Sunteți pe pagina 1din 21

Mărimi fizice si măsurarea lor

O mărime fizică descrie cantitativ o proprietatea a unui corp , a unei stări


sau a unui cîmp. Ea poate fi folosită ca atare sau poate fi folosită în ecuaţii ce
descriu dependenţe fizice. Important este ca unei mărimi fizice să-i fie alocată o
unitate de măsură numai aşa este posibilă cuantificarea şi valorificarea corectă
a rezultatelor măsurării.
Măsurarea reprezintă o operaţie de comparare a mărimii fizice de
măsurat cu o unitate de măsură , valoarea numerică a a mărimii măsurate
este dată de numărul ce arată de cîte ori unitatea de măsură este cuprinsă în
mărimea fizică respectivă. Mărimile fizice pot fi măsurate fie direct fie pot fi
determinate din alte mărimi măsurabile prin calcul, legătura între diferite mărimi
este stabilită de legi fizice. Obiectele însăşi, proprietăţi necuantificabile precum:
aspect , gust, miros nu sînt mărimi fizice. Măsurarea mărimilor fizice se poate
efectua manual sau automat.
Controlul mărimilor fizice reprezintă operaţia de de comparare a valorii
acestora cu valori limită dinainte stabilite, ca şi în cazul măsurării această
operaţie poate fi efectuată manual sau automat
Reglarea unei mărimi fizice se realizează tă cu un circuit de reglare şi
are ca scop menţinerea automată a valorii mărimii măsurate în limite dinainte
stabilite
Măsurarea, controlul şi reglarea unei mărimi fizice sînt operatii de
comparare care în unele situaţii se pot face direct, iar în alte cazuri
compararea este fie dificilă fie nu poate fi realizat controlul şi/sau reglarea
automată a valorii acestora motiv pentru care se foloseşte corespondenţa
proporţională dintre valoarea unei asemenea mărimi cu valoarea unei alte
mărimi fizice. Situaţia cea mai des întîlnită este cea de transformare a valoarii
unei anumite mărimi fizice neelectrice într-o mărime electrică proporţională ca
valoare. Mijloacele tehnice folosite pentru aceste transformări poartă
denumirea de senzor ( în literatura mai veche traductor). Senzorii care
transformă variaţia valorii unei radiaţii electromagnetice într-o mărime fizică
electrică proporţională poartă denumirea de detector.
Caracteristica de bază ce deosebeşte două mărimi fizice asemănătoare
este expresia valorii lor care este produsul dintre valoarea lor numerică şi
unitatea de măsură. Mărimi fizice independente , împreună cu toate mărimile
deduse din ele, formează un sistem de mărimi.

Tipul de mărime fizică


Toate mărimile fizice din care pot fi formate sume sau diferenţe cu sens
fizic sînt de acelaşi fel . De exemplu diametrul unui rezervor , lungimea unui
cablu , deschiderea aripilor unei păsări etc., sînt toate mărimi ce aparţin
categoriei „ lungimi ” . De regulă denumirea categoriei este dată de o mărime
reprezentativă. Denumirea de dimensiune , des utilizată în limbajul curent , nu
este echivalentul tipului de mărime fizică.

Măsurarea mărimii fizice, Valoarea numerică şi unitatea


de măsură

Determinarea expresieie valorice a unei mărimi fizice are loc prin


intermediul unei măsurători care presupune nişte tehnici de operare în vederea
determinării raportului dintre valoarea mărimii fizice şi valoarea unei mărimi
de comparaţie bine definită, de valoare fixă şi cunoscută, denumită unitate de
măsură sau pe scurt unitate. Măsurarea unei mărimi fizice reprezintă operaţia
prin care se stabileşte de cîte ori mărimea respectivă este mai mare sau mai
mică decît o mărime de referinţă, de aceeaşi natură, considerată ca etalon.
Rezultatul măsurării unei mărimi fizice este un număr n care reprezintă
valoarea numerică a acestei mărimi şi este dată de raportul dintre mărimea de
măsurat M şi unitatea de măsură U :

M
n
U

Valoarea mărimii fizice M se exprimă în final ca produs între valoarea


numerică a mărimii fizice măsurate n şi unitatea de măsură U:

