Sunteți pe pagina 1din 70

LUCRARE DE LICENŢĂ

CRAIOVA 2015
Conflictul de interese intre
asociati
NNT

2015

2
CUPRINS

CAPITOLUL I - 1.1. Noţiuni introductive 7


Secţiunea1.1.1-Concept.Înţelesul termenului,,conflict,, 7
1.1.2.Clasificarea conflictelor 8
Secţiunea 1.2.-Principiile ce stau la baza societăţilor 9
1.2.1.Poziţia doctrinei faţa de principiul salvgardării
societăţii 10
1.2.2.În căutarea interesului social-busolă a societăţii 10
1.2.3.Principiul preeminenţei interesului social 14
1.2.4.Principiul superiorităţii interesului social versus
principiul majorităţii 15
Secţiunea 1.3.-Consideraţii generale cu privire la conflictul de
interese 16
1.3.1.Natura conflictului de interese 16
1.3.2.Fundamentul conflictului de interese 17

CAPITOLUL II - Conflictul de interese în sectorul privat şi public


Secţiunea 2.1.-Premisă 18
Secţiunea 2.2.-Conceptul-,,conflictul de interese,, 19
Secţiunea 2.3.Sectorul privat-Doctrină şi jurisprudenţă 21
Secţiunea 2.4.Sectorul public-Doctrină şi jurisprudenţă 24

3
Secţiunea 2.5.-Declaraţia de interese 27

CAPITOLUL III - Conflictul de interese în sensul art 215 Codul


Civil. Delimitări
Secţiunea 3.1.-Premisă 29
Secţiunea 3.2.-Delimitarea conflictului de interese faţă de
contrarietatea de interese 30
Secţiunea 3.3.-Diferenţa dintre conflictul de interese şi
incompatibilitate -Doctrină şi practică 35
Secţiunea 3.4.-Conflictul de interese versus concurenţa neloială 35
3.4.1.Considerente generale privind concurenţa neloială 35
3.4.2.Diferenţa dintre conflictul de interese şi concurenţa
neloială 36
Secţiunea 3.5.-Conflictul de interese apărut în urma exercitării
dreptului de vot. Abuzul de drept 36

CAPITOLUL IV - Cazuri de apariţie a conflictului de interese

Secţiunea 4.1.-Conflictul dintre asociaţi şi societate-Doctrină şi


jurisprudenţă 38
Secţiunea 4.2. Conflictul dintre administrator şi societate-Doctrină şi
jurisprudenţă 46

4
CAPITOLUL V- Răspunderea juridică a persoanelor aflate în
conflict de interese cu interesul social al societăţii
Secţiunea 5.1.-Elementele raportului juridic de răspundere 58
5.1.1.Subiecţii raportului juridic de răspundere fondat pe
conflictul de interese 58
5.1.2.Obiectul raportului juridic de răspundere întemeiat pe
conflictul de interese 59
5.1.3.Conţinutul raportului juridic de răspundere bazat pe
conflictul de interese 60
5.1.4.Sancţiunea raportului juridic întemeiat pe conflictului
de interese între asociaţi 60
Secţiunea 5.2.
Formele răspunderii juridice a fondatorilor,asociaţilor ,membrilor
consililui de administraţie,administratorului şi consiliului de
supraveghere 61
5.2.1.Răspunderea civilă 62
5.2.2.Răspundera penală 63

CAPITOLUL VI – CONCLUZII 65

Bibliografie 68

5
INTRODUCERE

În materia societăţilor legislaţia a fost şi continuă să fie într-o continuă


evoluţie.

Această lucrare îşi propune să evidenţieze acele situaţii în care apar


conflictele de interese între asociaţi,făcând o analiză a acestora în cele 5 capitole
de prezentare.

În primul capitol al lucrării prezentăm noţiuni introductive ,analizând


înţelesul termenului,clasificarea conflictelor dar şi principiile care stau la baza
constituirii societăţilor.

În cel de-al doilea capitol analizăm existenta conflictului de interese atât în


sectorul public cât şi în sectorul privat.

În doctrină s-au dovedit des întâlnite conflictele de interese din cadrul unei
societăţi în special în cadrul societăţilor cu răspundere limitată sau societăţilor
pe acţiuni.

Noţiunea de conflict de interese îşi are originea în sectorul


public,reprezentând iniţial punctul de plecare în analiza cauzelor de
favoritism,corupţie şi fraudă.

Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana care exercită o


demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natura
patrimonială,care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor
care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

În cel de-al treilea capitol analizăm conflictul de interese din perspectiva art
215 Cod civil şi deosebirile existente faţă de contrarietatea de interese şi
concurenţa neloială.

În cel de al patrulea capitol facem o scurtă prezentare a cazurilor de apariţie a


conflictului de interese mai exact între asociat şi societate cât şi între societate şi
administrator.

6
În capitolul final am analizat răspunderea juridică a persoanelor aflate în
conflict de interese cu interesul social al societăţii,făcând o trecere în revistă a
răspunderii civile dar şi a răspunderii penale.

Tema acestei lucrări de licenţă este ,,conflictul de interese între asociaţi,,şi am


ales-o pentru că este o problemă tot mai des întâlnită în practică.

Această problemă este de actualitate atât în domeniul privat cât şi în


domeniul public aşa cum rezultă şi din conţinutul lucrării.

Conflictele între asociaţi sunt inevitabile,fie că este vorba societatea în nume


colectiv unde elementul personal predomină şi asociaţii se cunosc,fie că este
vorba de societate pe acţiuni unde asociaţii nu relaţionează ca şi în cazul
precedent.

Întrucât între asociaţi este o luptă continuă pentru satisfacerea propriului


interes înţelegem că avem nevoie de existenţa unor principii generale pentru a
exista un echilibru în cadrul societăţii pentru a se evita producerea unor conflicte
de interese.

Conflictul de interese este privit ca o situaţie juridică extrem de dăunătoare


pentru societate ,putând da naştere unor situaţii radicale ,precum retragerea sau
excluderea asociaţilor sau dizolvarea societăţii ,fiind în măsură să creeze chiar
suprimarea lui affectio societatis.

Societăţile există datorită voinţei asociaţilor,voinţă exprimată atât la momentul


constituirii cât şi pe parcursul funcţionării acestora.Indiferent de forma
societăţii,asociaţii sunt motivaţi de un interes personal.

Interesul social ca noţiune specifică dreptului societăţilor,este destinat


protecţiei asociaţilor

7
CAPITOLUL I

1.1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1.1.Concept.

Termenul de „conflict” îşi are originea în latinescul ,,conflictus’’, care


semnifică ciocnire,luptă, confruntare deschisă.

În accepţiunea contemporană, însăşi, noţiunea de conflict semnifică întâlnirea


unor sentimente, valori sau interese contrare, care se opun. În interacţiunea
dintre două sau mai multe persoane, fiecare se prezintă cu bagajul său de
informaţii, diferite sau diferit procesate, de motive, interese, aşteptări,
convingeri, credinţe, atitudini, valori, opţiuni.

Într-o formulare simplă, conflictul este expresia pluralismului


intereselor,aspiraţilor, aşteptărilor sau opţiunilor divergente. conștiente de
potențiale incompatibilități viitoare, în care fiecare parte dorește să ocupe o
poziție care este incompatibilă cu dorințele celorlalți(Boulding).

Prin urmare, pentru ca o anumită situație să poată fi numită conflictuală, avem


nevoie de două părți conștiente de pozițiile lor, cu interese incompatibile care să
intre în anumite polemici(fizice, virtuale, sentimentale, etc). Conflictul,potrivit
DEX, înseamnă ceartă,dezacord, ciocnire de interese ş.a1.

Zeno-Daniel Șuștac și Claudiu Ignat în lucrarea "Modalități alternative de


soluționare a conflictelor (ADR)" au definit conflictul ca fiind "un fenomen
social contextual determinat de ciocnirea dintre interesele, conceptele si nevoile
unor persoane sau grupuri atunci când acestea intra în contact şi au obiective
diferite sau aparent diferite,,.

În opinia noastră,conceptul de conflict presupune neconcordanţe de opinii


sau neînţelegeri între două sau mai multe părţi, care ar trebui soluţionate într-o
manieră reglementată de lege.

1
E.Derşidan,Dicţionar,Termeni juridici uzuali Ed Proteus ,Bucureşti 2006 pag 94

8
Din punct de vedere juridic, al dreptului civil ,conflictul poate îmbraca două
aspecte:litigiu şi proces.De asemenea conflictul presupune aceea că relaţia de
interdependenţă dintre două părţi devine incompatibilă din cauza diferenţelor de
opinie.

Din punct de vedere al dreptului societar nu putem vorbi de un simplu


conflict ci de un conflict de interese întrucât în cadrul unei societăţi pot apărea
frecvent interese contrare între asociaţi.

Astfel am definit noţiunea conflictului de interese în cadrul raportului juridic


de drept societar ca fiind situaţia juridică în care se află fondatorul,asociatul
(acţionarul) sau membru organului executiv-administrator,membru al
directoratului ,al consiliului de supraveghere-având ,potrivit legii sau actului
constitutiv ,un interes individual patrimonial sau moral contrar interesului social
al societăţii,în care persoana implicată este obligată să se abţină de la exerciţiul
funcţiei şi să informeze organul societar despre ivirea conflictului de interese.2

1.1.2.Clasificarea conflictelor:

1)Din punct de vedere al esenţei lor conflictele pot fi:

- esenţiale (de substanţă) generate de existenţa unor obiective diferite


- afective, generate de stări emoţionale care vizează relaţiile interpersonale
- de manipuare

-pseudo-conflicte

2)Din punct de vedere al subiecţilor aflaţi in conflict pot exista următoarele


categorii de conflicte:

- conflictul individual interior


- conflictul dintre indivizii din acelaşi grup
- din grupuri diferite
- din organizaţii diferite
- conflictul dintre indivizi si grupuri
- conflictul intergrupuri
- conflictul dintre organizaţii

2
M.Bratiş,Conflictul de interese în domeniul societăţilor comerciale,răspunderea persoanelor şi sancţiunile
aplicabile deciziilor adoptate în conditiile constatării conflictului de interese, în Conferinţa Internaţională
bilenară ,Timişoara 2011 ,Ed Universul Juridic 2011, pag 149

9
3)Din punct de vedere al efectelor generale ale acestora, există conflicte :

- distructive
- benefice

În funcţie de localizarea lor în spaţiul social, conflictele se pot produce la


orice nivel al unor organizării sociale: de la cel specific raport interindividual şi
intragrupal (între prieteni, soţ-soţie, între membrii unui compartiment funcţional
ş.a.m.d.), la nivel organizaţional (între conducerea administrativă şi specialişti,
între sindicate şi patronat,între salariaţi şi lideri sindicali etc.) sau la nivel
macrosocial (între grupuri sau partide cu interese politice diferite sau între
grupuri şi categorii sociale cu interese divergente, de genul celor dintre o
confederaţie sindicală şi Guvern).

1.2.Pricipiile ce stau la baza societăţilor

Societăţile există datorită voinţei asociaţilor,voinţă exprimată atât la


momentul constituirii cât şi pe parcursul funcţionării acestora.

Indiferent de forma societăţii,asociaţii sunt motivaţi de un interes


personal.Este adevărat că la momentul constituirii există un consens ,evidenţiat
prin elementele specifice contractului de societate(aportul asociaţilor,affectio
societatis ,realizarea şi împărţirea beneficilor),însă acestea au la acest moment
un caracter static ,fără a da naştere la acte comune,cu excepţia celor care privesc
dobândirea personalităţii juridice.

După aceea asociaţii îşi vor exprima ,,individualitatea,, născându-se


contrarietatea de interese.Structura societăţii este vie,ea existând datorită voinţei
asociaţilor.

Conflictele între asociaţi sunt inevitabile,fie că este vorba societatea în nume


colectiv unde elementul personal predomină şi asociaţii se cunosc,fie că este
vorba de societate pe acţiuni unde asociaţii nu relaţionează ca şi în cazul
precedent.

Întrucât între asociaţi este o luptă continuă pentru satisfacerea propriului


interes înţelegem că avem nevoie de existenţa unor principii generale pentru a
exista un echilibru în cadrul societăţii.

10
1.2.1.Poziţia doctrinei faţă de principiul salvgardării societăţii

În literatura juridică străină ,dar şi română au fost exprimate opinii în sensul


că trebuie acceptată şi fundamentată salvgardarea societăţii.

