Sunteți pe pagina 1din 42

CAPITOLUL 2

METODA CONTABILITĂŢII

Conceptul de metodă în contabilitate;

Procedeele metodei contabilităţii;

Principiile generale ale contabilităţii;

Principii şi convenţii contabile;

Silogisme şi legităţi contabile;

Mobilitatea bilanţului sub influenţa operaţiunilor economice;

Sistemul de calcul contabil digrafic;

Calcule periodice de sinteză.


1
METODA UNEI ŞTIINŢE

Exprimă drumul sau


calea după care ne
conducem gândirea
pentru cercetarea
obiectului ei de studiu
2
CONCEPTUL DE METODĂ ÎN CONTABILITATE

Metoda contabilităţii reprezintă


abordarea obiectului contabilităţii
pe baza unui ansamblu de
principii, mijloace şi procedee
susceptibile să ofere o imagine
fidelă a poziţiei financiare şi a
performanţei unei entităţi.
3
Din definirea conceptului de metodă a
contabilităţii rezultă următoarele:

metoda contabilităţii este un produs al gândirii teoretice


abstracte, a unor raţionamente verificate de practică;

metoda contabilităţii pune în evidenţă existenţa legităţilor care


guvernează „materia contabilă“, obiectul contabilităţii;

obiectivul de performanţă al contabilităţii, imaginea fidelă,


poate fi realizat prin utilizarea unor tehnici, mijloace şi
procedee care operează curent în cadrul metodei (inventar,
cont, balanţe de verificare, calculaţia costurilor, bilanţ etc).
4
PROCEDEELE METODEI CONTABILITĂŢII

Procedeul exprimă maniera utilizată pentru atingerea


unui anumit scop.
Instrumentul semnifică mijlocul concret de efectuare a
lucrărilor impuse de un anumit procedeu

Categorii de procedee:

Procedee specifice (proprii) metodei contabilităţii

Procedee comune disciplinelor economice

Procedee comune tuturor ştiinţelor


5
PROCEDEE SPECIFICE (PROPRII) METODEI
CONTABILITĂŢII :

BILANŢUL - consemnează poziţia financiară a întreprinderii, evaluată în


bani, la un anumit moment al exerciţiului financiar. El realizează dubla
reprezentare a acesteia, printr-un echilibru valoric permanent stabilit
între Active, ca resurse economice, şi Capitaluri proprii şi Datorii, ca
reprezentări ale surselor de provenienţă ale activelor.

CONTUL - reprezintă un mijloc de calcul al contabilităţii care


consemnează existentul iniţial şi modificările ulterioare ale unei
substanţe de avere determinate. Spre deosebire de bilanţ care oferă
imaginea globală, de ansamblu a poziţiei financiare a entităţii economice,
contul exprimă evoluţia particulară a fiecărei componente pentru care a
fost deschis, uneori şi în etalon cantitativ.

BALANŢELE DE VERIFICARE - centralizează datele conţinute în conturi,


realizând în acelaşi timp şi o verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate

6
PROCEDEE COMUNE DISCIPLINELOR
ECONOMICE

DOCUMENTAREA – solicită existența, la baza fiecărei


operaţiuni economice înregistrate în contabilitate, a unui
document scris.

EVALUAREA - exprimarea în etalon monetar a unei


substanţe economice.

INVENTARIEREA - reprezintă procesul de constatare,


descriere şi evaluare a existentului faptic de active, datorii
și capitaluri proprii la un moment dat.

7
PROCEDEE COMUNE TUTUROR ŞTIINŢELOR
OBSERVAŢIA - exprimă faza iniţială a cercetării obiectului fiecărei
ştiinţe
RAŢIONAMENTUL - reprezintă o înlănţuire logică de judecăţi care
au drept finalitate o anumită concluzie
COMPARAŢIA - presupune alăturarea a două sau mai multe
elemente ale realităţii în scopul stabilirii asemănărilor şi deosebirilor
dintre ele
CLASIFICAREA - exprimă operaţiunea de structurare a elementelor
componente ale întregului în subdiviziuni, funcţie de anumite criterii

ANALIZA - semnifică cercetarea întregului, având la bază examinarea atentă


a fiecărei părţi componente

SINTEZA - reprezintă operaţiunea inversă analizei, judecarea fenomenelor


de la parte la întreg, de la particular la general, de la simplu la complex
8
PRINCIPIILE GENERALE ALE
CONTABILITĂŢII