M  n U

Relaţia de mai sus poartă denumirea de ecuaţia măsurării

Pe baza valorii mărimii pot fi făcute şi aprecieri de genul “ de 3x mai


mare decît ” , etc. Deosebirea unei mărimi de alta cu un factor de 10 este
denumită ordin de mărime, „N” ordine de mărime corespund unui factor de 10 N.
In natură există o serie de mărimi de valoare cunoscută şi invariabilă , aceste
mărimi sînt denumite constante fizice. Mărimile fizice a căror valoare nu se
schimbă în timpul evoluţiei în timp a sistemului poartă denumirea de mărimi de
conservare.
Din cauza împletirii dintre operaţia de măsurare şi stabilirea efectivă a
valorii mărimii măsurate definirea unei anumite mărimi fizice presupune
neapărat cunoaşterea şi respectarea unor reguli şi standarde tehnice aferente.
Cu toate că din punct de vedere teoretic este suficientă o singură unitate pentru
o anumită mărime fizică istoric au apărut pentru unele mărimi fizice de-a lungul
timpului mai multe unităţi de măsură, rezultatele măsurării diferă între ele
numai print-run factor numeric care are însă darul de a îngreuna calculele în
care intervine acea mărime fizică din cauza conversiilor necesare în prealabil.

Scalari şi tensori
O mărime fizică a cărei singură variabilă este valoarea mărimii ei este o
mărime scalara sau un tensor de grad “0”, dacă un tensor este caracterizat
suplimentar şi de o direcţie atunci se vorbeşte de un tensor de gradul „1”- denumit şi
vector. Există şi tensori de grade superioare, astfel un tensor de gradul „2” poate fi
reprezentat printr-o matrice. In tabelul de mai jos sint reprezentate mărimi fizice de
diferite grade

Scalar masă , temperatură


Vector forţă
Pseudovector moment de rotaţie
Tensor de gradul doi tensor inerţial
Tensor de gradul trei tensor de elasticitate

Modul de scriere
Recomandăriele de scriere care urmează au la bază reglementăti internaţionale
precum recomandări ale IPU (International Union of Pure and Applied Physics),
ISO 31/XI

Formule şi semne de unităţi


În cadrul unei ecuaţii matematice unei mărimi fizice i se asociază un
semn grafic, denumit semnul formulei, care este de regulă litera de
început , luată din alfabetul latin sau grecesc, din denumirea acelei mărimi.
Uzual pentru semnul formulei se adoptă o singură literă care pentru evitarea
unor confuzii poate fi prevăzută în unele notări cu un index. Semne
standardizate există şi pentru unităţi denumite semne unitare , acestea sînt
formate din unul sau mai multe litere greceşti şi mai rar din semne speciale.
Unităţile denumite după persoane se scriu obligatoriu cu literă mare: (W) - Watt,
(A) - Ampere, (N) - Newton. Indicarea valorii mărimii fizice se face totdeauna
ca produs între valoarea numerică şi unitate . Dacă se doreşte numai indicarea
valorii numerice atunci semnul formulei se pune in acoladă ondulată “{ } “ ,
dacă se doreşte numai indicarea unităţii atunci semnul formulei se pune în
paranteze pătrate “ [ ] “. Formal o valoarea unei mărimi fizice “M” se poate scrie
in felul urmator :

.
M = {M} [M]

de exemlu intensitatea unui curent electric de 10 Amperi poate fi scisă ca :

I = 10A ; {I} = 10 ; [I]= A

Indicarea unităţilor de măsură în paranteze pătrate , aşa cum din păcate se mai
obişnuieşte ex: [A], [kg], [C o] etc, nu este corectă. Semnul formulei se scrie cu
litere de scris cursiv ( italic) pe cînd simbolul unităţii si expresia numerică a
volorii cu litere şi cifre drepte, de exemplu semnul formulei masei este “m” pe
cînd semnul unităţii lungimii este metrul “m”. Între valoarea mărimii fizice şi
unitatea de măsură se lasă un loc gol. Excepţie de la acesată regulă o face
indicarea gradelor dacă după acestea nu urmează unităţi de măsură , de ex 90 o
, dacă în schimb urmează simbolul unităţii de măsură se lasă un loc gol, de
ex: 500 o F : cu indicaţia ca la sfîrşit de rind să nu se procedeze la despărţirea
a expresiei valorii mărimii fizice de unitatea de măsură . Semnul de formulă
pentru vectori se scriu de regulă îngroşat (bold) , uzuală este şi notarea
vectorilor cu o săgeată scrisă deasupra mărimii şi mai rar sub mărime. Pentru
tensori de treaptă superioară notarea este cu litere mari, sau cu litere mari cu
bold şi scriere fracturală , sau cu litere mari de tip serif ( cu picior) subliniate de
două ori. Modul de notare este de multe ori funcţie de tehnica de scriere folosită
, de exemplu unele variante pot fi folosite numai la scriere cu mijloace tehnice
maşinale. Trebuie menţionat că există o varietate destul de mare în ce priveşte
scrierea cursivă şi dreaptă în funcţie de specificul tehnic şi naţional . In acest
sens este bine de respectat o regulă universală şi anume “ tot ce ste variabil se
scrie cursiv (italic) tot ce este invariabil, constante, sau explicaţii se scrie cu
litere drepte ”.

