Impactul asigurarii locuintei asupra

performantelor financiare ale societatilor de

asigurari

Impactul asigurarii locuintei asupra performantelor financiare ale

societatilor de asigurari

Cuprins

Capitolul I. Contractul de asigurare- instrument juridic principal al asigurarii locuintei

1. Formarea contractului de asigurare
2. Continutul, conditiile si partile contractului de asigurare
3. Incheierea asigurarii de bunuri
4. Obligatiile prealabile ale partilor
5. Riscul asigurabil si riscul asigurat
Capitolul II.Performanta economica a societatilor de asigurare de locuinte
1. Eficienta activitatii de asigurare de locuinte, din punctul de vedere al asiguratorilor
2. Eficienta activitatii de asigurare de locuinte, din punctul de vedere al asiguratilor
3. Rezultatele financiare si tehnice ale societatilor de asigurare din Romania
4. Impactul asigurarii locuintelor asupra performantelor financiare ale societatilor de asigurari
5. Rezultatele in societatile de asigurare- elemente si determinari

Capitolul III. STUDIU DE CAZ – UNIQA ASIGURĂRI-Politele CASCO-

1. Generalități privind polița Casco
2. Subscrieri
3. Uniqa Asigurari
3.1. Asigurarea facultativa a autovehiculelor CASCO

Concluzii si propuneri

Bibliografie

Introducere

Încă de lɑ începuturile civilizaţiei umane s-au făcut evidente preocupările

oamenilor pentru prevenirea pagubelor dar mai ales pentru suportarea în comun a eventualelor
daune produse din cauze naturale şi nu numai. Pe lângă preocuparea individuală de acoperire a
unor posibile prejudicii cu ajutorul unor rezerve financiare proprii a apărut şi ideea unui fond
comun de asigurare din care șase acopere eventualele daune suferite de cei care cotizau la
formarea acestuia. Pe lângă fondurile de rezervă constituite în mod individual, sunt cunoscute şi
alte forme de realizare a fondurilor băneşti necesare în caz de producere a unor calamităţi naturale
sau accidente. Acestea pot îmbrăca forma unor: fonduri de rezervă şi/sau de asigurare constituite în
mod centralizat şi fonduri de ɑsigurɑre propriu-zisă constituite lɑ dispoziţiɑ unor societăţi
comerciɑle sɑu ɑ unor orgɑnizɑţii mutuɑle de ɑsigurɑre prin plăţi descentrɑlizɑte. Ceɑ mɑi
eficientă modɑlitɑte de protecţie s-ɑ dovedit ɑ fi trecereɑ riscului pe seɑmɑ unei societăţi de
ɑsigurɑre. ɑceɑstă formă se cɑrɑcterizeɑză prin ɑceeɑ că fondul se constituie în mod
descentrɑlizɑt, pe seɑmɑ contribuţiei ɑduse de persoɑnele fizice şi juridice ɑsigurɑte, prin plɑtɑ
unei sume de bɑni ce reprezintă primɑ de ɑsigurɑre. Utilizɑreɑ ɑcestuiɑ se fɑce în mod centrɑlizɑt
pentru ɑcoperireɑ pɑgubelor suferite de ɑsigurɑţi, ɑdică pierderile provocɑte de cɑlɑmităţi
nɑturɑle şi ɑccidente se repɑrtizeɑză ɑsuprɑ tuturor pɑrticipɑnţilor lɑ constituireɑ fondului.
 Totodɑtă ɑsigurɑreɑ reprezintă mecɑnismul prin cɑre din ɑporturile celor mulţi se plătesc
despăgubiri celor cɑre ɑu fost victimele unor riscuri, deci ɑctivitɑteɑ de ɑsigurɑre distribuie
riscurile ɑsuprɑ mɑi multor persoɑne.
În concluzie, ɑcest tip de ɑctivitɑte ɑpɑre în societɑte cɑ un proces economico-sociɑlă
necesɑr şi obiectiv.
În lucrɑreɑ de fɑţă ɑm încercɑt să prezint o ɑnɑliză ɑ pieţei ɑsigurărilor pe piɑțɑ
locuințelor în compania „UNIQUA Asigurări S.A.”.
Am analizat acest segment pe piaţa asigurărilor, pentru că asigurările de locuințe
reprezintă motorul principal de creştere al industriei asigurărilor. Lucrarea este structurată pe trei
capitole şi încearcă să surprindă conceptul de asigurare, conţinutul asigurării de locuințe , şi
perspectivele societăţilor de asigurări operatoare pe piaţa asigurărilor .

Capitolul 1
Prezintă conceptul de ɑsigurɑre de ɑsigurɑre cɑ instrument juridic principɑl ɑl
ɑsigurărilor de locuințe
Capitolul 2
Analizează performanța economică a societăților de asigurare de locuințe
Capitolul 3
Prezintă etapele premergătoare încheierii asigurării de locuințe pusă in practică la
„Uniqua Asigurări S.A.”.Studiul realizat asupra asigurărilor locuințelor, pe piaţa asigurărilor din
Romania, oferă posibilitatea oglindirii în ultimul capitol al lucrării a concluziilor generale
sistematizate
 5. Riscul asigurabil si riscul asigurat

Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente
care, odata produs, datorita efectelor sale, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului
despagubirea sau suma asigurata.
Notiunea de risc asigurabil are, de regula, mai multe sensuri:
- risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cât
acest eveniment are o frecventa mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producere a pagubei
si apare mai necesara asigurarea.
- un alt sens este posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor de unele
fenomene imprevizibile (grindina, incendiu, seism etc.).
În cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevazut, dar posibil de
realizat, care, odata produs, conduce la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a
asiguratului. În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea
care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
· producerea fenomenelor, pentru care se încheie asigurarea, sa fie posibila, cu o anumita
regularitate în producere si un grad de dispersie teritoriala cât mai mare, pentru ca altfel nu se
poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea necesara
formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare;
· fenomenul trebuie sa aiba, în toate cazurile, caracter întâmplator;
· înregistrarea fenomenului sa se poata realiza în evidenta statistica. Existenta unor date
referitoare la producerea riscului pe o perioada cât mai îndelungata, permite stabilirea, cu un grad
de precizie sporit, a raspunderii asiguratorului si, implicit, a primei de asigurare;
· producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului
asigurarii.
Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau mai multor riscuri.
Riscurile asigurabile pot fi:
a) riscuri generale: incendiu, explozie, cutremur de pământ, inundatii, alunecari de teren,
grindina, trasnet etc. De regulă, aceste riscuri sunt incluse în aşa-numitele condiţii generale de
asigurare;
b) riscuri speciale: sunt acele riscuri ce pot fi produse ca urmare a acţiunii oamenilor
(război, grevă, închidere de fabrici, revoluţie, revoltă, răscoală, insurecţie, stare de război declarat
sau nedeclarat etc.) sau cele ce ţin de natura mărfii (ruginire, coclire, zgâriere, spargere, alterare,
mucegăire etc). Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresă a asiguraţilor contra unei
prime de asigurare suplimentară, de regulă, separat pentru fiecare risc.
Riscurile sunt grupate şi sunt oferite de cele mai multe ori în “pachet” sub forma
“condiţiilor de asigurare” care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor asigurate şi
de riscurile incluse în asigurare.
Este important de menţionat faptul că fiecare societate de asigurări are libertatea de a-şi
grupa riscurile după cum consideră că este optim pentru asiguraţi şi pentru ea însăşi.
In asigurarea de bunuri1, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să
plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o
despăgubire (art. 24 din Legea nr. 136/1995). Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în
bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului
asigurat Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut. In cazurile
prevăzute în condiţiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia, pe seama
asigurătorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri
pentru limitarea pagubelor (art. 26 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirile ce se plătesc de
asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat,
cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea. In contractul de asigurare poate fi
stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o
sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător (art. 27 din Legea nr. 136/1995). In
cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la
plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţă acesteia, fără ca asiguratul să poată
încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului. Asiguratul
are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asiguratori diferiţi, atât la
încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia (art. 29 din Legea nr.
136/1995).
Riscurile care se asigură obligatoriu prin poliţa de asigurare împotriva dezastrelor naturale
(PAD) sunt daunele produse construcţiilor cu destinaţia de locuinţă de oricare dintre formele de
manifestare a dezastrului, ca efect direct sau indirect al producerii dezastrului natural (art. 6 din
Legea nr. 260/2008).
Riscul asigurat poate fi subscris de doi sau mai mulţi asigurători, prin operaţiunea de
coasigurare, fiecare asigurător asumându-şi o cotă-parte din risc şi răspunzând faţă de asigurat

1 Legea de la A la Z
numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract (art. 451 din Legea nr. 136/1995).
Dispersia consecinţelor producerii riscului asigurat. se poate realiza prin operaţiunea de
reasigurare. Prin această operaţiune, de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător (primul
fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător):
- asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora
contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le
plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
- asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora
reasigurătorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care
reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
- prin operaţiunea de retrocesiune reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul
acceptat (art. 46 din Legea nr. 136/1995).
Reasigurarea nu stinge obligaţiile asigurătorului şi nu stabileşte nici un raport juridic între
asigurat şi reasigurător (art. 47 din Legea nr. 136/1995). Operaţiunile de reasigurare completează
activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi internaţională de
asigurări. în operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi reasigurător, drepturile şi
obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare (art. 6 din Legea nr. 136/1995).
Riscul asigurat este evenimentul cu urmări dăunătoare, posibil să se producă în viitor,
împotriva căruia o persoană fizică sau juridică se asigură - în sensul că îşi ia măsuri de protecţie
materială, creându-şi posibilitatea de a fi despăgubită - încheind un raport juridic de asigurare.
Prin riscul sau pericolul asigurat se înţelege un eveniment viitor, posibil dar incert,
prevăzut în contract, la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viaţa ori sănătatea unei
persoane (incendiu, inundaţie, moarte, despăgubiri datorate terţilor).
Riscul este un element esenţial al contractului de asigurare, inexistenţa acestuia atrage
încetarea contractului. Codul civil, în art. 2205, dispune „contractul de asigurare se desfiinţează de
drept în cazul în care, înainte ca obligaţia asigurătorului să înceapă a produce efecte, riscul asigurat
s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibilă, precum şi dacă, după ce obligaţia
menţionată a început să producă efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibilă.
Conduita asiguratului cu privire la riscul asigurat are şi ea o importanţă deosebită, în sensul
că, dacă riscul s-a produs cu intenţie de către asigurat, asigurătorul poate refuza plata
indemnizaţiei. în acest sens. art. 2208 alin. (2) C. civ. prevede că în cazurile stabilite prin
contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează
indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau de către beneficiar
ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această
calitate.
Clauza poate opera, în cazul în care părţile stipulează astfel în contract, şi atunci când
riscul a fost produs de către persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi
gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul, de prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului
(art. 2208 alin. (3).

Capitolul II. Performanta economica a societatilor de asigurare de

locuinte

1. Eficienta activitatii de asigurare de locuinte, din punctul de vedere al asiguratorilor

Pentru a aprecia eficienta activitatii de asigurare este necesar sa avem in vedere atat
raportul dintre efectul obtinut si efortul depus in legatura cu aceasta activitate, cat si rezultatele
financiare obtinute de un asigurator.
Efectul obtinut de pe urma activitatii de asigurare, prin acordarea despagubirii, se
concretizeaza in crearea conditiilor care permit continuitatea proceselor economice din diferite
ramuri si sectoare, mentinerea integritatii proprietatii apartinand unor persoane juridice sau fizice
si realizarea de catre populatie a unor masuri suplimentare de prevedere si economisire. De
asemenea, prin asigurarile si reasigurarile in valuta se creeaza premisele pentru desfasurarea
continua a comertului exterior si cooperarii economice internationale.
 Efortul pentru obtinerea efectului amintit este facut atat de Asigurat care plateste o suma
pentru asigurare, cat si de Asigurator, care organizeaza, conduce si participa direct la realizarea
asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.
Eficienta este normal sa fie privita atat din punctul de vedere al intereselor asiguratorului,
care isi conduce activitatea pe baza principiului gestiunii financiare, cat si din punctul de vedere al
intereselor asiguratilor.
Pentru asigurator, asigurarile sunt cu atat mai eficiente, cu cat cheltuielile ocazionate de
plata despagubirilor si de administrare a fondurilor de asigurare sunt mai reduse.
Eficienta asigurarilor este o forma a eficientei economico-sociale, care exprima raportul
dintre rezultatele optime obtinute din activitatea de asigurari si cheltuielile (despagubirile)
determinate de refacerea bunurilor distruse sau plata sumelor asigurate, respectiv rezultatele
financiare obtinute de societatea de asigurari.
Pentru societatea de asigurari, asigurarile sunt cu atat mai eficiente cu cat - la primele de
asigurari date - plata despagubirilor, a sumelor asigurate si a cheltuielilor administrativ-
gospodaresti sunt mai mici. In cazul in care societatea de asigurari inregistreaza pierderi, aceasta
poate ajunge in situatia de faliment. Eficienta asigurarilor se analizeaza si se exprima cu ajutorul
mai multor indicatori, dintre care unii sunt specifici unor anumite feluri de asigurari.
Se poate afirma ca asigurarile realizeaza functia de eficienta, deoarece societatile de
asigurari urmaresc obtinerea de profit.
Fiecare dintre indicatorii utilizati pentru exprimarea eficientei evidentiaza anumite laturi
ale activitatii de asigurare. Este dificil de efectuat o ierarhie a acestor indicatori si, de asemenea,
nu se poate afirma ca unii indicatori ar avea o putere de expresie mai mare decat altii.
Eficienta economico-sociala a asigurarilor se apreciaza prin gradul de satisfacere atat a
cerintelor generale ale societatii, cat si ale fiecarui asigurat. Daca se accepta ca o parte a activitatii
de asigurare are caracter productiv, referindu-se la compensarea daunelor din economie, se poate
calcula productia neta realizata de societatea de asigurari, care are urmatoarele componente
principale: despagubirile pentru bunuri, salariile, contributiile pentru asigurarile sociale si profitul.
Gradul de eficienta economico-sociala a activitatii de asigurari pentru societate se poate
exprima cu ajutorul tarei productiei nete, care se determina astfel:
Rpn=PN/C x 100, in care,
Rpn - reprezinta rata productiei nete
PN - productia neta
C - costul asigurarii, in care se includ cheltuielile referitoare la constituirea si
administrarea fondului de asigurare, cheltuielile generale si cheltuielile administrativ - -
gospodaresti.
 Eficienta economico-sociala a asigurarilor poate fi examinata in mod stiintific numai
daca se bazeaza pe datele oferite de sistemul informational din domeniul asigurarilor. Pe baza
acestor date se pot cerceta, analiza si interpreta rezultatele obtinute in domeniul asigurarilor, pot fi
identificati factorii care le-au determinat si, de asemenea, se pot stabili caile si masurile necesare
pentru cresterea eficientei.
La analiza eficientei activitatii de asigurare este necesar sa se tina seama de un factor
specific, care influenteaza nemijlocit volumul cheltuielilor efectuate de societatea de asigurari cu
plata despagubirilor si a sumelor asigurate, si anume caracterul aleatoriu al fenomenelor
generatoare de daune. Din aceasta cauza, analiza eficientei economico-sociale trebuie examinata
pe o perioada de timp cat mai indelungata. Numai asa pot fi trase concluzii cat mai bine
fundamentate.
Cu privire la asigurarile facultative de locuinta, este necesar sa se aiba in vedere
cantitatea si amploarea activitatii desfasurate de asiguratori, contractarea unui numar cat mai mare
de asigurari. Extinderea cat mai mult a activitatii de asigurare, cuprinderea a cat mai multe
persoane si bunuri in asigurari, constituie o premisa a obtinerii unei eficiente ridicate.
Activitatea de asigurare este eficienta din punct de vedere economic si social,
atunci cand sunt satisfacute atat nevoile generale ale societatii, cat si nevoile fiecarui asigurat in
parte (este vorba de ansamblul nevoilor economico-sociale). Cu alte cuvinte, interesele celor doua
parti care intervin in contractul de asigurare trebuie armonizate in asa fel incat asigurarea sa fie
eficienta atat pentru societatea de asigurare, cat si pentru asigurati. Prin desfiintarea monopolului
de stat in acest domeniu de activitate sunt create conditiile ca eficienta economica sa devina un
criteriu de baza in aprecierea muncii desfasurate in domeniul asigurarilor.
La analiza eficientei asigurarilor este necesar sa avem in vedere si faptul ca in acest
domeniu se intalneste inversarea ciclului de productie. Asiguratorul „vinde” inainte de a fi
„produs”, deci inainte de a se cunoaste „costul produsului vandut”. Prin incasarea primei de
asigurare el se obliga sa plateasca asiguratului eventual, daune a caror marime nu se cunoaste
decat aproximativ2. De aici rezulta importanta deosebita a cunoasterii materiei asigurabile si
stabilirea primelor de asigurare pe baza unor calcule bine fundamentate, folosindu-se metodele
statistico-matematice.
In conditiile economiei de piata orice societate de asigurare trebuie sa-si desfasoare
activitatea pe baza unor criterii de eficienta care sa conduca la posibilitatea acoperirii tuturor
cheltuielilor cu plata despagubirilor si a sumelor asigurate, a celorlalte cheltuieli de constituire si