Motiv pentru care s-a susţinut că ,,raţiunea salvgardării instituţiei societare


impune ca, dacă este posibil din punct de vedere legal o problemă apărută la
nivelul unuia dintre raporturile juridice societare radiale să se rezolve la acelaşi
nivel fără a afecta întregul lanţ societar stabilit între asociaţi în vederea
producerii efectelor juridice specifice,,3 .

Tot în doctrină s-a mai afirmat că în lipsa lui affectio societatis interesul social
este criteriul în funcţie de care societatea există sau dimpotrivă este dizolvată.

1.2.2.În căutarea interesului social-busolă a societăţii

Interesul social este nu poate fi evitat în dreptul societar însă este foarte
dificil să i se contureze o definiţie.

Interesul social este,,o busolă’’utilizată de Legea societăţilor pentru a putea


fi deterninate limitele mandatului social,pentru a se stabili condiţiile cu privire la
vot sau pentru a incrimina abuzul de bunuri şi credit al societăţii.Pentru a putea
defini acest interes social considerăm utilă identificarea în cuprinsul Legii
31/1990, a texelor de lege care fac trimitere la intersul social astfel:

-,,Asociatul care,într-o operaţiune determinată, are pe cont propriu sau pe contul


altuia,interese contrare acelora ale societăţii,nu poate lua parte la nicio
deliberare su decizie privind această operaţiune’’.(art.79 alin 1)

-,,Nici un asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai mult decât i s-a fixat
pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul
societăţii.(art 81 alin 1),,

3
C Predoiu, Gh. Piperea, în St. D. Cărpenaru, S. David, C Predoiu, Gh. Piperea, Legea societăţilor comerciale. Comentarii pe
articole, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, pag. 842

11
-,,Acţionarul care,într-o anumită operaţiune, are, fie personal,fie ca mandatar al
unei alte persoane,un interes contrar aceluia al societăţii,va trebui să se abţină de
la deliberările privind acea operaţiune.(art.127 alin 1)’’

-,,Administratorul nu încalcă obligaţia prevăzută la alin 1,dacă în momentul


luării unei decizii de afaceri el este în mod rezonabil îndreptăţit sa considere că
acţionează în interesul societăţii şi pe baza unor informaţii adecvate
(art 1441 alin 2)’’

-Membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu loialitate ,în


interesul societăţii.(art 1441 alin 4)’’

-,,Administratotul care are într-o anumită operaţiune,direct sau indirect ,interese


contrare intereselor societăţii trebuie să îi înştiinţeze despre aceasta pe ceilalţi
administratori şi pe cenzori sau auditorii interni şi să nu ia parte la nicio
deliberare privitoare la aceasta operaţiune.(art 1443 alin 1),,.

-,,În cazuri excepţionale ,când interesul societăţii o cere,consiliul de


supraveghere poate convoca adunarea generală a acţionarilor(art 1539alin 2),,

Noţiunea este amplu folosită de jurisprudenţă pentru stabilirea abuzului de


majoritate sau abuzul de minoritate,pentru adoptarea excluderii ca
remediu,pentru verificarea validităţii clauzelor statuare şi a pactelor extrastatuare
sau pentru intervenţii îndrăzneţe în viaţa societară,cum este administrarea
provizorie judiciară.4

Pornind de la principiul instituit în Vechiul cod civil ,în art 1492,înţelegem că


la baza unei societăţi trebuie să stea folosul comun al părţilor,adică societatea se
constituie ca în urma activităţilor comerciale realizate părţile,respectiv asociaţii
să obţină beneficii.

Putem spune că societate este un bun al asociaţilor constituit în jurul unui nod
de contracte5,care are ca şi fundament dreptul de proprietate al asociaţilor şi
mandatul dat administratorilor.

Participarea la scopul comun al societăţii,îmbogăţirea asociaţilor prin


participarea la beneficii,transformă contractul de societate într-un act colectiv.

4
R.Catană,Dreptul societăţilor comerciale,Probleme actuale privind societăţile pe acţiuni ,Democraţia
acţionarială ,Ed Sfera ,Cluj-Napoca pag127
5
Idem

12
Faptul că retragerea sau excluderea nu conduc în principiu la dizolvarea
societăţii reprezintă o consecinţă a drepturilor celorlalţi asociaţi de a urmări în
continuare interesul comun.

În doctrină noţiunea de interes comun al societăţii include şi interesul comun


al asociaţilor întrucât ei îşi sporesc patrimoniul personal dacă societatea
prosperă.Aceasta presupune pe de o parte dorinţa asociaţilor de a se îmbogăţii
prin utilizarea intrumentului societar şi pe de altă parte împărţeala loială a
beneficiilor conformă cu prevederile legii şi ale actului constitutiv.

O condiţie esenţială este ca sporirea patrimoniului asociaţilor să fie legală şi


morală fapt ce rezultă din obiectul de activitate şi face obiectul de control al
judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului.6

Cu alte cuvinte ,interesul social este expresia intereselor acţionarilor


subsumate noţiunii affectio societatis,astfel că intenţia comună a acţionarilor de
a se asocia şi desfăşura în comun o activitate comercială pentru a obţine profit se
metamorfozează ca şi direcţie ,scop al societăţii.7

Vom reţine faptul că interesul social este unic ,neputând susţine cu


argumente jurdice caracterul general8 ori particular dar există şi un interes
comun asociaţilor. Diferenţierea dintre cele două este evidentă în cazul
hotărârilor luate de o majoritate în defavoarea unei minorităţi.

Curtea de Casaţie din Franţa ,în mod constant, a apreciat că abuzul de


majoritate există atunci când o hotărâre a fost luată contrar interesului general al
societăţii şi în unicul scop de a favoriza membrii majorităţii în detrimentul
minorităţii.9

Prin această definiţie jurisprudenţială s-a pus în lumină conflictul de interese


între acţionari ,astfel că principiul de guvernare majoritară ,menit a servi
interesului tuturor acţionarilor este deturnat ,fiind folosit ,,în unicul scop de a
favoriza membrii majorităţii în detrimentul minorităţii.’’10

S-a considerat că teoria abuzului de majoritate răspunde necesităţii de a


înlătura conflictele de interese dintre acţionari care produc o ruptură voită a
comunităţii de interese între acţionari.

6
R.Catană, op cit pag 128

7
Lucian Săuleanu ,Societăţi comerciale .Studii.Ed-Universul Juridic 2012 pag 11
8
Se mai foloseşte sintagma:,,interes general al societăţii,,
9
Dominique Schmidt,Les conflits d'intérêts dans la société anonyme.pag 314,Jolly,Paris 2004
10
Lucian Săuleanu, op cit pag 12

13
Definiţia jurisdicţională a abuzului nu se mulţumeşte cu constatarea acestei
rupturi ci a considerat că o hotărâre trebuie luată contrar interesului general al
societăţii.

S-a susţinut că noţiunea de interes social are două elemente componente,iar


dacă unul lipseşte ,interesul social nu poate fi realizat:

1. Interesul acţionarilor care exprimă scopul urmărit de societate ,ceea ce


înseamnă că mărirea patrimoniului personal rezultă din marirea
patrimoniului social
2. Interesele comune care există între acţionari exprimă legătura care
există între aceştia ,fiecare dintre ei beneficiind de o parte din
patrimoniul social

Datorită acestor două elemente există trei posibilităţi cu privire la interesul


social:

a. Fie interesul social este dat numai de primul element,adică de


îmbogăţirea socială,ceea ce înseamnă că orice hotărâre care ar sărăci
societatea ar fi contrară interesului social
b. Fie interesul social este dat de al doilea element ,adică împărţeala corectă
a beneficiilor ceea ce presupune o favorizarea a acţionarilor majoritari în
detrimentul celor minoritari
c. Interesul social se indentifică cu îmbogărirea societăţii şi a acţionarilor
,ceea ce presupune că orice hotărâre care nu satisface interesele anumitor
categorii de persoane care au legătură cu societatea cum ar fi
clienţii,creditorii, ar fi contrară.

S-a susţinut că cele prezentate pun într-o parte interesul social şi în altă parte
egalitatea de tratament a asociaţilor astfel că apare întrebarea cum ar putea fi
acestea soluţionate prin aceeaşi adunare generală. Motiv pentru care s-a
considerat că ar fi suficient pentru a caracteriza abuzul, să se decidă că
majoritatea a decis în unicul scop de a-i favoriza pe membrii săi în defavoarea
minoritarilor iar adăugarea ca şi condiţie suplimentară atentarea la interesul
social apare inoportun şi inutil11.Autorul citat reţine faptul că interesul social
grupează doar cele două elemente,îmbogăţirea socială şi împărţeala sa
corectă,admiţând că asociaţii sunt legaţi prin intermediul acestora printr-un
interes comun. Nu împărtăşim acest punct de vedere12care scoate în evidenţă
doar interesul comun,fiind de acord cu cea de a treia posibilitate prezentată mai
sus indentificând interesul social cu doar cu îmbogăţirea socială şi împărţeala
corectă a sa ,în sfera de cuprindere intrând şi amonizarea intereselor care rezultă

11
Dominique Schmidt op cit,pag319
12
Lucian Săuleanu,.op cit.pag 13

14
din celelalte raporturi juridice ale societăţii cu creditorii,clienţii,acestea urmând
a fi supuse analizei de la caz la caz.

Întrucât există un interes comun există şi o egalitate între asociaţi care


presupune ca puterea pe care contractul de societate şi organizarea legală a
societăţii o acordă unora să nu fie folosită pentru excluderea celorlalţi asociaţi.

Societatea este o unealtă care permite desfăşurarea în mod civilizat de către


asociaţi a activităţilor comerciale şi pentru a obţine profit.

Activitatea comercială pe care asociaţii doresc să o desfăşoare pentru a-şi realiza


propriile interese nu se poate întreprinde decât în asociere.

Interesul social ca noţiune specifică dreptului societăţilor,este destinat


protecţiei asociaţilor.13

1.2.3.Principiul preeminenţei interesului social

Interesul social deşi este greu de definit putem spune că este un far ce
ghidează orice acţiune a asociaţilor14.Considerăm că în materia dreptului
societar ,interesul social este superior interesului asociaţilor.

S-a sustinut15că interesul social este rezultatul unei înţelegeri sociale fiind
ţinta oricărei manifestări de voinţă a asociaţilor şi orice încălcare a acestui
interes ar aduce atingere acelei înţelegeri.

La nivel teoretic,principiul preemineţei interesului social este cauza şi nu


efectul principiului majorităţii.În practică însă avem de a face cu o prezumţie
care dă majorităţii rolul de deţinător al interesului social motiv pentru care
,justiţia analizează mai întâi regulile care guvernează majoritatea cerută pentru
adoptarea hotărârilor adunării generale şi abia apoi stabileşte legătura dintre
interesul rezultat în urma votului majorităţii şi interesul social.

Întrucât recunoaştem superioritatea interesului social,recunoaştem şi efectul


acestuia ,care se conturează în principiul salvgardării societăţii.

13
Idem
14
Lucian Săuleanu,op .cit. pag 15
15
C.Dutescu ,Drepturile acţionarilor.ed-a II-a .Ed C.H.Beck,Bucureşti 2007 pag 14

15
În lipsa recunoaşterii existenţei unui interes social ,nu există salvgradarea
societăţilor ca şi principiul general în materia dreptului societăţilor.

A rămâne doar în sfera interesului comun al asociaţilor,înseamnă a lăsa


fiinţa societăţii exclusiv la îndemâna asociaţilor minoritari sau a asociaţilor
majoritari.16

1.2.4.Principiul superiorităţii interesului social versus principiul majorităţii

Pentru a putea defini intersul social şi ai stabili conţinutul ne-am raportat la


modul de formare a voinţei sociale.Formarea voinţei societăţii este rezultatul
aplicării principiului majorităţii,astfel că voinţa socială intr-un anumit moment
este dată de asociaţii care deţin majoritatea de capital în acel moment;astfel că
voinţa majorităţii reprezintă voinţa societăţii,chiar dacă există asociaţi care nu
sunt de acord cu cele votate în AGA.17

Nu putem spune că voinţa socială este doar o sumă a voinţelor individuale,


ea fiind o altă voinţă ce este rezultat al principiului majorităţii.

La prima vedere am putea spune că cele două principii nu pot coexista


întrucât fiecare promovează interese contradictorii ,însă analizând planurile în
care fiecare acţionează observă, prioritatea pe care a dobândit-o interesul social
faţă de interesul asociaţilor.

