Sunteți pe pagina 1din 9

www.formaremedicala.

ro

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(1)

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(2)

1
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(3)

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(4)


Keratinocitele din structura epidermului sunt organizate in 4 straturi suprapuse: bazal,
spinos, granulos si cornos.
- Keratinocitele cornoase (corneocite) din structura
stratului cornos cu forma lamelara si sunt strans
intercalate intre ele.
- Contin filamente de keratina si o matrice interfibrilara
densa. Nu mai contin organite si nuclei.
- Contine celule turtite, cu granule care contribuie la
sudarea filamentelor de keratina
- Nucleii si organitele sunt degradate enzimatic si dispar
- Este cel mai gros strat : 50% din grosimea epidermului
- Este alcatuit din celule poligonale, voluminoase,
asezate in mozaic
- Contin tonofilamente groase si desmozomi
(dispozitive de adezivitate intercelulara) bine
reprezentati
- Alcatuit dintr-un singur rand de celule cu bogata
activitate mitotica (functia germinativa)
- Keratinocitele bazale desfasoara o intensa sinteza
proteica (incepe keratinogeneza, care se va desavarsi
in stratul cornos)

2
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(5)


• Dermul, mai dens decat
epidermul, este alcatuit in
principal din tesut
conjunctiv. In derm sunt
prezente vase sangvine, ce
asigura nutritia celor doua
straturi ale pielii si
terminatii nervoase
responsabile pentru
senzatia cutanata.
Structurile auxiliare, desi
derivate din tesut
epidermal, cum sunt
glandele sudoripare,
glandele sebacee si foliculii
pilosi, sunt localizate la nivelul dermului.
• Fibroblastele din derm sintetizeaza proteine fibroase, lungi, care alcatuiesc tesutul
conjunctiv si sunt active, in mod special, pe durata perioadelor de vindecare a leziunii
• Aproximativ 90% dintre limfocitele T intalnite in pielea normala sunt localizate la
nivelul dermului. Dermul normal contine celule cu memorie TH( helper) si
TC(citotoxic), spre deosebire de epiderm, care contine in principal celule cu memorie
TC(citotoxic).

Aspecte anatomice si fiziologice ale tegumentului(6)

3
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(7)


Functiile Tegumentului
• Avand la adult o suprafata totala cuprinsa intre 1,5 si 2
metri patrati, pielea este cel mai mare organ al corpului
uman.
• Functia principala a pielii consta in formarea unei bariere
protective intre mediul inconjurator si tesuturile interne ale
organismului. Functia fizica de bariera a pielii este datorata
in principal productiei sale de keratina, o proteina fibroasa
care intareste pielea si reduce permeabilitatea sa. Pielea
functioneaza ca o componenta periferica a sistemului
imunitar, din moment ce la nivelul pielii si al mucoaselor
sunt intalnite in mod specific, prima data, antigenele straine.
• In afara de rolurile de protectie, pielea realizeaza multe
alte functii, care sunt importante pentru mentinerea unui mediu intern stabil: reglarea
temperaturii corpului, senzatia tactila si eliminarea produsilor de degradare prin secretia
sudorala. Pielea reprezinta locatia reactiilor metabolice cheie, ca sinteza vitaminei D, iar
bogata vascularizatie ii permita sa detina rolul de rezervor sangvin.

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(1)


• Sistemul imun protejeaza organismul impotriva
microorganismelor si a altor substante straine si are rol de
aparare impotriva dezvoltarii tumorilor
• Orice substanta care activeaza sistemul imun este un antigen.
Imunitatea ereditara poate fi declansata de orice antigen, este
rapida dar nespecifica; imunitatea dobandita este declansata doar
de un antigen specific, este lenta dar mult mai specifica si include
mecanisme pentru memorarea antigenelor
• Imunitatea ereditara include bariere anatomice si fizice,
fagocitoza si inflamatia
• Raspunsurile imunitatii dobandite sunt realizate de limfocite si
pot fi clasificate ca mediate celular sau umoral
• In imunitatea umorala care reprezinta apararea principala fata de patogenii extracelulari,
limfocitele B produc anticorpi care se cupleaza cu antigenul si il marcheaza pentru a fi
distrus. Imunitatea mediata celular care este realizata de limfocitele T, conduce la distrugerea
celulelor purtatoare de antigen si reprezinta apararea principala impotriva patogenilor
intracelulari.