2 Galiceanu I. - Organizarea si eficientizarea asigurarilor de bunuri in Romania, Editura Universitaria, Craiova, 1995, p.133
administrare a fondului de asigurare si sa permita in final obtinerea unui profit, dimensionat
corespunzator, necesar desfasurarii in continuare activitatii, precum si pentru dezvoltarea acesteia.
O societate de asigurare ce nu poate, prin activitatea desfasurata sa asigure plata despagubirilor
datorate si a cheltuielilor amintite mai sus ajunge in situatia de faliment. Deci putem considera ca
eficienta unei activitati de asigurare este caracterizata de marimea profitului obtinut in urma
acestei activitati.
In general, profitul se stabileste la sfarsitul anului calendaristic, ceea ce, in caz ca acesta
are o valoare negativa, inseamna incheierea activitatii cu pierderi, fapt ce poate conduce la sistarea
activitatii.
Este deci necesar ca societatea de asigurare, sa aiba, in orice moment, o situatie daca nu
exacta, fapt imposibil in conditiile aleatoare in care isi desfasoara activitatea, cel putin sub aspectul
probabilitatii ca profitul obtinut la un moment dat are o anumita valoare. Este deci nevoie de
determinarea unei expresii analitice care sa exprime profitul in orice moment in functie de
parametrii ce intervin in fenomenul aleator ce caracterizeaza activitatea societatii. O asemenea
expresie analitica o vom numi functie de eficienta a activitatii societatilor de asigurare3.
Ca in orice sector de activitate si in domeniul asigurarilor de locuinte, pentru ca analiza
eficientei economice sa-si atinga scopul propus este necesar sa se foloseasca un sistem adecvat de
indicatori.
A fi eficient inseamna sa obtii cu eforturi (cheltuieli) minime rezultate maxime. Acest
deziderat este valabil atat in sfera productiei materiale, cat si in celelalte domenii de activitate
economice.
In aprecierea eficientei activitatii de asigurare este necesar a se avea in vedere atat
raportul dintre efectul obtinut si efortul depus in aceasta activitate, cat si rezultatele financiare
obtinute de asigurari.
Efectul obtinut de pe urma asigurarilor se materializeaza prin despagubirile si sumele
asigurate platite asiguratilor care ajuta la continuitatea proceselor economice din diferite ramuri si
sectoare, precum si a mentinerii integritatii proprietatii publice si private. Acesta permite crearea
conditiilor pentru reluarea proceselor economice, refacerea bunurilor distruse ori avariate,
mentinerea integritatii patrimoniului asiguratilor, redobandirea starii de sanatate, realizarea unor
masuri de prevedere si de economisire de catre si pentru asiguratii persoane fizice, favorizeaza
desfasurarea in conditii normale, de siguranta financiara a operatiunilor de comert exterior,
realizarea de catre asigurator a unui anumit profit.

3 Galiceanu I., Bratu St. - Economia asigurarilor, Editura Universitaria, Craiova, 1996, p.271
 Efortul pentru mentinerea efectului este facut de asigurati, care platesc prime de asigurare,
cat si de asigurator, care organizeaza, conduce si participa la realizarea veniturilor ce se obtin din
activitatea de asigurare si reasigurare.
In analiza eficientei economice in asigurari trebuie sa se tina seama de scopul fiecareia
dintre parti. Societatea de asigurari urmareste sa-si incheie fiecare exercitiu financiar cu profit, iar
asiguratii conteaza, la producerea cazului asigurat, pe despagubirea cat mai rapida si cat mai
consistenta, raportat la paguba suportata. Reiese deci ca eficienta economica in asigurari se cere a
fi exprimata si analizata prin prisma pozitiilor si intereselor pe care le au fiecare dintre parti:
asiguratul si asiguratorul.
Astfel, din punct de vedere al intereselor societatii de asigurare, pot fi retinute doua
criterii:
a) maximizarea veniturilor, in care scop se au in vedere cresterea portofoliului de asigurare,
cresterea primelor de asigurare;
b) minimizarea cheltuielilor, intre altele, prin actiuni de prevenire a riscurilor,
dimensionarea riguroasa a cheltuielilor de administrare, precizarea unor clauze speciale in
conditiile de asigurare.
Intre principalii indicatori folositi pentru a ilustra conceptul de eficienta in asigurari, cei
mai importanti sunt urmatorii:
a. Rata daunei este un indicator de mare importanta ce exprima nivelul
cheltuielilor cu plata despagubirilor fata de nivelul veniturilor din prime de asigurare. Se exprima
in procente care pot fi egale, mai mici sau mai mari de 100 %. Cu cat nivelul ratei daunei este mai
mic de 100%, cu atat situatia financiara a societatii de asigurare este mai favorabila.
Acest indicator se determina dupa formula4:

, unde:
Rd = rata daunei
Dp = totalul despagubirilor sau sumele asigurate
P = total incasari din prime
b.Costul relativ al activitatii de asigurare.
Acest indicator se calculeaza ca un raport intre totalul cheltuielilor legate de desfasurarea
activitatii de asigurare si totalul incasarilor de prime de asigurare, comisioane si dobanzi.
Prin compararea acestui indicator cu rata daunei, rezulta posibilitatile de reducere a
cheltuielilor generale si a cheltuielilor comune.
Formula de calcul este urmatoarea:

4 Formulele utilizate provin din: Vacarel I., Bercea Fl. - Asigurari si reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998, p. 510-515
 , in care:
Ca - costul relativ al activitatii de asigurare
C - cheltuieli totale efectuate de asigurator (plati de sume asigurate,
despagubiri, cheltuieli de administrare, cedari in reasigurari, cheltuieli cu rezerva de dauna
etc.)
P - incasari totale din prime de asigurare si alte venituri incasate de asigurator
Costul relativ al activitatii de asigurare arata, in procente, cat reprezinta cheltuielile de
asigurare fata de veniturile realizate din activitatea de asigurare. In mod normal costul relativ al
activitatii de asigurare este mai mic decat 100%, insa pot aparea si cazuri cand este mai mare. In
acest din urma caz, inseamna ca, in perioada respectiva, asiguratorul n-a reusit sa acopere, cu
incasarile din primele de asigurare si din alte venituri, cheltuielile totale pe care le-a efectuat.
Rata daunei si costul relativ al activitatii de asigurare se calculeaza atat pentru fiecare an
in parte, din perioada pe care o analizam, cat si pentru intreaga perioada. Acesti indicatori se
utilizeaza mai ales pentru aprecierea rezultatelor obtinute de o societate de asigurari in intregul
sau. Ei pot fi insa utilizati si pentru formarea unei imagini privind rezultatele obtinute de
sucursalele acesteia.
Tot legat de costuri, se mai calculeaza si urmatorii indicatori:
Cheltuieli salariale si comisioane la 1000 lei prima incasata, calculate conform formulei:

B= , in care:
B – reprezinta cheltuieli salariale si comisioane la 1000 lei prima incasata
C - cheltuieli cu salariile si comisioanele brokerilor
P - volum de prime incasate

Unde cheltuielile cu salariile si comisioanele brokerilor cuprind cheltuielile salariale totale

si asimilate.
Cheltuielile administrative la 1000 lei prima incasata (0/00), se determina dupa formula de
calcul:

C= , in care:
C- reprezinta si comisioanele platite brokerilor.
cheltuielile administrative la 1000 lei prima incasata
Ca - cheltuieli administrative
P- volum prime incasate

c. Rata venitului net. Pentru aprecierea nivelului rezultatelor financiare finale obtinute de
o societate de asigurari, se poate utiliza indicatorul rata venitului net (Rvn). Acest indicator se
calculeaza raportand diferenta intre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor inregistrate intr-o
anumita perioada (de obicei un an) la totalul veniturilor. Formula de calcul este urmatoarea:

Rata venitului net ne arata in procente, cat ii ramane asiguratorului din fiecare 100 lei, de
dolari etc., prime incasate.

d.Numarul mediu de asigurari contractate de un agent de asigurari

Acest indicator se calculeaza ca un raport intre numarul total al asigurarilor
contractate intr-o anumita perioada de timp si numarul lucratorilor care se ocupa cu incheierea de
asigurari. Formula de calcul este urmatoarea:

unde:
Nac = numarul mediu de asigurari contractate de un lucrator
Ac = numarul asigurarilor contractate intr-o anumita perioada
Lc = numarul lucratorilor care se ocupa cu incheierea de asigurari
Productivitatea muncii este un indicator de calitate ce exprima randamentul lucrarilor in
procesul muncii. Acest indicator se poate determina valoric sau fizic (se raporteaza la numarul de
contracte incheiate intr-o anumita perioada).
Productivitatea muncii se poate stabili pe total salariati ori numai pe anumite categorii de
salariati (inspectori si agenti de asigurare). Productivitatea muncii se stabileste dupa formula de
calcul:

, unde
P = volumul primelor incasate
NL= numarul de salariati (lucratori)

Productivitatea pe lucrator din asigurari in functie de volumul de prime incasate - se

calculeaza dupa formula:

D= , in care
D- reprezinta productivitatea pe lucrator din asigurari
P- volum prime incasate
N- numar de lucratori din asigurari

Productivitatea pe salariat in functie de volumul de prime incasate - se determina dupa

formula de calcul:
 F=
in care:
F- reprezinta productivitatea pe salariat
P- volum prime incasate
S- total salariati
Restructurarea economiei nationale a cuprins, cum era firesc si activitatea de asigurare din
tara noastra. In aceasta directie s-au facut pasi importanti. Pentru a face fata luptei de concurenta,
societatile din domeniul asigurarilor vor fi nevoite permanent sa gaseasca noi cai si posibilitati de
crestere a eficientei lor economice, sa adopte anumite solutii care sa armonizeze interesele celor
doua parti care intervin in contractul de asigurare.
Avand in vedere faptul ca platile privind despagubirile detin ponderea cea mai mare in totalul
cheltuielilor legate de asigurarile de bunuri, se poate spune ca sporirea eficientei acestora depinde,
in mare parte, de gasirea unor posibilitati de reducere a volumului despagubirilor. Practica ne arata
insa, ca volumul despagubirilor nu poate fi redus decat pana la o anumita limita, deoarece aparitia
unor pagube provocate de riscurile asigurate este inevitabila, iar pe de alta parte, menirea asigurarii
este tocmai acoperirea unor pagube cu caracter imprevizibil. Deci, problema care apare aici se
refera la faptul daca, in general, la toate categoriile de bunuri asigurate, despagubirile pe care le
plateste o societate de asigurari, reprezinta sau nu limita care practic nu mai poate fi redusa.
Un mijloc de reducere al volumului despagubirilor il constituie luarea de catre societatile
de asigurari a unor masuri de prevenire a pagubelor. De exemplu, efectuarea la timp si in bune a
inspectiei de risc poate contribui la prevenirea producerii unor pagube si implicit la reducerea
cheltuielilor cu plata despagubirilor. Aceasta presupune ca organele asiguratorului, care au dreptul
sa efectueze aceasta inspectie, sa cunoasca in permanenta situatia concreta de pe teren in ceea ce
priveste modul de intretinere, ingrijire si pastrare a bunurilor asigurate pentru a putea interveni la
momentul oportun, evitand astfel inregistrarea unor pagube sau refuzand plata despagubirilor
atunci cand asiguratul se face vinovat de neluarea la timp a masurilor de prevenire a pagubelor.
In directia cresterii eficientei activitatii de asigurare, consideram ca poate actiona, in
anumite limite, utilizarea mijloacelor moderne de calcul, pentru efectuarea diferitelor operatii.
Experienta deja acumulata arata ca aceste mijloace de calcul pot fi folosite la stabilirea primelor de
asigurare, la contabilizarea acestora, la redactarea politelor de asigurare etc.
Eficienta activitatii de asigurare poate creste si prin preocuparea permanenta pentru
gasirea unor solutii menite a conduce la reducerea cheltuielilor privind administrarea asigurarilor.
In acest caz trebuie actionat atat asupra cheltuielilor de personal cat si a cheltuielilor materiale.
Eficienta poate spori si prin exploatarea intr-o masura tot mai mare a conditiilor pe care le ofera
economia de piata in ceea ce priveste obtinerea de venituri suplimentare prin efectuarea de
plasamente in diferite investitii, a rezervelor tehnice.
Cai importante in eficientizarea activitatii societatii le reprezinta cresterea
volumului de prime brute incasate, consolidarea rezervelor tehnice, perfectionarea tehnicilor de
reasigurare si nu in ultimul rand operativitatea in plata daunelor si obtinerea unei rate a daunei sub
media inregistrata la nivel national.

2. Eficienta activitatii de asigurare din punctul de vedere al asiguratilor

Eficienta economica a asiguratilor este cu atat mai ridicata cu cat sumele asigurate si,
respectiv, despagubirile pe care le primesc sunt de nivel cat mai apropiat de valoarea reala a
bunului distrus si daca timpul de la producerea evenimentului asigurat pana la primirea sumelor ce
reprezinta despagubirile si sumele asigurate este scurt
Din punct de vedere al intereselor asiguratilor, pot fi retinute trei criterii:
a) maximizarea despagubirilor (formulare improprie, deoarece nivelul maxim al acestora
este plafonat de marimea pagubelor);
b) minimizarea duratei de lichidare a daunelor;
c) minimizarea primelor de asigurare, criteriu influentat de gradul de extindere a asigurarii.
In conditiile in care orice societate de asigurari isi conduce activitatea conform principiului
gestiunii financiare, aceasta necesita ca cheltuielile ce le face asiguratorul cu plata despagubirilor
si sumelor asigurate sa fie acoperite din venituri si totodata sa obtina si un profit. Deci nivelul
despagubirilor si al sumelor asigurate ce se cuvin asiguratilor este direct influentat de marimea
primelor de asigurare pe care le platesc asiguratii. Stabilirea unor prime mai mari de asigurare face
ca interesul asigurat sa fie mai redus, iar stabilirea unor prime reduse face ca valoarea
despagubirilor sa nu acopere recuperarea integrala a pagubelor. De aceea, asiguratorii trebuie sa
calculeze cat mai corect costul asigurarii si sa faca in asa fel incat asigurarea sa fie eficienta atat
pentru societate, cat si pentru asigurati.
In aprecierea eficientei activitatii de asigurare obtinute de asigurare trebuie avuti in
vedere o serie de indicatori ce reflecta atat rezultatele obtinute de asigurator, cat si a unor
indicatori care arata actiunea asigurarilor in favoarea asiguratilor.
Pentru a se putea face o apreciere a eficientei activitatii de asigurare, este necesar sa se
foloseasca un sistem adecvat de indicatori. Alegerea indicatorilor ce pot fi utilizati pentru
aprecierea activitatii de asigurare este necesar sa fie facuta in functie de o serie de criterii cum
sunt5:
- obiectul analizei ce urmeaza a se efectua;

5 Vacarel Iulian, Bercea Florian – Asigurari si reasigurari, Ed. Expert, Bucuresti, 1998, pag. 509
 - nivelul micro sau macroeconomic la care urmeaza sa fie efectuat studiul;
- modul de reglementare juridica a asigurarilor care urmeaza sa fie examinate;
- ramura de asigurare care face obiectul analizei.
Obiectivele concrete care se urmaresc pot fi multiple. Printre acestea putem mentiona:
stabilirea rezultatelor financiare obtinute de asigurator; nivelul de dezvoltare al asigurarilor
facultative; cantitatea si calitatea activitatii desfasurate de personalul care se ocupa cu incheierea
de asigurari; rezultatele obtinute de asigurati etc.
Dintre indicatorii ce reflecta eficienta asigurarilor la asigurator, cei mai importanti si cei
mai frecvent utilizati, se pot mentiona:
- productivitatea muncii,
- rata daunei,
- gradul de cuprindere in asigurare,
- prima medie incasata,
- costul relativ al activitatii de asigurare,
- profitul societatii - care este un indicator sintetic,etc.
De asemenea, se mai pot gasi si alti indicatori de eficienta ce ii privesc pe asigurati. Dintre
acestia enumeram:
- rata asigurarii,
- durata medie de lichidare a daunelor,
- gradul de acoperire a daunelor.

3. Rezultatele financiare si rezultatele tehnice ale societatilor de asigurare

Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli exprimă un rezultat brut al activităţii economice,

denumit profit brut. Specific societăţilor de asigurare este deducerea rezervelor tehnice din profitul
brut înaintea impozitări acestuia.
Managementul rezultatelor este diferit de cel al altor entităţi economice datorită faptului că
preţul produsului de asigurare vândut nu este cunoscut în momentul tranzacţiei fiind grevat de
elementul numit risc.
Dupa aplicarea cotei de impozitare, profitul net se repartizeaza de catre Adunarea Generala
a Actionarilor, potrivit legii. Rezultatele financiare anuale sunt supuse de catre Consiliul de
Administratie al societatii aprobarii Adunarii Generale a Actionarilor, dupa ce în prealabil au fost
auditate de un auditor extern. Situatiile financiare anuale ale societatilor de asigurare vor fi
auditate de auditori financiari, în conformitate cu reglementarile nationale privind auditul financiar
(cu exceptia situatiilor financiare anuale ale brokerilor de asigurare, care vor fi certificate în
conformitate cu prevederile normelor elaborate de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor).
Auditorul financiar se va asigura ca situatiile financiare anuale întocmite sunt în conformitate cu
prevederile legii nr.82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale
Standardelor Internationale de Contabilitate, precum si ca informatiile din raportul
administratorilor corespund cu cele din situatiile financiare anuale întocmite pentru acelasi
exercitiu financiar pe baza procedurilor de audit prevazute de Standardul International de Audir nr.
20. Din profitul total se preleva anual, potrivit Legii nr. 31/1990 a societatilor comerciale
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, o cota de cel putin 5 % pentru constituirea
fondului de rezerva, pâna când acesta va reprezenta cel putin 20 % din capitalul social al societatii
de asigurare. Calculul profitului nu este posibil la nivelul subunitatilor societatii, întrucât nu
înregistreaza rezervele tehnice integral si nu se întocmeste bilant.
Centralizarea 6 datelor inregistrate in situatiile financiare ale societatilor care au desfasurat
activitate de asigurare in 2012 arata ca, la data de 31.12.2012, rezultate nete pozitive (profit) au
inregistrat 22 societati, in timp ce 17 societati au inregistrat pierdere.
Valoarea profitlui, cumulate la nivelul intregii piete, a fost de 201.320.819 lei, in scadere
nominala cu 21,68% (25,37% scadere in termini reali) fata de rezultatul afferent anului 2011.
Pierderea cumulate, inregistrata de cele 17 societati a fost de 522.907.395 lei, nivel in scadere
nominala cu 10,30% (14,53%, cadere in termini reali) fata de pierderea aferenta anului 2011.

