ZURBA COSMIN

CL. a V-a B

DESPRE ALTRUISM, GENEROZITATE, SPIRIT DE SACRIFICIU,

BUNATATE

Ce inseamna o fapta buna? Sa ajuti cersetorii, sa-i ajuti pe prieteni? Si daca e buna, de ce nu o faci tot
timpul? O faci daca nu ai siguranta ca cineva iti va fi recunoscator? Sau doar pentru ca e o tehnica de
supravietuire?

Se zice ca oamenii au, in general, tendinta sa evite altruismul indiferent ce castig pot primi.

Om- cuvânt care îşi are originea în latinescul „homo-hominis”. Printre înţelesurile sale, se numără şi
acesta: o persoană care se remarcă prin calităţi morale deosebite, mai ales prin cinste şi corectitudine, printr-o
bună educaţie.

Se spune: „E om, te poţi bizui pe el”, „Un om ca el mai rar”, „Şcoala te face om”. Datorită importanţei acestei
semnificaţii nobile, limba noastră a creat şi o serie întinsă de derivate. Zicem: „purtare omenească”, „omenos
(pentru omul blând, bun, cumsecade, înţelegător)”, „omeneşte” (cu omenie, cu blândeţe, cum se cuvine). Zicem
„Se poartă omeneşte”; „Ne-a primit omeneşte”. Verbul „a omeni” – a ospăta, a primi cu ospitalitate pe cineva;
substantivul „omenie” – purtare cuviincioasă, blândă, cinstire, preţuire , ospitalitate.

Omul generos este animat de dorinţa de a realiza ceva folositor pentru cei din jur, de a-i ajuta la nevoie. El
nu aşteaptă cerinţe şi rugăminţi pentru a-şi oferi ajutorul; nu-şi face calcule meschine şi nu-şi trâmbiţează
faptele. Generosul împarte oamenilor cunostinţele sale, experienţă, sfaturi, cuvinte şi fapte. Răsplata sa este
bucuria celorlalţi.

Ideea sacrificiului constă în renunţarea voită la o serie de bunuri sau plăceri pentru dobândirea altor satisfacţii
care ţin de realizarea unor idealuri înalte.

Ex. Prometeu, meşterul Manole, sacrificiul mamei pentru copil, sacrificiul pentru dreptate socială: Horia ,
Cloşca şi Crişan.

Spiritul colectiv înseamnă aprecierea deschisă şi sinceră a faptelor tale şi a celor din colectiv, participarea
dezinteresată la viaţa colectivului.

A nu lua atitudine în faţa unor greşeli, pe motivul că nu vrem să supărăm pe nimeni, a nu te interesa de
succesul clasei tale nu înseamnă spirit colectiv.

A fi timid, retras, nesociabil, înclinat spre meditaţie nu înseamnă a fi lipsit de ataşament faţă de colectiv.

Blândeţea Diferenţa între a fi blând şi a se purta blând. Blândeţea autentică (omenie) şi blândeţe prefăcută
(care ascunde cruzime sau interese): „Mâţa blândă zgârâie rău” – prefăcătorie; „Mielul blând suge la două oi” –
blândeţe interesată în scopuri individuale.
 Punctualitatea – este o dovada de responsabilitate şi de politeţe, dovedeşte onestitate, corectitudine, respectarea
cuvântului dat, spirit de ordine.

Aspectele punctualităţii: începerea orelor, întâlniri, respectarea încadrării în timp a unei activităţi,
punctualitatea atât în relaţiile cu societatea cât şi cu familia; superficialitatea este opusă puncualităţii; nu te poţi
scuza: „eu nu pot fi punctual”

„Graba strică treaba”

„Făgăduiala dată e datorie curată”