REVOLUȚIA FRANCEZĂ. DOCUMENTE.

CĂDEREA BASTILIEI

Un cuceritor al Bastiliei vorbește*

Adunându-se la locul tradițional de protest din fața primăriei, cunoscut ca piața grevelor,
mulțimea începu căutarea muniției. În cele din urmă ajungând la Bastilia, mulțimea ceru ca
puținii paznici ai fortăreței să se predea. Un participant, Keversau, descrie aici în termeni eroici
evenimentul care va simboliza izbucnirea Revoluției-“luarea Bastiliei.”

“Armatele cu experiență călite în război nu au făcut niciodată minuni de vitejie mai

mari decât această mulțime de persoane fără conducător aparținând tuturor categoriilor
sociale, muncitori de toate breslele, majoritatea prost echipați și neîndeletniciți cu armele,
au înfruntat cu îndrăzneală focul de pe metereze și păreau să-și bată joc de trăsnetele pe
care dușmanul le azvârlea către ei. Armele lor erau de asemenea bine deservite. Cholat,
proprietarul unui magazin de vinuri, care comanda un tun instalat în grădina Arsenalului
a fost pe bună dreptate lăudat, la fel ca și Georges, un pușcaș care venise de la Brest în
aceeași dimineață și fusese rănit în coapsă.

Atacatorii, demolând primul pod basculant și aducându-și armele pe poziție

împotriva celui de-al doilea nu puteau să nu izbutească capturarea fortului. Marchizul de
Launay1 (guvernatorul Bastiliei) putea fără îndoială să fi rezistat mai viguros capturării
primului pod basculant, dar acest agent de bază al despoților, mai potrivit pentru a fi
temnicer decât comandant militar al unei fortărețe, își pierdu curând cumpătul văzându-se
înconjurat de poporul înfuriat și se grăbi să se refugieze în spatele bastioanelor sale
masive…

Poporul înfuriat de trădarea guvernatorului, care trăsese asupra reprezentanților

lor, luară aceste oferte de pace ca o altă capcană și continuară să avanseze, trăgând pe
măsură ce înaintau către podul basculant ce ducea în interiorul fortului. Un ofițer elvețian
adresându-se atacatorilor printr-un fel de deschizătură de lângă podul basculant ceru
permisiunea să părăsească fortăreața cu onoruri de război. <<Nu, nu,>>țipară ei. El trecu
apoi prin aceeași deschizătură o bucată de hârtie pe care cei de afară nu o putură citi din
cauza distanței, anunțând totodată că este dispus să se predea, dacă ei promit să nu-i
masacreze trupele…

Gărzile Franceze2, care și-au păstrat cumpătul în ceasul primejdiei, au format o

barieră umană de cealaltă parte a podului, prevenind mulțimile de atacatori să ajungă la
acesta. Această manevră prudentă a salvat viețile a mii de persoane care ar fi căzut în șanț.

1
*Traducere după textul în limba engleză și adnotări: profesor Luca Octavian
Sursa textului: Georges Pernoud and Sabine Flaissier, eds., The French Revolution , trans. Richard
Graves (New York: Capricorn Books, 1961), 31 –37, la https://chnm.gmu.edu/revolution/d/382/
REVOLUȚIA FRANCEZĂ. DOCUMENTE. CĂDEREA BASTILIEI

Circa două minute mai târziu unul dintre Invalizi3 deschise poarta din spatele
podului basculant și întrebă ce doream. <<Capitularea Bastiliei,>> a fost răspunsul, la care
el ne lăsă înăuntru…