An Rezultat net financiar (lei) Evolutie absoluta fata de

anul precedent (lei)
2008 - 582.457.431 -

2009 - 103.215.754 479.241.677

2010 - 41.369.241 61.846.513

2011 - 325.866.554 - 284.497.313
2012 - 321.586.576 4.279.978

La nivelul intregii piete de asigurari, rezultatul net al activitatii din anul 2012 a fost
negative, pierderea totala situandu-se la 321.586.576 lei.
In perioada 2008-2012, rezultatul financiar net la nivelul pietei asigurarilor a fost unul
negativ. In anul 2012, s-a constatat o reducere absoluta a pierderilor in valoare de 4.279.978, fata
de cea inregistrata in anul 2011.
In ceea ce priveste rezultatele tehnice obtinute de societatile de asigurare in 2012, distinct
pentru activitatea de asigurari generale de locuinta si pentru cea desfasurata pe segmental
asigurarilor de viata, situatia a fost urmatoarea:

6 Raport anual CSA 2012

 Activitatea de asigurari generale a adus profit pentru 11 societati. Valoarea cumulate a
profitului inregistrat in situatiile bilantiere ale acestor societati a fost de 106.914.091 lei, nivel in
crestere cu 3.83% fata de anul 2011.

An Rezultat al Evolutie absoluta fata

activitatii de anul precedent (lei)
Profit Pierdere Profit Pierdere
2008 202.485.080 868.933.428 - -
2009 111.273.144 432.143.703 -91.211.936 -436.789.725
2010 92.969.443 288.052.643 -18.303.701 -144.091.060
2011 102.973.139 591.573.238 10.003.696 303.520.595
2012 106.914.091 569.594.999 3940.952 -21.978.239

Alte 18 societati au inregistrat pierderi, a caror valoare totala s-a situate la 569.594.999 lei,
cu 3.72% mai putin decat in anul 2011. Astfel, la nivelul intregii piete, in anul 2012, activitatea de
asigurari generale a generat un rezultat tehnic negativ de 462.680.908 lei. Fata de anul anterior, s-a
constat o imbunatatire a rezultatului ethnic la nivelul activitatii de asigurari generale cu 25.919.191
lei.
Primele brute subscrise pentru asigurarile facultative si obligatorii de locuinte au totalizat,
in 2012, un volum de 589.974.059 lei, la nivel ce reprezinta 54.57% din subscrierile aferente
Clasei VIII – Asigurari de incendiu si alte calamitati naturale.
Asigurarile facultative de locuinte au generat un volum de subscrieri de 565.773.166 lei,
ceea ce reprezinta 52.33% din totalul afferent clasei VIII. Asigurarile obligatorii entru locuinte
reprezentau 2.24% din totalul clasei VIII, cu un volum de prime brute subscrise de 24.200.893 lei.
La sfarsitul anul 2012 erau in vigoare 3.324.910 contracte de asigurari facultative pentru
locuinte (fata de 4.392.647 de contracte, in 2011), ceea ce a reprezentat 79.23% din totalul de
4.196.660 contracte in vigoare aferente asigurarilor incluse in Clasa VIII. Pe segmental
asigurarilor obigatorii pentru locuinte erau in vigoare 331.131 contracte, reprezentand 7.89% dinn
total.
La data de 31.12.2012, gradul de acoperire prin asigurare a fondului locative al Romaniei,
obtinut prin raportarea numarului de contracte pentru asigurari obligatorii si facultative la numarul
total de locuinte (aproximativ 8.5 milioane locuinte, potrivit INS) a fost de 43.01%.

Evoluția primelor brute și a indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările facultative și

obligatorii
Anul Indicatori (lei) Total prime brute Asigurări de incendii și alte calamități
subscrise și naturale
indemnizații brute
plătite aferente
clasei a VIII a -
Asigurări de
incendii și alte
calamități
naturale
Asigurări Asigurări obligatorii
facultative locuințe
locuințe
2010 Prime brute subscrise 976.376.678 376.111.856 29.556.829
Indemnizații brute 249.625.902 62.427.424 10.369
subscrise
2011 Prime brute subscrise 1.178.020.775 638.532.398 35.310.758
Indemnizații brute 238.387.105 47.013.398 327.310
subscrise
2012 Prime brute subscrise 1.081.228.539 565.773.166 24.200.893
Indemnizații brute 218.520.305 76.678.178 276.689
subscrise

Evoluția principalilor indicatori pentru asigurările facultative de locuințe (2010-2012)

Indicatori 2010 2011 2012 Evoluție

absolută
2012/2011
Număr de 1.714.393 4.392.647 3.324.910 -1.067.737
contracte în
vigoare la
sfârșitul anului
(buc)
Prime brute 376.111.856 638.532.825 565.773.166 -72.759.659
subscrise (lei)
Prime brute 98.716.925 130.750.782 154.127.843 23.377.061
cedate în
reasigurare (lei)
Ponderea 26.25 20.48 27.24 6.78
primelor brute
cedate în totalul
primelor brute
subscrise %

Indemnizații 62.427.424 47.013.398 76.678.178 29.664.780

brute plătite

Situația indicatorilor pentru asigurările obligatorii de locuințe (2010-2012)

Indicatori 2010 2011 2012 Evoluție
absolută
2012/2011
Număr de 367.287 574.229 331.131 -243.098
contracte în
vigoare la
sfârșitul anului
(buc)
Prime brute 29.556.892 35.310.758 24.200.893 -11.109.865
subscrise (lei)
Prime brute 19.066.609 25.883.655 14.424.191 -11.459.464
cedate în
reasigurare (lei)
Ponderea 64.51 73.30 59.60 -13.70
primelor brute
cedate în totalul
primelor brute
subscrise %

10.369 62.427.424 327.310 276.689 -50.621

Clasamentul primelor 10 companii de asigurare

din Romania pentru anul 2013

Top 10 - Total piata

COMPANIE PBS
mil. RON
1 ASTRA Asigurari (e) 1,070
.
2 ALLIANZ-TIRIAC 919
.
3 OMNIASIG VIG 881
.
4 GROUPAMA Asigurari 727
.
5 UNIQA Asigurari 570
.
6 ING Asigurari de Viata 560
.
7 ASIROM VIG 544
.
8 EUROINS Romania 513
.
9 CARPATICA Asig 482
.
1 GENERALI Romania 439
 .

4. Impactul asigurarii locuintelor asupra performantelor financiare ale societatilor de

asigurari

Toţi proprietarii de locuinţe din România vor fi obligaţi să aibă în buzunar poliţa de
asigurare împotriva dezastrelor emisă sub sigla Poolului de Asigurare Împotriva Dezastrelor 7.
Legea se întoarce astfel la forma iniţială, cu singura modificare importantă că toate firmele de
asigurare, inclusiv cele care nu sunt membre ale PAID, vor putea vinde poliţa emisă de Pool.
Obligaţia constă în cumpărarea unei poliţe PAD emisă de către PAID. Această poliţă poate fi
cumpărată în acest moment de la toate societăţile membre PAID sau de la toate societăţile care
vor încheia protocoale de colaborare cu PAID.
PAID a fost înfiinţată în septembrie 2009, în baza prevederilor Legii 260/2008 privind
asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi
inundaţiilor, ale Legii 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor,
precum şi ale Legii 31/1990 privind societăţile comerciale. Cei care doresc asigurarea locuinţei
pentru o sumă mai mare (asigurare facultativă) au opţiunea să încheie suplimentar contracte de
asigurare pentru acoperirea eventualelor pagube care depăşesc plafonul asigurat obligatoriu. În
acest caz, asigurarea obligatorie (poliţa PAD) şi cea facultativă trebuie încheiate separat.
Cei mai mari acţionari ai asigurătorului sunt Astra, Groupama şi
Gothaer Asigurari (fiecare cu 15%). Generali România are o participaţie de 11 %, iar ABC
Asigurări, Carpatica Asig, Certasig, City Insurance, Credit Europe Asigurări, Euroins, UNIQA
Asigurări şi Grawe România deţin câte 5,5% din acţiuni.
Primele poliţe PAD au fost emise de PAID în iulie 2010. Portofoliul de poliţe al PAID a
scăzut constant după ce, la aproximativ un an de la înfiinţarea sa, legea a fost modificată
pentru a permite proprietarilor să fie în legalitate şi dacă au doar o poliţă facultativă. Simţind
potenţialul, societăţile de asigurare, inclusiv cele membre în PAID, au redus substanţial
preţurile poliţelor de locuinţă. În acest fel, poliţa PAD, care acoperă doar trei riscuri de bază nu
a mai fost atractivă, iar portofoliul Poolului a scăzut de la peste 900.000 de poliţe în 2010, la
sub 317.000 de poliţe la jumătatea anului 2013, în condiţiile în care în România sunt
aproximativ 8,5 milioane de locuinţe asigurabile şi circa 4 milioane care sunt asigurate
facultativ.

7 Capital 2013
 În comunicatul trimis presei, Autotitatea de Supraveghere Financiară a făcut referire
doar la două dintre modificările aduse prin noile norme, adică la reintroducerea obligativităţii
de a deţine poliţa PAD şi la faptul că şi asigurătorii care nu sunt membri PAID vor putea vinde
acest tip de poliţă. Noua lege va mai aduce însă o schimbare esenţială, de care ASF nu a făcut
vorbire, pentru că societăţile de asigurare nu sunt pregătite încă din punct de vedere tehnic
pentru aceasta, după cum arată unele surse. Astfel, toate asigurările de locuinţă vândute în
România vor include şi asigurarea PAD. Poolul de Asigurare Împotriva Dezastrelor va colecta
prima aferentă asigurării obligatorii şi îşi va asuma şi riscurile pentru daunele asigurate
obligatoriu. Astfel, din preţul fiecărei poliţe facultative, 20 de euro (în cazul locuinţelor din
materiale moderne) sau 10 euro (în cazul locuinţelor din chirpici) vor merge către PAID. În
acelaşi timp, Poolul îşi va asuma despăgubiri de până la 20.000, respectiv, 10.000 de euro în
cazul în care se concretizează unul dintre cele trei riscuri asigurate obligatoriu, adică cutremur,
inundaţii sau alunecări de teren. Astfel, poliţa obligatorie va funcţiona ca un fel de franşiză la
poliţa facultativă.
Modificările aduc la masa asigurărilor obligatorii doi dintre cei mai mari jucători locali
care nu sunt membri PAID. După intrarea în vigoare a normelor, dacă decid să încheie un
acord cu PAID, Allianz-Ţiriac şi Omniasig vor putea şi ele să vândă poliţe obligatorii. Allianz
deja a încheiat un parteneriat cu PAID.
Zona seismică Vrancea face din România una dintre cele mai expuse ţări din Europa în
ceea ce priveşte riscurile seismice. Mai mult, inundaţiile din timpul verii au devenit deja un
fapt comun. În aceste condiţii, asigurarea locuinţei este un activ necesar. Potrivit unui studiu
realizat la nivelul anului 2010, unul dintre cei mai negri în ceea ce priveşte efectele
inundaţiilor, pierderile financiare s-au ridicat la peste 1,5 miliarde de euro. Autoritatea de
Supraveghere Financiară vorbeşte chiar despre sume mai mari.
O catastrofă naturală, de tipul unui cutremur devastator sau al unui val de inundaţii cu
impact la nivel naţional, ar determina companiile locale de asigurări să achite despăgubiri în
valoare de 12,2 miliarde de lei (2,8 mld. euro), aceasta fiind dauna maximă ce ar putea fi
plătită în contul poliţelor încheiate împotriva calamităţilor naturale, se arată în raportul anual
al Autorităţii de Supraveghere a Asigurărilor (ASF). Estimarea ASF a fost realizată pe baza
datelor furnizate de cele 26 de societăţi care sunt autorizate să subscrie riscuri de catastrofă
naturală, valabile la sfârşitul lunii septembrie a anului trecut. Totuşi, numai o mică parte din
valoarea despăgubirii maxime potenţiale, sub 10%, ar urma să fie suportată de asigurătorii
locali, deoarece cea mai mare parte a subscrierilor este transferată către companiile de
reasigurare.
Legea privind asigurarea obligatorie a locuinţei a constituit, în mod incontestabil, un
impuls pentru afacerile asigurătorilor, inclusiv pentru cei care nu vând poliţe obligatorii. Acest
lucru se vede clar din faptul că poliţele de locuinţă au ajuns, în 2012, pe locul al doilea în ceea ce
priveşte sursele de venit ale asigurătorilor. În acelaşi timp este, probabil, şi cea mai profitabilă linie
de asigurări, din moment ce doar doi din zece lei încasaţi ca primă anuală au mers, în 2012, către
despăgubiri.
Aproape 17% din totalul primelor brute subscrise pe întreaga piaţă au provenit din această
linie de afaceri. Poliţele de dezastru sunt extrem de profitabile pentru companii. Astfel, CSA arată
că, în 2012, despăgubirile plătite pe zona asigurărilor de incendiu şi calamităţi naturale abia dacă
au atins 218 milioane de lei, adică sub 20% din totalul primelor brute subscrise pe această
categorie, şi sub 5% din totalul plăţilor făcute de asigurători anul trecut.
Problema cu asigurările de dezastru este însă că implică un risc semnificativ, imposibil de
controlat de către asigurător, şi la care nicio altă clasă de asigurări nu mai este expusă. E vorba
despre posibilitatea apariţiei unui eveniment major, de exemplu un cutremur de magnitudinea celui
din 1977. Polita obligatorie de locuinţă momentan, poate fi emisă doar de acţionarii Poolului de
Asigurare Împotriva Dezastrelor, adică ABC Asigurări, Carpatica Asig, Certasig, City Insurance,
Credit Europe Asigurări, Euroins, UNIQA Asigurări şi Grawe România, plus Astra Asigurări,
Gothaer şi Groupama, care deţin câte 15% din acţiuni. După intrarea în vigoare a noii legii, poliţa
obligatorie de asigurare va putea fi achiziţionată şi de la orice altă societate de asigurare care va
încheia un protocol cu PAID. Acoperă doar trei riscuri de calamitate, adică riscul de cutremur,
riscul de alunecări de teren şi riscul de inundaţii.
Prima de asigurare pentru o locuinţă construită din materiale tratate termic este de 20 de
euro, în timp ce despăgubirea maximă pentru respectiva locuinţă se limitează la 20.000 de euro,
indiferent de valoarea de piaţă a locuinţei. Prima de asigurare pentru locuinţele de chirpici este de
10 euro pe an, în timp ce despăgubirea maximă pentru astfel de locuinţe ajunge la 10.000 de euro,
indiferent de valoarea de piaţă. Persoanele care nu deţin o asigurarea obligatorie vor plăti o
amendă în valoare de până la 500 de lei.
 Potrivit PAD8, asiguratorului ii revin urmatoarele obligatii si drepturi:

1. Obligatii:
a) sa constate si sa evalueze prejudiciile, sa stabileasca cuantumul despagubirii si sa
finalizeze dosarele de dauna in termenele si conditiile stabilite in conformitate cu normele emise
de catre CSA in aplicarea prezentei legi;
b) sa plateasca despagubirile in termen de 15 zile lucratoare de la data primirii de la PAID a
sumelor necesare;
c) sa micsoreze, dupa plata fiecarei despagubiri, suma asigurata cu incepere de la data
producerii riscului asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma cuvenita drept
despagubire;
d) sa emita o noua PAD cu datele de identificare ale noului proprietar, valabila pana la data
expirarii celei eliberate fostului proprietar, in cazul in care este anuntat despre schimbarea
proprietarului unei locuinte care este asigurata obligatoriu;
e) sa indeplineasca celelalte obligatii si sa respecte conditiile prevazute de prezenta lege.