·PRINCIPIUL DUBLEI REPREZENTĂRI

·PRINCIPIUL DUBLEI ÎNREGISTRĂRI

·PRINCIPIUL ÎNREGISTRĂRII SEPARATE A


TRANZACȚIILOR ȘI EVENIMENTELOR
ECONOMICE
9
PRINCIPIUL DUBLEI REPREZENTĂRI
Presupune reflectarea sau
consemnarea concomitentă a
oricărei componente a averii unei
entități economice sub două
aspecte esenţiale:

al componenţei, ca mod de alocare sau utilizare a


bunurilor, în calitatea lor de resurse economice
care încorporează beneficii sau avantaje viitoare;

al provenienţei, din care rezultă modul de


dobândire sau finanţare a aceloraşi bunuri, prin
intermediul capitalurilor proprii și datoriilor.
10
PRINCIPIUL DUBLEI REPREZENTĂRI
-relaţii de echilibru valoric

obiectul dublei
reprezentări îl • ACTIV = CAPITALURI
constituie PROPRII + DATORII
averea

obiectul dublei
reprezentări îl
• VENITURI - CHELTUIELI
constituie
procesele = REZULTATE
economice
11
PRINCIPIUL DUBLEI ÎNREGISTRĂRI

presupune înregistrarea fiecărei operaţiuni


economice în cel puţin două conturi, unul care se
debitează şi altul care se creditează.

Principiul dublei înregistrări decurge logic din


cel al dublei reprezentări

El este impus de mişcarea şi transformarea


continuă a componentelor averii în cadrul circuitului
economic.

12
PRINCIPIUL ÎNREGISTRĂRII SEPARATE A
TRANZACȚIILOR ȘI EVENIMENTELOR ECONOMICE

presupune înregistrarea tuturor


operaţiunilor economice din punctul de
vedere al fiecărui partener al unui raport
economico-juridic: furnizor şi client, debitor
şi creditor, cumpărător şi vânzător etc.
În consecinţă, orice operaţiune economică
este analizată şi înregistrată în
contabilitate, din perspectiva unui singur
titular de drepturi și obligații.
13
PRINCIPIUL ÎNREGISTRĂRII SEPARATE A
TRANZACȚIILOR ȘI EVENIMENTELOR ECONOMICE
-EXEMPLU

Aprovizionarea cu materii prime a firmei este


reflectată prin aplicarea acestui principiu, atât
în contabilitatea furnizorului, cât şi în
contabilitatea cumpărătorului.
LA FURNIZOR
- se reduc stocurile de materii prime;
-sporesc creanţele (drepturile) acestuia de a pretinde cumpărătorului să
achite contravaloarea bunurilor expediate.

LA CUMPĂRĂTOR
-sporesc stocurile de materii prime;
-sporesc datoriile faţă de furnizor, privind achitarea contravalorii
bunurilor cumpărate.
14
PRINCIPII ȘI COVENȚII CONTABILE

Reprezintă enunţuri conceptuale generale


utilizate ca sistem de referinţă pentru
obţinerea informaţiei contabile
referitoare la poziţia financiară,
performanţele şi rezultatele unei entităţi
economice.
Utilizarea lor trebuie să conducă la
obținerea unei imagini fidele
15
PRINCIPII CONTABILE
(potrivit reglementărilor româneşti)

1. Principiul continuităţii activităţii

2. Principiul permanenţei metodelor

3. Principiul prudenţei

4. Principiul contabilității de angajamente

5. Principul intangibilităţii
16
PRINCIPII CONTABILE
(potrivit reglementărilor româneşti)- continuare

6. Principiul evaluării separate a elementelor de


activ şi de pasiv

7. Principiul necompensării
8. Principiul prevalenţei economicului asupra
juridicului

9. Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost


de producție

10. Principiul pragului de semnificaţie


17
PRINCIPIUL CONTINUITĂŢII
ACTIVITĂŢII

Acest principiu porneşte de la premisa că firma îşi va continua


activitatea în viitorul previzibil, fără a intra în stare de
lichidare sau de reducere semnificativă a activităţii.

O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza


continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc
după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea
sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă
variantă realistă în afara acestora.

Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare,


ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă
presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată.
18
PRINCIPIUL PERMANENŢEI METODELOR
.
Metodele de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie
aplicate în mod consecvent de la un exercițiu
financiar la altul
• a) iniţiativa entităţii, caz în care modificarea
trebuie justificată în notele explicative la situaţiile
Modificările de financiare anuale;
politici contabile pot • b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se
fi determinate de: impune entităţii (modificare de reglementare), caz
în care modificarea nu trebuie justificată în notele
explicative, ci doar menţionată în acestea.