Vom reţine faptul că principiul superiorităţii interesului social este un


principiu general în materia societăţilor în timp ce principiul majorităţii este un
principiu al unui instituţii juridice din dreptul societar respectiv adunările
generale ale acţionarilor.

16
Lucian Săuleanu, op.cit pag15
17
Lucian Săuleanu, op.cit.pag15

16
1.3.Consideraţii generale cu privire la conflictul de interese

1.3.1.Natura conflictului de interese

Conflictul de interese ,în ceea ce priveşte natura sa este destul de ambiguu


dar în acelaşi timp este omniprezent fiind totuşi dificil a se stabili natura sa.

Pentru a putea determina natura trebuie să se răspundă la două întrebări: care


sunt bazele,fundamentul unui astfel de conflict şi care sunt caractere sale.

o Conflictul de interese şi scarii valorilor sociale

În general, conflictul de interese este expresia unei judecăți de valoare.18


Pentru a fi într-un conflict de interese trebuie ca o persoană să se afle într-o
situaţie care să contrazică acea scară de valori sociale,existentă într-o societate.

Aceste valori se referă mai ales la principiul independenței și imparțialității,


transparenței dar şi la loialitate.

Este cunoscut faptul că pentru buna funcţionare a unei societăţi comerciale


valorile deja menţionate reprezintă temelia,iar în momentul în care sunt
încălcate apare conflictul şi implicit valorile sociale nu mai există.

Etapa de caracterizare a conflictului de interese presupune determinarea


naturii interesului pentru care s-ar putea intra în conflict19 întrucat un conflict
apare în momentul în care interesul social de la început,cel avut în vedere la
constituirea unei societăţi ,nu mai există pentru că s-a transformat într-unul
particular şi contrar intereselor societare.

18
Mustapha MekkiI -Introduction à la notion de conflit d'intérêts, Agrégé des Facultés de droit,professeur a
l'Université Paris 2013 Journées nationales pag 58
19
Catherine Pichè-Définir l'étendue des tentacules du conflit d'intérêts pour ,mieux les ,maîtriser, professeur de
droit ,Université de Montréal Journées nationales pag 35

17
1.3.2.Fundamentul conflictul de interes

Conflictele de interese există atât pe verticală cât şi pe orizontală ,atât în


sfera privată cât şi publică.

Potrivit mai multor autori 20,principalul fundament al conflictului de interese


în dreptul privat îl reprezintă obligaţia de loialitate.,care este o obligaţie,datorie
morală.

Loialitatea este strâns legată de conceptul de fiduciar,fiind mai


înrădăcinată în tradițiile de drept comun.21

20
A.M.Dodek-Conflicte d’Identities,2011 pag 32
21
Catherine op cit pag 37

18
CAPITOUL II

CONFLICT DE INTERESE ÎN SECTORUL PRIVAT ŞI


PUBLIC

2.1.Premisă

Convenţiile /înţelegerile dintre asociaţi reprezintă libertatea contractuală în


materia dreptului societar.

Societăţile constituite din nevoia de a se asigura convergenţa energiilor şi


resurselor individuale ale asociaţilor – insuficiente pentru realizarea unui
progres economic real – nu au înlocuit, nici măcar prin adunările generale care
funcţionează în cadrul lor, ca modalitate de exprimare, rolul voinţei asociaţilor.22

Cu scopul de a proteja atât interesul social cât şi pe cel personal,individual


sau particular,asociaţii încheie unele convenţii cu privire la respectarea unor
drepturi societare asupra cărora pot să dispună.

Convenţiile dintre asociaţi au o natură contractuală, cu toate consecinţele pe


care le presupune o asemenea calificare, întocmai ca şi modalitate generală de
înfiinţare a societăţilor.

La baza oricărei societăţi compusă din mai mulţi asociaţi,se află un act juridic
colectiv respectiv un contract, prin care mai multe persoane doresc să se
asocieze pentru a desfăşura unele activităţi comerciale şi convin, printr-un statut
adaptat nevoilor lor şi obiectivelor propuse, cu privire la modul în care o să
organizeze atât relaţiile dintre ele, ca membri ai respectivei entităţi, cât şi modul
de funcţionare a societăţii.

Participarea la constituirea şi funcţionarea unei societăţi presupune


respectarea unei discipline colective, care se regăseşte în câteva concepte
juridice bine cunoscute: affectio societatis, principiul preeminenţei interesului
social, principiul egalităţii de statut juridic între asocaţi precum şi principiul
majorităţii.

22
Av. Dr. Ghe.Buta-Muşat şi Asociaţii( www.juridice.ro)

19
Asociaţii, prin intermediul unor pacte, clauze şi înţelegeri, tind să creeze, pe
parcursul derulării contractului de societate, o serie de contracte prin care
îmbogăţesc sau restrâng drepturile şi obligaţiile legale aferente calităţii de
asociat. În aceste condiţii, contractul – ca expresie bivalentă, atât a libertăţii cât
şi a constrângerii – ar putea să da naştere unor tensiuni şi chiar unui conflict
între interesul comun al asociaţilor şi interesele personale ,particulare ale
acestora sau ale unora dintre ei.

Dacă acest conflict nu poate fi stins sau aplanat de către asociaţi, justiţia este
chemată ca, în baza dispoziţiilor legale, dar şi în temeiul prevederilor statutare şi
contractuale, să îl tranşeze şi chiar se revină la situaţia anterioară
conflictului,dacă este posibil.

2.2. Conceptul,,conflict de interese’’

O definiţie a conflictului de interese este dată de art.70 din Legea


nr.161/2003 care, deşi se referă la sectorul public,poate fi transpusă cu
modificările de rigoare şi în cazul societăţilor.

Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana care exercită o


demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natura
patrimonială,care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor
care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.23

În doctrină s-au dovedit des întâlnite conflictele de interese din cadrul unei
societăţi în special în cadrul societăţilor cu răspundere limitată sau societăţilor
pe acţiuni.

Noţiunea de conflict de interese îşi are originea în sectorul


public,reprezentând iniţial punctul de plecare în analiza cauzelor de
favoritism,corupţie şi fraudă.

Acesta a fost şi considerentul pentru care legiuitorul a inserat această noţiune


în acte normative precum ,cel mai recent : Legea nr 161/2003-Titlul IV-
Capitolul II5,O.U.G. NR 34/2006-Capitolul II-Sectiunea a 8-a,art 301 din Legea
nr 286/2009 privind Codul penal.

23
Av. Răzvan Scafeş, Conflictul de interese în profesia de avocat,Revista IUSTITIA Nr 2/2014

20
Dat fiind faptul că interesul public stă la baza constituirii unei societăţi
moderne şi durabile,trebuiau găsite pârghii pentru apărarea acestuia evitându-se
orice tip de comportament care să îl aşeze pe o poziţie inferioară celui personal.

Persoanele aflate în funcţii publice trebuie să posede atributele integriţăţii şi


imparţialităţii în luare deciziilor astfel că protejarea apariţiilor unor situaţii
îndoielnice în ceea ce priveşte conduita acestora reprezintă prioritatea principală
pentru asigurarea transparenţei aparatului public.

Principala funcţie a reglementării conflictului de interese este aceea a


prevenirii prin care se asigură o formă de protecţie a societăţii înlăturându-se
situaţiile în care interesele personale ale asociaţilor sau administratorilor ar fi
poziţionate de aceştia înaintea intereselor societăţii.

În plus prevenirea conduitei prin care se dă naştere la un conflict este


dublată şi de o funcţie sancţionatorie ce se materializează în posibilitatea
formulării unei acţiuni în răspundere civilă delictuală ,împotriva asociatului sau
administratorului care a comis fapta ilicită.

Astfel, primul efort legislativ prin care se contura cadrul în care îşi vor
desfăşura activitatea societăţile,Legea 31/1990, a trebuit să răspundă şi
necesităţilor în ceea ce priveşte ivirea unor situaţii de conflict de interese,mai
ales între asociaţi/acţionari şi societate si administrator şi societate.

Potrivit Legii 31/1990 asociaţii/acţionarii trebuie să îşi desfăşoare activitatea


cu bună credinţă cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi
ale celorlati asociaţi/acţionari.

Art 79 din aceeaşi lege prevede că ,,asociatul care,într-o operaţiune


determinată,are,pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale
societăţii nu poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind această
operaţiune.

În ceea ce îi priveşte pe administratori,există o serie de prevederi în Legea


31/1990 de unde se desprinde principiul interzicerii conflictului de interese.

Art 70 limiteză operaţiunile administratorului la cele necesare pentru


ducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii ceea ce înseamnă că
practic ar trebui să se supună interesului social iar per a contrario,orice
operaţiuni prin care s-ar proteja un alt interes sunt interzise.

21
2.3.Sectorul privat

Sectorul privat reprezintă acea parte a economiei care nu este controlată de stat, este
condus de persoane fizice în scopul obţinerii unui profit. Cuprinde, cu alte cuvinte, toate
întreprinderile care nu sunt deţinute sau operate de Guvern.

După cum putem observa noţiunea de conflict de interese face parte din
termenii folosiţi in materie comercială mai exact în dreptul societar, însă o dată
cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil ,Codul Comercial a fost abrogat şi
normele în materie comercială au fost ingerate de codul nou.

Ceea ce ar însemna că atât normele cât şi termenii deja cunoscuţi în materie


comercială să fii fost preluaţi însa în ceea ce priveşte conflictul de interese
acesta nu apare ca şi termen în mod general,fiind înlocuit spre exemplu cu
termenul contrarietate de interese prin art 215 .

Termenul ,,conflict de interese’’ este folosit de Codul Civil însă raportându-


se la o stare de fapt în care există o situaţie prejudiciabilă între scopul urmărit de
administatorul/reprezentantul24 unei societăţi în numele căruia acţionează şi
societatea respectivă.

Administratorul societăţii reprezintă voinţa socială a


asociaţilor/acţionarilor,motiv pentru care el este şi cel care interacţionează cu
terţii în raporturile juridice.

Între societate şi administrator există un mandat de administrare ,iar acest


mandat este prezumat că include şi dreptul de reprezentare. Societatea răspunde
pentru actele juridice încheiate de administrator cu terţii ca ţi cum ar fi actele
sale.

Administratorul sau menbrii consiliului de administratie( în cazul societăţilor


pe acţiuni) au obligaţia de a-şi exercita mandatul cu loialitate în interesul
societăţii potrivit art 144 alin 4 din Legea 31/1990.

,,Obligaţia de loialitate faţă de societate constă, în esenţă ,în datoria


administratorului de a trata afacerile societăţii cu corectitudine şi
onestitate,urmărind exclusiv interesele societăţii abţinându-se de a-şi prevala
propriile interese în exerciţiul funcţiei sale şi de a intra în conflict de interese cu
societatea.

24
Răzvan Scafeş,Noţiunea de ,,contrarietate de interese’’ în sensul art 215 Cod Civil şi delimitarea faţă de
,,conflictul de interese’’ ,Revista ,IUSTITIA,nr 1-2,2013

22
Loialitatea porneşte de la calitatea de gestionar al intereselor altuia:
administratorul trebuie să promoveze exclusiv interesul social,să nu aducă
obstacole satisfacerii acestuia şi cu deosebire,să nu îşi utilizeze atribuţiile în
interes personal.’’25

Pentru a putea contura o definiţie a conflictului de interese în domeniul


dreptului privat trebuie să se ţină cont şi de principiile care stau la baza
prevenirii unui conflict de interese şi anume, aşa cum reies din art 71 din Legea
163/2003:,,imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia
interesului public,,.26

În materia dreptului societar aceste principii trebuie uşor modificate şi


aplicate conform raporturilor juridice specifice dintre administrator/menbru al
consiliului de administraţie/menbru al directoratului/menbru al consiliului de
supraveghere şi societate ,aceasta pentru a se putea asigura
integiatea,imparţialitatea dar şi participarea la luarea deciziilor în mod
transparent avându-se în vedere supremaţia interesului public.

Imparţialitatea şi integritatea asigură o delimitare a interesului personal faţă


de cel social dar şi o obiectivitate în luarea unor decizi în ceea ce priveşte
exercitarea acelor atribuţii prevăzute de lege, în vreme ce transparenţa în luarea
deciziilor conferă o siguranţă şi celorlalte persoane implicate în funcţionarea
societăţii evidenţiindu-se interesul social în toate actele realizate de persoana
supusă regulilor privind evitarea conflictului de interese.

Deşi situaţia conflictului de interese a fost reglementată încă din 1990 ,până
în prezent nu a existat o dezbatere doctrinară dar nici jurisprudenţială ,pe larg
,astfel că nu a s-a realizat o definiţie general acceptată în materie societară,
motiv pentru care mai mulţi autori au încercat să dea o definiţie.