2. Drepturi:
a) sa retina comisionul din valoarea primei obligatorii platite, in cuantumul prevazut de
prezenta lege si in conditiile reglementarilor in vigoare in domeniul asigurarilor;

8 Legea nr.260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor

 b) sa refuze plata despagubirilor in cazul in care, in termen de 30 de zile de la producerea
riscului asigurat, beneficiarii prevazuti la art. 20 nu au instiintat asiguratorul despre acest fapt si
daca din acest motiv nu s-a putut determina cauza producerii riscului asigurat, respectiv marimea
si intinderea prejudiciului.
Politele facultative pentru locuinta reprezinta un segment profitabil pentru companiile de
asigurari, avand in vedere faptul ca in perioada iunie 2011-iunie 2012, vanzarile de astfel de polite
au insumat 602 milioane de lei, cu 32% mai mult comparativ cu cele 12 luni anterioare, conform
datelor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA).
Profitabilitatea companiilor pe aceasta nisa se datoreaza si ratei scazute de dauna, care
reprezinta ponderea despagubirilor platite in totalul primelor brute subscrise. Asigurarile
facultative pentru locuinta reprezinta mai mult de 10 procente din piata asigurarilor generale.
Fiind un sector al asigurarilor destul de profitabil, companiile incearca sa atraga cat mai
multi clienti, in special prin reducerea primei de asigurare.
Rata de daunalitate pentru astfel de polite este una scazuta, atat timp cat companiile de
asigurari nu se confrunta cu aparitia unei catastrofe naturale sau a unui incendiu de proportii, care
sa afecteze mai multe locuinte pe o arie larga.
Prima de asigurare poate reprezenta doar 0,1% din valoarea locuintei sau poate ajunge pana
la 0,15%.
Primele brute subscrise pentru asigurări obligatorii ale locuinţelor vor depăşi 100 de
milioane de lei în 2014. Primele subscrise vor depăşi acest nivel în 2014, în condiţiile în care sunt
estimate vânzări de peste 1,2 milioane de poliţe de asigurare obligatorie a locuinţei (PAD), la un
preţ mediu al poliţei de asigurare de 17,5-18 euro.
In anul 2013, valoarea primelor brute subscrise aferente asigurărilor pentru locuinţe a fost
de 629 milioane lei, în creştere cu 7% faţă de anul anterior 9, din care asigurările facultative - 569
milioane lei (+1%) şi asigurările obligatorii (PAD) - 60 milioane lei (+149%). În acelaşi timp,
gradul de acoperire este de aproximativ 45% (40% - facultative şi 9% - obligatorii), însă multe
locuinţe au asigurare atât facultativă, cât şi obligatorie.
În 2013, prima medie aferentă contractelor pentru asigurarea locuinţei a fost de 169 lei,
similară celei înregistrate în anul anterior. Prima medie din 2013 a fost cu 35% mai mică faţă de
cea înregistrată în anul 2009. În anul 2013, valoarea primelor brute subscrise aferente
asigurărilor property (de bunuri - n.r.) a fost de 1,3 miliarde lei, cu 8% mai mare faţă de anul
anterior.
În ultimii 10 ani, segmentul şi-a majorat veniturile de 3,2 ori, dar rareori a depăşit graniţa
ponderii de 20% din totalul asigurărilor generale, în 2011 ajungând la 22% susţinut de

9 Capital 2014
obligativitatea încheierii poliţelor pentru locuinţe, iar în 2013 la un nivel de 20,2% susţinut de alte
tipuri de asigurări property.
”În 2014, ne aşteptăm la o uşoară scădere a subscrierilor aferente asigurărilor facultative
pentru locuinţe, menţinerea unei competiţii puternice între asigurători, o creştere semnificativă a
subscrierilor PAID (peste pragul de 100 milioane lei faţă de 60 milioane lei, în 2013) şi la
continuarea procesului de inovaţie la nivelul pieţei (clauze adiţionale noi care să atragă
consumatorii de asigurări). Ne aşteptăm la menţinerea unei competiţii puternice între asigurători,
întrucât în lipsa unor evenimente catastrofale majore acest segment de business este profitabil, şi la
o conştientizare mai mare a riscurilor catastrofale (în special a cutremurului)”, a spus Adrian
Marin.
Acesta a menţionat, totodată, pentru anul 2014 importanţa unei regândiri a strategiei de
preţ pentru toate companiile ţinând cont de preţurile pe care le plăteşte
fiecare companie pentru reasigurarea riscurilor de catastrofă, pentru a putea în cazul unui
eveniment catastrofal să-şi respecte obligaţiile asumate.

5. Rezultate in societatile de asigurari – elemente si determinari

În urma activitatii desfasurate în exercitiul financiar încheiat de societatile de asigurare se

genereaza rezultate economice si rezultate financiare, în functie de elementele analizate.

Rezultate economice
Rezultatele economice în societatile de asigurare au urmatorii indicatori:
- Numarul de contracte de asigurare încheiate cu asiguratii persoane fizice sau juridice pe linii
de asigurare. Sunt evidentiate numarul de contracte de asigurare nou încheiate, reînnoiri sau
rezilieri.
- Numarul asiguratilor. Indicatorul este compus din asigurati cu personalitate juridica si
asigurati persoane fizice. De asemenea, sunt evidentiati clientii importanti, care sunt catalogati
dupa activitatile desfasurate si marimea capitalului social.
- Cifra de afaceri este data de valoarea primelor de asigurare brute subscrise prin contractele de
asigurare si numarul de contracte de reasigurare încheiate cu societatile de reasigurare.
Indicatorii ce privesc rezultatele economice au rolul de a pozitiona si determina marimea
societatii de asigurare, structura si valoarea portofoliului de asigurare.

Rezultate financiare
Diferenta dintre veniturile si cheltuieli exprima un rezultat brut al activitatii economice,
denumit profit brut. Specific societatilor de asigurare este deducerea rezervelor tehnice din profitul
brut înaintea impozitarii acestuia. Dupa aplicarea cotei de impozitare, profitul net se repartizeaza
de catre Adunarea Generala a Actionarilor, potrivit legii. Rezultatele financiare anuale sunt supuse
de catre Consiliul de Administratie al societatii aprobarii Adunarii Generale a Actionarilor, dupa ce
în prealabil au fost auditate de un auditor extern. Situatiile financiare anuale ale societatilor de
asigurare vor fi auditate de auditori financiari, în conformitate cu reglementarile nationale privind
auditul financiar (cu exceptia situatiilor financiare anuale ale brokerilor de asigurare, care vor fi
certificate în conformitate cu prevederile normelor elaborate de catre Comisia de Supraveghere a
Asigurarilor). Auditorul financiar se va asigura ca situatiile financiare anuale întocmite sunt în
conformitate cu prevederile legii nr.82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
ale Standardelor Internationale de Contabilitate, precum si ca informatiile din raportul
administratorilor corespund cu cele din situatiile financiare anuale întocmite pentru acelasi
exercitiu financiar pe baza procedurilor de audit prevazute de Standardul International de Audir nr.
20. Din profitul total se preleva annual, potrivit Legii nr. 31/1990 a societatilor comerciale
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, o cota de cel putin 5 % pentru constituirea
fondului de rezerva, pâna când acesta va reprezenta cel putin 20 % din capitalul social al societatii
de asigurare. Calculul profitului nu este posibil la nivelul subunitatilor societatii, întrucât nu
înregistreaza rezervele tehnice integral si nu se întocmeste bilant.

Aprobarea si depunerea situatiilor financiare si a raportului anual al societatii.

Situatiile financiare anuale se depun cu minimum 15 zile înaintea Adunarii Generale a
asociatilor sau actionarilor pentru a fi discutate si aprobate. Copii ale situatiilor financiare ale
societatii, aprobate de Consiliul de Administratie, împreuna cu copii a raporturilor
administratorilor, cenzorilor si auditorilor, se trimit Ministerului Finantelor Publice unde societatea
este înregistrata, la Registrul Comertului si la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Potrivit legii societatilor comerciale, Consiliul de Administratie se asigura ca situatiile
financiare ale societatii, raportul administratorilor si raportul auditorilor se publica în termenul
prevazut de lege în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Raportul anual este disponibil
tuturor asociatilor sau actionarilor, la cerere. În termen de doua zile de la primirea cererii, o copie
de pe raportul annual este disponibila gratuit pentru asociati sau actionari, iar pentru alte persoane
decât acestia pretul raportului anual nu trebuie sa depaseasca costul administrativ al acestuia. În
situatia în care situatiile financiare si raportul administratorilor se publica integral, ele trebuie sa
fie reproduse în forma si continutul pe baza carora auditorul si-a formulat opinia de audit. Acestea
vor fi însotite de textul integral al raportului auditorilor. Daca auditorul a facut anumite obiectii sau
a refuzat sa întocmeasca un raport asupra situatiilor financiare, acest fapt trebuie prezentat
împreuna cu motivele resprective. În cazul în care situatiile financiare nu se publica integral sau
sunt diferite de celeîntocmite conform legislatiei, se precizeaza daca este vorba de o versiune
prescurtata sau diferita, si se face o referire la locul unde au fost depuse. Daca situatiile financiare
nu au fost depuse înca, acest lucru trebuie mentionat. Opinia persoanei care a auditat conturile nu
poate însoti aceasta publicare, dar trebuie mentionat daca opinia a fost data cu sau fara rezerve, sau
daca certificarea a fost refuzata.

Rezultatele societatilor de asigurari in functie de asigurarile de locuinta vandute

(obligatorii/facultative)
PAID s-a constituit, ca societate privata de asigurari, in luna noiembrie a anului 2009.
Activitatea efectiva a PAID a inceput in luna februarie 2010, iar prima zi de emitere a asigurarilor
obligatorii pentru locuinte a fost 15 iulie 2010. Obiectivul principal al PAID este cuprinderea in
asigurare, pentru cele trei riscuri de catastrofa naturala - cutremure, inundatii si alunecari de teren,
a tuturor locuintelor din Romania. Protectia financiara a proprietarilor de locuinte impotriva
acestor riscuri reprezinta fundamentul Legii nr. 260/2008, in baza careia a fost infiintat PAID.
Politele de asigurare obligatorie a locuintelor (PAD) costa 20 euro in cazul locuintelor tip A (suma
maxima asigurata 20.000 euro) si de 10 euro in cazul locuintelor tip B (suma asigurata fiind de
10.000 euro). Locuintele de tip A reprezinta constructiile cu structura de rezistenta din beton
armat, metal ori lemn sau cu pereti exteriori din piatra, caramida arsa sau din orice alte materiale
rezultate in urma unui tratament termic si/sau chimic. Locuintele de tip B sunt cele cu pereti
exteriori din caramida nearsa sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic si/sau
chimic. Asigurarea locuintelor impotriva dezastrelor este obligatorie si separata de cea facultativa.
Polita de asigurare impotriva dezastrelor naturale (PAD) este valabila 12 luni. Cei care doresc
asigurarea locuintei pentru o suma mai mare (asigurare facultativa) au optiunea sa incheie
suplimentar contracte de asigurare pentru acoperirea eventualelor pagube care depasesc plafonul
asigurat obligatoriu. In acest caz, asigurarea obligatorie (polita PAD) si cea facultativa trebuie
incheiate separat. Romanii care nu-si asigura casele risca sa fie amendati cu 100-500 de lei.
Potrivit datelor preliminiare ale recensamantului populatiei si locuintelor (RPL 2011), in Romania
existau 8,5 milioane de locuinte.
Obiectivul principal al legii asigurarii locuintei impotriva dezastrelor naturale inseamna
acoperirea prin asigurare a tuturor proprietarilor de constructii cu destinatie de locuinta. Strategia
de activitate a PAID se pliaza pe obiectivele principale ale acestuia, care sunt reprezentate de:
  constituirea unui colectiv de lucru performant care sa poata pune in aplicare
activitatea de asigurare si reasigurare;
 initiativa de continuare a demersurilor privind modificarea textului legii care
sa o faca aplicabila in mediul actual;
 demararea in conditiile legii a activitatii de subscrierea asigurarii prin
tiparirea politelor, repartizarea acestora asiguratorilor care le folosesc in scopul incheierii
asigurarii;
 definirea resurselor sub forma fondurilor active circulante precum si
fondurilor pentru investitii;
 achizitionarea unui sistem IT performant care sa sprijine managementul
activitatii de asigurare-reasigurare precum si posibilitatea obtinerii de rapoarte privind
volumul de prime de asigurare subscrise si incasate, a rezervelor de prima, volumul
comisioanelor, primele de reasigurare, cuantumul recuperarilor, a daunelor si rezervelor de
dauna precum si depistarea cu usurinta a persoanelor neasigurate;
 incheierea unui contract de reasigurare flexibil si avantajos;
 incheierea de protocoale cu asiguratorii membri ai PAID;
 incheierea de conventii cu asociatii si reprezentanti ai autoritatii publice
locale in vederea transmiterii in mediu electronic al listelor proprietarilor de locuinte
precum si cei care au statut de asistati social si pentru care se preleva sume direct din
bugetele locale pentru plata primei de asigurare;
 contractarea unui imprumut pentru plata primei de reasigurare in conditiile
legii daca este cazul;
 cresterea gradului de cuprindere in asigurare astfel incat dupa o perioada de
5-7 ani societatea sa poata inregistra profit.

Piata de asigurari din Romania inca nu a ajuns la maturitate, mai este mult loc de crestere,
iar unul dintre pilonii acesteia este reprezentat chiar de responsabilitatea romanilor si gradul de
constientizare a riscurilor. Unul dintre segmentele pe care vom vedea o evolutie pozitiva in acest
an este cel al asigurarilor de locuinte. Primele brute subscrise de asiguratori in anul 2013 au fost de
8,291 miliarde lei, in crestere cu doar 0,42% fata de anul 2012, cand afacerile asiguratorilor au fost
de 8,256 miliarde lei, potrivit datelor Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF).
Se asteapta ca numarul asigurarilor de locuinte sa creasca in 2014 fata de 2013. Evolutia se va
baza pe schimbarile legislative, pe cresterea indicatorilor macroeconomici, a caror evolutie
pozitiva se va vedea in piata de asigurari spre sfarsitul acestui an, si pe produsele care ofera din ce
in ce mai multe beneficii clientilor. Clientul este castigatorul competitiei acerbe din piata
asigurarilor facultative pentru locuinte, reusind sa isi asigure locuintele la prime accesibile. Prima
medie s-a redus cu aproximativ 20-25% fata de perioada anterioara implementarii legislatiei
privind obligativitatea asigurarii locuintei", a aratat Adrian MARIN, Responsabil Sectiunea
Asigurari de Bunuri si Proprietati, UNSAR, in cadrul Workshop-ului dedicat riscurilor catastrofale
din cadrul FIAR 2014. "Cresterea numarului de polite PAD in ultima perioada a fost determinata
de schimbarea legislativa recenta, insa cel mai mare efect al schimbarii legislatiei asupra cresterii
numarului de PAD-uri se va vedea in anul 2014", a explicat Adrian MARIN. "Tinand cont de
portofoliul de polite facultative care vine la reinnoire si de rigurozitatea aplicarii legislatiei,
estimam ca numarul de polite PAD, in vigoare la finele anului 2014, poate depasi pragul de 1,8
milioane", a afirmat Adrian MARIN. In ceea ce priveste politele facultative de locuinte, este
estimata o scadere a numarului acestora in 2014.
La finalul lunii martie 2014 erau active la nivel national 1.085.078 de asigurari obligatorii
de locuinte (polite PAD), conform statisticilor Pool-ului de Asigurare Impotriva Dezastrelor
Naturale (PAID Romania), societatea privata care administreaza sistemul de asigurare obligatorie a
locuintelor. Astfel, in martie 2014 erau de 3 ori mai multe locuinte asigurate obligatoriu fata de
luna similara a anului trecut, cand erau active doar 333.860 de polite PAD. Fata de luna anterioara,
numarul locuintelor asigurate prin PAD s-a majorat cu peste 100.000.

Cele mai multe polite PAD erau active in Bucuresti (216.307 de polite), Timis (55.557 de
polite) si Prahova (54.669 de polite). La polul opus, judetele cu cele mai putine locuinte asigurate
obligatoriu au fost Salaj (6.101 de polite), Mehedinti (8.617 de polite) si Harghita (8.821 de
polite).

Conform PAID, 71,5% dintre politele active la nivel national erau incheiate in mediul urban
si 28,5% in mediul rural. In functie de tipul de locuinta, 87% din politele PAD sunt incheiate
pentru cele de tip A si 13% pentru locuintele de tip B.

In ceea ce priveste distributia pe regiuni, cele mai multe polite active sunt in Bucuresti
(20% din totalul politelor), Muntenia (19,8%) si Transilvania (15,7%). De asemenea, cea mai mica
acoperire o intalnim in Maramures (2,8% din totalul politelor), Bucovina (3,5%) si Crisana (4,3%).