Modificarea de
politică contabilă la • modificare excepţională intervenită în situaţia
entităţii sau în contextul economico-financiar în
iniţiativa entităţii care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
poate fi determinată • obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante.
de:
19
Exemple de situaţii care justifică
modificarea de politici contabile
admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor
mobiliare pe termen scurt ale entităţii sau retragerea lor de la
tranzacţionare;
schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă
noile metode asigură furnizarea unor informaţii mai fidele;

fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz


în care se impune armonizarea politicilor contabile ale
societăţii absorbite cu cele ale societăţii absorbante etc.

Observatie: Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică


modificarea politicilor contabile.
20
PRINCIPIUL PRUDENŢEI
în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data
bilanţului;

trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului


financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin
evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;

trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale


apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu
financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere şi
eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze
contractuale;
trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul
exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor
pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor
de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi
pierdere.
21
PRINCIPIUL PRUDENŢEI

Ca urmare, activele Totuşi, exercitarea prudenţei nu


şi veniturile nu permite, de exemplu, constituirea de
provizioane excesive, subevaluarea
trebuie să fie
deliberată a activelor sau veniturilor, dar
supraevaluate, iar
nici supraevaluarea deliberată a
datoriile şi datoriilor sau cheltuielilor, deoarece
cheltuielile, situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi
subevaluate. nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

22
PRINCIPIUL CONTABILITĂȚII DE
ANGAJAMENTE

Efectele tranzacțiilor și ale altor


evenimente sunt recunoscute atunci
când tranzacțiile și evenimentele se
produc (și nu pe măsură ce numerarul
sau echivalentul său este încasat sau
plătit) și sunt înregistrate în
contabilitate și raportate în situațiile
financiare ale perioadei aferente.
23
PRINCIPIUL CONTABILITĂȚII DE
ANGAJAMENTE

Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile


aferente exerciţiului financiar, indiferent de data
încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor. Astfel, se
vor evidenţia în conturile de venituri şi creanţele pentru
care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 “Clienţi
- facturi de întocmit”), respectiv în conturile de cheltuieli
sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă
factura (contul 408 “Furnizori - facturi nesosite”).

În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se


efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea
bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu,
avize de însoţire a mărfii, situaţii de lucrări etc.).
24
PRINCIPIUL INTANGIBILITĂŢII
Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al
exerciţiului financiar precedent.

În cazul modificării politicilor contabile și al corectării unor


erori aferente perioadelor precedente, nu se modifică
bilanțul perioadei anterioare celei de raportare

Înregistrarea pe seama rezultatului reportat, a corectării


erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare
precedente, precum și a modificărilor politicilor contabile
nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii.
25
PRINCIPIUL EVALUĂRII SEPARATE A
ELEMENTELOR DE ACTIV ŞI DE DATORII

Conform acestui
principiu, componentele
elementelor de activ sau
de datorii trebuie
evaluate separat.
26
PRINCIPIUL NECOMPENSĂRII
Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.

Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate,


pe bază de documente justificative. Eventualele compensări între
creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea
prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea
creanțelor și veniturilor, respectiv a datoriilor şi cheltuielilor
corespunzătoare.

În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct


operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de
cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor justificative, cu
înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operaţiunilor.
Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de
servicii.
27
PRINCIPIUL PREVALENŢEI ECONOMICULUI
ASUPRA JURIDICULUI

prezentarea valorilor din cadrul


elementelor din bilanţ si contul de
profit şi pierdere se face ţinând
seama de fondul economic al
tranzacţiei sau al operaţiunii
raportate şi nu numai de forma
juridică a acestora
28
PRINCIPIUL PREVALENŢEI ECONOMICULUI
ASUPRA JURIDICULUI

Evenimentele și operațiunile economico- financiare trebuie


evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în
baza documentelor justificative. Aceste documente trebuie să
reflecte întocmai modul cum operațiunile economico-
financiare se produc, respectiv să fie în concordanță cu
realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți
trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să
respecte cadrul legal existent.
Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță
cu realitatea economică. Atunci când există diferențe între
fondul sau natura economică a unei operațiunui sau
tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în
contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului
economic al acestora.
29
EXEMPLE DE SITUAȚII CÂND SE APLICĂ PRINCIPIUL
PREVALENȚEI ECONOMICULUI ASUPRA JURIDICULUI

încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operațional


sau financiar;

încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv


consignație;

recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit și


pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans;

recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la


entități afiliate sau sub forma altor imobilizări financiare;

încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau


financiare
30
PRINCIPIUL EVALUĂRII LA COST DE
ACHIZIȚIE SAU COST DE PRODUCȚIE

presupune ca elementele prezentate în


situațiile financiare să fie evaluate, de
regulă, pe baza principiului costului de
achiziție sau al costului de producție.
Cazurile în care nu se folosește costul
de achiziție sau costul de producție
sunt cele prevăzute de normele legale.