Au fost autori27 care au definit conflictul de interese ca fiind,,situaţia juridică


în care fondatorul, asociatul(acţionarul) sau membrul organului executiv-
administrator,membru al directoratului, având un interes patrimonial
personal,contrar interesului social al societăţii,în care persoana implicată este
obligată să se abţină de la exerciţiul funcţiei şi să informeze organul societar
despre ivirea conflictului de interese,,.

A mai fost definit conflictul de interese ca fiind,,situaţia în care raporturile


juridice şi operaţiunile patrimoniale în care este implicat acţionarul,sau după caz

25
L.F.De la Gandara,La regime de la responsabilite civile de l’administrateur selon la loi sur la societes
anonymes,Gazette du Palais,2000,p 1661, citata in R.Catana,Dreptul societatilor comerciale ,Probleme actuale
privind societatile pe acţiuni.Democratia actionariala.Ed Sfera juridica.Colectia Universitaria ,2007,p173.
26
Răzvan Scafeş, op cit.,Conferinţa internaţională a doctoranzilor în drept -2014
27
Marian Bratiş op cit,Conferinţa Internaţională bilenară Universul Juridic ,Timişoara,2011

23
administratorul sau cenzorul unei societăţi precum şi modul său de acţiune în
cadrul societăţii ,în raport cu societatea şi ceilalţi acţionari,evidenţiază un interes
privat sau personal în detrimentul intereselor societare,,.

Rezumând aceste definiţii putem afirma că un conflict de interese este acea


situaţie juridică apărută în legătură cu exercitarea atribuţiilor şi operaţiunilor
prevăzute de lege de către asociat,administrator, acţionar ,membru al
directoratului/consiliului de supraveghere,cenzor în procesele de
înfiinţare,funcţionare sau divizare a societăţii ,situaţie în care modul de acţiune
în raport cu societatea este unul personal ,patrimonial ,individual,contrar
interesului social.

 Caz practic

Societate. Revocarea administratorului statutar. Numirea unuia dintre asociaţi


în această funcţie. Condiţii

Legea nr. 31 /1990, rep., art. 77, art. 192-194, art. 197

Situaţia revocării şi, implicit, cea a numirii unui alt administrator trebuie
circumscrisă sferei de ipoteze în care persoana se află în contrarietate de interese
cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie calculat fără a fi avute în vedere şi
voturile administratorului asociat. A considera altfel, ar însemna să se valideze
atitudinea administratorului, care ar putea bloca discreţionar votarea revocării
sale, atrăgând dificultăţi în funcţionarea societăţii, lucru care nu poate fi
acceptat.

Legea societăţilor prevede obligaţia asociatului de a se abţine de la vot în


deliberările adunării generale a asociaţilor numai în două situaţii: a) cu privire la
aporturile în natură ale respectivului asociat, adunarea generală fiind chemată să
se pronunţe asupra valorii sau utilităţii acestui aport pentru societate şi, b) cu
privire la actele juridice încheiate între respectivul asociat şi societate, interdicţia
fiind stabilită pentru a se evita apariţia unui conflict de interese.

Atunci când se referă la acte juridice" legiuitorul are în vedere actele


juridice curente ale societăţii, încheiate în vederea realizării obiectului său de
activitate, şi nu acte necesar a fi încheiate pentru constituirea societăţii sau cele
prin care se realizează înţelegerile între asociaţi privind drepturile lor în cadrul
societăţii ori pentru constituirea şi funcţionarea organelor persoanei juridice.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,Decizia civilă nr. 128 din 22


iunie 2010, dr. C.B.N.

24
2.4.Sectorul public

Sectorul public cuprinde toate instituţiile ,organizaţiile care sunt controlate


total sau parţial de către Guvern.

Pentru a explica şi întelege mai bine conceptul ,,conflict de interese’’ vom


aminti şi întelesul pe care îl regăsim în materie penală şi anume: conflictul de
interese face parte din categoria infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu
serviciu .

Infracţiunea are caracter de noutate în legislaţia noastră penală fiind


prevăzută numai în forma tip şi este de rezultat. Fără a ne îndepărta de la subiect
vom aminti pe scurt caracteristicile aceste infracţiuni.

Subiectul activ al infracţiunii este calificat ,el nu poate fi decât un funcţionar


public,iar subiectul pasiv este statul.

Obiectul juridic special al aceste infracţiuni îl constituie relaţiile sociale care


impun funcţionarului public cinste şi corectitudine în exercitarea atribuţiilor de
serviciu şi înlăturarea oricăror mijloace ilegale pentru realizarea de foloase
(pentru sine sau pentru altul) materiale.

Din punct de vedere subiectiv fapta este săvărşită atăt cu intenţie directă cât
si cu intenţie indirectă.28

Un oficial public se află în conflict de interese atunci când datorită funcţiei


pe care o deţine ia o decizie sau participă la luarea unei decizii în legătură cu
care are un interes personal.

Nοrmеlе dе сοnduită prοfеsiοnală prеvăzutе dе сοdul dе сοnduită sunt


οbligatοrii pеntru pеrsοanеlе сarе οсupă ο funсţiе publiсă în сadrul autοrităţilοr
şi instituţiilοr publiсе alе administraţiеi publiсе сеntralе şi lοсalе, prесum şi în
сadrul autοrităţilοr administrativе autοnοmе, dеnumitе în сοntinuarе autοrităţi şi
instituţii publiсе.

Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Cosiliului


Europei,cuprinde în art 13 o definiţie a conflictului de interese apărut în legătură
cu funcţionarii publici:,,conflictul de interese apare atunci când funcţionarul
public are un interes personal care influenţează sau pare să influenţeze
îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi obiectivitate.

28
Emil Dersidan, op cit,Ed Proteus 2006 ,pag 94

25
Interesele private ale funcţionarului public pot include un beneficiu pentru
sine sau familia sa ,pentru rudele sale apropiate ,pentru prieteni,pentru persoane
sau organizaţii cu care funcţionarul public a avut relaţii politice sau de afaceri.

Interesul personal se poate referi şi la orice datorii pe care funcţionarul


public le are faţă de persoanele enumerate mai sus,,.

Conflictul de interese apare atunci când interesele funcţionarului


public,privit ca persoană privată influenţează sau ar putea influenţa în mod
necorespunzător îndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţile acestuia.

Pentru a ne afla în prezenţa unui conflict de interese trebuie îndeplinite


două condiţii,pe care le vom analiza pe scurt:

1. Participarea la luarea unei decizii- această condiţie este îndeplinită numai


atunci când decizia depinde în mod exclusiv de voinţa funcţionarului
public dar şi când acţiunea acestuia reprezintă o verigă importantă în
luarea acelei decizii.

Condiţia este îndeplinită şi atunci când funcţionarul public face parte


dintr-un organism colectiv care decide prin vot,iar acesta participă la
dezbateri şi la vot.

2. Existenţa unui interese personal-acesta poate fi reprezentat de un


beneficiu pe care funcţionarul public sau o persoană apropiată acestuia ,îl
obţine ca urmare a luării acelei decizii.Prin urmare pentru a fi în prezenţa
unui conflict de interese,funcţionarul public trebuie să ia parte la luarea
unei decizii care să aibă la bază un interes personal al acestuia.

 Tipuri de conflicte de interese

a. Conflictul de interese potenţial-X este arhitect şef al oraşului ABC,iar


fratele său este directorul unei companii de construcţii

Conflictul apare în situaţia în care un funcţionar public are interese


personale de natură să producă un conflict de interese dacă ar fi în situaţia de a
lua o decizie.

b. Conflictul de interese actual-X este arhitect şef al oraşului ABC,iar


compania fratelui său a depus toată documentaţia pentru obţinerea unei
autorizaţii de construcţie în oraşul respectiv.

26
Conflictul de interese apare în situaţia în care funcţionarul public este pus în
situaţia de a lua o decizie care l-ar avantaja sau ar putea să îl avantajeze pe un
apropiat al sau pe un apropiat al acestuia.

c. Conflictul de interese consumat-X este arhitect şef în oraşul ABC şi în


această calitate a semnat autorizaţia de construcţie solicitată de fratele său.

Al treilea tip de conflict apare în situaţia în care funcţionarul public


participă la luarea deciziei care are la bază un interes personal,fiind încălcate
prevederile legale.

Aşteptările publicului privind conduita pe care oficialul public trebuie să o


aibă variază în funcţie de tipul concret de conflict de interese existent la un
anumit moment.

Dacă în cazul conflictului de interese potenţial conduita cerută oficialului


este mai degrabă pe exercitarea în mod transparent şi echidistant a atribuţiilor
sale ,în cadrul conflictelor de interese actual oficialul trebuie să se abţină de la
luarea oricăror decizii informându-si superiorul ierarhic despre situaţia apărută.

Conflictul de interese consumat apare în cazul în care oficialul nu s-a abţinut de


la luare unei decizii în ipoteza unei conflict de interese actual şi implică latura
sancţionatorie a reglementării.29

 Caz practic

PCA Oradea. Conflict de interese. Trimitere în judecată.

Procurori ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea au finalizat


cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ț. Z. D., sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea stare de fapt:


Inculpatul Ț. Z. D., în calitate de primar al oraşului Aleşd, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, a decis ca un număr de 15 contracte de prestări servicii
să fie atribuite în mod direct S.C. „T.” S.R.L. Aleşd, în condiţiile în care fiul său
avea calitatea de asociat în cadrul acestei firme. Toate cele 15 contracte aveau
ca obiect servicii de topografie şi au fost încheiate în intervalul 2008-2011.

Dosarul a fost înaintat, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Aleşd.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de


procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la

29
Ghid privind incompatibilităţile şi conflictele de interese( A.N I )

27
instanţă, spre judecare situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul
prezumţiei de nevinovăţie.

Fapta primarului unei comune de a dispune, în exercitarea atribuţiilor de


serviciu, în mod repetat, achiziţionarea unor produse de la societatea aparţinând
soţiei sale, prin care aceasta a obţinut un folos patrimonial, şi fapta aceluiaşi
primar de a dispune, după un interval de 4 ani, în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, în mod repetat, achiziţionarea unor produse de la societatea aparţinând
fiului său, prin care acesta a obţinut un folos patrimonial, întrunesc elementele
constitutive a două infracţiuni de conflict de interese în forma continuată, aflate
în concurs.
Fapta primarului unei comune de a emite, în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, dispoziţia de angajare a fiicei sale în funcţia de consilier al primarului
comunei respective, prin care aceasta a obţinut un folos patrimonial constând în
salariu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese.
(Decizia nr. 109/A din 24 aprilie 2014, pronunțată de Secția penală a Înaltei
Curți de Casație și Justiție având ca obiect infracţiunea de conflict de
interese).30

2.5.Declaraţia de interese

Legea 393/2004 conţine prevederi care definesc interesele personale care pot
conduce la conflict de interese propriu-zis,actual,dar si la cel aparent pe de o
parte,iar pe de altă parte depăşeşte sfera de declarare a intereselor prin
intermediul declaraţiei de interese obligatorie,conform Legii 176/2010.

Declaraţia de interese nu cuprinde membrii familiei însă conflictul de


interese definit de Legea 393 tocmai la aceştia se referă.Aceste situaţii care
generează conflictul de interese potrivit Legii 393 trebuie făcute publice în
conformitate cu această lege şi nu cu legea 176 ,în care nu sunt
prevăzute.Aşadar pot conduce la conflicte de interese şi acele interese care nu
sunt incluse în declaraţia de interese obligatorie prin Legea 176/2010.

Spre exemplu potrivit art 74 din Legea 393/2004,aleşii locali şi funcţionarii


publici sunt obligaţi să îşi facă publice interese personale printr-o declaraţie pe

30
www.juridice.ro

28
proprie răspundere ,fapt menţionat şi în Legea 176 ,declaraţie depusă în dublu
exemplar la secretariatul unităţii administrativ teritoriale.

29
CAPITOLUL III

CONFLICT DE INTERESE ÎN SENSUL art 215 COD CIVIL

Delimitări

3.1.Premisă

În cadrul art 215 nu se vorbeşte despre contrarietate de interese decât în


situaţia în care aceasta apare ca urmare a actelor realizate de un membru al
organelor de administrare ale unei persoane juridice.

Este cunoscut faptul că administratorul reprezintă voinţa socială a persoanei


juridice întrucât deşi el nu o formează, o exprimă în mod direct în cadrul
raporturilor juridice cu terţii.