La o luna distanta, adica la sfarsitul lunii aprilie erau active la nivel national 1.162.716
asigurari obligatorii de locuinte (polite PAD), conform datelor Pool-ului de Asigurare Impotriva
Dezastrelor Naturale (PAID Romania), in crestere usoara fata de luna precedenta. Cifrele arata ca
gradul de acoperire al asigurarii obligatorii a locuintelor este de 13,68%, in crestere fata de luna
precedenta, cand era 12,76%. Comparativ cu aprilie 2013, numarul asigurarilor obligatorii de
locuinte a crescut de 3,5 ori, de la 334.202 polite active in momentul respectiv. Din punctul de
vedere al distributiei pe regiuni, 71,9% dintre asigurarile obligatorii de locuinte au fost raportate in
mediul urban - ponderea este in crestere fata de cea de 57,7% din aprilie 2013 - si 28,1% in mediul
rural. In functie de tipul de locuinta, 87,5% din politele PAD sunt incheiate pentru cele de tip A si
12,5% pentru locuintele de tip B.
In primele 4 luni ale anului 2014 s-au emis de zece ori mai multe polite - aproximativ
450.000 polite PAD, fata de aproximativ 40.000 in perioada ianuarie-aprilie 2013.
Anul trecut, valoarea totala a subscrierilor pentru asigurarile obligatorii de locuinte s-a
majorat cu 149%, atingand 60,25 milioane lei (echivalentul a 13,63 milioane euro), arata datele
provizorii comunicate de Autoritatea de Supraveghere Financiara. In cazul asigurarilor facultative
de locuinte, acelasi indicator a totalizat 568,85 milioane lei (128,73 milioane euro), cu 0,5% mai
mult decat in 2012. In privinta numarului de contracte in vigoare, pentru asigurarile facultative de
locuinte, la data de 31.12.2013, acesta era de 3.370.766, in crestere cu 1,38% fata de decembrie
2012. Totodata, daca ne raportam la finalul anului 2011, numarul de contracte este cu 1.021.881
mai mic, respectiv cu 23,26%. In ceea ce priveste numarul de contracte in vigoare pentru asigurari
obligatorii de locuinte (PAID), la data de 31.12.2013 au fost raportate 736.318 contracte.
Segmentul property s-a mentinut al treilea ca importanta in piata locala de asigurari si in
2013, cu subscrieri de putin peste 1 miliard lei, conform datelor ASF la 11 luni din 2013, si a
contribuit, in acelasi timp, cu doar 5% la totalul despagubirilor platite. Totusi, in anumite cazuri,
sumele platite pe segmentul property sunt impresionante. Compania de asigurare OMNIASIG VIG
conduce in topul celor mai mari despagubiri platite in anul precedent pe aceasta clasa, achitand
17,33 milioane lei ca urmare a unui incendiu la un complex comercial. Potrivit oficialilor
companiei, rata daunei pe acest segment a inregistrat o foarte usoara scadere, reprezentand 52% la
finele lunii noiembrie din 2013 fata de 54% in 2012.
Pozitia a doua in clasament este ocupata de catre ALLIANZ-TIRIAC, care a platit
aproximativ 8,1 milioane de lei in baza unei polite de asigurare de cladiri si bunuri pentru persoane
juridice. Dauna a fost avizata in luna iunie a anului trecut, fiind achitata in luna noiembrie.
Reprezentantii companiei au mentionat ca beneficiarul politei a primit indemnizatia cuvenita intr-
un timp foarte scurt, avand in vedere complexitatea daunei (ce necesita expertize tehnice si
implicarea unor specialisti externi).

O paguba semnificativa a fost avizata anul trecut si de catre ASIROM VIG pentru un
incendiu produs la o cladire rezidentiala aflata in constructie (in stadiu de executie a finisajelor),
valoarea ajungand la peste 4 milioane lei. Materialele folosite la izolatia cladirii s-au aprins, iar
incendiul s-a propagat la intreaga constructie, potrivit informatiilor furnizate de companie. In cazul
ASIROM VIG, platile efectuate in anul 2013 sunt mai mari decat cele din 2012. In cazul
GENERALI Romania, cea mai mare despagubire achitata in 2013 (in primele 9 luni) s-a ridicat la
1,56 milioane lei, pentru o polita C.A.R - toate riscurile de constructii - incheiata pentru lucrarile la
santierul Cernavoda-Medgidia. Pagubele au constat in deteriorarea terasamentelor si lucrarilor
executate pe santier, sub greutatea stratului de zapada si ulterior din cauza topirii acesteia. Din
informatiile furnizate de catre asiguator, rata daunei bruta pe segmentul property a fost in crestere
cu 15% fata de 2012 (date la 9 luni), aceasta ajungand la 36%. CREDIT Europe Asigurari detine
urmatoarea potizite in top, incendiul fiind riscul care i-a adus companiei cea mai mare dauna pe
property in 2013. Valoarea despagubirii platite s-a ridicat la 1,53 milioane lei si a corespuns unor
stocuri de obiecte sanitare distruse de un incendiu. Vorbind de rata daunei pe acest segment, "este
aproape cert faptul ca aceasta va fi mai mare decat cea corespunzatoare anului 2012 (17%).
Referitor la rata daunei per exercitiu financiar, am inregistrat o scadere semnificativa - de la 60%
(pentru 2012) la 16% (pentru 2013). In 2013, am platit despagubiri cu 85% mai mari decat in 2012
pentru segmentul property", ne-a declarat Radu MANOLIU, Director General Adjunct, CREDIT
EUROPE Asigurari. Incendiul a provocat cea mai mare dauna si pentru GOTHAER Asigurari,
care a platit 86.110 lei pentru pagubele provocate de un incediu produs in cadrul unui complex
hotelier in anul precedent. Potrivit oficialilor companiei, rata daunei pe aceasta clasa este in usoara
crestere, atingand un nivel de 20% in anul 2013, comparativ cu 15% in 2012. Un alt risc, mai putin
frecvent, si anume alunecarea de teren, a provocat o dauna semnificativa pentru CITY Insurance,
suma achitata ridicandu-se la 50.000 lei, pentru un imobil, care a necesitat inclusiv consolidarea
structurii de rezistenta. Pentru asigurator, rata daunei la finele anului 2013 a atins 25,65% fata de
9,64% in 2012. Acest lucru se explica prin cresterea frecventei fenomenelor meteorologice
extreme in Galati, inregistrand peste 70 de daune majore asigurate de companie in acea zona, dar
si prin cresterea numarului total de polite emise in 2012, care s-a reflectat intr-un numar mai mare
de daune in 2013. Pe urmatoarea treapta se plaseaza si FATA Asigurari, cea mai mare despagubire
achitata de companie ajungand la 45.410 lei ca urmare a unui incendiu la un uscator de cereale.
Similar situatiei inregistrate si de catre ceilalti asiguratori, rata daunei pe acest segment pentru
companie a fost in crestere de la 35,5% (2012) la 50% (2013).

Capitolul III. STUDIU DE CAZ – UNIQA ASIGURĂRI

-Politele CASCO-
1. Generalități privind polița Casco

Asigurarea auto CASCO este poliță facultativă prin care posesorii de autovehicule se pot
proteja împotriva consecințelor financiare ce decurg din producerea unor evenimente asigurate,
cum ar fi avariile accidentale și furtul. Casco nu ține loc de asigurare obligatorie (RCA).
Prin polița de asigurare CASCO se pot asigura autovehicule, vehicule pentru transporturi
terestre de bunuri sau persoane, acționate pe principiul motorului, precum și altele, construite și
echipate pentru diverse destinatii speciale. Remorcile si semiremorcile se asigura separat.
Asigurarea se incheie numai pentru riscurile prevazute in conditiile contractului, cu
fransizele, excluderile, extinderile, clauzele speciale prevazute expres in aceasta si in suplimentele
de asigurare. Polita de asigurare se valideaza pe teritoriul Romaniei sau acoperirea de riscuri poate
fi extinsa, la cererea Asiguratului si in afara teritoriului Romaniei.
Asigurari CASCO vand toti asiguratorii autorizati in acest sens de catre Comisia de
Supraveghere a Asigurarilor.
Asiguratorul asigura persoanele fizice si juridice numite asigurati in schimbul platii
primelor de catre acestea, pentru pagubele produse, ca urmare a intervenirii riscurilor asigurate,
autovehiculelor inmatriculate in Romania, fata de care acestea au un interes. Autovehiculele
trebuie sa aiba in momentul incheierii asigurarii, inspectia tehnica valabila.
Asiguratorii vand polite CASCO prin urmatoarele canale posibile:
- la sediile asiguratorului, prin intermediul agentilor angajati ai asiguratorului;
- la sediile agentilor/ brokerilor de asigurari;
- la sediul clientului, de catre angajati ai agentilor/ brokerilor de asigurari.10
In majoritatea cazurilor, atunci cand nu se incheie polita la sediul asiguratorului, clientul
este pus in contact cu un agent/ broker de asigurare. Acesti intermediari (agent/ broker) nu pun
adaos la polita CASCO. Ei primesc din partea societatii de asigurari un comision din valoarea
primei incasate. Polita CASCO a unui asigurator ar trebui sa aiba acelasi cost indiferent de unde
este achizitionata. Acestia lucreaza in interesul clientului, deoarece ei nu beneficiaza de un flux
permanent de clienti precum angajatii asiguratorilor, ei isi castiga clienti din recomandari.
Un agent/ broker bun nu se va limita sa vanda o polita CASCO, va sfatui clientul ce
varianta sa aleaga, ii va reaminti scadentele ratelor de plata si il va ajuta in caz de dauna (cel putin
prin sfaturi strict necesare).11

10 Bistriceanu, G., D., Asigurãri şi reasigurãri în România, Editura Universitarã Bucureşti, 2006, p. 235

11 Kicsi, R., Cozorici, A., Asigurãri şi reasigurãri, Editura Expert, 2007, p. 23-24
 Suma asigurată
Masina se asigura la o valoare cat mai apropiata de cea reala. Valoarea este stabilita de
asigurator astfel:
- se stabileste valoarea de nou a masinii (cat a valorat respectiva masina cand avea 0 km
la bord): pe baza facturii de achizitie de nou sau pe baza valorii de catalog;
- la valoarea de nou se aplica o uzura, pe baza unui tabel propriu fiecarui asigurator, in
functie de varsta masinii (calculata de la data fabricatiei), ce se scade din valoarea de nou,
obtinandu-se valoarea ramasa (valoarea la zi) a masinii;
- optional, se adauga valoarea dotarilor suplimentare, obtinandu-se suma asigurata (SA).
La inscrierea dotarilor masinii in polita: orice nu este in dotarea standard a masinii (cea de
pe cataloagele producatorului) si nu e trecut in polita nu e asigurat.

Fransiza
Majoritatea companiilor de asigurari practica un sistem de fransiza pentru politele
CASCO. Aceasta reprezinta partea din despagubire suportata de asigurat sau, cu alte cuvinte, ceea
ce nu despagubeste asiguratorul.
Fransiza poate fi stabilita:
- in valoare fixa, aplicabila la fiecare dauna
- in procent din suma asigurata, aplicabila la fiecare dauna;
- in procent din valoarea fiecarei daune.
Diferenta intre 5% din valoarea daunei si 5% din suma asigurata este mare. De exemplu:
la o masina asigurata pentru 10.000 euro, cu o fransiza la avarie partiala de 2% din suma asigurata
(deci, de 200 euro), in cazul unei avarii a carei reparatie costa 450 euro, asiguratorul va plati 250
euro, iar proprietarul 200 euro; la o a 2-a avarie de 150 euro, asiguratorul nu va plati nimic, iar
proprietarul va plati toti cei 150 euro. In aceeasi situatie, daca fransiza era de 2% din valoarea
daunei, asiguratorul platea la prima dauna 441 euro si proprietarul 9 euro, iar la a 2-a dauna
asiguratorul platea 196 euro si proprietarul 4 euro.

Compunerea costului (primei) unei asigurari CASCO

Prima anuala (PA) de plata pentru un casco se calculeaza ca procent (cota de prima) din
SA.
Cota de prima e mai mare:
- cu cat masina este mai batrana (plus 3-5% la fiecare nou an),
- cu cat fransizele sunt mai mici si mai putine (plus 0-30%) ,
- atunci cand masina a suferit avarii in anul precedent de asigurare,
- atunci cand masina este de lux (cand valoarea de nou depaseste un anumit prag) (plus 5-
10%),
- atunci cand proprietarul este persoana juridica,
- atunci cand masina nu are alarma sau alte dispozitive electronice antifurt (plus 3-8%),
 - pentru activitatile de taxi, paza si protectie, transporturi periculoase si alte asemenea
(plus 25-200%).
Cota de prima este mai mica:
- cu cat masina este mai tanara,
- cu cat fransizele sunt mai mari si mai multe,
- atunci cand masina nu a suferit nici o dauna in anul (anii) precedent(i) de asigurare
(situatie de bonus),
- atunci cand proprietarul este persoana fizica (minus 5-10%),
- atunci cand masina are alarma sau alte dispozitive electronice antifurt (minus 3-8%).
Majoritatea asiguratorilor considera ca masina este dotata cu alarma daca are cel putin
imobilizator electronic al motorului si cheie cu cip. Pentru masinile dotate cu aceste dispozitive,
din punct de vedere al cerintelor casco, nu mai este necesara montarea unei alarme suplimentare
clasice (cu sirena si senzor de efractie).
Prima de asigurare se achita anticipat si integral, pentru intreaga perioada mentionata in
polita, sau in rate. 12
Neachitarea unei rate de prima pana la data scadenta sau in perioada stabilita pentru
pasuire (acolo unde ea exista) are drept consecinta rezilierea de drept a politei de asigurare. Polita
poate fi repusa in vigoare, in baza unui supliment de asigurare, in urmatoarele conditii:
a. in termenul stabilit prin contract Asiguratul trebuie sa solicite in scris repunerea in
vigoare a politei;
b. asiguratul nu solicita pretentii de despagubire pentru eventualele pagube produse
autovehiculului in perioada in care polita este reziliata;
c. reprezentantul Asiguratorului sa intocmeasca un nou raport de inspectie al
autovehiculului;
d. asiguratul sa efectueze plata ratei restante la data solicitarii repunerii in vigoare a
politei.
Polita de asigurare se considera repusa in vigoare incepand cu ora 0 a zilei urmatoare zilei
in care s-a platit rata de prima restanta si s-a emis suplimentul de asigurare.

Valabilitatea unei polițe CASCO

Raspunderea Asiguratorului incepe la ora 0 a primei zile din perioada de valabilitate
inscrisa in polita, dar nu mai devreme de data emiterii politei si platii primei de asigurare de catre
Asigurat si inceteaza:
- la ora 24 a ultimei zile din perioada de valabilitate;
- la data producerii unei daune totale, prin plata despagubirii de catre Asigurator.

12 Violeta Ciurel - Asigurări și reasigurări. O perspectivă globală, Editura RENTROP & STRATON, București,
2011, pg. 39-40
 In cazul instrainarii autovehiculului, in termen de 5 zile lucratoare de la data interventiei
acesteia, Asiguratul poate sa solicite in scris transferul politei de asigurare pentru un alt
autovehicul detinut de acesta.
Transferul se face prin emiterea de catre Asigurator a unui supliment de asigurare, dupa
completarea unei cereri-chestionar si intocmirea unui raport de inspectie pentru noul autovehicul,
prin recalcularea primelor de asigurare in functie de caracteristicile si de valoarea acestuia. In
cazul in care nu s-a solicitat efectuarea transferului, polita de asigurare se reziliaza de la data
instrainarii.

Constatarea, evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor

Evaluarea pagubelor si plata despagubirilor se face in baza procesului verbal de
constatare, intocmit de catre reprezentantul Asiguratorului, prin examinarea autovehiculului,
precum si a documentatiei complete solicitate de Asigurator, privind cauzele si imprejurarile in
care s-a produs riscul asigurat.
In cazurile in care, cu ocazia efectuarii lucrarilor de reparatie, se constata si alte pagube,
produse ca urmare a riscului asigurat, ce nu au putut fi constatate initial, reconstatarea se va face
numai la cererea scrisa a Asiguratului, in lipsa reconstatarii, se vor despagubi numai daunele
consemnate in procesul verbal de constatare.
In cazul riscurilor asigurate produse pe teritoriul Romaniei, reparatiile se efectueaza la
atelierele de specialitate din Romania, fiind exclusa efectuarea reparatiilor in strainatate.
In cazul riscurilor asigurate, in afara teritoriului Romaniei, se pot efectua in strainatate
numai reperatiile strict necesare continuarii calatoriei. Asiguratorul despagubeste, in limita sumei
asigurate, si cheltuielile de transport al autovehiculului pana la atelierul sau domiciliul
Asiguratului din Romania.
Despagubirea nu poate depasi suma la care s-a facut asigurarea, nici cuantumul pagubei si
nici valoarea reala a autovehiculului la data producerii riscului asigurat. In cazul pagubelor
produse aparaturii montata suplimentar pe autovehicul, despagubirea se acorda in limita valorii
acestei aparaturi, inscrisa in cererea-chestionar completata la incheierea asigurarii sau intr-un
supliment de asigurare.
In caz de furt al autovehiculului, despagubirile se acorda dupa 60 de zile de la disparitia
acestuia, daca intre timp nu a fost gasit. In caz de furt al pieselor si/sau partilor componente,
despagubirea se acorda anterior termenului de 60 de zile, insa numai dupa primirea de la politie a
confirmarii furtului (si a faptului ca acestea nu au fost gasite). Astfel:
 - daca, inainte de plata despagubirii, autovehiculul (respectiv partile componente sau
piesele acestuia) a fost gasit, despagubirile se acorda numai pentru eventualele pagube produse ca
urmare a furtului;
- daca, dupa plata despagubirii, autovehiculul (respectiv partile componente sau piesele
acestuia) a fost gasit, Asiguratul este obligat sa respecte prevederile de mai sus.
La cererea scrisa a Asiguratului reparatia se poate face si in regie proprie, in urmatoarele
conditii:
- costul reparatiilor se stabileste pe baza evaluarii facute de Asigurator si a documentelor
justificative depuse de catre Asigurat privind platile efectiv facute;
- costul reparatiilor se stabileste pe baza facturilor pentru piesele de schimb achizitionate;
aceste documente vor fi acceptate la plata.
Din cuantumul despagubirii, Asiguratorul scade:
a. fransizele inscrise in polita de asigurare;
b. in caz de dauna totala, contravaloarea pieselor ramase neavariate ale autovehiculului,
care ramane in proprietatea Asiguratului, cu exceptia situatiei cand Asiguratorul plateste
despagubiri integrale si isi exercita dreptul de optiune In a prelua autovehiculul;
c. contravaloarea primlor datorate pana la sfarsitul perioadei de asigurate, iar in cazul
autovehiculelor comercializate in sistem leasing sau rate, cand asigurarea este incheiata pe toata
durata contractului de leasing/vanzare in rate, contravaloarea primelor datorate pana la sfarsitul
anului de asigurare in care s-a produs dauna.
Prin dauna totala se intelege fie furtul total al autovehiculului, fie avarierea acestuia,
astfel incat costul reparatiilor estimate pe baza de deviz antecalcul, insumate cu eventualele costuri
de transport ale autovehiculului si ale masurilor de limitare a pagubelor, sunt egale sau depasesc
suma asigurata.
Documente necesare pentru dosarul de dauna
1. Proces verbal sau Autorizatie de reparatie, in original si copie
2. Tichet asigurare vinovat RCA si certificatul de inmatriculare al autovehiculului
vinovatului, in copie
3. Certificatul de inmatriculare al autovehiculului pagubit, in copie
4. Copie B.I.+Permis Auto Sofer, in copie
5. Cartea de identitate a autovehiculului pagubit, in copie
6. Delegatie de reprezentare daca autovehiculul apartine unei persoane juridice
7. In cazul persoanelor fizice pentru deschiderea dosarului de dauna este necesara
prezenta proprietarului, a unei rude de gradul I sau a unui imputernicit cu procura notariala.