Invalizii erau aliniați în dreapta și elvețienii în stânga. Ei aveau armele lăsate lângă
zid. Ei băteau din palme și strigau <<bravo>> asediatorilor care veneau înghesuindu-se în
fortăreață. Aceia care au venit primii au tratat inamicul cucerit omenește și au îmbrățișat
ofițerii de comandă pentru a arăta că nu exista dușmănie. Dar câțiva soldați așezați pe
platformă și care nu știau că fortăreața s-a predat și-au descărcat muschetele și imediat
după aceea poporul, înfuriat, s-a aruncat asupra Invalizilor și i-a tratat cu maximă
brutalitate. Unul dintre ei a fost masacrat, nefericitul Béquart, viteazul soldat care a servit
atât de bine orașul Paris, când a rămas mâna guvernatorului în momentul în care era pe
punctul de a arunca în aer Bastilia. Béquart, care nu trăsese un singur foc toată ziua, suferi
două împunsături de sabie și îi fu tăiată mâna din încheietură de o lovitură de sabie. După
aceea ei purtară în triumf pe străzi acea mână, căreia atât de mulți cetățeni îi datorau
siguranța lor. Béquart însuși fu târât din fortăreață și adus în Piața Grevei. Mulțimea
oarbă, confundându-l cu un tunar, îl spânzură alături de Asselin, victimă, ca și el, a unei
greșeli fatale. Toți ofițerii fură luați prizonieri și comandamentele lor fură invadate de
mulțime care sfărâmă mobila, ușile și ferestrele. În dezordinea generală, oamenii care erau
în curte traseră asupra celor care erau în locuințele soldaților și pe platformă. Câțiva au
fost uciși. Impunătorul Humbert a primit o bilă de muschetă în timp ce stătea pe platformă
și unul dintre camarazii săi a murit în brațele sale. Apoi Arné, un viteaz camarad, fixă
chipiul de grenader în vârful baionetei sale și se arătă peste vârful parapetului, riscându-și
viața pentru a opri tragerea…

În amețeala victoriei nefericiții deținuți ai temnițelor Bastiliei fuseseră uitați. Toate

cheile fuseseră purtate în triumf și a fost necesar să se forțeze ușile celulelor. Șapte
prizonieri au fost găsiți și aduși la Palatul Regal. Acești bieți camarazi erau în culmile
plăcerii și cu greu realizau că nu erau amăgirile unui vis ce s-ar fi risipit în curând. Dar
curând ei observară capul picurând al torționarului lor înfipt în vârful unei lănci deasupra
căruia era o plachetă conținând cuvintele << de Launay, guvernatorul Bastiliei,
necredinciosul și perfidul inamic al poporului.>> La această înfățișare, lacrimi de
bucurie curseră din ochii lor și ei își ridicară mâinile spre ceruri pentru a binecuvânta
primele lor momente de libertate.

Cheile fură înmânate domnului Brissot de Warville 4 , care, cu câțiva ani

înainte fusese aruncat în aceste caverne ale despotismului. Trei mii de oameni

2
*Traducere după textul în limba engleză și adnotări: profesor Luca Octavian
Sursa textului: Georges Pernoud and Sabine Flaissier, eds., The French Revolution , trans. Richard
Graves (New York: Capricorn Books, 1961), 31 –37, la https://chnm.gmu.edu/revolution/d/382/
REVOLUȚIA FRANCEZĂ. DOCUMENTE. CĂDEREA BASTILIEI

au fost trimiși să păzească aceste turnuri urâte în așteptarea eliberării unui

decret care să ordone distrugerea lor în con formitate cu dorința poporului.”

Note:

1) Bernard-René Jourdan, marchiz de Launay, era guvernatorul Bastiliei în momentul

izbucnirii Revoluției Franceze din 1789.
2) Regiment de infanterie al regilor Franței în timpul Vechiului Regim. Localizate în Paris,
Gărzile Franceze au jucat un rol important în timpul Revoluției din 1789, mulți dintre
membrii trecând de partea revoluționarilor și contribuind astfel la căderea monarhiei
absolute.
3) Nume dat militarilor pensionari ai armatei franceze.
4) Lider al grupării girondine din perioada Revoluției Franceze a fost închis o scurtă
perioadă în Bastilia pentru publicarea unui pamflet împotriva reginei.

3
*Traducere după textul în limba engleză și adnotări: profesor Luca Octavian
Sursa textului: Georges Pernoud and Sabine Flaissier, eds., The French Revolution , trans. Richard
Graves (New York: Capricorn Books, 1961), 31 –37, la https://chnm.gmu.edu/revolution/d/382/