Sunteți pe pagina 1din 2

SECTIA DE ARTA ORIENTALA

COVOR CHI CHI

Caucaz
secolul XIX

Colectii

Sectia de arta orientala si-a capatat autonomia abia în anul 1990. Desprinderea sa de Galeria
de arta universala a consfintit printr-un act administrativ o mai veche stare de fapt: existenta
în cadrul Galeriei a unei colectii restrînse (cca 2600 obiecte), dar specializate în arta orientala.
Sectia însumeaza acum cel mai reprezentativ lot de piese din Orientul islamic, China si
Japonia, aflat în posesia unui muzeu National din România.

În momentul fondarii, muzeului nou creat i-au fost atribuite prin decrete ale Consiliului de
Ministri si o seama de obiecte de arta orientala. Parte din ele fusesera confiscate sau adunate
din institutii publice, ministere, resedinte regale sau mici muzee bucurestene. Tinînd seama de
istoria zbuciumata a României postbelice, cînd multe colectii particulare au fost fie distruse,
fie furate sau imprastiate, ne putem explica numarul redus de lucrari care s-au sustras în final
sortii comune oamenilor si lucrurilor, ajungînd în patrimoniul muzeal.

Colectia de arta orientala a crescut lent, în jurul a doua zone majore de interes cultural: zona
de arta islamica si cea reprezentata de artele Chinei si Japoniei. În legatura directa cu
realitatea istorica si sociala româneasca, ce a stat sub semnul unor relatii mai strînse cu
Orientul Apropiat, putem distinge o evolutie diferita a modului în care s-au format colectiile
de arta islamica si extrem-orientala.

Cele circa 400 de covoare, de o mare diversitate tipologica alcatuiesc fondul de baza al
sectorului oriental. De la piese tribale pîna la covoare de matase iraniene sau turcesti, de la
covoare “de Transilvania” din secolul al XVII-lea pîna la exemplare de lux, recente, daruite
de ultimul sah al Iranului fostului presedinte Nicolae Ceausescu, colectia permite o ilustrare,
daca nu completa în orice caz satisfacatoare, a celor mai diverse tendinte ale acestei arte în
Turcia, Caucaz, Asia Centrala si Iran.

Un alt domeniu al artei islamice care a atras atentia amatorilor de arta români, bine
reprezentat în colectia muzeului, este acela al tesaturilor si broderiilor provenind, majoritatea,
din Turcia si Asia Centrala.

Spre deosebire de arta Orientului islamic, arta Extremului Orient a intrat mai tîrziu în sfera de
preocupari a colectionarilor români. Contactele comerciale si calatoriile au deschis noi
orizonturi culturale în Europa sfîrsitului de secol XIX. Civilizatiile “exotice" ale Asiei au
inflacarat si imaginatia oamenilor de cultura români, îndeosebi a literatilor, la începutul
secolului. Dar posibilitatile financiare mai limitate ale amatorului de arta român explica si
caracterul colectiilor, în care predomina piesele mai mici.

Nucleul primei expuneri mai importante, din anul 1954, în cadrul Galeriei de arta universala,
era constituit în primul rînd din piesele care apartinusera Casei regale a României: obiecte de
colectie ce împodobisera castelele din Sinaia si Savîrsin, sau resedintele din Bucuresti - în
special palatul Cotroceni. De la început, expunerea s-a bucurat de succes pentru colectia
destul de substantiala de obiecte din jad, nefrit, agata, cuart, coral. Cele aproximativ 200 de
exemplare, de valoare artistica variabila au fost lucrate in China, cu exceptia cîtorva piese ce
provin din Japonia sfîrsitului epocii Meiji. Ele ofera o imagine destul de cuprinzatoare a
varietatii de forme si teme iconografice ce caracterizeaza mestesugul sculptarii jadului în
ultima parte a dinastiei Qing.

În afara de fondul regal, în care mai figurau piese din portelan, metal, armuri, broderii si
cîteva picturi, sursa cea mai consistenta pentru formarea primului ansamblu de pictura chineza
si japoneza a fost colectia profesorului si academicianului dr. Stefan Nicolau (1896-1967).
Creator al scolii românesti de inframicrobiologie, profesorul Nicolau a activat 20 de ani la
Londra si Paris, în Institutului Pasteur. Pasionat de civilizatiile Extremului-Orient, el si-a
alcatuit o colectie, în special prin achizitii de pe piata pariziana, care reflecta mai mult gustul
sau personal decît criterii precise de selectie. În 1949, el doneaza muzeului si ulterior vinde
aceleiasi institutii un numar de 76 picturi chineze si mai ales japoneze. Exemplarele cele mai
interesante graviteaza în jurul scolilor Kano.

Un ansamblu de 75 de piese - fildesuri si portelanuri chineze si japoneze, sculptura în lemn si


cîteva importante piese textile provine de la muzeul Toma Stelian.

În 1973 muzeul s-a îmbogatit cu aproape 500 de obiecte de arta chineza si mai ales japoneza:
pictura, ceramica si portelan, arme, sculptura, textile. Piesele au fost achizitionate de catre
autoritati în cadrul operatiunii legate de lichidarea succesiunii generalului Gheorghe
Bagulescu (1896-1963), atasat militar si ambasador al României la Tokyo între anii 1934-
1939 si respectiv 1941-1943. Foarte interesat de cultura nipona, Gh. Bagulescu a desfasurat la
Tokyo o sustinuta activitate de colectionar si literat. În 1939 el organizeaza la Bucuresti cea
mai ampla expozitie dedicata în exclusivitate civilizatiilor Orientului îndepartat: intentia
declarata a colectionarului român era aceea de a infiinta un muzeu al artelor chineze si
japoneze, primul de acest fel din România. Al doilea razboi mondial, precum si autoexilarea
generalului Bagulescu la Nisa, dupa 1946, au dus la imprastierea unei bune parti din acest
ansamblu si la zadarnicirea eforturilor sale de a înzestra tara cu un muzeu oriental. De departe
cea mai cuprinzatoare si mai variata colectie de arta extrem-orientala care a intrat in
patrimoniul Muzeului National de Arta al României, ea oglindeste preocuparile culturale ale
posesorului ei.

În ultimii ani, muzeografii Sectiei de arta orientala au depus eforturi în vederea achizitionarii
de obiecte aflate în posesia unor persoane particulare, a reconstituirii patrimoniului de arta
orientala al muzeului, înca dispersat, precum si a cercetarii lui cît mai aprofundate.