Mărimi fizice ce conţin erori de măsurare


La mărimi fizice ce conţin erori de măsurare se indică valoarea
numerică urmată de regulă de valoarea erorii medii sau mai rar , atunci cînd
este cunoscută, valoarea maximă a erorii. Indicarea erorii se face prin semnul
“±”, dacă este necesară indicarea şi a simbolului unităţii de măsură atunci
valoarea mărimii fizice împreună cu valoarea erorii se pune în paranteză
rotundă, ex: (20 ± 0,2)g
Impletirea între mărimi fizice
Reprezentarea de legi ale naturii şi de dependenţe tehnice în
ecuaţii matematice se numesc ecuaţii de mărimi care nu depind de
alegerea unităţii de măsură. ex : F = ma,

Ecuaţii cu valori numerice


Ecuaţiile cu valori numerice au în faţa semnelor de formulă valori
numerice, ele sînt independente de alegerea unităţilor şi sînt valabile
numai dacă acestea sînt cunoscute, folosirea de alte unităţi duce de erori
de calcul , motiv pentru care se recomandă ca să se efectueze prima dată
calculele cu ecuaţii de mărimi iar conversia să se efectueze abia la sfîrşit .
Ecuaţiile empirice folosite in tehnică sînt ecuaţii de mărimi. O asemenea
ecuaţia este de exemplu ecuaţia de calculul a efectului Windchill care
descrie diferenţa între temperatura (T oC), măsurată a aerului în şi temperatura
percepută de om în funcţie de viteza (v) a vîntului in km/h :

WCT = 13,12 +0,6215T- 11,37 v0,16+0,3965Tv0,16

Un alt exemplu îl constituie ecuaţia de calcul a carbonului echivalent care


exprimă influenţa compoziţiei procentuală şi a grosimii (g) a oţelului, supus
îmbinării nedemontabile prin sudare, asupra sudabilităţii acestuia cu
specificaţia că această proprietate este invers proporţională cu valoarea
procentuală a carbonului echivalent.

Cech% = %C+

Operaţii matematice cu mărimi fizice


S-a dovedit că pentru mărimi fizice ajunge un număr relativ mic de operaţii
pentru a descrie toate fenomenele naturale, astfel:

- adunarea şi scăderea sînt posibile numai între mărimi de acelaşi tip

- înmulţirea şi împărţirea este posibilă nelimitat atît pentru mărimi fizice


diferite cît şi pentru mărimi de acelaşi fel, adesea produsul sau rezultatul
împărţirii este o nouă mărime fizică. În acelaşi sens este permis şi calcul
exponenţial cu exponent întreg .
- extragerea radicalului dintr-o mărime este posibilă numai atunci cînd
acesta se prezintă ca un produs de două mărimi de acelaşi fel.

- funcţii precum : exp, log, sin, cos, tan, etc se pot defini numai pentru valori
numerice şi ca atare sînt aplicabile numai mărimilor adimensionale

- valoarea diferenţială a unei mărimi fizice este de aceeaşi natură ca


mărimea îsăşi. Calculul diferenţial şi integral cu mărimi fizice este posibil
nelimitat.

Pe baza acestor reguli se poate verifica valabilitatea unei ecuaţii de mărimi.


Dacă apar operaţii matematice imposibile de efectuat atunci aceasta este un
semn sigur că o realitate a fost reprezentată greşit din punct de verere fizic.
Aceste mijloace sînt folosite şi în analiza dimensională pentru a verifica
existenţa posibilă a unor legităţi încă necunoscute.

Sisteme de mărimi şi sisteme unitare de mărimi


Sisteme de mărimi

Fiecare domeniu din tehnică şi din stiinţele naturii este descris de către un
un număr limitat de mărimi fizice care sînt legate între ele prin legi ale
naturii şi formează un sistem de mărimi. Natura mărimilor acestui sistem
se împart în mărimi de bază şi mărimi derivate. Diferenţa între acestea
constă în faptul că mărimile de bază sînt independente între ele pe cînd
mărimile derivate se prezintă ca produse intre formele exponenţiale ale
mărimilor de bază. Numărul de mărimi de bază , care defineşte gradul
sistemului de mărimi, nu este unul prestabilit.

