerere de revizuire, dar demersul său a fost respins. Legea spune că Voiculescu nu mai poate recurge
la nicio cale de atac. Potrivit CNSAS, Voiculescu a fost recrutat, prima dată, ca informator de
Securitate comunistă, în februarie 1970, primind numele conspirativ "Mircea". Acesta "a relatat
verbal despre contactele şi schimburile de pachete între sportivi români şi cei străini, cu prilejul
campionatelor de box din 1969, despre schimburile de valută" şi apoi, în Republica Socialistă
Cehoslovacia, unde a însoţit ca translator echipele româneşti de hochei pe gheaţă.

2. Ducu Bertzi - numele conspirativ "Victoria" Lumea muzicală se cutremura în urmă cu mai puţin
de un an, în luna mai, când instituţia care analizează arhivele securităţii comuniste oficializa dosarul
din care reiese că artistul de muzică folk a colaborat şi el cu Securitatea. Curtea de Apel Bucureşti
(CAB) îşi motiva atunci verdictul prin faptul că artistul nu s-a opus solicitării de la acea vreme de a-
şi pune garsoniera în care locuia la dispoziţia acestora. Astfel, CAB arată că Bertzi a fost recrutat pe
28 aprilie 1988 de Securitatea Municipiului Bucureşti, în calitate de gazdă a unei case de întâlniri
având numele conspirativ "Victoria".

3. Paula Iacob - nume de cod "Gabriela" şi "Ioana" Paradoxal sau nu, nici avocaţii de prim rang de
astăzi nu par să fi fost cu mult diferiţi de ”colegii de turnătorie”, de ieri. Un foarte bun exemplu este
deja celebra doamnă avocat Paula Iacob. Avocata lui Nicu Ceauşescu, dar şi a multor altor personaje
controversate din prezent, Iacob a colaborat cu Securitatea sub numele de cod „Gabriela“ şi „Ioana”.
Decizia definitivă de pe 13 iunie 2012 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) confirmă ce au
motivat magistraţii Curţii de Apel Bucureşti, cu un an înainte. Aceştia motivau în 2011 că prin notele
informative date, Paula Iacob ar fi îngrădit dreptul la liberă exprimare, dar şi dreptul la viaţa privată
al mai multor persoane, printre care şi rude apropiate ale avocatei.

4. Sorin Roşca Stănescu - nume de cod "H15" şi "Deleanu" Fostul director al ziarului Ziua şi unul
dintre jurnaliştii români cunoscuţi de marele public, a colaborat şi el cu Securitatea. Cu toate astea
însă, ziaristul a recunoscut în mod public acest lucru, dar şi faptul că îi pare rău că a făcut-o. "M-am
autopropus pentru a colabora cu Securitatea prin 1973. La sfârşitul facultăţii m-am împrietenit cu un
tânăr care era unul dintre liderii organizaţiei palestiniene din România. De la acesta am aflat că urma
să pună la cale într-o altă ţară un atentat terorist [...] M-am întâlnit cu ofiţerul de la brigada
antiteroristă şi aşa mi s-a propus să colaborez şi pe viitor”, declara jurnalistul în cadrul unei emisiuni,
în 2006. Directorul ”Ziua” spunea atunci că crezut că face un lucru bun şi că-şi serveşte ţara. Abia
ulterior, după ce a văzut colaborarea Securităţii cu cel mai temut terorist internaţional, Carlos
Şacalul, şi-a dat seama că a făcut un lucru rău. Am acceptat si am semnat un angajament avand doua
nume conspirative. Am avut succesiv numele de cod H15 si Deleanu. Am primit si bani, dar ca
decont pentru deplasarile facute", si-a descris Sorin Rosca Stanescu inceputurile colaborarii sale cu
Securitatea.

5. Alex Mihai Stoenescu - nume de cod "Adrian Gavrilescu" Istoricul Alex Mihai Stoenescu şi fostul
prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie al lui George Becali, a fost declarat colaborator al
Securităţii de către Curtea de Apel Bucureşti pe 27 septembrie 2012. Decizia poate fi contestată la
instanţa supremă. Colegiul CNSAS i-a audiat în 2006 pe Alex Mihai Stoenescu şi pe Doru Braia, în
calitate de formatori de opinie. CNSAS deţinea la acea vreme informaţii cum că cei doi ar fi avut
legături cu fosta Securitate.

6. Ciprian Nica - nume de cod ”Bratosin“ Anul trecut, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au decis
că deputatul PSD Ciprian Nica a fost informator al fostei Securităţi pe vremea când era elev la
Ploieşti. Unul dintre cei mai mari apărători ai justiţiei la nivel declarativ din Parlamentul României
este deputatul vrâncean Ciprian Nica, aflat la al doilea mandat. Potrivit Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, social democratul Ciprian Nica a semnat un angajament cu
Securitatea în 1976, pe când avea 18 ani şi era elev, sub pseudonimul „Bratosin", recrutarea acestuia
fiind făcută „pentru a asigura o supraveghere cât mai bună a mediului de elevi”. Din documentele de
arhivă reiese că Bratosin îşi turna la securitate colegii care ascultau postul de radio Europa Liberă.
Toader Gheţu

7. Mircea Ionescu-Quintus După ani petrecuţi sub monarhie, ocupaţia germană din Primul Război
Mondial, perioada interbelică, legionari şi în lupta pe front, pentru Armata Română, până aproape de
Stalingrad, Mircea Ionescu-Quintus a fost arestat de două ori la începutul perioadei comuniste, iar în
1952 este trimis la Canal ca deţinut politic. Doi ani mai târziu, la ieşirea din arest, a fost racolat de
Securitate, colaborare despre care a spus că nu a putut să o refuze din cauza anchetelor securiştilor,
dar că declaraţiile date sub semnătură nu au deranjat pe nimeni. Avocat, în continuarea tradiţiei din
familie (a profesat timp de 56 de ani), dar şi ca fost deţinut politic, Mircea Ionescu-Quintus a dat
informaţii ofiţerilor de Securitate, timp de câţiva ani. Scandalul colaborării a izbucnit în 2000, când
CNSAS a anunţat că seniorul liberal a informator al Securităţii. Mircea Ionescu-Quintus a contestat
decizia, însă cererea i-a fost respinsă, iar abia după doi ani a obţinut dovada că nu a făcut poliţie
politică.

8. Ion Besoiu În anul 2011, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a cerut Curţii de
Apel Bucureşti constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în cazul actorului sibian Ion Besoiu.
Acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată de către Curtea de Apel Bucureşti, însă CNSAS-ul a
declarat recurs. Pe 30 ianuarie anul acesta, recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie iar primul termen al procesului a fost fixat pe 22 ianuarie 2015.