INTERVENŢII PENTRU INIŢIEREA SAU FAVORIZAREA EXPANSIUNlII PULMONARE

EXERCIŢII RESPIRATORII

Respiraţia - favorizează oxigenarea şi ventilaţia adecvată la pacienţii anxioşi; creşte volumul curent şi
profundă diminuează spaţiul mort
- pacientul efectuează o inspiraţie profundă şi o expiraţie prelungită, cu buzele strânse
- este de preferat să se execute în poziţie şezând

Respiraţia | - pacientul este aşezat în poziţie semişezând, cu genunchii flectati, susţinuţi în regiunea poplitee
diafragmatică cu o pătură rulată
- mâinile pacientului sunt plasate cu fata palmară, pe abdomen sub coaste
- se roagă pacientul să inspire adânc pe nas, cu gura închisă, să stea relaxat, să nu-şi arcuiasca
spatele, să sesizeze ridicarea abdomenului
-în timpul expiraţiei pacientul îşi va contracta muşchii abdominali, va ţine buzele strânse şi
se va concentra asupra coborârii abdomenului
- timpul afectat exerciţiului va creşte progresiv de la 5 minute, la 10 minute
- exerciţiul va fi efectuat de 3-4 ori/zi
- după învăţarea exerciţiului, pacientul îl poate efectua şi în poziţie şezând, ortostatică sau în
timpul mersului.

DRENAJUL TORACIC
Scop - drenarea lichidelor, sângelui sau aerului din cavitatea pleuraiă şi restabilirea unei
presiuni negative care să faciliteze expansiunea plămânului
Condiţii esenţiale - sistemul de drenare să fie perfect întreţinut, tuburile să nu fie obstruate
- respectarea normelor de asepsie
Sisteme de drenaj - cu un flacon de drenaj (Fig. 5):
- este cel mai simplu
- funcţionalitatea drenajului este atestată de apariţia unor bule de aer în lichidul din
flacon
- cu două flacoane de drenaj (Fig. 6): acest sistem are avantajul măsurării secreţiilor
provenind din drenul toracic cu mai multă precizie
- cu trei flacoane :are avantajul obţinerii unei diferenţe de presiune în cavitatea pleurală şi
flacoanele de drenare, ceea ce face să scadă presiunea în interior

Fig. 6 - Sistem de drenaj cu două flacoane Fig.5 sistem de drenaj cu un flacon

 Interventiile asistentei

- asezarea pacientului in pozitie semisezanda

- explicarea tuturor manevrelor pentru a obtine combaterea starii de anxietate a pacientului
- fixarea tubulaturii la pat si asezarea flaconului sub nivelul thoracic
- observarea drenajului: volum ,tipul,ritmul scurgerii
- observarea fluctuatiilor flotorului
- solicitarea pacientului sa respire profund sis a tuseasca la 2-3 ore pt a favoriza drenajul
lichidelor
- in caz de spargere a flaconului ,pensarea tubulaturii si schimbarea flaconului
De retinut : este interzisa ridicarea flaconului plin cu secretii fara pensarea tubulaturiisi
schimbarea flaconului

INTERVENŢII PENTRU MOBILIZAREA SECREŢIILOR

Hidratarea - este eficace pentru funcţionarea sistemului mucociliar

- la un pacient cu o hidratare adecvată, o tuse slabă poate uşor disloca secreţiile
- se recomandă aproximativ 2000 rnlJchideZa..

Umidificarea - constă în adăugarea vaporilor de apă la aerul inspirat

- păstrează căile aeriene umede şi permite debarasarea secreţiilor
- se realizează cu pulverizatoare sau recipiente cu apă aşezate pe o sursă de căldură

Nebulizarea - constă în adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat

- se realizează prin pulverizare (folosind atomizorul) sau cu ajutorul aerosolilor = un amestec de
gaz cu un medicament dispersat în particule sferice de ordinul micronilor (antibiotice,
antialergice, bronhodilatatoare, expectorante)