Dimensiuni şi ecuaţii dimensionale

Dimensiunea unei mărimi fizice descrie raportarea acesteia la mărimea


fundamentală care aparţine unui sistem de mărimi prin reprezentarea
acesteia sub forma unui produs de mărimi cu factori exponenţial
denumit ecuaţie dimensională (produs dimensional) , mai jos este
prezentată o ecuaţie dimensională de gradul 3 :

G = X α •Y β • Zγ

Dimensiunea unei mărimi fizice depinde întotdeauna de mărimea de bază ,


corespunzător la schimbarea unui sistem de mărimi se schimă în condiţii
date şi dimensiunile mărimilor, în opoziţie cu aceasta natura unei
anumite mărimii nu se schimbă la schimbarea sistemului de mărimi.
Două mărimi fizice ce depind în acelaşi mod de mărimile de bază sînt
de aceeaşi dimensiune , această referire este valabilă în special la
mărimi de acelaşi fel. Evident şi mărimi aparţinînd unor categorii diferite
pot avea aceeaşi dimensiune , în schimb reversul nu este valabil
totdeuna : două mărimi cu aceleaşi dimensiuni nu sînt neapărat de
acelaşi fel. Un exemplu în acest sens îl reprezintă momentul de rotaţie şi
energia care au aceleaşi dimensiuni aparţin însă unor domenii diferite.
Mărimi ce au în sistemul de mărimi dimensiunea “1” sînt denumite
mărimi adimensionale , ele se indică fără unitate sub forma unui număr .

Sisteme unitare

Pentru a putea indica valoarea unei mărimi fizice este necesară o


unitate de măsură , motiv pentru care fiecărui sistem de mărimi îi corespunde
un sistem unitar de unităţi. Sistemele unitare de unităţi de măsură conţin
unităţi de măsură fundamentale şi unităţi de măsură derivate. Unităţile
fundamentale servesc la măsurarea unor mărimi fizice fundamentale
( denumite şi mărimi de bază deoarece nu sînt definite cu ajutorul altor mărimi )
Unităţile de mărimi derivate folosesc la măsurarea mărimilor derivate şi se
formează din cele principale sub forma unui produs de mărimi cu factori
exponenţial care poate fi eventual completat cu un factor numeric .

Sistemul internaţional unitar de unităţi de măsură - SI

Sistemul de unităţi de măsură recunoscut de majoritatea ţărilor lumii este


Sistemul internaţional unitar de unităţi- SI. Acest sistem are la bază un sistem
de mărimi de gradul şapte şi este acoperitor pentru toate domeniile fizicii.
Sistemul internaţional unitar de unităţi este coerent şi conţine cele şapte unităţile
de bază după cum urmează : “metru”, ”secundă”, ”kilogram ”, ”Amper ”, ”Kelvin”,
”mol”, ”candelă”. În tabelul de mai jos sînt redate unităţile sistemului
internaţional unitar de unităţi precum şi descrierea scurtă a a cestora.
Precursoarea sistemului unitar SI a fost sistemul unitar MKS (MKS = Metru-
Kilogram - Secundă ). La ora actuală mai este folosit , este drept foarte puţin,
sistemul unitar CGS bazat pe unităţile (CGS = Centimetru – Gram- Secundă)

Mărimi logaritmice
Mărimile logaritmice se definesc cu ajutorul funcţiilor logaritmice . In multe
domenii tehnice raporturi logaritmice între mărimile fizice sînt de interes
deosebit. Mărimile logaritmice se definesc prin funcţii logaritmice. Dacă la
formarea acestora este folosit logaritmul natural atunci unitatea este Neper
(Np), dacă este folosit logaritmul decadic unitatea este Bel (B) sau subunitatea
de zece ori mai mică - Decibel .

Mărimi de cîmp şi de energie


Mărimile de cîmp sînt folosite pentru descrierea cîmpurilor fizice. În
sisteme liniare starea energetică a acestora, măsurată prin intermediul unei
mărimi energetice, este proportională cu pătratul unei mărimi de cîmp. Fără a fi
cunoscută cu exactitate legitatea dependenţelor rezultă de aici că raportul a
două mărimi energetice este egal cu pătratul raportului mărimilor de cîmp
corespunzătoare.

Mărimi de stare şi de proces


In termodinamică se face deosebire clară între mărimi de stare şi mărimi
de proces . Mărimile de stare sînt mărimi fizice care reprezintă o proprietate a
unei stări a sistemului, se face aici deosebire între mărimi extensive şi mărimi
intensive . Mărimi extensive precum masă şi cantitate de material îşi dublează
expresia valorică la dublarea capacităţii sistemului pe cînd mărimi extensive
precum temperatura si presiunea rămîn constante. Mărimile de proces descriu
un fenomen de trecere între diferite stări de sistem de aceste mărimi aparţin în
principal mărilmile “lucru” (W) şi “căldura” (Q). Pentru a accentua caracterul lor
de mărime de proces de multe ori sînt prezentate ca mărimi diferenţiale