În unele situaţii asociaţii/acţionarii prin actul constitutiv sau în cadrul


adunării generale,deleagă către organul de administrare unele prerogative în
scopul unei operativităţi şi adaptabilităţi comerciale sporite.31

Mandatul de administrare se prezumă că include şi dreptul de


reprezentare,iar actele juridice încheiate de către administrator sunt realizate de
acesta ca şi cum ar fi ale sale.

Tocmai pentru că administratorul poate reprezenta şi angaja societatea apare


o neînţelegere legitimă cel puţin de apreciere a dinamicii sociale.

Mai exact,este prudent a presupune că un menbru al organelor de administrare ar


încerca,la un moment dat,să acţioneze mai mult în beneficiul său sau al unui
apropiat,chiar dacă o face în detrimentul societăţii pe care o reprezintă.32

31
Legea 31/1990 art 114 modificat
32
Av.Răzvan Scafeş,Revista IUSTITIA NR 1-2 ,anul 2013

30
În astfel de situaţii se naşte ceea ce doctrina,jurisprudenţa dar şi legiutorul au
numit ,conflictul de interese.

Conflictul de interese apare în urma depăşirii limitelor atribuite


administratorului de către asociaţi/acţionari ,în vederea reprezentării societăţii în
relaţiile cu terţii.

Astfel de acte încheiate de către administrator în asemenea situaţii sunt


sancţionate cu nulitatea atât în cazul faptelor/cauzelor ilicite (date de încălcarea
prevederilor legale care intrezic astfel de acţiuni) cât şi în cazul cauzelor imorale
(fraudarea societăţii reprezentate).

În acest caz Noul Cod civil înlocuieşte prin art 215 termenul de,,conflict de
interese,, cu cel de ,,contrarietate de interese,, .Deşi la o primă vedere cele două
noţiuni par identice ,adică înseamnă acelaşi lucru ,iar legiuitor a schimbat doar
denumirea,acestea prezintă anumite diferenţieri.

3.2 Delimitarea conflictului de interese faţă de contrarietatea


de interese

Noul Cod civil utilizează în mai multe rânduri noţiunea de ,,conflict,, pentru
a sublinia o situaţie în care între anumite raporturi juridice sau anumite persoane
există un concurs în ceea ce priveşte aflarea titularului unui drept subiectiv civil.

Noţiunea existentă de ,,conflict de interese,, se foloseşte pentru a caracteriza


o stare de fapt în care interesele unei persoane şi cele ai persoanei are a
împuternicit-o în vreun fel să încheie anumite acte pe seama sa nu sunt
comune,existând posibilitatea ca persoana împuternicită să obţină un avantaj în
dauna celui care l-a împuternicit,prin încheierea anumitor acte.33

Art 804 C.civ.este situaţia care ne intreresează cel mai mult întrucât se
referă la,,administrator,, aşa cum este prezentat în art 792 Cod civ.,adică acea
persoană împuternicită printr-o convenţie să administreze anumite bunuri care
nu îi aparţin. Acest articol ne interesează pentru că în cadrul unei
societăţi,administratorul împuternicit prin adunarea generală a asociaţilor
administrează bunurile societăţii.

33
Av. R.Scafeş,Revista IUSTITIA nr 1-2 ,Noţiunea de,,contrarietate de interese,,în sensul art 215 Cod Civil şi
delimitarea faţă de ,,conflictul de interese,,

31
Art 804 impune în sarcina administratorului inclusiv obligaţia de a preveni
conflictul de interese,întrucât prin actele sale are grijă să păstreze intact scopul
pentru care a fost constituită societatea.

Tocmai din acest motiv putem spune că termenul de ,,conflict de interese,,se


foloseşte pentru a defini o stare de fapt în care există o neconcordanţă
prejudiciabilă între scopul urmărit de administrator/reprezentant şi scopul celui
în numele căruia se acţionează.

Conflictul de interese ,aşa cum este văzut de legiutorul din 2011 ,nu se
materializează obligatoriu într-o acţiune de prejudiciere a societăţii ,ci rămâne la
stadiul de conflict privind scopurile urmărite.34

Pe de altă parte noţiunea de ,,contrarietate de interese,, este folosită în codul


nou decât de două ori mai exact în cazul art 215 şi art 132 ,dar care se referă la o
altă contrarietate de interese şi anume o contrarietate între minor şi membrii
consiliul de familie,ceea ce înseamnă că nu sunt nici pe departe identice nici ca
denumire dar nici ca şi conţinut.

Este adevărat că şi în cazul minorului există interese contrare membrilor


consiliului dar vorbim de alt tip de interese ,scopul este altul.

Dacă în cazul art 215 vorbim de scopul comun al asociaţilor de a desfăşura


activităţi comerciale în condiţiile legi şi în interesul societăţii în cadul art 132
este vorba despre un alt interes şi anume interesului superior al minorului şi
protecţia acestuia.

Art 215 deşi nu se referă la ,,contrarietatea de interese,, decât în


titlul,stabileşte că această situaţie apare atunci când un membru al organelor de
administrare al unei societăţi comerciale a încheiat acte juridice în frauda
intereselor societăţii pe care o reprezintă pentru a-şi aduce un beneficiu pentru
sine sau pentru soţ,ascendent,descendent,afini şi rude de sânge până la gradul al
patrulea inclusiv.

Însă faţă de dispoziţiile la care se referă ,,conflictul de interese,,este evident


că dorinţa legiuitorului a fost aceea de a da ,,contradictorialităţii de interese,,un
aer mai grav în sensul că această dispoziţie se va aplica în situaţia în care
conflictul de interese nu rămâne doar un simplu conflict ,ci administratorul îşi
depăşeşte limitele atribuţiilor conferite în cadrul persoanei juridice ,urmărindu-şi
propriul scop şi anume acela de a obţine un avantaj (lui sau persoanelor deja
menţionate),semnând anumite acte juridice despre care ştie că vor frauda
societatea dar care îi vor aduce acestuia un profit.
34
Av. R.Scafeş, op cit ,Revista IUSTITIA nr 1-2

32
Prin urmare contrarietatea de interese presupune şi un rezultat al acţiunilor
administratorului ulterioare premisei în care acesta se afla înainte de conflictul
de interese.

Raportându-ne la termenii stricţi folosiţi de către legiuitor se naşte


interpretarea că nu ne putem referi la ,,contrarietate de interese,, decât în situaţia
în care actul juridic este săvârşit de către administrator.

Mai exact atunci când vorbim despre scopuri contrare între


asociaţii/acţionarii unei societăţi,aceste situaţii vor fi considerate doar ,,conflicte
de interese,, ,conflicte care pot fi la fel de dăunătoare pentru viaţa persoanei
juridice în dreptul privat.

Este clar că legiuitorul a dorit să facă şi o delimitare a noţiunii din civil,care


este specifică raporturilor juridice dintre membrii organelor de administrare şi
societate în ceea ce priveşte actele încheiate de aceşti membrii în beneficiul lor
şi în dauna societăţii şi noţiunea folosită în dreptul penal prin art 301 Noul cod
penal,care incriminează ca infracţiune această faptă cu diferenţa că subiectul
activ este un funcţionar public iar prin fapta acestuia se creează un prejudiciu
instituţiei în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea şi se presupune că o şi
reprezintă.

Codul penal prevede ca şi infracţiune o astfel de faptă tocmai pentru că are


în vedere patrimoniul instituţiei publice ca o prelungire a statului şi faptul că
subiectul activ este un funcţionar public deci o persoană faţă de care opinia
publică manifestă o sporită atenţie şi care printr-o atitudine frauduloasă
periclitează inclusiv încrederea cetăţenilor în instituţiile statului.35

 Caz practic

Fiind investită cu judecarea unui recurs într-o cauză în care se solicită


anularea unui act juridic încheiat ca urmare a existenţei unui conflict de interese
între interesul personal al unui asociat şi interesul social.

,,Asociatul care, într-o operaţiune are pe cont propriu sau pe contul altuia,
interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare
sau decizie privind această operaţiune”. Dispoziţiile citate au în vedere
calitatea de asociat şi nu de administrator, aşa încât nu poate fi reţinut
conflictul de interese care a fost invocat în scopul de a susţine motivul de
nulitate relativă a contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare actul juridic astfel încheiat exprimă voinţa persoanei juridice şi
este opozabil şi recurentei.,,

35
Av. R.Scafeş,op cit.,Revista IUSTITIA nr 1-2

33
În aplicarea art 79 alin 1 din Legea 31/1990 ,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
astabilit următoarele:

Reclamanta SC T. SRL i-a chemat în judecată pe pârâţii SC B.Q.C. SRL, SC


O. SRL şi T.P. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie anulat
contractul de vânzare-cumpărare, părţile să fie repuse în situaţia anterioară şi să
se dispună rectificarea C.F. şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de
judecată.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Timiş care prin sentinţa civilă nr.282
din 1 februarie 2007 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a
reclamantei SC T. SRL invocată de pârâţi iar pe fond a fost admisă acţiunea
reclamantei şi, ca urmare, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat
între SC Q.B.R. devenită SC B.Q.C. SRL în calitate de vânzător şi pârâta SC M.
SRL în calitate de cumpărător având ca obiect imobilul determinat. Prin aceiaşi
sentinţă părţile au fost repuse în situaţia anterioară vânzării dispunându-se şi
asupra radierii dreptului de proprietate din C.F.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa (...) a reţinut că adunarea
generală prin care s-a luat măsura vânzării imobilului a fost anulată prin hotărâri
irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti şi că reprezentantul societăţii
vânzătoare nu putea să ia o măsură corectă pentru că se afla în conflict de
interese ca urmare a faptului că a fost administrator şi asociat al societăţii
cumpărătoare. S-a mai reţinut în acelaşi sens că au fost încălcate prevederile
art.79 şi 145 alin.1 din Legea nr.31/1990 întrucât T.P. care a reprezentat
societatea vânzătoare nu i-a înştiinţat pe ceilalţi administratori, pe cenzori sau
auditorii financiari despre existenţa intereselor sale care erau contrare intereselor
societăţii. În alţi termeni s-au reţinut şi susţinerile reclamantei în legătură cu
scopul ocult al vânzării urmărit prin încheierea contractului de vânzare-
cumpărare în discuţie prin care a fost favorizată S. M. SRL în loc să fie
protejate interesele societăţii vânzătoare SC B.Q.C. SRL.
Sentinţa nr.282/1 februarie 2007 a fost apelată de pârâţii SC M. SRL, SC
B.Q.C. SRL, SC O. SRL şi T.P.
Criticile aduse de apelanţi sentinţei tribunalului şi apărările intimatei
reclamante au fost examinate de Curtea de Apel Timişoara – secţia comercială,
iar în urma analizei fondului, apelurile pârâţilor SC M. SRL, SC B.Q.C. SRL,
SC O. SRL şi T.P. au fost admise, iar sentinţa nr.282 pronunţată la data de 1
februarie 2007 a fost schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantei
SC T. SRL. (...)
Trecând la analiza conflictului de interese invocat în persoana lui T.P., instanţa a
reţinut că la data vânzării, intimatul nu avea nicio calitate în societatea
cumpărătoare SC M. SRL şi nici calitatea de asociat în societatea vânzătoare.
Faptul că T.P. este administrator în SC B.Q.C. SRL şi administratorul SC O.
SRL care este asociată în prima societate, potrivit instanţei, nu
are nicio relevanţă în cauză pentru constatarea conflictului de interese.