Tapotament - constă în lovirea peretelui toracic, cu mâna, ritmic, pe toată suprafaţa, timp de 1-2 minute
- încheietura mâinii trebuie să fie relaxată, iar cotul în flexie
- pacientul este rugat să respire lent şi adânc
- toracele pacientului trebuie să fie acoperit
- este contraindicat la pacienţii cu osteoporoză sau coaste fracturate şi la cei cu probleme de
sângerare

Vibraţia - pacientul este rugat să inspire adânc pe gură şi să expire lent pe nas
- în timpul expiraţiei se aplică cu mâna pe peretele toracic o presiune uşoară şi oscilatorie
- după 5 expiraţii pacientul este încurajat să tuşească şi să expectoreze
- este contraindicată la sugari şi copii mici
Drenajul postural - este un procedeu poziţional, care permite eliminarea secreţiilor
- poziţia pacientului se schimbă la 20'-30':
-decubit ventral cu perna sub abdomen
-decubit ventral cu patul înclinat la 20°
-decubit dorsal
-decubit lateral drept
-decubit lateral stâng
-poziţie şezând
-la sfârşitul fiecărei poziţii pacientul este rugat să respire profund
- se renunţă la poziţiile în care pacientul prezintă disconfort sau dispnee
- este contraindicat la pacienţii cu leziuni ale măduvei spinării sau cu hipertensiune intracraniană

INTERVENTII PENTRU MENTINEREA CAILOR RESPIRTORII LIBERE

INTUBATIA

Intubaţia
orofaringiană
- realizează cu ajutorul pipei Guedel (Fig. 8)
- important este ca lungimea canulei să fie corespun-
zătoare:
- dacă este prea lungă ar putea împinge limba spre
epiglota si astfel ar obtura caile aeriene
- dacă este prea scurtă, limba nu poate fi menţinută
in partea anterioara a gurii

Fig. 8- Tehnica intubaţiei orofaringiene cu

A -tracţiunea mandibulei
B - rotaţia pipei cu 180° între arcadele dentare
C -poziţia corectă a pipei
D - hiperextensia capului pentru respiraţie
artificiala n partea anterioară a gurii

Intubaţia - este efectuată de medic sau cadre specializate pentru această manevră
traheală
- sonda de intubaţie poate fi introdusă nasotraheal (pe nas) sau orotraheal (pe gură)
 - capul se extinde mult spre spate
- se introduce lama laringoscopului în cavitatea bucată! Cu blândeţe
- se încarcă limba pe lama laringoscopului (Fig. 10)
- cu vârful lamei, prin mişcări succesive de înainte-înapoi, se agaţă epigiota care se ridică în sus,
descoperind orificiul glotic
- în cazul folosirii laringoscopului cu lamă curbă nu este necesară încărcarea epigiotei
- se introduce sonda traheală în orificiul glotei, fără a forţa
- se verifica prezenţa sondei în trahee:
-prin apăsări ritmice pe torace trebuie să se perceapă suflu de aer prin sondă
- accidentele intubaţiei traheale:
- ruperea corzilor vocale prin utilizarea unor sonde groase sau manevre brutale
- rupturi ale traheei prin utilizarea sondelor de calibru mare sau prin destinderea exagerată şi
menţinerea timp îndelungat a balonului de etanşare
- edemul de glotă după detubare