Principalele mărimi fizice


In continuare sint prezentate tabele cu principalele mărimi fizice sortate după
domenii ale tehnicii şi ale stiinţelor naturii după cum urmează:

- mărimi fizice de bază şi sistemul internaţional de unităţi SI


- mărimi fizice geometrice

- mărimi fizice cinematice

- mărimi fizice mecanice

- mărimi fizice termodinamice

- mărimi fizice electrice şi magnetice

- mărimi fizice atomice şi moleculare

- mărimi fizice fotometrice şi optice


- mărimi fizice nucleare

Simbol Simbol
Mărime Unitat Simbolul
ul dimensi Definiţia unităţii
fizică e unităţii
mărimii onal

Lungimea drumului parcurs de


Lungime l L metru m lumină în vacuum pe durata a
1/299 792 458 secunde

Kilogramul este egal cu masa


kilogra
Masă m M kg prototipului internaţional pentru
m
kilogram

a 9 192 631 770 -a parte a
duratei perioadei radiaţiei
secund corespunzătoare transferului
Timp t T s
ă între cele două structuri hiperfine
a stării fundamentale a atomilor
isotopului de cesiu 133C 1)

Intensitatea unui curent electric


constant ce produce pe unitatea
de lungime a doi conductori
Intensitatea electrici paraleli , aşezaţi la un
I I Amper A
curentului metru distanţă unul faţă de altul ,
infinit de lungi şi cu secţiunea
infinit de mică plasaţi în vacuum,
o forţă de 2×10−7 Newton 2)

Valoarea raportului 1/273,16 a


temperaturii termodinamice a
Temperatura
T θ Kelvin K punctului triplu a apei cu o
absolută
compoziţie izotopică bine stbilită
3)
.

Cantitatea de n N mol mol


materie Cantitatea de materie a unui
sistem format din atîtea particule
individuale cîţi atomi se găsesc în
stare nelegată în 0,012 kilograme
a isotopului de carbon – 12 4). La
folosirea termenului de Mol
trebuie specificată natura
particulelor speciilor chimice ce
pot fi electroni, atomi, ioni,
molecule, sau alte particule de
comoziţie cunoscută exact 4)

Intensitatea luminoasă a unei


surse ce emite radiaţie
Intensitatea candel monocromatică cu o frecvenţa
IV J cd
luminii ă de 540 × 1012 Hz şi o intensitate a
radiaţiei de 1/683 Watt pe
Steradian5)

1) Prin această definiţie s-a fixat valoarea vitezei luminii în vacuum c0 (o constantă fizică) la
exakt 299 792 458 m/s (= 299 792,458 km/s)
2) Prin această definiţie s-a fixat valoarea constantei magnetice μ0 (o constantă fizică) la exact
4 · π × 10−7 H/m
3) Prin această definiţie s-a fixat valoarea punctului triplu al apei la 273,16 K (= 0,01 °C). Apa
care are compoziţia izotopică corespunzătoare este Vienna Standard Mean Ocean Water
(VSMOW). Descrierea acestei norme se face prin scala internaţională de temperatură din
anul 1990 (ITS-90).
4) Prin această definiţie s-a fixat valoarea masei molare a 12C la exact 12 × 10-3 kg/mol
(12 g/mol)
5) Lungimea de undă : ca. 555 nm

Mărimi fizice geometrice


Ecuaţie
Natura Mărime Unităţi
Simbol dimensional Alte unităţi
mărimii fizică SI
ă
unghi drept
αβγ..., Radian
Unghi drept unghi de
φθ....,
1
(rad)
Grad (°), Gon (gon, g)
rotaţie
Steradian
Unghi spaţial unghi spaţial Ω, ω 1
(sr)

metru Ångström (Å) unitate


Lungime lungime l L astronomică (AU)
(m)
an lumină( ly, lyr)
parsec (pc)
metru
Lungime lăţime b L
(m) Ångström (Å)
înălţime , h metru
Lungime L
adîncime (m) Ångström (Å)
grosime,
metru
Lungime grosime de σ L
(m)) Ångström (Å)
strat
rază, Ångström (Å) unitate
metru
Lungime diametru, r L astronomică (AU)
(m)
distanţă an lumină( ly, lyr)
parsec (pc)

metru Ångström (Å) unitate


Lungime diametru d, D L astronomică (AU)
(m)
an lumină( ly, lyr)
parsec (pc)
lungime de
undă Ångström (Å), unitate
Lungime s L metru(m)
lungimea astronomică (AU), an
curbei lumină( ly, lyr), parsec (pc)
metru
Suprafaţă suprafaţă A,S L2 pătrat Ar (a), Hectar (ha)
(m2)
secţiune, metru
Suprafaţă suprafaţa S,Q L2 pătrat Barn (b)
secţiunii (m2)
volum,
metru
Volum conţinut V L3 litru (l sau L)
cub (m3)
volumic