34
În concluzie, instanţa de apel a stabilit că nu sunt motive de nulitate sau de
anulare a contractului de vânzare-cumpărare şi în consecinţă a statuat că
operează principiul relativităţii (lato sensu) respectiv al opozabilităţii actelor
juridice încheiate de organele reprezentative ale societăţii în condiţiile art.55 din
Legea nr.31/1990.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs,
reclamanta SC T. SRL, în termenul legal prevăzut de art.301 Cod procedură
civilă.
Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod
procedură civilă, în argumentarea căruia a susţinut, în alţi termeni, că decizia
criticată este lipsită de temei legal întrucât în considerente, Curtea a reţinut
greşit că soluţia din prima instanţă a fost pronunţată numai în considerarea
faptului că pârâţii nu au contestat susţinerile din acţiunea introductivă. Potrivit
recurentei aspectele reţinute ca necontestate se referă la calităţile deţinute de
pârâtul-intimat T.P. în societatea M. SRL, iar acest fapt a fost dovedit şi cu
înscrisurile eliberate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă
Tribunalul Timiş. În fine, a invocat încălcarea art.79 alin.1 din Legea
nr.31/1990 pentru a susţine că pârâtul T.P. avea un interes „pe contul” SC M.
SRL în care a deţinut calitatea de administrator şi asociat până la data de 4 mai
2004 şi de aceea a decis nelegal, fără acordul asociatului SC T. SRL vânzarea
imobilului aparţinând SC Q.B.R. SRL la un preţ inferior. Pentru că a acceptat o
plată eşalonată, în opinia sa, intimaţii au favorizat interesele societăţii
cumpărătoare. Având în vedere că T.P. a fraudat interesele societăţii, prin
încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art.79 alin.1 din Legea
societăţilor.
Recursul este nefondat. (...)
Nici cea de-a doua ipoteză a motivului prevăzut de art.304 (9) Cod procedură
civilă, nu poate fi reţinută întrucât dispoziţiile legale, art.79 alin.1 din Legea
nr.31/1990, nu au fost încălcate. Potrivit art.79 alin.1 din legea menţionată.
„Asociatul care, într-o operaţiune are pe cont propriu sau pe contul altuia,
interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau
decizie privind această operaţiune”. Dispoziţiile citate au în vedere calitatea de
asociat şi nu de administrator, aşa încât nu poate fi reţinut conflictul de interese
care a fost invocat în scopul de a susţine motivul de nulitate relativă a
contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare actul juridic astfel încheiat
exprimă voinţa persoanei juridice şi este opozabil şi recurenţei.36

36
www.http://:jurisprudenţă.ro-decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

35
3.3.Diferenţa dintre conflictul de interese şi incompatibilităţi

Una dintre cele mai frecvente probleme care există atât în sectorul
administratic cât şi mass-media este reprezentată de confuzia creată între
conflictul de interese şi incompatibilităţi.

Dacă pentru existenţa unui conflict de interese,persoanele publice trebuie să


ia o decizie care are la bază existenţa unui interes personal,pentru a ne afla în
situaţia unei incompatibilităţi un funcţionar public nu trebuie să ia nicio decizie
,fiind suficient să ocupe în acelaşi timp două sau mai multe funcţii ale căror
cumul este interzis prin lege.

Vom întări argumentele prin două exemple:

1. Exemplu de conflict de interese- primarul A din comuna X


semnează un contract cu firma soţiei sale care are ca şi obiect de
activitate construirea de drumuri.
2. Exemplu de incompatibilitate-viceprimarul Z deţine în acelaşi
timp şi funcţia de membrul în consiliul de administraţie al unei
regii autonome de interes local sau în cadrul unei societăţi aflate în
subordinea consiliului local.

3.4.Conflictul de interese versus concurenţa neloială

3.4.1.Considerente generale privind concurenţa neloială

Concurenţa neloială este un element definitoriu în cadrul economiei de piaţă


şi reprezintă ,,motorul,,dezvoltării economico-sociale.

În doctrină 37s-a afirmat că în general prin concurenţă neloială ,în sens


juridic acea confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi similare sau
asemănătoare, exercitate în diverse domenii deschise pieţei pentru a câştiga şi
conserva clientela,în scopul rentabilităţii propriei întreprinderi.

37
O.Căpăţână,Dreptul Concurenţei Comerciale ,Editura Lumina LEX Bucureşti 1992 ,pag 86

36
Din cele susţinute de doctrină putem stabili cu uşurinţă diferenţele dintre cele
două concepte.

3.4.2.Diferenţe existente între cele două concepte

Dacă în cazul conflictului de interese dintre asociaţi interesul social se


transformă în unul particular,personal în cazul concurenţei neloiale interesul este
numai unul personal întrucât conflictul se află între două societăţi care au acelaşi
obiect de activitate sau cel puţin unul asemănător.

Poate să apară şi o situaţie de excepţie când în cadrul aceleiaşi societăţi


comerciale un asociat să aibă un conflict de interese cu ceilalţi asociaţi sau cu
societatea şi in acelaşi timp să facă şi o concurenţă neloială ,în situaţia în care
este asociat a două societăţi.

Spre exemplu în dorinţa de a-şi mări patrimoniul devine membru al unei alte
societăţi cu acelaşi obiect de activitate pe motiv că respectiva societate îi oferă
un salariu mai mare.

În general conflictele de interese apar în interiorul societăţii comerciale pe


când un caz de concurenţă neloailă apare între două societăţi ,,rivale,,.

Concurenţa neloaială se manifestă prin captarea clientelei de către cel


interesat prin utilizarea a două metode şi anume confuzia şi denigrarea
,conflictul de interese între asociaţi apare de regulă în situaţia în care interesul
social este afectat întrucât unul sau mai mulţi asociaţi au scopuri contrare celor
iniţiale.

3.5.Conflictul de interese apărut în urma exercitării dreptului de vot

Abuzul de drept

Atât modalitatea cât şi condiţiile în care este exercitat dreptul de vot de


către acţionari este cenzurată pe calea unei acţiuni ,formulată în temeiul art
132,ocazie cu care se verifică şi concordanţa acesteia cu dispoziţiile legale sau
cu actul constitutiv.

37
În practică există diferite situaţii în care deşi nu este precizat în mod expres şi
direct că o hotărâre a adunării generale contravine unor dispoziţii legale,sunt
totuşi favorizaţi anumiţi acţionari însă în dauna celorlalţi.

La o primă analiză o astfel de situaţie este o consecinţă a aplicării


principiului majorităţii ,însă în măsura în care o astfel de decizie este împotriva
interesului social ,iar scopul este doar acela de a favoriza pe acei acţionari care
au votat în acest sens ,vom fi fără îndoială în prezenţa unui abuz de majoritate.

Pe de altă parte am putea fi şi în prezenţa unui abuz de minoritate dacă se


încearcă o întârziere în luarea sau executarea unei hotărâri ale adunării generale
,prevalându-se de anumite dispoziţii legale care au menirea de a proteja astfel de
acţionari.

Până la modificările aduse Legii nr 31/1990 prin Legea 441/2006 nu a


existat nicio dispoziţie legală care să sancţioneze abuzul de majoritate sau de
minoritate.

Devine abuzivă exercitarea unor drepturi ale asociaţilor ori de câte ori
acestea nu sunt exercitate cu bună-credinţă şi în acord cu interesul social şi al
celorlalţi asociaţi.

Cu alte cuvinte atunci când prin exercitarea unor drepturi ,în mod abuziv, se
aduce atingere interesului social,acesta devenind unul particular, suntem în
prezenţa unui conflict de interese apărut ca urmare a exercitării în mod abuziv a
unui drept .

Exercitarea unor astfel de drepturi ale asociaţilor trebuie exercitate cu bună-


credinţă,exercitare care a fost interpretată prin prisma obligaţiei de loialitate pe
care o au acţionarii faţă de ceilalţi acţionari ,sau acţionarii faţă de
societate,loialitatea care este consecinţa intenţiei comune a asociaţilor de a
desfaşura împreună o activitate comercială ,împărţind beneficiile obţinute.

În doctrină38s-a apreciat faptul că interesul social este unul şi acelaşi cu


interesul asociaţilor de a-şi mări patrimoniul personal prin intermediul bunei
funcţionări a societăţii.

Altfel spus interesul social reprezintă o expresie a intereselor asociaţilor


subsumate noţiuni affectio societatis ,astfel că intenţia comună a asociaţilor de a
se asocia şi de a desfăşura o activitate în comun pentru obţinerea unui profit,se
metamorfozeză în scopul societăţii comerciale respective.

38
R.Catană , op.cit. pag 145

38
Capitolul IV

Cazuri de apariţie a conflictului de interese

Atunci când se vorbeşte de conflict de interese în cadrul unei societăţi ,sunt


două situaţii avute în vedere şi anume conflictul dintre asociat şi societate şi
conflictul dintre administrator şi societate.

Determinarea conflictului de interese în domeniul societar poate avea loc


numai dacă sunt identificate cazurile conflictului arătându-se care este sediul
materiei,dacă este legal şi/sau contractual ,iar constatarea fiecărui caz se face
prin raportare la condiţiile specifice şi proprii fiecărei ipoteze de conflict.

4.1. Conflictul dintre asociat şi societate

Pentru a analiza acest tip de conflict trebuie menţionat faptul că la baza unui
asemenea conflict stă teoria contractuală a societăţii,adică societatea se formează
în baza unui contract (actul constitutiv) ,reprezentând manifestarea de voinţă a
asociaţilor fondatori.

Plecând de la această idee putem observa premisele conflictului de interese.

În concret ca şi critică a teoriei contractuale se afirmă,că în principiu,într-un


contract părţile au voinţe proprii şi de cele mai multe ori contrare,orientate spre
obţinerea unui beneficiu personal.39

Chiar dacă acceptăm că voinţa socială este un cumul de voinţă a


asociaţilor,nu trebuie să ignorăm elementul personal al fiecărui asociat în sensul
că deşi afectează o parte a propriei voinţe către formarea voinţei
sociale,păstrează totuşi o voinţă distinctă,particulară,care poate fi contrară cu
acelaşi tip de voinţă a celorlalţi asociaţi.

39
Răzvan Scafeş, op.cit ,Conferinţa internaţională a doctoranzilor în drept ,2014

39
Întrucât voinţa are un rol foarte important în formarea societăţii ,trebui avut
în vedere faptul că,,voinţa în accepţiunea juridică încorporează două elemente
esenţiale ale contractelor respectiv consimţământul şi cauza sau scopul,,40.

Prin urmare asociaţii îşi dau consimţământul pentru constituirea societăţii


având ca şi scop funcţionarea acesteia în ideea realizării profitului.

Scopul avut în vedere la constituirea societăţii nu este identic cu cel urmărit


ulterior de către asociaţi.

Legea 31/1990 reglementează modul de formare a voinţei sociale în cadrul


societăţii precum şi normele privind funcţionarea acestora.

Această legea stabileşte,,mecanismul prin care voinţele asociaţilor,


ponderate prin norme imperative ,ajung să genereze o voinţă nouă care,
gestionează patrimoniul social şi îl angajază în raporturi juridice comerciale sub
numele subiectului de drept distinct care este societatea,,.41

În interiorul grupului care constituie persoana juridică sunt,,foarte reale


orientările diverse ,interesele diverse ,acţiunile divergente ale membrilor şi în
final ,conflictele dintre membri,,42.

În aceste condiţii a apărut conflictul de interese definit mai sus,care a fost


reglementat mai întâi prin art 79 din Legea 31/1990 43,fiind aplicabil pentru
moment doar asociaţilor administratori şi neadministratori.

Art 79 instituie o interdicţie a asociatului,aflat în conflict de


interese,interdicţie care se aplică atât cu privire la dezbateri cât şi participarea la
adoptarea hotărârilor în cadrul adunării generale.

,,În condiţiile în care asociatul se abţine,cvorumul şi majoritatea necesare


pentru luarea acelei hotărâri se calculează prin raportarea numărului total de
tituluri de participare prezente sau neprezentate la numărul total de titluri de
participare din care se scad cele aparţinând asociatului care se afla în conflictului
de interese,,.44

40
Marian Bratiş ,op cit ,Conferinţa Internaţională bilenară,Universul Juridic,Timişoara. 2011
41
Cristian Gheorghe ,Societăţile comerciale .Voinţa asociaţiilor şi voinţa socială ed ALL Beck pag 12
42
Lucian Bojin ,Acţiunea în anularea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor ,ed Universul Juridic 2012

40
Art 79 din Legea 31/1990,,, (1) Asociatul care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul
altuia, interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această
operaţiune(2) Asociatul care contravine dispoziţiilor alin. (1) este răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă,
fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.,,

44
C.Cucu , M.V.Gavriş ,C.G.Bădoiu,C.Haraga ,Legea societăţilor comerciale nr 31/1990pag 148

40
Într-o analiză a unui caz de conflict de interese, Curtea de Apel Timişoara a
arătat că acesta ,,nu poate exista ,decât în situaţia în care interesele personale ale
asociaţilor prevalează asupra celor de grup adică interesului societăţii,
împrejurare care poate determina destrămarea structurii societare.

Tocmai de aceea legea interzice asociaţilor aflaţi într-o asemenea situaţie de


conflict să ia parte la dezbaterile sau deciziile care privesc respectiva
operaţiune.45

Aşadar conflictul de interese este privit ca o situaţie juridică extrem de


dăunătoare pentru societate ,putând da naştere unor situaţii radicale ,precum
retragerea sau excluderea asociaţilor sau dizolvarea societăţii ,fiind în măsură să
creeze chiar suprimarea lui affectio societatis.