2. Subscrieri
 O societate de asigurări sau reasigurări care încheie și asigurări Casco poate să-şi onoreze
obligaţiile faţă de asiguraţi, angajaţi, acţionari şi faţă de comunitate în sens larg doar dacă este
solidă din punct de vedere financiar. O activitate de subscriere eficientă reprezintă chei a
stabilităţii financiare pentru o societate de asigurări sau reasigurări.
Procesul de subscriere, care va fi prezentat în prima parte a acestui capitol, implică
selectarea riscurilor acceptabile, determinarea primei aferente acestora şi stabilirea termenilor şi
condiţiilor contractului de asigurare sau reasigurare. Riscurile care au fost subscrise trebuie să fie
permanent supravegheate, iar clauzele privind prima şi acoperirea trebuie să fie adaptate în funcţie
de condiţiile reale ale asigurării.13
Reasigurătorii profesionali trebuie să cunoască foarte bine etapele procesului de
subscriere a reasigurărilor, dar şi a asigurărilor. Pentru a putea să îş i îndeplinească sarcinile
asumate, reasigurătorii profesionali trebuie să poată evalua obiectivele şi competenţele
asigurătorului în ceea ce priveşte activitatea de subscriere. Acest lucru este deosebit de important
în cazul reasigurării prin acord, deoarece reasigurătorul subscrie o întreagă categorie sau clasă de
asigurări şi depinde de competenţa asigurătorului de a subscrie corespunzător fiecare risc. În acest
sens, reasigurătorul poate realiza auditul activităţii de subscriere a asigurătorului, în vederea
evaluării competenţei acestuia.14
Un reasigurător profesional poate dori să cunoască modul în care se desfăşoară procesul
de subscriere al asigurătorului pentru a putea oferi sfaturi utile unui asigurător. În primul capitol,
menţionam că una dintre funcţiile pe care le poate îndeplini reasigurarea este aceea de a oferi
asigurătorului consultanţă privind activitatea de subscriere. Acest serviciu poate îmbunătăţi poziţia
reasigurătorului în negocierea cu asigurătorul.
De asemenea, şi subscriitorii reasigurărilor facultative trebuie să cunoască activitatea de
subscriere a asigurătorilor. Subscrierea reasigurărilor facultative presupune aceleaşi etape ca şi
subscrierea asigurării unui risc individual. Reasigurătorii profesionali trebuie să înţeleagă
necesitatea unei strategii bine definite de subscriere a reasigurării.
Activităţile de subscriere ale asigurătorilor Casco se împart în :
- activităţi comune tuturor sub scriitorilor şi
- activităţi desfăşurate doar de către unii subscriitori. În exemplul următor sunt prezentate
activităţile de subscriere ale unui asigurător.
Pentru a parcurge toate etapele procesului de luare a deciziei de subscriere în cazul
asigurărilor Casco sunt necesare anumite activităţi.

13 Violeta Ciurel - Asigurări și reasigurări. O perspectivă globală, Editura RENTROP & STRATON, București,
2011, p. 48-49
14 Kicsi, R., Cozorici, A., Asigurãri şi reasigurãri, Editura Expert, 2007, p.81-82
 Identificarea şi evaluarea expunerilor la daună. În primul rând, asigurătorul trebuie
să analizeze expuneri le la daună ale potenţialilor asiguraţi. De această analiză va depinde
rezultatul celorlalte activităţi de subscriere. Informaţiile despre expuneri le la daună pot fi
oferite de către solicitanţii asigurărilor, inspecţiile de risc sau rapoartele financiare.
Analiza potenţialului de daună. Asigurătorii trebuie să ţină cont de acumularea
potenţială de daune, generată de producerea unui singur eveniment. De exemplu, după
producerea unui accident auto se pot înregistra revendicări atât pentru asigurarea auto, cât şi
pentru asigurafea forţei de muncă, ambele tipuri de asigurări putând să fie emise de aceeaşi
societate de asigurări.
Stabilirea preţului. Pentru majoritatea tipurilor de asigurări, un asigurător trebuie
să evalueze expunerea la daună a solicitantului, folosind calificative de evaluare. Există sute
de calificative de evaluare pentru principalele categorii de asigurări de bunuri şi de răspundere
civilă. Un subscriitor care nu cunoaşte calificativele de evaluare disponibile şi scopul urmărit
de fiecare dintre acestea, este posibil să clasifice în mod eronat riscurile asiguratului.
Elaborarea formularelor de poliţă şi a actelor adiţionale. Capacitatea de a emite o
poliţă care să exprime în mod adecvat acoperirea oferită asiguratului este o altă competenţă
esenţială solicitată asigurătorului. Există o mare varietate de formulare de poliţă standard şi de
acte adiţionale disponibile în momentul încheierii unui contract de asigurare. Formularele
standard, care au fost elaborate pentru a onora necesităţile a milioane de deţinători de poliţă,
trebuie să fie adaptate pentru a reflecta nevoile specifice anumitor asiguraţi. Deseori, în cazul
expuneri lor mai riscante, fie se solicită o primă mai mare, fie se întocmeşte un act adiţional,
prin care se exclude expunerea respectivă, dacă asiguratul nu doreşte să plătească prima
solicitată. Asigurătorii trebuie să cunoască în detaliu formularele de poliţă standard şi actele
adiţionale.
Prestarea serviciilor şi supravegherea riscurilor. După ce asigurătorul se decide să
accepte riscul, poliţele trebuie să fie emise, iar clientul să primească servicii corespunzătoare.
Procedurile eficiente de subscriere prevăd supravegherea riscurilor după realizarea selecţiei.
Supravegherea se referă la revizuirea constantă a experienţei de daună, pe măsură ce aceasta
evoluează. Asigurătorul trebuie să ţină seama de toate solicitările de modificare a clauzelor
poliţelor şi să prevadă modificările sau creşterile expuneri lor şi riscurilor. În cazul
clienţilor persoane juridice, este necesar uneori ca asigurătorul să realizeze inspecţii
regulate şi reevaluări ale primelor. Supravegherea riscurilor după realizarea selecţiei poate
conduce la rezilierea sau la refuzul reînnoirii poliţei, sau la o nouă subscriere a riscului.
 Managementul riscului. Unii asigurători au departamente sau filiale care sunt
specializate în servicii de management al riscului, completând astfel programele de subscriere.
Serviciile de management al riscului pot include programe de supraveghere a daunelor şi de
soluţionare a acestora, pentru clienţii care optează pentru acoperirea parţială sau integrală a
daunelor, pe cont propriu. Unii asigurători furnizează servicii specializate, inclusiv servicii
de management, asigurătorilor captivi şi grupurilor de reţinere a riscului.
Asistenţa de marketing. Atunci când se doreşte o cooperare directă între subscriitor
şi posibilii asiguraţi, asigurătorii oferă agenţilor şi brokerilor lor asistenţă pentru vânzarea
produselor. Deseori, în cazul unor asigurări de valoare mare sau deosebit de complexe, prezenţa
unui subscriitor care are autoritatea de a lua decizii şi de a explica criteriile de subscriere
măreşte şansa ca agentul sau brokerul să încheie afacerea.
Proiectarea acoperirii. Există numeroase categorii de asigurări pentru care nu au
fost elaborate formulare standard de către nici o societate de asigurări, organizaţie de
servicii de asigurare sau asociaţie comercială. Asigurătorii trebuie să proiecteze şi să elaboreze
poliţe proprii, dacă doresc să servească aceste segmente de piaţă.
Determinarea cotelor de primă tarifare. Un element important al strategiei de
subscriere a fiecărui asigurător se referă la elaborarea programelor de stabilire a primelor,
pentru toate tipurile de asigurări oferite. Asigurătorii autorizaţi pot să-şi determine cotele de
primă pe baza informaţiilor oferite de organizaţiile de servicii de asigurări, sau pot să-şi
stabilească cote de primă proprii, respectând prevederile lega le privind stabilirea primelor de
asigurare. Responsabilitatea stabilirii cote lor de primă este împărţită între departamentele de
subscriere, marketing şi calcul actuarial.15

3.Uniqa Asigurari

UNIQA Group Austria este unul din cele mai mari grupuri de asigurare din Europa
Centrală, care îmbină în mod constient individualitatea sa austriacă cu statura sa europeană.
UNIQA Asigurari a devenit membra UNIQA Group Austria, odata cu preluarea la finele
anului 2008 a companiei UNITA, prima companie cu capital privat din Romania.
UNIQA Asigurari se situeaza printre liderii pietei de asigurari generale din Romania.
În ultimii ani, lista tărilor în care activează a fost extinsă si include în prezent Slovenia,
România, Bosnia si Herzegovina, Bulgaria, Serbia, Ucraina, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croatia,

15 Bistriceanu, G., D., Asigurãri şi reasigurãri în România, Editura Universitarã Bucureşti, 2006, p. 258-259
Polonia, Italia, Elvetia, Germania, Liechtenstein, precum si Albania, Macedonia, Kosovo si
Muntenegru.
Profitul inregistrat pe anul 2009 al UNIQA Group, conform datelor auditate, este de 82
milioane Euro. O crestere semnificativa a profitului s-a inregistrat in ultimul trimestru al anului
trecut. Conform acelorlasi date auditate, grupul UNIQA a realizat in anul 2009 o crestere de 1,4%
a volumului de prime brute subscrise, ajungand la 5,012 millioane Euro.
Având aproximativ 17.500 angajati, 7 milioane clienti si aproape 15 milioane polite în 21
de piete regionale,
UNIQA este printre cele mai dinamice grupuri din Europa Centrală.
UNIQA a fost desemnat, 10 ani la rand, “The most trusted brand” de către Readers Digest
atât în Austria, cât si în majoritatea tărilor europene.
În prezent, capitalul social al companiei UNIQA Asigurari este de 320,26 milioane RON,
după o crestere cu 121% a acestuia - EUR 45 mil.-, la începutul anului 2009.
Pentru a se putea releva caracteristicile managementului de asigurari in cadrul companiei
UNIQA vom prezenta, mai jos, o parte din conditiile de asigurare practicate de aceasta companie.

3.1.ASIGURAREA FACULTATIVA A AUTOVEHICULELOR CASCO16 :

Societatea UNIQA Asigurari S.A. - asigură, pentru riscurile definite in prezentele

conditii, autovehiculele supuse inmatricularii/inregistrarii în România (autovehicule şi/sau
remorci, semiremorci), deţinute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul
în România.
Asigurarea poate fi contractată şi de către alte persoane decât deţinătorul
autovehiculului (mentionat in cartea de identitate a autovehiculului), persoane care au un interes
asigurabil cu privire la autovehicul. Interesul asigurabil trebuie să reiasă dintr-un contract de
vanzare-cumparare, închiriere, leasing, comodat, locatie de gestiune, etc. încheiat cu deţinătorul
autovehiculului, valabil la data încheierii contractului de asigurare.
Raporturile dintre Asigurat si Asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, se
stabilesc prin contractul de asigurare, ce cuprinde:
 Cerere-chestionar / inspecţie de risc;
 prezentele condiţii de asigurare;
 poliţa de asigurare;
 alte clauze suplimentare agreate de părţi, stipulate prin acte aditionale, suplimente
de asigurare, etc., care fac parte integrantă din contractul de asigurare.

16 www.uniqa.ro
 Prin emiterea poliţei de asigurare, Asigurătorul se angajează ca la producerea
evenimentului asigurat să despăgubească Asiguratul, cu condiţia ca acesta să fi plătit prima de
asigurare la termenele şi în cuantumul stabilit in poliţa de asigurare.
Asigurarea produce efecte şi în cazurile în care autovehiculul asigurat este condus de către
alte persoane decât Asiguratul/Contractantul.
Asigurarea este valabila in toate tarile din Europa, precum si pe teritoriul Turciei.
Prin aceste Conditii de asigurare se acorda despagubiri din riscuri asigurate pentru daunele
produse pe drumurile publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in
orice alte locuri, atat in timpul deplasarii cat si in timpul stationarii autovehiculului asigurat.
Nu se cuprind în asigurare autovehiculele utilizate în principal la:
a) transportarea oricăror materiale explozibile şi inflamabile cu inalt grad de risc (de
exemplu - nitroglicerina, dinamita sau explozive asemănătoare);
b) transportarea deşeurilor toxice.

STABILIREA SUMEI ASIGURATE (Autovehicul si Echipamente suplimentare)

Potrivit normativelor si regulamentelor interne, stabilirea „VN (valorii de nou a
autovehiculului)” se face pe baza:
-facturilor de vanzare-cumparare, pentru autovehiculele noi sau cu o vechime < de 2 ani ;
-cataloagelor de specialitate, pentru autovehiculele cu o vechime > de 2 ani, si anume:
-catalogul APIA - pentru autovehicule comercializate in Romania;
-catalogul Eurotax (ETAX-System) on line - pentru autov. care nu se regasesc in
-catalogul APIA;
-catalogul Nutzfahrzeuge - pentru autocamioane si autoutilitare;
-catalogul Trailer Tax - pentru remorci / semiremorci si autospecializate (autogunoiere
etc.);
-catalogul Zweirad - pentru motocicluri;
-listelor de preturi - dealeri, revistelor de specialitate, internet - preturi la producator, etc.
(pentru autobuze, autocare, autospecializate, etc.).
Valoarea de comercializare de nou, la data incheierii asigurării este:
In cazul autovehiculelor cu o vechime < de 2 ani:
a) valoarea de factură, dacă acestea au fost achiziţionate de nou, cu plata integrală sau
cu plata în rate (pentru autov. de import, la valoarea de factură se vor adauga taxele de import
şi T.V.A).
In mod exceptional, la solicitarea Asiguratului/Contractantului, cu aprobarea
Directorului de Sucursala, se poate accepta ca valoarea de comercializare de nou, la data
încheierii asigurării, să fie valoarea CIP din factură, fără a se mai adăuga taxele de import şi
T.V.A., cu condiţia majorării primei de asigurare in consecinta, conform tariful de prime în
vigoare la data încheierii asigurării.
 c) valoarea DDP (valoare CIP plus toate taxele legale) din factura de leasing, dacă
autovehiculele au fost achiziţionate în leasing. La cererea expresă a Contractantului
asigurarea se poate încheia şi la valoarea CIP, caz în care prima de asigurare se majorează
în conformitate cu tariful de prime în vigoare la data încheierii asigurării.