Mărimi fizice cinematice

A
l
N t
at e
ur
a u
m n
ăr i
i t
m ă
ii ţ
i

Ti
m m
p i
n
u
t

(
m
i
n
)
,
o
r
ă

(
h
)

z
i

(
d
)
a
n

(
a
)
Ti
m m
p i
n
u
t

(
m
i
n
)
,

o
r
ă

(
h
)

z
i

(
d
)
,

a
n
(
a
)
Ti
m
p
k
i
l
o
m
e
t
r
i

p
Vi e
te
z
ă o
r
ă

(
k
m
·
h

1

)
Vi k
te i
z l
ă o
m
e
t
r
i

p
e

o
r
ă

(
k
m
·
h

1

)
A
cc
el
er

ie
A
cc
g
el
a
er
l

ie
Fr
e
s
cv −
e 1

ă
U
T
·
ur
s
aţ −
ie 1

Fr
e
cv
e

ă
ci
rc
ul
ar
ă
Fr
e
cv
e

ă
u
n
g
hi
ul
ar
ă
A
cc
el
er

ie
u
n
g
hi
ul
ar
ă
Å
n
g
L s
u t
n r
gi ö
m m
e
(
Å
)
C
o
ef
ici
e
nt
d
e
lu
n
gi
m
e
C
o
ef
ici
e
nt
d
e
lu
n
gi
m
e
C
o
ef
ici
e
nt
d
e
lu
n
gi
m
e
S
t
o
Vî k
sc e
o s
zit
at
e (
S
t
)

Mărimi fizice mecanice

Simbol Ecuaţie
Natura mărimii Mărime fizică Unităţi SI Alte unităţi
dimensională
Kilogram Gram(g), Tonă (t)
Masă masă m M
(kg) Karat metric (ct)
Forţă forţă F M L T−2 Newton (N) Dyn (dyn), Pond (p)
Forţă forţă masică Fg, G M L T−2 Newton (N) Dyn (dyn),Pond (p)
Forţă frecare FR M L T−2 Newton (N) Dyn (dyn), Pond (p)
Impuls impuls p M L T−1 N·s kg·m·s-1
Impuls şoc de forţă S,I M L T−1 N·s kg·m·s-1
Moment de
moment inerţial M L2 kg·m2
inerţie
moment de forţă
Newtonmet dynmetru (dynm)
Moment moment de M M L2 T−2
ru (Nm) pondmetru (pm)
torsiune
moment de Newtonmet
Moment M L2 T−2
torsiune ru (Nm)
Impuls de rotaţie impuls de rotaţie L M L2 T−1 kg·m2·s-1 J·s
Newtonmetru
(Nm),kilowatoră
(kWh),electronvolt
Energie lucru mecanic W,A M L2 T−2 Joule (J)
(eV),Kilopondmetru
(mkp), erg (erg).
kalorie (cal
Newtonmetru
(Nm),kilowatoră
(kWh), electronvolt
Energie energie W,E M L2 T−2 Joule (J)
(eV),Kilopondmetru
(mkp),erg (erg),
kalorie (cal)
VA,mkp·s-1,
Putere putere P M L2 T−3 Watt (W)
cal putere (PS)
Coeficient randament η 1 unu
Densitate masică densitate ρ, ρm M·L−3 kg·m-3
Volum specific volum specific v M−1·L3 m3·kg-1
bar (bar),atmosferă
fizică (atm),atmosfer
ă
Tensiune tehnică(at),Torr (Torr
presiune p M·L−1·T−2 Pascal (Pa)
mecanică ), milimetrii coloană
de mercur
(mm Hg), metri
coloană apă (mWS)
Tensiune
presiune absolută pabs M L−1 T−2 Pascal (Pa) N·m-2,Bar (bar)
mecanică
Tensiune
presiune aer pamb M L−1 T−2 Pascal (Pa) N·m-2, Bar (bar)
mecanică
diferenţă
Tensiune atmosferică de
pe M L−1 T−2 Pascal (Pa) N·m-2, Bar (bar)
mecanică presiune ,
suprapresiune
tensiune normală (
Tensiune tensiune de
σ M L−1 T−2 Pascal (Pa) N·m-2,Bar (bar)
mecanică tracţiune sau de
compresiune )
Tensiune tensiune de
τ M L−1 T−2 Pascal (Pa) N·m-2, Bar (bar)
mecanică forfecare
modul de
Modul E M L−1 T−2 N·m-2
edlsticitate
Modul modul de forfecare G M L−1 T−2 N·m-2
modul de
Modul K M L−1 T−2 N·m-2
compresibilitate
Kompressibilitate compresibilitate к, χ M−1 L T2 m2·N-1
alungire , lungire
Coeficient Є 1 Eins
relativă
alunecare,
Coeficient γ 1 Eins
forfecare
Coeficient număr Poisson μ, ν 1 Eins
vîscozitate −1 −1
Viscozitate η ML T Pa·s Poise (P)
dinamică
vîscozitate
Viscozitate ν L2 T−1 m2·s-1 Stokes (St)
cinematică
Coeficient număr Reynolds Re 1 Eins
coeficient de
Coeficient μ, f 1 Eins
frecare

Mărimi fizice termodinamice

Ecuaţie
Natura mărimii Mărime fizică Simbol Unităţi SI Alte unităţi
dimensională
temperatură Grad
Temperatură T θ
absolută Kelvin (K)
Grad Celsius (°C),
Grad Fahrenheit
diferenţă Grad
Temperatură
temperatură T θ
Kelvin (K)
(°F),
Grad Rankine
(°Ra), Grad (grd.)
Grad
temperatură-
Temperatură θ Celsius Grad Kelvin (K)
Celsius
(°C)
căldură, cantitate
Energie de căldură Q M L2 T−2 Joule (J)

energie internă
Energie U M L2 T−2 Joule (J)
Energie energie termică Eth M L2 T−2 Joule (J)
Energie potenţial chimic µ M L2 T−2 Joule (J)
Energie entalpie H M L2 T−2 Joule (J)
Putere flux de căldură Φth, Φ M L2 T−3 Watt (W) J·s-1
Entropie entropie S M L2T−2 θ−1 J·K-1
Capacitate
capacitate calorică Cth, C M L2T−2 θ−1 J·K-1
calorică
Căldură specifică căldură specifică c L2 T−2 θ−1 J·K·kg-1
Coeficient de coeficient de
θ−1 K-1
temperatură dilataţie termică
Coeficient de coeficient de
θ−1 K-1
temperatură dilataţie volumică
Conductivitate conductivitate
M L T−3 θ−1 W·K·m-1
termică termică
Coeficient de coeficient de
M T−3 θ−1 W/m2·K
temperatură transfer termic
Coeficient de coeficient de
U M T−3 θ−1 W·K·m-2
temperatură transfer termic
Rezistenţă
rezistenţă termică R M−1 T3 θ m2·W·K-1
termică
Conductivitate conductivitate
L2 T−1 m2·s-1
termică termică

Mărimi fizice electrice şi magnetice

Ecuaţie
Simb Unităţi
Natura mărimii Mărime fizică dimensiona Alte unităţi
ol SI

Intensitatea Ampere
intensitatea curentului I I Biot (Bi)
curentului electric (A)
Densitatea electrică
densitatea de curent J,j,S I·L-2 A·m-2
de curent
Coulomb
Sarcina electrică sarcina electrică Q IT A·s, Franklin (Fr)
(C)
tensiunea electrică W·A−1
Tensiunea electrică U M L2 T−3 I−1 Volt (V)
diferenţa de potenţial J·C−1
Radiant
Unghi plan faza φ 1
(rad)
Rezistenţă electrică rezistenţă ohmică R M L2 T−3 I−2 Ohm (Ω) V·A−1
Rezistenţă electrică rezistenţă oarbă X M L2 T−3 I−2 Ohm (Ω) V·A−1
rezistenţă aparentă,
Rezistenţă electrică Z M L2 T−3 I−2 Ohm (Ω) V·A−1
impedanţă
Rezistenţă electrică rezistenţă electrică
ρ M L3 T−3 I−2 Ω·m
specifică specifică
Conductivitatea conductivitatea electrică, Siemens
G M−1 L−2 T3 I2 Ω−1 , A·V−1
electrică conductivitatea activă (S)
Siemens
El. Leitwert conductivitatea oarbă B M−1 L−2 T3 I2 Ω−1 , A·V−1
(S)
conductivitatea aparentă, Siemens
El. Leitwert Y M−1 L−2 T3 I2 Ω−1 , A·V−1
admitanţă (S)
Spezifischer el. conductivitatea electrică
σ M-1 L-3 T3 I2 S·m-1
Leitwert specifică
Newton Dyn (dyn)
Kraft forţa Lorenz FL M L T−2
(N) Pond (p)
Intensitatea cîmpului intensitatea cîmpului
E M L T−3 I−1 V·m−1 N·C−1
electric electric
Fluxul electric fluxul electric Ψ IT C
densitatea fluxului electric
Densitatea fluxului
densitatea de deplasare D I L−2 T C·m−2
electric
excitare electrică
Polarizare electrică polarizare P I L−2 T C·m−2
densitatea fluxului
Densitatea fluxului Gauß (G)
magnetic, inducţia B M T−2 I−1 Tesla (T)
magnetic γ
magnetică
intensitatea cîmpului
Intensitatea cîmpului
magnetic, excitaţia H L−1 I A·m−1 Oersted (Oe)
magnetic
magnetică
Magnetizare magnetizare M L−1 I A·m−1
Weber V·s
Flux magnetic flux magnetic Φ M L2 T−2 I−1
(Wb) Maxwell (M)
Moment magnetic moment magnetic μ L2 I A·m2
Capacitate electrică capacitate electrică C M−1 L−2 T4 I2 Farad (F)
Henry
Induktivitate inductivitate L M L2 T−2 I−2 Wb·A−1
(H)
Permitivitate permitivitate ε M−1 L−3 T4 I2 F·m−1
permeabilitate
Permeabilitate μ M L T−2 I−2 H·m−1
(magnetism)
Voltampe
Putere putere aparantă S M L2 T−3
re (VA)
Putere putere reală P M L2 T−3 Watt (W) VA·cos(φ)
Putere putere oarbă Q M L2 T−3 Var (var) VA·sin(φ)
Densitatea de densitatea de încărcare
λ I T L-1 C·m-1
încărcare de linie
Densitatea de densitatea de încărcare
σ I T L-2 C·m-2
încărcare de suprafaţă
Densitatea de densitatea de încărcare
ρ I T L-3 C·m-3
încărcare de volum
Potenţial magnetic potenţial magnetic ψ I A
cîmpul potenţialului
Potenţial magnetic A I A
magnetic
Tensiune magnetică flux magnetic Θ I A AW, Aw
Weber V·s
Flux magnetic flux magnetic de inlănţuire Ψ M L2 T−2 I−1
(Wb) Maxwell (M)
Mărimi fizice atomare şi moleculare

Ecuaţie Unităţi
Natura mărimii Mărime fizică Simbol Alte unităţi
dimensională SI
Cantitatea de
cantitatea de material Mol
material n N Val (val)
(mol)
volum molar
Volum molar
Vm L2 N−1 m3·mol−1

masă molară
Masă molară M M N−1 kg·mol−1
masă atomică relativă
Masă relativă
Ar 1 1

Masă relativă masă moleculară


relativă Mr 1 1

sarcina de încărcare a
Valenţă unui ion, valenţa unei zB 1 1
substanţe B
katal
Activitate catalitică activitate catalitică z N T−1 mol·s−1
(kat)

Mărimi fizice fotometrice şi optice


Simb Ecuaţie Unităţi
Natura mărimii Mărime fizică Alte unităţi
ol dimensională SI
Lumînare Hefner
Intensitate intensitate Candela (HC)
lv J
luminoasă luminoasă (cd) Lumînare
internaţională (IC)
Lumen
Flux luminos flux luminos Фv J cd·sr
(lm)
randamentul
Randamentul luminii η M−1 L−2 T3 J lm·W−1
luminii
cantitatea de
Cantitatea de lumină Qv TJ lm·s cd·sr·s
lumină
Densitatea densitatea
Lv L−2 J cd·m−2
luminoasă luminoasă
Intensitatea intensitatea lm·m−2, Nox (nx),
Ev L2 J Lux (lx)
luminoasă luminoasă Phot (ph)
Iluminare iluminare Hv L2 T J Lx·s
Lungime focală lungime focală f L metru(m)
capacitate Dioptrie
Lungime reciprocă D L−1 m−1
refracţie (dpt)

Mărimi fizice nucleare

Natura Simb Ecuaţie


Mărime fizică Unităţi SI Alte unităţi
mărimii ol dimensională
Unitate Curie (Ci),
−1 Becquerel Stat (St), Eman
Activitate activitate A T
(Bq) (Eman),
Unitate Mache (ME)
Activitate
activitate specifică A M−1 T −1 Bq·kg
specifică
T1 Sekundă
Timp timp de înjumătăţire T
2 (s)
Sekundă
Timp durată de viaţă τ T
(s)
constantă de
Timpul reciproc λτ T −1 s−1
descompunere
Energie
doză de energie D L2 T −2 Gray (Gy) J·kg−1, Rad (rad)
specifică
Doză Sievert
doză echivalentă H L2 T −2 J·kg−1, Rem (rem)
echivalentă (Sv)
Metru
Suprafaţă secţiune activă σ L2 Barn b
pătrat(m2)

S-ar putea să vă placă și