ASPIRAŢIA OROFARINGIANĂ SAU NASOFARINGIANĂ

Materiale - dispozitiv de aspiraţie
Necesare - sonde sterile (Nelaton)
- mănuşi sterile
- soluţie steriiă pentru umectarea sondei
- prosop
Intervenţiile
Asistentei -se evaluează semnele şi simptomele care indică prezenţa secretiilor in caile aeriene sup.
- se explică pacientului în ce fel acest procedeu va permite
degajarea căilor respiratorii
- se asigură intimitatea pacientului printr-un paravan
- se instalează pacientul în poziţie adecvată:
- semişezând, cu capul într-o parte - pacienţii conştienţi
- decubit lateral, cu faţa ia asistentă - pacienţii inconştienţi
- se protejează lenjeria de corp cu un prosop
- spălarea pe mâini
- îmbrăcarea mănuşilor sterile
- fixarea sondei la aparatul de aspiraţie
- măsurarea iungimii sondei, pe obraz, de la nară la tragus
- umectarea capătului liber al sondei
- introducerea sondei:
- pentru aspiraţia orofaringiană sonda se introduce pe marginea gurii ,lasand-o sa alunece
în orofaringe
- pentru aspiraţia nasofaringianâ. sonda se introduce într-o narina ,dirijând-o spre centru, de-a lungul
peretelui despărţitor al foselor nazale
- se efectuează aspiraţia timp de 15 secunde, rotind sonda pentru a extrage secreţiile de pe toată
suprafaţa , se extrage sonda
-
-
- se lasă pacientul să se odihnească 20-30 secunde
 -se clăteşte în soluţie sterilă, efectuând o aspiraţie
- se lasă pacientul să se odihnească 20-30 secunde
- dacă are canulă pentru oxigenoterapie, se reamplaseaza în acest interval
- se solicită pacientului să respire profund şi să tuşească între aspiraţii
- după terminarea aspiraţiei, se efectuează igiena bucaiă; se îndepărtează prosopul
- materialele utilizate se curăţă, se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare

DE REŢINUT:
- se vor respecta cu stricteţe măsurile de asepsie
- nu se efectuează aspiraţia în timpul introducerii sondei

TRAHEOSTOMIA

Traheostomia - constă în realizarea unui orificiu la

nivelul traheei - prin incizie chirurgicală
- şi introducerea unei canuie prin acest
orificiu în scopul asigurării respiraţiei pe
această cale
- canula corect introdusă în trahee va
avea ca efect: (Fig. 11)
- apariţia fluxului aerian zgomotos
prin canulă
- afonie
- apariţia de cele mai multe ori a tusei
- ameliorarea insuficienţei respiratorii
Rolul asis- - pregătirea materialelor şi instrumentam
tentei in - canule pentru traheostomie
efectuarea - trusă pentru traheostomie
traheostomiei - casoletă cu câmpuri sterile
- casoletă cu comprese sterile
 ASPIRATIA TRAHEOBRONSICA

SCOP
- prevenirea obstructiei cailor aeriene respiratorii prin stagnarea secretiilor ; prevenirea infctiei pulmonare
determinata tot de stagnarea secretiilor
Materile necesare
- dispoyitiv de aspiratie
- manusi sterile
- prosop
- solutie sterile pentru umectarea sondei
- comprese sterile
Interventii
- asigurarea intimitatii
- pregatirea psihica a pcientului
- pregatirea fizica – poziţie semisezanda dacă nu este contraindicată
- ansamblarea echipamentului de aspiraţie
- umectarea sondei ce urmează a fi introdusă prin canulă
- introducerea sondei prin miscari blănde in orificiul canulei
- aspirarea secretiilor timp de cel mult 10 secunde – pentru a nu produce hipoxie
- se repetă aspirarea după oxigenarea pacientului
- dupa terminarea procedurii se curăţă canula de traheostomie
De reţinut
- aspirarea secreţiilor poate accentua starea de anxietate a pacientului şi de aceea este necesarăo foarte buna
pregatire psihică a pacientului
- secreţiile trebuie considerate contaminate şi de aceea asistenta va lua masurile ce se impugn ( mască
,ochelari,manuşi de protecţie în timpul efectuării manevrei)
- tehnica se va efctua in condiţii de asepsie
- nu se aspira secreţiile in timpul introducerii sondei
- În timpul asipiraţiei sonda va fi mobilizată prin miscari de rotatie
- Sondele pentru aspiratie trebuie sa fie putin traumatizante ,rotunjite la capetele care aspiră si sterile
- Calibrul sondei sa fie adecvat,de preferat cele cu orificiu lateral
- Dupa fiecare aspiratie sonda va fi curatata cu ser fiziologic

INTERVENŢII PENTRU FAVORIZAREA OXIGENĂRII TISULARE

OXIGENOTERAPIA
Scop - asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin combaterea hipoxiei
determinată de:
- scăderea oxigenului alveolar
- diminuarea hemoglobinei
- tulburări în sistemul circulator
- probleme care interferează cu difuziunea pulmonară
Sursele, oxigen - staţie centrală de oxigen
- microstaţie
- butelie cu oxigen