31
PRINCIPIUL PRAGULUI DE
SEMNIFICAŢIE

Presupune ca orice element care o


valoare semnificativă să fie prezentat
distinct în cadrul situaţiilor
financiare. Elementele cu valori
nesemnificative care au aceeaşi
natură sau cu funcţii similare vor fi
însumate, nefiind necesară
prezentarea lor separată
32
TREPTELE METODEI CONTABILITĂȚII

Reprezentarea cifrică a mişcărilor


de valori sub forma unui bilanţ
mobil

Sistemul de calcul contabil digrafic

Calcule periodice de sinteză.


33
STRUCTURI BILANŢIERE

PASIVUL (compus din


ACTIVUL DATORII ȘI
reprezintă acea parte a CAPITALURI PROPRII)
bilanţului în care sunt reprezintă acea parte a
exprimate valoric bilanţului prin care este
bunurile economice ale exprimată în etalon
firmei, mijloacele cu valoric modalitatea de
care aceasta operează dobândire a bunurilor din
pentru realizarea Activ, acoperirea
obiectului său de financiară a realităţilor
activitate economice care compun
averea firmei.
34
STRUCTURA ACTIVULUI

C. CHELTUIELI ÎN
A. ACTIVE B. ACTIVE
AVANS (sau activele
IMOBILIZATE CIRCULANTE
de regularizare)
• Imobilizări • Stocuri
necorporale • Creanţe
• Imobilizări • Investiţii pe
corporale termen scurt
• Imobilizări • Casa şi conturi la
financiare bănci

35
STRUCTURA PASIVULUI (DATORIILOR ȘI
CAPITALURILOR PROPRII)
DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ
DE PÂNĂ LA UN AN

DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ


MAI MARE DE UN AN

PROVIZIOANELE

VENITURI ÎN AVANS (PASIVE DE REGULARIZARE)

CAPITAL ŞI REZERVE (CAPITALURI PROPRII)


36
CONCEPTUL DE BILANŢ

Bilanţul este un calcul periodic


de sinteză al contabilităţii obţinut
prin structurarea, agregarea şi
sistematizarea în expresie
monetară a activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii ale unei
entităţi la un moment dat.
37
ECHILIBRU BILANŢIER
ACTIV = PASIV

Din definiţia contabilităţii de “activitate


specializată în măsurarea, evaluarea,
cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute din activitatea
persoanelor juridice şi fizice”
rezultă echilibrul:

ACTIVE = DATORII + CAPITALURI PROPRII


38
BILANŢ

ACTIV BILANŢ PASIV

Existenţa averii Provenienţa averii

BUNURI CAPITALURI
PROPRII

MIJLOACE RESURSE
CREANŢE+ DATORII
TREZORERIE

MIJLOACE = RESURSE ACTIV = PASIV

39
CONCEPTELE DE VENITURI ŞI
CHELTUIELI
CHELTUIELILE reprezintă sumele ori valorile
plătite sau de plătit în cursul unei perioade ca
eforturi concretizate în: consumuri de materii
prime, materiale şi alte bunuri care dispar în
urma procesului de producţie, prestării de
servicii, sau cele legate de salarii şi contribuţii
sociale, amortizări etc.

VENITURILE sunt efecte ale eforturilor făcute


de întreprindere. Ele reprezintă resurse
reproduse şi care aparţin unităţii, consemnate în
urma vânzării de bunuri sau prestării de servicii,
precum şi atunci când unitatea obţine bunuri
din producţia proprie.

40
DEFINIŢIA CHELTUIELILOR POTRIVIT
REGLEMENTĂRILOR CONTABILE
constituie diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile

sub formă de ieşiri sau scăderi ale


valorii activelor ori creşteri ale
datoriilor

care se concretizează în reduceri


ale capitalului propriu, altele
decât cele rezultate din distribuirea
acestora către acţionari.
41
DEFINIŢIA VENITURILOR POTRIVIT
REGLEMENTĂRILOR CONTABILE
reprezintă creşteri ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile

sub formă de intrări sau creşteri ale


activelor ori descreşteri ale datoriilor,

care se concretizează în creşteri ale


capitalului propriu, altele decât
cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor.
42