Farmacie clinica curs 1.

8 octombrie

Clinic- klin=pat, pharmacon=medicament. Lb greaca.

Scopul este de a dezvolta si asigura o farmacoterapie stiintifica si rationala, la nivel de individ si societate. De la
farmacia clinica exercitata la patul bonavului s-a ajuns la farmacia clinica executata in cadrul farmaciei comunitare cu
scopul consilierii pacientior, urmand apoi consilierea la domiciliu(home care.)

Farmacistul generalist clasic, isi are activitatea orientata catre medicament, -drug oriented- = prepararea, controlul
calitatii, depozitarii, conservarii medicamentelor, in conformitate cu regulile de buna practica. In schimb farmacistul
clinician, este cel care isi desfasoara activitatea orientata catre pacient cu rol in consiliere in farmacoterapie, a
pacientului si a medicului. (In mod special in spital).

s-a constatat in ultimele decenii o orientare a atentiei specialistilor de la boala a bolnav. Pe principiul ca nu se
trateaza boala ci pacientul. In etapa actuala calitatea medicamentelor este asigurata de industria farmaceutica, in
timp ce calitatea utilizarii medicamentelor este adeseori deficitara, motiv pentru care profesia de farmacist capata o
noua reorientare de la cunoasterea substantelor farmaceutice catre cunoasterea aspectelor ce tin de
farmacoterapie. Din acest motiv datorita recunoasterii riscul crescut pe care il implica o terapie complexa, s-a ajuns
la dezvoltarea acestui nou concept de farmacie clinica care are in centru sau pacientul ca si utilizator al substantelor
farmaceutice.

Factorii care au impus aparitia acestei specialitati.

1. Cresterea patologiei medicamentoase. (iatrogene- produse de medicament)

Se refera la aparitia reactiilor adverse a medicamentelor potential evitabile, si care sunt responsabile de 5 pana la
10% din totalul cazurilor de spitalizari. Privim aceste patologii din 2 puncte de vedere. Al pacientului- cresterea
numarului de decese si handicapuri fizice ca urmare a utilizari necorespunzatoare a medicamentelor, a
automedicatiei a intreruperii sau prelungirii tratamentului din proprie initiativa. Beta boc- infarc miocardic.
Antiepileptice – crize epileptice.

Dpdv al medicului – aparitia patologiei iatrogene poate fi cauzata de

 Idicatii inadecvate
 Nerespectarea contra indicatiilor
 Prelungirea nejustificata a tratamentului
 Supravegherea insuficienta
 Prescrierea dozelor excesive

Prin experienta si cunostiintele sale in domeniul farmacocineticii si monitorizarii farmacoterapiei, farmacistul

clinician aduce un plus de valoare actului de ingrijire a pacientilor contribuind astfel la rezolvarea problemelor legate
de medicament.
 2. Slaba complianta.

Apare adesea in cazul copiilor si varstnicilor.

Scaderea respectarii prescrieptiei medicale de catre bolnav devine si ea responsabila de cca

5% din internari, ceea ce atrage internarea si cresterea costurilor. Din acest motiv, din cauza amplorii consecintelor
negative ale non-compliantei, atentia sistemului sanitar, este orientata catre reteaua de profesionisti constituita din
farmacisti clinicieni si farmacisti generalisti.

3. Nevoia crescuta de informare a medicilor cu privire la farmaco terapia prescrisa ca urmare a cresterii
numarului de medicamente furnizate de industria farmaceutica dar si ca urmare a imbatranirii populatiei,
ceea e a dus la dublarea sau triplarea prescriptiilor medicale.

4. Cresterea complexitatii schemelor terapeutice, exista studii care arata ca o schema terapeutica cu mai mult
de trei medicamente risca sa nu fie respectata. (in oncologie, cardiologie, psihiatrie, terapie intensiva).
Polimedicatia determina cresterea riscului de aparitie a reactiilor adverse si a interactiunilor
medicamentoase. In aceste sectoare prezenta farmacistului cliniacian in echipa mutidisciplinara contribuie
semnificativ la optimizarea farmacoterapiei si imbunatatirii calitatii vietii.

5. Cresterea publicitatii in domeniul medicamentului. (agresiva)

6. Dorinta pacientilor de a fi cat mai implicati in propriul act terapeutic.

7. Automedicatia. – utilizarea otc-urilor dar nu numai. Si reprezinta dorinta oamenilor de a-si administra
medicamente din propria initiativa, moment in care farmacistul trebuie sa ofere orientare stiintifica.

Farmacia clinica are ca scop imbunatatirea calitativa a modului de utilizare a medicamentelor si reducerea
problemelor legate de farmacoterapia prescrisa. Principiul fundamental al farmaciei clinice, este individualizarea
farmacoterapiei. (sa fie adaptata pentru pacient), prin selectarea celui mai adecvat medicament pentru un anumit
individ.

Alt aspect ce tine de individualizare este si adm in cel mai optim moment al zilei, cu cele mai mici riscuri si cele mai
mici costuri.

Populatia tinta a farmacistului clinician – oncologie, psihiatrie, varstnici.

Datorita nevoilor particulare de informare a pacientilor in aceste ramuri, exercitarea acestei profesii trebuie sa nu
incalce teritoriul medicului. Dar contribuie la optimizarea actului terapeutic si la prevenirea patologiei iatrogene.

Atributiile farmacistului clinician.

- De cercetare = in vederea avansarii cunostiintelor in domeniul cercetarii clinice/fundamentale/preclinice si

farmacoeconomica pentru obtinerea unor medicamente cu potential terapeutic.
- Preclinic – studii pe animale. – stud toxicitatea, dozele letale etc.
- Dupa cercetarea preclinica urmeaza cea clinica in care intervine farmacistul clinician.
Fazele cercetarii clinice
1. Prima administrare a medicamentului la om, ce consta in adm acestora la un numar mic de voluntari, din
populatia tanara sanatoasa, a unor doze ascendente, pana in momentul in care apar primele efecte
secundare, (in vivo-pe om)
Scopul e de determinare a BD si farmacocineticii si dureaza intre 24-30 luni.
2. Studiul se imparte in doua subfaze 2.1. administrarea la un numar mic de bolnavi la care se determina
utilitatea medicamentului si eventualele efecte adverse. (12-24 luni)
2.2. Se lucreaza pe un numar mai mare de bolnavi (12-36 luni)
3. Investigatia clinica pe scara larga cu scopul de a determina inocuitatea si eficacitatea tratamentului.
(inocuitate= lipsa de toxicitate, siguranta)
4. Aprobarea eliberarii supravegheate la anumiti bolnavi (12-24 luni
5. Punerea in consum pe scara larga pentru determinarea eficacitatii si tox pe scara larga (12-36 uni)

Activitati de instruire. Oferirea de informatii de calitate celorlalti profesionisti din domeniul sanitar cu scopul
eficientizarii actului terapeutic. In acest scop farmacistul trebuie sa identifice nevoia de informare in diferite
categorii de solicitari, sa analizeze aceste nevoi si sa adopte o modalitate adecvata de comunicare pentru a
acoperi aceste cerinte ofeind informatii cu privire la modalitatea corecta de administrare a medicamentelor,
dezvoltarea unui plan elaborat privind doza si momentul adm privind fiecare medicament din schema
terapeutica si stabilirea precautiilor si modului de conservare a substantelor medicamentoase.