In cazul autovehiculelor cu o vechime > de 2 ani :

a) valoarea de nou din cataloagelor de specialitate :
- catalogul APIA - pentru autovehicule comercializate in Romania;
- catalogul Eurotax (ETAX-System) on line - pentru autov. care nu se
regasesc in catalogul APIA;
- catalogul Nutzfahrzeuge - pentru autocamioane si autoutilitare;
- catalogul Trailer Tax - pentru remorci / semiremorci si autospecializate
(autogunoiere etc.);
- catalogul Zweirad - pentru motocicluri;
b) valoarea de nou din liste de preturi, reviste de specialitate, internet etc. pentru
autobuze, autocare, autospecializate, motocicluri, etc.
In mod cu totul exceptional, in cazul autovehiculelor uzate (second - hand) comercializate
în rate sau leasing, prin firme specializate sau a caror valoare (cesionatain favoarea unei banci)
este determinata prin expertize executate de experti autorizati, suma asigurata (valoarea
autovehiculului la data încheierii asigurării) poate fi :
- valoarea DDP din factura de leasing sau rate, respectiv
- valoarea din expertiza, determinata de expertul autorizat.
Incheierea asigurarii pentru aceste categorii de autovehicule, prin acceptarea valoarii DDP
second-hand din contractul de leasing/rate sau a valoarii de expertiza, se poate face numai cu
aprobarea scrisa a Directorului de Sucursala, daca diferentele de sume asigurate nu sunt mai mari
de (+/-) 10% fata de valoarea calculata (VN x coeficient de valoare ramasa), respectiv cu
aprobarea sediului central - Directia Subscrieri pentru diferente mai mari de (+/-) 10%.
In cazuri justificate, daca valoarea autovehiculului, determinata pe baza valorii de nou
(VN) din cataloagele de specialitate - corectata cu coef. de valoare ramasa, este cu mult diferita
fata de valoarea de piata (de comercializare second-hand a acelui tip/model de autovehicul), suma
asigurata (SA) se poate determina prin corectare (diminuare/majorare), cu aprobarea scrisa a
Directiei Subscrieri, fara sa fie considerata subasigurare in caz de dauna.
In cazul in care nu se poate determina data primei inmatriculari, vechimea autovehiculului se
determina facand diferenta intre anul de fabricatie inscris in documentele acestuia (carte de
identitate, certificat de înmatriculare) si data in care se încheie asigurarea, luandu-se ca data de
fabricatie 01 ianuarie a anului respectiv, indiferent dacă autovehiculul în cauză a staţionat o
perioadă în parcul auto al producătorului sau al unui dealer.
 Exemplu: Daca anul de fabricatie este 2007 iar data incheierii asigurarii este 01.10.2009,
autovehiculul a va avea 2 ani si 9 luni vechime, luandu-se ca data de fabricatie 01 ianuarie 2007,
deci va fi incadrat la o vechime cuprinsa intre 2 si 3 ani, alegandu-se coeficientul de valoare
ramasa aferenta acestei vechimi.
 La reînnoirea poliţelor pentru anii următori de asigurare, vechimea
autovehiculelor se va calcula pornind de la vechimea stabilită în poliţa de asigurare ce trebuie
reînnoită. În cazul în care nu există continuitate la reînnoirea poliţei, vechimea se va calcula
conform prevederilor de mai sus.
Autovehiculele cu o vechime mai mare de 10 ani NU se asigura, decat in cazuri
exceptionale si numai cu aprobarea Sediului Central - Directiei Subscrieri, in baza unui referat
intocmit de Directorul sucursalei privind oportunitatea incheierii/reinoirii asigurarii pentru acel
autovehicul.
Autovehiculele cu o vechime mai mare de 5 ani, care au pe certificatul de înmatriculare
menţiunea “NEREÎNMATRICULABIL”, NU se asigură. Coeficientul de reducere pentru plata
anticipata si integrala a primei de asigurare anuale se aplică, conform indicaţiilor din formular,
numai în cazul poliţelor de asigurare cu valabilitate de 1 an;
Exemplu: Pentru un autoturism Mercedes având o valoare de 37.000 Eur şi vechimea
cuprinsa intre 1 si 2 ani, la care s-a stabilit o cota anuală de bază de 7,30% din Tab. I, Grupa C –
Pers. juridice, coeficienţii marcati cu “X” în partea de mijloc a "Notei de Calcul" la nr.crt. 08,
sunt :
- rata daunei (in anul anterior) mai mare 60%, cu o dauna = 1,20;
- plata anticipată şi integrală a primelor = 0,90;
- face parte dintr-un parc de 35 autovehicule = 0,90.
Produsul coeficientilor de majorare/reducere va fi calculat si inscris in partea
dreapta la nr. crt. 08 din “Nota de Calcul” va fi : 1,20 x 0,90 x 0,90 = 0,972
Dupa determinarea produsului coeficientilor de majorare/reducere, la nr. crt. 09 din “Nota
de Calcul”, în partea dreaptă, se completează cota de prima anuala acordata pentru acel
autovehicul, calculata ca produsul dintre cota de prima anuala de baza (nr. crt. 07 din “N.C.”) si
coeficientul final de majorare/reducere stabilit la nr. crt. 08 din “N.C.”.
Exemplu: Pentru autoturismul Mercedes de mai sus, la care s-a stabilit o cota anuală de
bază pentru autovehicul de 7,30%, iar produsul coeficientilor de majorare/reducere determinat
prin calcul este (0,972), cota de prima anuala acordata, care se inscrie in partea dreapta la nr.
crt. 09 din “N.C.”, va fi : 7,30% (cota baza) x 0,972 (coef. majorare/reducere) = 7,096 prin
rotunjire (7,1%)
 Exemplu: Pentru autoturismul Mercedes de mai sus, cu o suma asigurata de 37.000 Eur,
la care s-a calculat/acordat o cota de prima de 7,1%, prima de asigurare anuala casco, care se
inscrie in partea dreapta la nr. crt. 10 din “Nota de Calcul”, va fi: 37.000 Eur x 7,1% = 2.627
Eur
In cazul Motociclurilor si ATV-urilor, cotele de prima de baza sunt structurate in functie de
VN (valoarea de nou) a acestora.
Astfel, la contractarea asigurarilor pentru aceste autovehicule, pentru determinarea corecta
a cotei de prima de baza se va identifica cu mare atentie VN (valoarea de nou) pe baza facturii de
achizitie sau a cataloagelor de specialitate – SchwackeListe Zweirad iar, in functie de incadrarea
acesteia in palierul de valori, din Tabelul VI - Tarif Casco, se alege cota de prima de baza aferenta.
De asemenea, la calculul cotei de prima pentru Motocicluri/ATV-uri, se va tine cont ca
fransizele standard sunt obligatorii, fara posibilitatea eliminarii acestora. Eliminarea fransizelor se
poate face numai in cazuri exceptionale (cu justificarile de rigoare) - cu aprobarea scrisa a Sediului
Central – Directia Subscrieri, si cu majorarea cotei de prima in consecinta.
Exemplu: Se solicita cuprinderea in asigurare a unei motociclete, detinuta de o persoana
fizica, marca HONDA CBR 600 RR, an de fabricatie 2006.
- VN (valoare de nou) conf. Catalog Zweirad = 10.340 Eur;
- Vechime 3-4 ani => coef. de valoare ramasa = 65%
- SA (suma asigurata) = 10.340 x 65% = 6.721 Eur;
- Cota de prima de baza = 16% (cota aferenta valorilor de nou (VN) din
palierului de valori 10.001 Eur – 20.000 Eur, din Tabelul VI – Tarif Casco);
- Fransiza aplicata = 300 Eur/eveniment (mai mare decat fransiza standard
-minima obligatorie)
- Se solicita pachetul optional – FULL CASCO;
- Plata primei se face anticipat si integral;
- Cota de prima anuala => 16% x coef. corectie 0,765 (0,85 fransiza x 0,9
plata integ.)= 12,24%
- Prima de asigurare anuala = SA (6.721 eur) x cota (12,24%) = 822,65 Eur
 Asigurarea de accidente a persoanelor aflate in autovehicule si bagajele
acestora - (ACAPA)
Sumele asigurate stabilite sunt pentru fiecare persoană din autovehicul, in limita numarului
de locuri înscris în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a autovehiculului.
Sumele asigurate ca si primele de asigurare ACAPA, vor fi stabilite in aceeasi valuta cu
cea aferenta asigurarii Casco.
Asigurarea bagajelor se face numai impreuna cu asigurarea de accidente persoane si
numai pentru autovehicule cu care se presteaza servicii de transport (activitati de taximetrie, maxi-
taxi, transport urban, interurban si international).
  Asigurarea CMR intern/extern
Sumele asigurate ca si primele de asigurare CMR, vor fi stabilite in aceeasi valuta cu cea
aferenta asigurarilor Casco si/sau ACAPA, daca pe aceeasi polita de asigurare se vor incheia
doua sau toate cele trei forme de asigurare.
PRIMA ANUALA - La nr. crt. 13 din “N.C.” se va scrie prima de asigurare anuala totala,
rezultata prin insumarea primei de asigurare casco (nr. crt. 10 din “N.C.”) cu prima de asigurare
pentru ACAPA accidente si bagaje, daca este cazul (nr. crt. 11 din “N.C.”), respectiv cu prima
pentru asigurarea CMR intern si/sau extern (nr. crt. 12 din “N.C.”).
ASIGURARI SUBANUALE - Nr. crt. 14 din “N.C.” se completează numai în cazul
asigurărilor subanuale, cu următoarele precizări:
a) la asigurările încheiate pe o perioadă mai mică de 1 an (minim 6 luni), de regula prima
aferenta se calculează pro-rata pe luni de asigurare, în proporţie de 1/12 din prima anuală
prevăzută la nr. crt. 13 din “N.C.”, orice fractie de luna considerandu-se lună întreagă de asigurare;
Exemplu: Pentru un autoturism nou intrat in asigurare (intr-o polita de parc de peste 10
autovehicule) la care sa calculat prima de asigurare anuala 560 Euro, iar asigurarea se incheie
pentru perioada ramasa pana la sfarsitul anului de asigurare (4 luni si 7 zile), prima aferenta
acestei perioade, va fi:
560 : 12 x 5 = 233,33 Euro
In cazuri exceptionale, cu aprobarea sediului central - Directiei Subscrieri, pentru parcuri
de autovehicule asigurate in baza unor conventii de asigurare incheiate cu societati de leasing sau
banci, asigurati importanti cu flote de peste 30 de autov., etc. primele de asigurare aferente unor
perioade subanuale se pot calcula pro-rata pe zile de asigurare în proporţie de 1/365 din prima
anuală aferenta acelui autovehicul.
Exemplu: Pentru un autoturism nou intrat in asigurare, la care sa calculat prima de
asigurare anuala 560 Euro, iar asigurarea se incheie pentru perioada ramasa pana la sfarsitul anului
de asigurare (45 de zile), prima aferenta acestei perioade, va fi:
560 : 365 x 45 = 69,04 Euro
Pentru perioade subanuale, primele de asigurare se vor incasa anticipat si integral, cu
exceptia asigurarilor incheiate pentru parcuri/flote de autovehicule, caz in care prima de asigurare
se poate plati esalonat, conform scadentelor din polita, prima plata eferenta perioadei pana la
urmatoarea scadenta, achitandu-se la intrarea in asigurare a autovehiculului respectiv.
O atentie deosebita se va acorda rubricilor “Fransize” din polita de asigurare, clauze din
contract care implica reduceri sau majorari ale primei de asigurare. Astfel, se va marca cu “X”
obligatoriu rubrica specifica din polita, corespunzatoare fransizei convenita cu Asiguratul /
Contractantul, pentru care s-au aplicat corectiile (majorari sau reduceri, daca este cazul) necesare
calculului primei de asigurare, cu urmatoarele precizari:
In conditiile generale de asigurare, fransizele standard sunt : (100 Eur - la prima dauna;
150 Eur - la a doua dauna; 300 Eur - la a treia si urmatoarele daune);
La asigurările cu plata primelor în rate subanuale, eşalonarea plăţii primelor se poate face:
- în 2 rate (semestrial), astfel: rata I de prima reprezentand 50% din prima anuală, de
plată la încheierea asigurării şi rata a II-a (50% din prima anuală) de plată la 6 luni de la
începutul asigurării;
- în 4 rate (trimestrial), astfel: rata I de prima reprezentand 25% din prima anuală de
plată la încheierea asigurării, iar ratele a II-a, a III-a si a IV-a (fiecare 25% din prima anuală)
de plată la 3 luni, 6 luni şi respectiv 9 luni de la începutul asigurării;
- în 12 rate (lunar), astfel: rata I-a de 1/12 din prima anuală de plată la încheierea
asigurării, iar ratele a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIII-a, a IX-a, X-a, a XI-a si
a XII-a (fiecare 1/12 din prima anuală), de plată la aceeasi data din fiecare luna pana in a 11-a
luna de la începutul asigurării;
Prima de asigurare se poate plăti şi în 6 sau 10 rate egale, cu esalonarea in
consecinta a scadentelor, dupa cum urmeaza:
- în 6 rate (din doua in doua luni), astfel: rata I de prima, reprezentand 1/6 din prima
anuală, de plată la încheierea asigurării, iar ratele a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a, de plată la
aceeasi data, din doua in doua luni;
- în 10 rate (in primele 10 luni de asigurare), astfel: rata I de prima, reprezentand 1/10
din prima anuală, de plată la încheierea asigurării, iar ratele a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a,
a VII-a, a VIII-a, a IX-a, de plată la aceeasi data din fiecare luna pana in a 10-a luna de la
începutul asigurării;
In cazul asigurărilor casco încheiate pe perioade mai mici de 1 an (polite individuale),
prima de asigurare se va achita obligatoriu anticipat şi integral (fără a se aplica coeficientul de
reducere din tariful de prime pentru plata anticipata si integrala).
Conform condiţiilor de asigurare casco, la reînnoirea poliţei de asigurare pe noi perioade de
1 an se acordă bonus, dacă în anul (anii) anteriori consecutivi reînnoirii politei nu s-au plătit ori nu
se datorează despăgubiri din riscuri asigurate, sau dacă despăgubirile plătite ori datorate se cuvin
pentru pagube produse din culpa exclusivă a unor terţe persoane aflate în afara autovehiculului
asigurat, identificate şi care au încheiată o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto
(RCA/CV), valabilă la data producerii evenimentului.
De asemenea, dacă în primul an de asigurare, autovehiculul a suferit o daună care a fost
despăgubită, iar în al doilea an de asigurare s-a acordat malus, dar nu s-a mai înregistrat in acest an
de asigurare nici o daună, conform condiţiilor de asigurare, în al treilea an de asigurare se va
acorda bonusul corespunzător unui an de asigurare fără daune.
În cazul autovehiculelor achiziţionate în sistem leasing sau rate, când poliţa de asigurare se
încheie pe întreaga perioadă de leasing / rate, la expirarea acesteia, dacă Utilizatorul solicită
reînnoirea poliţei pe inca o perioadă de 1 an, se va proceda astfel:
a) dacă in ultimul an de asigurare, nu s-au plătit ori nu datorează despăgubiri din asigurare,
se poate acorda o reducere de primă (Bonus) aferenta unui an de asigurare fara daune, conf. tarif;
b) dacă in ultimul an de asigurare, s-au plătit ori datorează despăgubiri din asigurare, în
funcţie rata daunei si numarul de daune produse in anul anterior de asigurare, la reînnoire primele
de asigurare se majorează (Malus) conform tarifului de prime în vigoare.
În perioada de valabilitate a poliţei de asigurare casco, la cererea scrisă a Asiguratului,
suma asigurată a autovehiculului poate fi reevaluată în următoarele situaţii:
a) în cazuri excepţionale, ca urmare a eventualelor modificari constructive si/sau a
reparaţiilor efectuate autovehiculului pentru îmbunătăţirea stării tehnice a acestuia, dovedite cu acte
justificative (emise de o unitate atestată să efectueze asemenea lucrări) şi anume,
schimbarea/modificarea caroseriei, reparaţii capitale etc.;
b) în cazul montarii unor echipamente suplimentare pe autovehicul, altele decât cele
existente la încheierea poliţei, cu plata corespunzătoare a unor prime de asigurare adiţionale.

Concluzii si propuneri

Asigurarile reprezinta o piatra de temelie a vietii moderne. Fara asigurari, multe aspecte ale
societatii si economiei zilelor noastre nu ar putea functiona. Industria asigurarilor ofera acoperire
pentru riscuri economice, climatice, tehnologice, politice si demografice, permitand astfel
persoanelor sa-si desfasoare viata de zi cu zi si companiilor sa opereze, sa inoveze si sa se
dezvolte. Asigurarea reprezinta un transfer de risc. Ea transfera riscul de pierderi financiare
ca rezultat al unor evenimente specificate, dar imprevizibile, de la o persoana sau firma catre un
asigurator, in schimbul unei plati sau a unei prime. Daca se produce un eveniment specificat,
persoana fizica sau juridica poate solicita o compensatie sau un serviciu de la asigurator.
Asigurarea este asadar un mijloc de reducere a incertitudinii. In schimbul cumpararii
unei polite de asigurare pentru o prima mai mica, cunoscuta ca valoare, este indepartata
posibilitatea unei pierderi mai mari. Prin acumularea primelor si evenimentelor asigurate
(denumita si pooling) impactul financiar al unui eveniment, care ar putea fi dezastruos pentru un
asigurat, este dispersat intr-un grup mai larg.
 Propuneri de perfecționare a subscrierilor
Reglementarea este vitala pentru a face ca asiguratii sa aiba incredere sa cumpere produse
de asigurare. Reglementarea inadecvata, insa, poate avea un impact semnificativ asupra abilitatii
asiguratorilor de a functional eficient si sustenabil si de a furniza produse de asigurare pe care
persoanele si companiile sa doreasca sa le cumpere.
In contextul datoriilor publice crescute si a imbatranirii populatiilor din economiile
dezvoltate, care pun presiuni asupra sistemelor sociale de stat si a sistemelor de impozitare, este
din ce in ce mai important ca mediul de reglementare sa sustina un sector al asigurarilor private
care sa functioneze bine.
Strategiile de dezvoltare de produse si stabilire a preturilor ale companiilor sunt deseori
determinate de mediul de reglementare in care acestea opereaza. Companiile individuale pot fi
afectate de reglementari care nu sunt potrivite pentru activitatile lor.
Grupurile internationale pot fi afectate de inconsistentele din mediile diferite de
reglementare cu care opereaza, lucru care poate duce si la restructurari corporatiste.
Mai jos sunt doar patru exemple de arii in care reglementarile pot afecta functionarea
optima a pietei asigurarilor. Ele arata cat este de important sa fie luate in considerare toate
implicatiile posibile atunci cand sunt dezvoltate sau revizuite reglementarile:

-Destul capital, dar nu prea mult

Asiguratorii trebuie sa fie capabili sa ofere asiguratilor produse de asigurari eficiente din
punct de vedere al costurilor, dar in acelasi timp sa si detina suficient capital pentru a plati daunele.
Este vital ca acest capital detinut de asiguratori sa fie proportional cu riscurile pe care le preiau;
reglementarile trebuie sa inspire incredere consumatorilor, dar nu trebuie sa fie excesiv de
prudente.
Daca societatile de asigurare ar fi fortate sa detina un capital excesiv, exista riscul ca aceste
costuri suplimentare sa fie trecute mai departe catre asigurati, prin intermediul unor prime mai
ridicate, ca produsele sa fie regandite pentru a oferi mai putine garantii si beneficii asiguratilor, sau
chiar ca produsele sa fie retrase complet de pe piata. Aceasta ar duce la probabilitatea ca
persoanele sau firmele sa cumpere mai putine asigurari si astfel sa retina ei insisi mai multe riscuri,
cu consecinte nefavorabile pentru societate si pentru economie.

-Recunoasterea valorii pe termen lung a asigurarilor

Dimensiunea pietei private a asigurarilor de pensii detinuta de companiile de asigurare este
semnificativa. Asiguratorii sunt si investitori institutionali importanti. Daca reglementarile ar
descuraja companiile de asigurare sa detina active pe termen lung, ar putea afecta abilitatea
industriei de a oferi produse eficiente de economisire si pensie. De asemenea, ar reduce rolul
industriei ca investitor pe termen lung pe pietele financiare, prin urmare si rolul sau crucial de
stabilizare a volatilitatii pietei.
Orice reducere in nivelul prevazut pentru economii sau pensii private ar putea avea ca
rezultat costuri crescute in sistemele de protectie sociala si ar putea avea astfel un impact asupra
economiei la scara larga.

-Diferentiere, nu discriminare
Cu cat restrictiile asupra numarului si tipurilor de factori de rating pe care asiguratorii ii pot
folosi sunt mai putine, cu atat ei pot fi mai competitivi si mai inovativi. Acesta este un beneficiu
atat pentru asigurati, cat si pentru societate ca intreg.
Asemenea evaluari de risc nu reprezinta discriminari incorecte, ci de fapt chiar contrariul.
Diferentierea este cel mai corect mod prin care prima perceputa reflecta cu exactitate riscul. Este
de asemenea cel mai corect mod de a face posibila oferirea unei asigurari la un pret accesibil unui
numar maxim de persoane.
O persoana care doreste sa incheie o asigurare va sti intotdeauna mai multe despre riscul pe
care il are decat asiguratorul. Totusi, riscul asiguratorului poate fi minimizat printr-o evaluare
corecta a riscului si prin colectarea de informatii. Acest lucru este in beneficiul tuturor asiguratilor.
Daca legislatorii impun restrictii asupra informatiilor care pot fi culese sau folosite de
asiguratori, poate pentru a evita posibile nedreptati, companiile de asigurare pot percepe prime
mai ridicate asiguratilor pentru a compensa gradul mai mare de incertitudine care inconjoara riscul
pe care il preiau. Aici este important de mentionat care este importanta liberei culegeri si
diseminari a datelor, cum ar fi, de exemplu, permiterea accesului public la datele autoritatilor
locale referitoare la riscul de inundatie.

-Libertatea de a asigura ceea ce este asigurabil

Evaluarea riscurilor si stabilirea preturilor in functie de risc pe o piata privata nu numai ca
permit asiguratorilor sa stabileasca prime corecte, dar le ofera si posibilitatea de a inova si dezvolta
produse de asigurare noi sau mai sofisticate, pentru acoperirea unor riscuri existente sau in
aparitie. Asemenea piete ale asigurarilor sunt cele mai dinamice si eficiente din punct de vedere al
costurilor.
 Orice reglementare prin care anumite tipuri de asigurari sunt facute obligatorii trebuie de
asemenea sa fie atent evaluata, pentru ca in ciuda faptului ca este bine intentionata, ar putea avea
un efect contrar celui intentionat, adica descurajarea inovatiei si reducerea eficientei economice.
Un mediu de reglementare eficient este cheia operarii cu succes a pietei asigurarilor. Pentru
a fi eficiente, reglementarile trebuie sa ia in considerare in totalitate caracteristicile unice ale
asigurarilor.

Propuneri privind lupta anti-fraudă

In cazul in care Asiguratul / Contractantul incearca sa obtina foloase necuvenite prin
simularea daunei (care nu s-a produs sau s-a produs la o alta data ori in alte imprejurari decat cele
declarate) pentru un autovehicul a carui valoare a fost determinata, in baza solicitarii
Asiguratului/Contractantului, mult mai mare decat valoarea acestuia la data incheierii asigurarii,
Asiguratorul este indreptatit sa rezilieze contractul de asigurare, fara restituirea primelor de
asigurare platite, si sa notifice autoritatile abilitate pentru inceperea urmaririi penale.
 BIBLIOGRAFIE

I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

1.Albu I, Asigurarea creditului, Editura Rosetti, Bucureşti, 2002;

2.Alexa C., Ciurel V., Asigurări şi reasigurări în comerţul internaţional, Ed. All,
Bucureşti, 1992;
3.Alexandresco D., Explicaţiune teoretică şi practică a dreptului civil român, Tomul X, Ed. Tipografia
Naţională, 1901, Bucureşti;
4.Achim M. L., Asigurări de bunuri şi persoane în economia cunoaşterii, Ed. Economică, 2008;
Asigurări pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă: Culegere de acte normative, Bucureşti,
Editura Rosetti, 2003;
5.Alexandru F., Armeanu D., Asigurarea de bunuri şi persoane Aspecte teoretice şi practice , Bucureşti, Ed.
Economică, 2003;
6.Baias F. A., Codul Civil, Bucureşti, Ed. C.H. Beck, 2009;
7.Badea D.G., Insurance & Reinsurance, Editura Economică, Bucureşti, 2003;
8.Barral G., exportationU □ [assurance des crédit a l U U U U L , Ed. Nathan, Paris, 1987;
9.Beigner B., Droit du contract d assurance , PUF, Paris, 1999;
10.Beleiu Gh., Drept civil român, Ed. Şansa, Bucureşti, 1995;
11.Beleiu Gh., Aplicarea legii în timp şi spaţiu, Tratat de drept civil, vol. I, partea generală, Ed. Academiei,
Bucureşti;
12.Benett C, Dicţionar de asigurări, Ed. Trei, 2002;
13.Bercea F., Asigurările de stat, Bucureşti, A.S.E., 1985;
14.Bercea F ., Dicţionar de asigurări, Chişinău, Editura Logos, 1993;
15.Botea Gh., Dreptul Asigurărilor, Editura Universitară, Bucureşti, 2009;
16.Boroi G., „ Drept civil. Partea generală. , Ed. All Beck Bucureşti, 2001;
17.Caraiani Gh., Tudor M., Dreptul asigurărilor, Probleme juridice şi tehnice, Bucureşti, Ed. Lumina Lex,
2001;
18.Capitant H., De la cause des obligations, Cours elementaire de droit civilfrancais,
Dalloz, Paris, 1927;
19.Cantacuzino M., Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1921;
20.Catană R. N., Dreptul Asigurărilor, Editura Sfera, Bucureşti, 2007;
21.Caraiani Gh., Tudor M., Teoria şi practica contractului de reasigurare, Bucureşti, Ed. Lumina Lex,
2000;
22.Cârnu I Albu, Asigurarea creditului, Ed. Rosseti, Bucureşti, 2002;
23.Ciurel V., Asigurări şi reasigurări, abordări teoretice şi practice, Ed.All Beck, Bucureşti, 2000;
24.Coancă F. I., Tehnici de asigurare şi reasigurare, Ed. Gutenberg, Arad, 2001;
25.Constantinescu D. Anghel, Asigurarea riscurilor mediului înconjurător, Bucureşti, Ed.Naţionala, 2002;
26.Constantinescu D. A., Dobrin M., Asigurarea şi managementul riscului, Bucureşti, Ed.Tehnică, 1998;
27.Constantinescu D. A., Dobrin M., Costache A., Asigurarea de garanţii, Ed. Naţionala, 2000;
28.Constantinescu D. A, Managementul societăţilor de asigurare, Bucureşti, Ed.Naţională, 1998;
29.Davidescu I. R., Economia asigurărilor, Ed. Universitară, Bucureşti, 2010;
30.Galiceanu I., Asigurările în activitatea agenţilor economici, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2004;
31.Galiceanu I., Galiceanu M., Asigurări interne şi internaţionale, Craiova, Ed. Spirit Românesc, 1999;
32.Gavrilă Simona Petrina, Contractul de asigurare a creditelor pentru export, Ed. Hamangiu, 2008;
33.Leveneur L., Dreptul Asigurărilor , Ed a-12-a, Dalloz, 2005;
34.Loghin O., Toader T., Drept penal român, Partea specială, Casa de editură şi presă „Şansa", Bucureşti,
1998;
35.Lungu C. N., Asigurări de bunuri, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuză", Iaşi, 2009;
36.Macovei I., Contractul de asigurare, Ed. Junimea, 1982;
37.Moldovean T. M., Introducere în asigurările generale (non viaţă), Bucureşti, Ed.Filmedia, 1999;
38.Negoiţă I., Asigurări şi reasigurări în economie, vol. I, Bucureşti, Editura Polsib, 1998;
39.Olteanu G., Dreptul asigurărilor, Note de curs, Ed. Themis, Craiova, 2001;
40.Politis A., Managementul agenţiei de asigurări: Ghid practic, Bucureşti, AII Beck,
2001;
41.Puşcă A., Contractul de asigurare, teza doctorat, Academia Română;
42.Ştefănescu B., Dreptul comerţului internaţional, Ed.Didactica şi Pedagogică, Bucureşti,1983;
43.Tănăsescu P., Asigurări comerciale moderne, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007;
44.Ţigăeru G., Asigurările în transportul internaţional de mărfuri, Viaţa Economică, 1973;

II. ARTICOLE DE SPECIALITATE

1.Abravanel-Jolly S, Elisabeth F., Maleville-Costedoat M.V., Riscuri diverse, Revista Generală de Drept al
asigurărilor, nr.4/2008, L.G.D.J, p.1034;
2.Broekveldt L.P, En ige judische asoectem van credietvierzekang, Sanering en Herstrcturering van
andernemingen, Ed. Kluwer, 1992;
3.Catană R., Regimul juridic al obligaşiei de olată a primelor de asigurare, P.R nr.4/2007;
4.Ghiulea N, Asigurări agricole, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1930;
5.Lupaşcu D., Culegere de practică în materie comercială, Secţia comercială, sentinţa nr. 460/12.02.1997,
Ed. All. Beck, 1999, p.169;
6.Sferdian I., Cîteva observaţii asupra contractului de asigurare de bunuri, în Revista de Drept Comercial
nr.11/2003;
7.Sferdian I. , Riscul în contractul de asigurare, în Revista Dreptul nr.6/2000;
8.Stoica V., Mecanismul funcţionării subrogaţiei asigurătorului în drepturile asiguratului, în Revista de
Drept Comercial nr.11/2001;
9.Stoica V. Aspecte juridice ale reglementării contractelor de coasigurare şi reasigurare, Revista de Drept
Comercial nr.3/2003.

III. PRACTICA JUDICIARA

I.C.C.J, Secţia a-III-a, Decizia nr.2167/1935, cu privire la consecinţele efectuării unor declaraţii
incomplete;
I.C.C.J, Secţiile Unite, Decizia nr. XXIII din 19 martie 2007 privind examinarea recursului în interesul
legii, în aplicarea dispoziţiilor art.2din Legea nr. 32/2000 privind societăţile dee asigurare şi supraveghere
a asigurărilor,Legis;
C.S.J, dec.civ. nr.782 din 19 septembrie 2001, în B.J, 1990-2003, Ed. All Beck, 2004;
Î.C.C.J, s. com., dec. nr.2592 din 15 septembrie 2004, Legis;
Î.C.C.J, s.com., dec. nr.535 din 2 februarie 2007, Legis;
Î.C.C.J, s.com., dec.civ. nr.5056 din 26 octombrie 2005, Legis;
Î.C.C.J, s.com, dec. nr.3996 /2006, în Dreptul nr.9/2007;
Î.C.C.J, s.com, dec. nr.2962/2007, în Jurisprudenţa Secţiei comerciale pe anul 2007, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2008;
C.S.J, dec. civ. nr. 544/1990 , în Dreptul nr. 9-12/1990;
C.S.J, dec. com. nr. 131/1990 a, în Dreptul nr. 9-12/1990, în Revista Română de Drept al afacerilor nr.
4/2003;
C.S.J, dec. com. nr. 2938/2002 în Revista Română de Drept al afacerilor nr. 4/2003;
C.S.J, dec.civ. nr.1576 din 15 aprile 2003, Legis;
C.S.J, s.com, dec nr.955/1996 în Dreptul nr.7/1997;
C.S.J, s.com, dec.nr. 6761/2001, în Buletinul jurisprudenţei 1990-200, Ed. All Beck,2004;
C.S.J, S.com, dec. nr.2365 din 17 aprile 2003, Legis;
C.S.J, s.com, dec.3341/2003, în R.R.D.A nr.7-8/2004;
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a -VI-a comercială, dec nr.923/R din 12 septembrie
2005;
Curtea de Apel Braşov, s.com, dec.civ nr.628/2002, Legis;
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a com, dec nr.836/2003, în Cristina Cucu, Marilena Gavriş, Contracte
comerciale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008;

IV. LEGI, NORME, ORDINE, ORDONANŢE ŞI DIRECTIVE

Legea nr.96/2000, republicată în M.Oficial nr.260 din 18 aprilie 2007;

Norma Eximbank din 8 martie 2007 privind derularea, în numele şi în contul statului, a activităţii de
asigurare pe termen scurt a riscului de neplată la extern;
Directiva nr.89/568 din 27 noiembrie 1984 privind obligaţiile reciproce a organismelor de asigurare a
creditului pentru export ce acţionează pentru contul sau cu sprijinul unui stat membru în cazul coasigurării
creditului rezultat dintr-un contract ce presupune unul sau mai multţi subcontractanţi aflaţi în diferite state
membre;
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în M.Of. nr. 303 din 30
decembrie 1995;
Legea din 30 iulie 2003 care reglementează asigurările în legislaţia franceză;
Codul asigurărilor francez;
Legea Barnier nr. 95-101 din 2 februarie 1995, referitoare la îmbunătăţirea protecţiei mediului;
Legea nr.82-600 din 13 iulie 1982 completată şi modificată prin alte texte: Legea nr. 90509 din 25 iunie
1990, o altă lege din 16 iulie 1992
precum şi prin Legea Barnier nr. 95-101 din 2 februarie 1995;
Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţei;
Legea 248/2010 privind completarea şi modificarea legii nr.260/2008;
Legii 32/2000 privind activitatea de supraveghere a asigurărilor a fost modificată şi completatată prin
O.U.G nr. 116/2000 şi publicată în M.Of nr. 193 din 26.03.2003;
Legea nr.43/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si
supravegherea asigurarilor;
Ordinul nr.201/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor ;
Legea nr.283/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.201/2005 pentru modificarea
şi completarea Legii nr.136/1995 privind asigurările si reasigurările in România;
Ordonanţa de urgenţă nr.61/20005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile
si reasigurarile in România;
Legea nr.172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile
în România;
Legea 31/1990 privind societăţile comerciale;
Legea 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul
asigurărilor;
Codul comercial publicat în M.Of. nr.126 din 1887, nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului;
Ordinul nr.3110 /2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare şi
de reasigurare;
Ordinul nr.6 din 8 mai 2007 pentru punerea în aplicare a Normelor nr.6/2007 privind autorizarea
asigurătorilor;
Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.3109/20904;
Ordinul nr.3104/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor prudenţiale privind managerul asigurătorului;
Legea nr.76/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si
supravegherea asigurarilor;
Legea pentru constituirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurare şi reglementare a contractului
de asigurare din 7 iulie 1930 cu modificările ulterioare;
Decretul nr.470 din 1971 privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Asigurărilor de Stat, publicat în
M.Of. nr.161 din 28 decembrie 1971;
Decretul nr.471 din 1971 cu privirile la asigurările de stat, publicat în M.Of. nr.161 din
28 decembrie 1971;
Legea 32 /2000 privind societăţile de asigurare si supravegherea asigurărilor;
Ordinul 87/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.
260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren si
inundaţiilor;
Ordinul nr.17/2009 pentru punerea in aplicare a Normelor privind Pool-ul de Asigurare împotriva
Dezastrelor Naturale;
Ordinul nr.6/2011 pentru aplicarea normelor privind asigurarea obligatorie a locuinţei;
Ordinul nr. 5 din 11 mai 2009 pentru punerea in aplicare a Normelor privind forma si clauzele cuprinse in
contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau
inundaţiilor;
Ordinul nr.10/2010 pentru modificarea Normelor privind forma şi clauzele cuprinse în contractul în
contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecările de teren sau
inundaţiilor, nr.21/1992 privind protecţia consumatorului, republicată;
Legea 26/2000 publicată în M.Of. NR.39 din 31 ianuarie 2000;
Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat;
Legea 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi;
Legea 113/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.201/2005 pentru modificarea şi
completarea Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor;
Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între asigurători şi consumatori;
Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil;
Legea nr. 287/2009 -noul Cod Civil publicat în M.Of la data de 24.07.2009;
Legea nr.296/2004 privind Codul consumului;
Directiva nr.77/92 C.E.E din 13 dec.1976, definitivă, având valoare normativă, se impune cu precădere
tuturor statelor membre;
Legea franceză nr. 82-600 din 13 iulie 1982 privind despăgubirea victimelor dezastrelor naturale;
Codul civil francez, Dalloz, 104 edition 2005, Paris;
Legea 503/2004 privind redresarea şi falimentul societăţilor de asigurare.