Precauţii în - deoarece oxigenul favorizează combustia, prezenţa sa trebuie atenţionată

utilizarea - pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări în preajma
surselor de oxigen sursei de oxigen
- se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă
- se va evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale sintetice) şi a
materialelor inflamabile (uleiuri,alcool)
- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen
- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare, evitându-seJovirea lor în timpul
transportului
r fi aşezate în poziţie verticală, pe un suport şi fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer
sau sobă
- cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor
şi a modului de utilizare a acestora
 -buteliile de oxigen vor fi asezate in poyitie verticală,pe un suport şi fixate pe perete cu inele
metalice ,departe pe calorifer sau sobă
- cunoaşterea de catre personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor
si a modului de utilizare a acestora
Metode de a. prin sondă nazală
administrare a - este metoda cea mai frecvent utilizată
oxigenului - permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25%-45%
- poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung
- nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale
b. prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat)
- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40%-60%
- este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare
- accentuează starea de anxietate,' mai ales la copii
- poate cauza iritaţia tegumentelor feţei
- nu se va utiliza la pacienţii cu arsuri la nivelul feţei
c. ochelari pentru oxigen
- sunt .prevăzuţi cu două sonde care sa introduc în ambele nări
- se utilizează ia copii s; pacienţragitati
- sunt mai bine toleraţi de pacienţi
d. cortul de oxigen
- frecvent utilizat la ccpii
- concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50%
- are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte si se supraîncarcă cu vapori datorita faptului
că pacientul inspiră şl expiră în acelaşi mediu
- oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalaţii de răcire
- în cort se pot monta instalaţii de răcire
- în cort se pot monta instalaţii de răcire
- copiii vor fi supravegheaţi permanent, pentru a nu disloca cortul
Echipament - sursă de oxigen
necesar - umidificator (recipient oentru barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă;
administrării - sondă nazală, cateter, mască de oxigen sau cort, în funcţie de metoda aleasă
oxigenului - material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei

Intervenţiile - pregătirea psihică a pacientului asigurându măsurilor de precauţie şi aşezarea pacientului în

asistentei poziţie corespunzătoare (dacă este posibil: poziţie semişezând. care
favorizează expansiunea pulmonară)
- asamblarea echipamentului
- dezobstruarea căilor respiratorii
Măsurarea sondei
- măsurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nară la tragus
(Fig. 15)
- umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea
inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei Fig. 15 masurarea sondei
- introducerea sondei in nară şi fixarea acesteia pe obraz, cu
benzi de leucoplast (Fig. 16)
- dacă se utilizează mască de oxigen, aceasta se va aşeza
acoperind nasul şi gura pacientului şi se va fixa cu o curea In
jurul capuiui
- fixarea debitului de administrare a oxigenului, în funcţie
de prescripţia medicului
- aprecierea răspunsului terapeutic al administrării
oxigenului (observarea culorii tegumentelor, măsurarea respiraţiei
şl pulsului)
- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor
de toxicitate sau de apariţie a unor complicaţii
- supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune,
debit etc)
- acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării
oxigenului şi combaterea oricărei cauze de disconfort
- mobilizarea periodică a sondei
- scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei in cealaltă nară
Fig. 16 - fixarea sondei
- curăţirea echipamentului la terminarea tehnicii
Incidente si - dacă recipientul pentru barbotarea oxigenului se răstoarnă, lichidul poate fi împins de oxigen în
accidente căile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
- în cazul utilizării prelungite a oxigenului, în concentraţii mari sau la presiuni ridicate, pot
apărea:
- iritare locală a mucoasei
- congestie şi edemul alveolar
- hemoragie intraaiveolară
- atelectazie
- pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominal

DE REŢINUT:
- administrarea oxigenuiui se va face după permeabilizarea căilor respiratorii
- înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauţie
- pe timpul administrării se vor supraveghea atent pacientui şi echipamentul de administrare (manometrul
de presiune şi indicatorul de debit)