Trebuie reţinut că manifestarea efectivă a conflictului de interese şi deci


încălcarea de către asociat a interdicţiei de a participa la deliberări şi vot nu va
atrage invalidarea hotărârii adunării generale.

Sancţiunea va fi aşadar personală,iar asociatul va fi ţinut răspunzător faţă de


societate pentru daunele cauzate acesteia ,cu condiţia însă ca participarea să fi
fost indispensabilă pentru formarea majorităţii necesare pentru adoptarea
hotărârii.46

În cazul votului contrar interesului social una dintre categorii(majoritatea sau


minoritatea care votează) are ca drept scop autofavorizarea prin decizia luată în
detrimentul celorlalţi asociaţi,suntem în prezenţa unui conflict de interese ,în
mod special între asociaţi şi indirect între asociat şi societate.

În doctrină s-a arătat că abuzul de majoritate se poate reţine şi în cazul în


care,,hotărârea a fost luată în unicul scop de a favoriza membrii majorităţii în
detrimentul membrilor minorităţii, respectiv când majoritarii blochează o decizie
esenţială pentru societate în unicul scop de a-şi favoriza propriile interese în
detrimentul ansamblului celorlaţi asociaţi,,.47

Această situaţie trebuie reţinută ca un caz de conflict de interese între asociai


dar care duce la prejudicierea intereselor societare prin blocarea deciziilor
organelor statutare.

45
Curtea de Apel Timişoara ,Decizia civ nr 211 din 23 noiembrie 2010
46
Răzvan Scafeş, Conferinţa internaţională a doctoranzilor în drept Timişoara 2014
47
Radu Catană,Dreptul societăţilor comerciale ,Democraţia în cazul societăţilor pe acţiuni pag 132

41
 Caz practic

Întrucât asociatul unic al societăţii pârâte este o persoană juridică, care are,
la rândul său, doi asociaţi, pentru ca în cadrul adunării generale să se poată
determina cu certitudine care este decizia pe care asociatul unic a înţeles să o
adopte ar fi fost necesar ca acesta să fi adoptat, în cadrul unei adunări generale
proprii a asociaţilor, o hotărâre prin care să fi stabilit care este voinţa sa socială.

Voinţa societăţii mamă, ca voinţă a asociatului unic al societăţii fiică, se


formează numai prin votul ambilor asociaţi, care se controlează reciproc şi nu
pot obstrucţiona în mod unilateral dreptul celuilalt asociat de a participa la
procesul decizional.

Lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor apelantei, în calitate de


asociat unic al intimatei, în sensul exprimării unui consimţământ al persoanei
juridice pentru punctele care urmau a fi dezbătute în cadrul respectivei şedinţe,
precum şi existenţa unui dezacord total al mandatarilor celor doi administratori
ai asociatului unic determină nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.

Conflictul de interese nu poate exista decât în situaţia în care interesele


personale ale asociaţilor prevalează asupra celor de grup, adică interesului
societăţii, împrejurare care poate determina destrămarea structurii societare.

Prin sentinţa civilă nr. 46/C.C. din 20 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr.
1064/ 30/2010, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de reclamanta SC
A. SRL Foeni în contradictoriu cu pârâta SC Z. SRL Foeni având ca obiect
constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA a SC Z. SRL din data de 6
ianuarie 2010.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A. SRL Foeni,


solicitând, în principal, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre
rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, schimbarea ei în tot, în sensul
admiterii acţiunii şi constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale a
asociatului unic al SC Z. SRL Foeni.

Prin decizia civilă nr. 211 din 23 noiembrie, Curtea de Apel Timişoara a
admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului, în sensul că a
admis cererea reclamantei şi a constatat nulă hotărârea adunării generale a
asociatului unic al SC Z. SRL din data de 6 ianuarie 2010.

În considerente s-a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat


constatarea nulităţii absolute a hotărârii asociatului unic al societăţii pârâte
întrucât, pe de o parte, aceasta a fost adoptată fără a fi exprimat un vot valabil,

42
iar pe de altă parte, hotărârea a fost luată fără respectarea conţinutului
procesului-verbal al adunării.

Curtea a constatat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 297 alin. (1)
C. pr. civ., care statuează că în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima
instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a
făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa
hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe. Sub acest
aspect, în mod judicios pârâta intimată a arătat că respectivul text nu este
aplicabil în situaţia în care sentinţa apelată a fost pronunţată ca urmare a
cercetării fondului cauzei, iar nu ca urmare a admiterii vreunei excepţii, care să
fi condus la soluţionarea procesului fără antamarea fondului pricinii. Art. 297
alin. (1) prevede expres şi limitativ două situaţii în care instanţele de apel pot
desfiinţa hotărârea primei instanţe, cu consecinţa trimiterii cauzei spre
rejudecare. Or, în speţă, din considerentele sentinţei atacate rezultă cu puterea
evidenţei că tribunalul a soluţionat litigiul pe fond, câtă vreme prima instanţă a
analizat susţinerile părţilor implicate în proces prin prisma dispoziţiilor care
reglementează regimul juridic al adunărilor generale ale asociaţilor societăţilor
comerciale cu răspundere limitată, raportat la motivele de nulitate invocate de
reclamantă. Apelanta susţine nejustificat că judecătorul fondului nu i-ar fi
analizat „pe deplin şi în totalitate" motivele de nulitate învederate prin cererea de
chemare în judecată, mai exact pe cel referitor la faptul că hotărârea contestată a
fost luată fără respectarea conţinutului procesului-verbal al adunării generale. Ca
atare, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune
desfiinţarea sentinţei apelate, tribunalul cercetând fondul cauzei şi analizând
motivele de nulitate invocate de reclamantă prin prisma valabilităţii votului
exprimat de asociatul unic al pârâtei în şedinţa adunării generale.

Cu toate acestea, apelul reclamantei apare ca fiind fondat. Astfel, este în afară
de orice dubiu că pârâta SC Z. SRL Foeni este o societate comercială cu
răspundere limitată de naţionalitate română, având ca asociat unic pe SC A. SRL
Foeni, persoană juridică care, la rândul său, are ca asociaţi pe dl W.B. şi pe SC
O. Italia SRL, societate comercială de drept italian, ambii asociaţi deţinând un
număr egal de părţi sociale, respectiv câte 46, reprezentând o cotă de 50% din
capitalul social.

În aceste condiţii, voinţa socială a intimatei SC Z. SRL Foeni se formează


prin votul exprimat de către asociatul său unic - SC A. SRL Foeni, conform art.
1961 din Legea societăţilor comerciale, care statuează că în cazul societăţilor cu
răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuţiile adunării
generale a asociaţilor societăţii, asociatul unic trebuind să consemneze de îndată,
în scris, orice decizie adoptată în conformitate cu alin. (1). în acelaşi sens, art. 13
din lege prevede că în cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată,

43
părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic,
are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a
asociaţilor, reglementarea internă fiind în deplin acord cea comunitară, respectiv
cu Directiva a Xll-a nr. 89/667/CEE din 21 decembrie 1989 privind societăţile
comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic. Ca atare, asociatului unic îi
revin atribuţiile prevăzute prin art. 194 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările ulterioare. în alte cuvinte, asociatul unic va fi suplinitorul adunării
generale, reprezentând organul deliberativ şi decizional al societăţii cu
răspundere limitată. Se poate spune, deci, că în cazul acestui tip de societate nu
se instituie o adunare generală a asociaţilor, hotărârile adoptate de asociatul unic
având natura juridică a unui act unilateral, tocmai pentru că hotărârile acestuia
nu reprezintă altceva decât manifestarea de voinţă a unei singure persoane.

Întrucât asociatul unic al societăţii pârâte este o persoană juridică, care are, la
rândul său, doi asociaţi, o persoană fizică şi o societate de drept italian, pentru ca
în cadrul adunării generale a intimatei din data de 6 ianuarie 2010 să se poată
determina cu certitudine care este decizia pe care asociatul unic a înţeles să o
adopte, dat fiind şi faptul că între cei doi administratori cu puteri depline şi
nelimitate ai SC A. SRL Foeni au intervenit neînţelegeri grave, care au ajuns
până într-acolo încât, fiecare dintre aceştia, au convocat câte o adunare generală
a SC Z. SRL Foeni pentru a hotărî revocarea din funcţie a celuilalt
administrator, precum şi demararea unei acţiuni în răspundere pentru pretinsele
prejudicii cauzate societăţii pe care au administrat-o, concomitent cu
desemnarea persoanei însărcinată să exercite acţiunea în justiţie, ar fi fost
necesar ca, pentru a vota în această adunare, asociatul unic să fi adoptat, în
cadrul unei adunări generale proprii a asociaţilor, o hotărâre prin care să fi
stabilit care este voinţa socială a SC A. SRL Foeni.

Este fără îndoială că dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui


administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv [art. 75 din Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, care se aplică, potrivit alin.
(3) al art. 197, şi societăţilor cu răspundere limitată]. Cum în actul constitutiv al
SC A. SRL Foeni este prevăzut expres că societatea este administrată şi
reprezentată în raporturile cu terţii şi în justiţie de către următorii administratori,
cu puteri disjuncte, depline şi nelimitate: a) dl W.B., pe durată nelimitată, şi b)
dl C.L., pe durată nelimitată, în virtutea acestor atribuţii, în şedinţa adunării
generale a asociatului unic al SC Z. SRL Foeni, cei doi administratori, prin
mandatari, au „votat” în sens contrar, potrivit propriilor interese, unul pentru
adoptarea pct. 2 şi 3 de pe ordinea de zi (dl

B.G., în calitate de mandatar al administratorului W.B.), iar celălalt împotrivă


(dl L.S., în calitate de mandatar al administratorului C.L.), ceea ce a determinat
imposibilitatea adoptării vreunei hotărâri care să reprezinte voinţa socială a

44
asociatului unic, persoană juridică. Altfel spus, în condiţiile în care cei doi
administratori au numit fiecare câte un mandatar, iar aceştia au exprimat un vot
contrar, neexistând unanimitate în manifestarea voinţei sociale a asociatului unic
SC A. SRL Foeni, respectiva persoană juridică nu a putut exprima un vot valabil
cu privire la chestiunea supusă dezbaterii.

Într-adevăr, la aprecierea validităţii voturilor asociaţilor trebuie avut în


vedere interesul societăţii, care, la rândul său, trebuie să coincidă cu interesul
comun al asociaţilor, şi nu cel personal al asociaţilor, interesul social neputând fi
confundat cu interesul personal al fiecăruia dintre asociaţi, care, în speţă, se
formează şi se exprimă numai în condiţiile întrunirii unanimităţii (fiecare dintre
cei doi asociaţi ai asociatului unic al pârâtei intimate deţinând acelaşi număr de
părţi sociale, reprezentând 50% din capitalul social). Voinţa societăţii mamă, ca
voinţă a asociatului unic al societăţii fiică, se formează numai prin votul ambilor
asociaţi, care se controlează reciproc şi nu pot obstrucţiona în mod unilateral
dreptul celuilalt asociat de a participa la procesul decizional. în cauza de faţă,
aceste reguli nu au fost respectate, lipsa unei hotărâri a adunării generale a
asociaţilor SC A. SRL Foeni, în calitate de asociat unic al SC Z. SRL Foeni, în
sensul exprimării unui consimţământ al persoanei juridice pentru punctele care
urmau a fi adoptate sau nu în cadrul şedinţei din 6 ianuarie 2010, precum şi
existenţa unui dezacord total al mandatarilor celor doi administratori ai
asociatului unic SC A. SRL Foeni determină nulitatea absolută a hotărârii astfel
adoptate. Deci, SC A. SRL Foeni, în calitate de asociat unic al SC Z. SRL Foeni,
trebuia să fie reprezentată de către oricare dintre cei doi administratori, personal
sau prin mandatar cu procură specială, potrivit art. 12.1 din actul constitutiv al
acestei persoane juridice, sau de către ambii administratori ori de către
mandatarii acestora, împreună, cu un mandat conjunct, voinţele acestora
reprezentând voinţa asociatului unic numai dacă votul lor ar fi fost unul
concordant, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat. în aceste condiţii, Curtea a statuat
că voinţa asociatului unic nu s-a format şi, ca atare, lipsind consimţământul
persoanei juridice cu privire la adoptarea deciziilor în şedinţa adunării generale a
SC Z. SRL Foeni, orice hotărâre adoptată în acest mod este lovită de nulitate,
ştiut fiind faptul că acest element al actului juridic - consimţământul - este una
dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea actului (art. 948 C. civ.).