4
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(2)


Celulele T sunt clasificate ca celule T helper (ajutatoare), celule T
citotoxice, celule T reglatoare si celule NK/T, bazandu-se pe
functia lor imunologica:
• Celulele T helper (TH) activeaza macrofagele, limfocitele B si
alte celule T, prin producerea de substante (numite citokine) care
stimuleaza cresterea si diferentierea acestor tipuri de celule.
• Celulele T citotoxice (TC) distrug celulele purtatoare de antigen,
prin legarea directa de aceste celule si eliberarea de compusi care,
fie distrug membrana celulara a celulei tinta, fie declanseaza
apoptoza.
• Celulele T reglatoare (Treg) (anterior numite celule T
supresoare) reduc raspunsul imun adaptativ prin producerea de
substante care inhiba proliferarea celulelor TH si TC, chiar in prezenta antigenului.
• Celulele NK/T reprezinta o subgrupa a limfocitelor T care prezinta caracteristici atat ale
celulelor inflamatorii, cat si ale limfocitelor, sunt implicate in imunitatea ereditara si
dobandita.
Celulele T care nu au fost expuse la antigen din momentul parasirii timusului, sunt numite
naive. Odata activate de catre antigen, celule T si derivatele (celule diferentiate) sale se
numesc celule efectoare.

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(3)

5
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(4)

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(5)


• Mediatorii moleculari ai imunitatii sunt reprezentati de
citokine, proteinele complementului si anticorpii.
• Deoarece in fiziopatologia psoriazisului citokinelor li se atribuie o
importanta deosebita vom aprofunda in continuare rolul acestora.

• Citokinele modifica comportamentul celulelor tinta prin


influentarea reactiilor biochimice din interiorul celulei astfel:
proteinele complementului stimuleaza distrugerea antigenelor,
anticorpii recunosc si se cupleaza de antigene specifice, marcandu-
le pentru a fi distruse de alte componente ale sistemului imun
• Citokinele transforma comportamentul altor celule – incluzand in unele cazuri, celula de
origine care le-a produs. Ele isi exercita efectele prin atasarea de receptori de la nivelul
suprafetei celulei tinta. Cuplarea citokinei de receptor modifica reactiile biochimice care se
desfasoara in interiorul celulei tinta. Din cauza degradarii rapide, durata de actiune a
citokinelor este scurta, majoritatea acestora isi exercita efectele doar asupra celulelor din
imediata vecinatate.

6
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(6)

Aspecte legate de imunobiologia tegumentului (1)


Reactia tegumentului, la agresiunea unor microorganisme( non-self) sau atunci cand apare
distrugerea keratinocitelor, este una de tip inflamator. Chiar o lezare minora a
keratinocitelor le poate determina sa-si creasca sinteza de IL-1.Ca raspuns la cresterea
valorilor IL-1 apar urmatoarele aspecte:
• Celulele Langerhans imature din epiderm sunt stimulate pentru a se
matura, devenind celule dendritice, capabile sa inglobeze si sa prelucreze
antigenul, pentru a fi prezentat limfocitelor( celula prezentatoare de
antigen-CPA)
• Este stimulata cresterea, proliferarea fibroblastilor din derm si cresterea
productiei de IL-1, IL-6 si TNF-α (toate sunt citokine proinflamatorii)
• Celule endoteliului vascular sunt stimulate pentru a creste productia de
substante care le modifica permeabilitatea, aceasta la randul ei permite
celulelor inflamatorii si limfocitelor sa migreze din fluxul sangvin in
epiderm
• Granulocitele si monocitele sunt atrase in epiderm (la nivelul caruia
ajung deplasandu-se in directia cresterii concentratilor de IL-1)

Acesta este Raspunsului Imun Ereditar.


Este o aparare nespecifica, care poate retine intrusul o perioada de timp, necesara pentru ca
raspunsul imun specific sa fie generat.

7
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de imunobiologia tegumentului (2)

Aspecte legate de imunobiologia tegumentului (3)


Amplificarea raspunsului imun

Limfocitele T care au fost activate pentru un anumit antigen,atunci cand ajung in zona de
tesut afectata, elibereaza la randul lor citokine care stimuleaza keratinocitele, amplificand si
perpetuand raspunsul imun.

Rezolvarea (rezolutia) raspunsului imun

Odata ce amenintarea care a initiat raspunsul imun a fost inlaturata, raspunsul imun trebuie
sa fie incheiat, altfel tesutul va ramane intr-o stare de inflamatie cronica si poate fi permanent
afectat. Rezolutia raspunsului imun apare printr-o combinatie a mai multor mecanisme care
include:scaderea cantitatii de citokine proinflamatorii, refacerea echilibrului Th1 si Th2 si o
apoptoza normala in zona de inflamatie.

8
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro

Referinte

1. Ghiduri clinice MS

2. Ghid NICE

3. http://www.aad.org

4. www.cKs.nhs.uk

5. www.psoriasis.org

6. Al Coltoiu, Despina Mateescu, Sanda Popescu - Dermatovenerologie, Editura didactica si


pedagogica, Bucuresti 1983.

9
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.
Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor