SUBIECTUL I

Citeşte textul de mai jos.

„Miopia galopantă" coincisese cu descoperirea lui Balzac, Voltaire, Hașdeu. Tot autori fecunzi şi care mă
fascinaseră mai ales pentru vastitatea şi diversitatea lor. Din Balzac, citeam cam un volum pe zi. Ajunsese aproape o
obsesie şi, împreună cu Mircea Mărculescu, făceam propagandă şi încercam să convingem cât mai mulţi dintre colegii
noştri să-l citească. Aşa l-am atras, pentru cîteva luni, pe Jean Victor Vojen. Era un fel de ritual: în timpul recreaţiilor,
discutam ultimele descoperiri şi încercam să constituim, pe măsura puterilor noastre, repertoriul personajelor
Comediei umane. Reciteam unele nuvele care nu ne cuceriseră la prima lectură, numai pentru că nu ne aminteam exact
o replică sau o observaţie a lui Horace Bianchon. De altfel, după ce epuizasem noile volume descoperite la anticari sau
în bibliotecile care ne erau accesibile atunci, reciteam, fiecare, scrierile noastre favorite. Cred că numai în anii de liceu
am recitit de vreo cinci-şase ori Le Pere Goriot, care a rămas pentru mine cartea prin excelenţă balzaciană şi pe care
am regăsit-o întotdeauna cu aceeaşi plăcere de cîte ori, mai tîrziu, mă reapuca pasiunea de Balzac. (Ultima oară la
Paris, în 1947, cînd am început chiar să scriu o Viaţă a lui Balzac, pe care am dus-o până în 1829, anul apariţiei
romanului Les Chouans.) Dar mai cu seamă mă încântau operele fantastice: Seraphita, La Peau de chagrin, Le
Centenaire sau nuvelele mai puţin cunoscute (La vie des Martyrs, Les Proscrits etc). Mă cucerise acest gigant care se
mişca în atâtea universuri; care nu se mulţumise să „facă concurenţă stării civile", el introdusese Androginul în
literatura modernă, inventase atâtea mitologii în legătură cu „voinţa" şi „energia" omului în acţiune. Voltaire m-a atras
la început pentru că scria cu aceeaşi neegalată perfecţiune romane sau pamflete, epistole sau monografii istorice,
filozofie sau critică literară. Citisem doar câteva cărţi de Voltaire, când am cumpărat de la un anticar două volume
desperecheate din Bibliografia lui Bengesco. Le-am parcurs cu emoţie şi entuziasm. Erau înregistrate acolo sute şi sute
de lucrări, de o extremă diversitate - şi asta corespundea întocmai speranţei mele secrete că-mi va fi îngăduit a scrie
despre foarte multe lucruri, că nu voi fi silit să mă limitez la ştiinţă, bunăoară, sau la literatură sau la istorie. Voltaire a
fost prima mea întâlnire cu un enciclopedist de geniu şi cred că acesta a fost motivul pentru care l-am admirat: îmi
valida tendinţele de polihistor, îmi încuraja visurile mele de spirit universal. Dar, în fond, n-am devenit niciodată
„voltarian". Şi, cînd am descoperit alţi autori „universali", când l-am descoperit mai ales pe Papini şi, mai tîrziu, pe
Goethe, pe Leonardo da Vinci, am încetat să-l mai citesc. Hașdeu mă fermecase pentru vastitatea culturii şi
îndrăzneala ipotezelor istoriografice. Îl citeam la Biblioteca Fundaţiei Carol I, dar când, prin clasa a VIl-a, am anunţat
că voi face o conferinţă în faţa clasei, Nanu mi-a dat un cuvânt de introducere către unul din bibliotecarii Academiei
Române. M-am prezentat într-o după-amiază şi, deşi eram în uniformă de liceu, am fost primit în sala de lectură a
Academiei.
Mircea Eliade, Jurnal

A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire
la textul dat.
1. Indică sensul secvenței autori fecunzi. 8 puncte
2. Menționează anul și orașul unde Mircea Eliade a început să scrie despre viața lui Balzac. 8 puncte
3. Explică motivul pentru care Mircea Eliade l-a admirat pe Voltaire. 8 puncte
4. Precizează ce motiv literar a introdus Balzac în literatura modernă. 8 puncte
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, două trăsături ale autorului Mircea Eliade, care reies din textul dat. 8 puncte
SUBIECTUL al II-lea 20 puncte
Comentează, în minimum 10 rânduri textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice.
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Păsările negre suie în apus,
Sufletului nostru bucuros de moarte. Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Palid aşternut e şesul cu mătasă. Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus
Norilor copacii le urzesc brocarte. Foile,-n azur.

Casele-adunate, ca nişte urcioare Cine vrea să plângă, cine să jelească

Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Vie să asculte-ndemnul nenţeles,
Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare, Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Din mocirla cărui aur am băut. Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.

Tudor Arghezi, Niciodată toamna…

Pentru conținut, vei primi 16 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica
înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţi de construcţie a unui personaj dintr-
un roman psihologic studiat.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene/secvenţe comentate;
– analiza a două componente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru
construcția personajului (de exemplu: acțiune, incipit, final, conflict, tehnici narative, modalităţi de caracterizare,
perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere – 1
punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2
puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi
să dezvolte subiectul propus.