Surprinzătoare este şi atitudinea administratorului pârâtei intimate, dl W.B.,


care într-un alt dosar aflat pe rolul aceluiaşi tribunal, având nr. 1016/30/2010,
unde are calitatea de reprezentant al reclamantei SC A. SRL Foeni, de această
dată pârâtă fiind SC Z. SRL Foeni, prin administratorul C.L., a solicitat
constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale din data de 13
februarie 2010 al acestei din urmă societăţi (situaţia din acel dosar fiind
diametral opusă celei din speţa de faţă), cu motivarea că lipseşte consimţământul
asociatului unic la adoptarea deciziilor în adunarea generală, voinţa societăţii

45
mamă nefiind formată în conformitate cu legea şi cu actul constitutiv, fiind
încălcată regula unanimităţii de voturi, în timp ce în prezentul proces susţine
exact contrariul.

Referirile primei instanţe la prevederile art. 79 din Legea nr. 31/1990,


republicată, cu modificările ulterioare, care, de asemenea, se aplică şi
societăţilor cu răspundere limitată, şi care reglementează conflictul de interese
dintre asociat şi societate, sunt eronate. Astfel, legiuitorul a interzis asociatului
care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia,
interese contrare acelora ale societăţii, să ia parte la vreo deliberare sau decizie
privind această operaţiune, precizând că asociatul care contravine acestor
dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă, fără votul său, nu
s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Tot astfel, şi apărările intimatei în sensul
incidenţei acestei norme se impun a fi înlăturate, pentru simplul motiv că
„votul” mandatarului administratorului C.L., a dlui L.S., nu putea fi înlăturat de
către Preşedintele de şedinţă, cu consecinţa considerării pct. 2 şi 3 de pe ordinea
de zi a adunării generale ca fiind adoptate prin „votul” exprimat de mandatarul
celuilalt administrator, dl W.B., al asociatului unic SC A. SRL Foeni, a dlui
B.G., câtă vreme dl C.L. nu are calitatea de asociat în cadrul SC Z. SRL Foeni.
Or, conflictul de interese nu poate exista, contrar celor afirmate de pârâtă, decât
în situaţia în care interesele personale ale asociaţilor prevalează asupra celor de
grup, adică interesului societăţii, împrejurare care poate determina destrămarea
structurii societare. Tocmai de aceea legea interzice asociaţilor aflaţi într-o
asemenea situaţie de conflict să ia parte la deliberările sau deciziile care privesc
respectiva operaţiune.

Prin urmare, dacă textul art. 79 s-ar citi în cauză astfel cum încearcă să
acrediteze intimata: „asociatul (SC A. SRL Foeni, personal sau prin
reprezentantul său, în speţă dl C.L. - n.n.) care, într-o operaţiune determinată,
are, pe cont propriu sau pe contul altuia (pe contul reprezentantului său, în speţă
dlui C.L. - n.n.), interese contrare acelora ale societăţii (interesul contrar
existând între SC Z. SRL Foeni şi dl C.L., administratorul acestei societăţi, a
cărui gestiune era în discuţie şi care l-a mandatat, în calitate de administrator al
SC A. SRL Foeni, pe fratele său, S.L., să participe la dezbateri şi să voteze -
n.n.), nu poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind această
operaţiune”, respectiva interdicţie privind atât participarea la deliberări, cât şi
participarea la adoptarea hotărârii în cadrul adunării generale, ne-am afla în
situaţia absurdă în care asociatul unic al pârâtei nu ar avea dreptul să adopte
hotărâri în cadrul adunării generale, ceea ce este, evident, de neacceptat.

În mod greşit judecătorul fondului face trimitere şi la prevederile art. 126 din
acelaşi act normativ, inaplicabile în cauză, potrivit cărora acţionarii care au
calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului

46
de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal,
nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau
administraţia lor ar fi în discuţie. Aceasta, pentru că în prezentul litigiu nu este
vorba despre administratorul care votează pentru acţiunile (părţile sociale) pe
care le deţine, dl C.L. neavând calitatea de asociat în cadrul SC Z. SRL Foeni,
articolul care reglementează limitarea dreptului de vot al asociaţilor-membri ai
organelor de conducere fiind incident doar în ipoteza în care dl C.L.,
administrator al societăţii intimate, ar fi avut calitatea de asociat al acestei din
urmă persoane juridice. Or, respectiva persoană fizică este doar reprezentantul
asociatului unic SC A. SRL Foeni, el nefiind asociat şi în SC Z. SRL Foeni.

De asemenea, dacă s-ar accepta interpretarea dată de intimată textului art.


126 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că
„acţionarii (asociatul unic SC A. SRL Foeni, personal sau mandatarul său, în
speţă administratorul C.L. - n.n.) care au calitatea de membri ai consiliului de
administraţie (...) nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal,
nici prin mandatar (nici asociatul unic SC A. SRL Foeni personal, nici
mandatarul său, în speţă administratorul C.L., nici submandatarul acestuia, în
speţă dl S.L. - n.n.), descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana
sau administraţia lor ar fi în discuţie”, s-ar ajunge la aceeaşi situaţie absurdă,
astfel că susţinerea nu poate fi primită.

Faţă de împrejurarea că instanţa de control judiciar a ajuns la concluzia că în


cauză lipseşte consimţământul asociatului unic al pârâtei, împrejurare care
determină nulitatea hotărârii asociatului unic din data de 6 ianuarie 2010, Curtea
apreciază că nu se mai impune analiza celeilalte critici invocate de apelantă,
privitoare la faptul că hotărârea contestată ar fi fost adoptată cu nerespectarea
conţinutului procesului-verbal al şedinţei adunării generale.48

4.2.Conflictul de interese între administrator şi societate

Conflict de interese între administrator şi societatea are în vedere situaţia în


care decizia care trebuie adoptată la nivelul societăţii de către un mandatar
(administrator) obiectiv poate contraveni intereselor personale ale organelor de
conducere şi executive ale societăţii.
În această ipoteză mandatarul societăţii trebuie să se abţină de la participarea
la orice deliberare privind respectiva problemă.arătându-şi loialitatea,integritatea
şi diligenţa în executarea mandatului său.

48
www. http://legeaz.net/spete-drept-comercial

47
Interpretând art 251 din Codul civil, articol care reglementează o nouă
situaţie cel puţin la nivel de formulare ,respectiv,,contrarietate de interese,,
prevede că ,,deoarece organele de administrare nu încheie în nume propriu acte
juridice ce ţin de activitatea de activitatea persoanei juridice ci pe seama
persoanei juridice ,el fiind asimilat unui mandatar înseamnă că scopul acestor
operaţiuni îl reprezintă satisfacerea intereselor persoanei juridice. Când acest
scop al actului nu există,este fals,ilicit,imoral sau atunci când interesul persoanei
juridice este deturnat în interesul propriu al organului de administrare ori
încălcat actul juridic astfel încheiat este nul.,,49
Conflictul de interese societate şi administrator este sancţionat întrucât se
pleacă de la ideea că obiectivitatea mandatarului este ştirbită de interesul
particular,apărut ca o oportunitate de a obţine unele avantaje personale prin
exercitarea atribuţiilor cu care a fost împuternicit dar în aşa fel încât ar
prejudicia societatea.
Putem spune că într-o asemenea situaţie administratorul deturnează
operaţiunea cu care a fost împuternicit să o execute folosind această împrejurare
în avantajul său personal.
Trebuie observat că în noua reglementare, art 215 Cod civil prevede şi
anulabilitatea actului juridic încheiat cu nesocotirea dispoziţiilor privitoare la
,,contrarietatea de interese,,.
Aşadar pe lângă răspunderea administratorului care ar putea fi atrasă în mod
teoretic pentru nesocotirea textului de lege,se instituie şi un remediu pentru
celelalte persoane implicate în operaţiunea juridică,respectiv anularea actului
juridic astfel încheiat.50
Practica judiciară în cazul conflictului de interese între administrator şi
societate este mult mai vastă şi puternică decât cea recunoscută de art 79 din
Legea 31/1990 privind conflictul de interese dintre asociat şi societate ,unde nu
este sancţionată nulitatea deciziei organului statutar ci este atrasă doar
răspunderea persoanei.

49
F.A.Baias,Eugen Chelaru,R.Constantinovici,I Macovei ,Noul Cod Civil comentat pe articole ,Ed C.H. Beck
2012
50
Răzvan Scafeş op cit,Conferinţa internaţională a doctoranzilor în drept Timişoara,2014

48
 Caz practic

Prin sentința civilă nr.127/CC/18.12.2007 pronunțată , Tribunalul Timiș a


respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - - T invocată de
intervenienta - SRL, a respins acțiunea în anulare a reclamantei - - T în
contradictoriu cu pârâta - Metal - și a admis cererea de intervenție formulată de
intervenienta - SRL în favoarea pârâtei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată și


precizată de reclamanta - - T, aceasta a chemat în judecată pârâta - Metal -
solicitând să se constate anulare în parte a Hotărârii Adunării Generale Ordinare
a Acționarilor - Metal - din data de 15.06.2007 cu referire la respingerea cererii
de antrenare a răspunderea președintelui consiliului de administrație,.

În motivare, reclamanta a arătat că deține calitatea de acționar al societății


pârâte cu un număr de acțiuni ce reprezintă 48,8 % din capitalul social, în
această calitate propunând la ședința din 15.06.2007, spre aprobare, atragerea
răspunderii președintelui consiliului de administrație, în temeiul art.155 din
Legea nr.31/1990, din cauza căruia societatea a pierdut trei active din
patrimoniul acesteia în valoare de circa 1 milion euro și care au intrat în
patrimoniul unei alte societăți, deținută de același, respectiv - SRL și care este
acționar majoritar al - Metal -. Acest acționar trebuia să se abțină de la votul
exprimat în cadrul AGA din 15.06.2007 în temeiul art.127 din Legea
nr.31/1990, republicată, dar a fost reprezentat de mama celui pus în discuție, a
președintelui de administrație. Astfel, prin votul exprimat s-a împiedicat în mod
nelegal adoptarea hotărârii referitoare la atragerea răspunderii administratorului
și președintelui consiliului de administrație, în persoana numitului.

La termenul de judecată din 04.09.2007, - SRL a formulat o cerere de


intervenție, întemeiată pe art. 49 din următoarele Cod procedura civilă, prin care
a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că interesul intervenientei
rezidă în faptul că deține, în calitate de acționar al - Metal -, 50% din capitalul
social, hotărârea ce urmează a fi luată afectând-o direct. Pe de altă parte a arătat
că nu există nici un temei juridic care să-l fi îndreptățit pe reprezentantul - SRL
de a se abține de la votul hotărârii a cărei anulare se solicită.

În temeiul art.49 alin.3 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis în


principiu cererea de intervenție, prin încheierea de ședință din data de
16.10.2007, motivat prin aceea că intervenienta manifestă un interes legitim în
promovarea unei cereri în interesul altei persoane, - Metal -, în cadrul căreia este
acționar majoritar.

49
La termenul de judecată din 11.12.2007 intervenienta a invocat excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art.132 din
Legea nr.31/1990, republicată, potrivit cărora hotărârea adunării generale,
contrară legii sau actului constitutiv, poate fi atacată în justiție de acționarii care
nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se
insereze aceasta în procesul-verbal de ședință. În speță, reclamanta a fost
prezentă, dar nu a votat împotrivă, astfel că, nu are calitatea procesuală de a
promova o acțiune în anulare.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:

Din procesul-verbal încheiat la data de 15.06.2007 cu ocazia desfășurării


Adunării Generale Ordinare a Acționarilor - Metal - se poate observa prezența la
adunare a acționarului - SRL, reprezentat de, conform procurii speciale
nr.1229/11.06.2007 și a - -, reprezentată de administrator unic. Aceasta din urmă
a propus atragerea răspunderii președintelui consiliului de administrație, în
persoana lui, în baza art.155 din Legea nr.31/1990, republicată, pentru
încălcarea îndatoririlor față de societate și prejudicierea intereselor acesteia.
Supunându-se la vot această propunere, - - face trimitere la art.1443 din lege în
sensul că reprezentantul - SRL trebuie să se abțină de la vot, deoarece este
mama celui pus în discuție, solicitare căreia nu i s-a dat curs.

Cu privire la poziția exprimată de reclamantă, contrar susținerilor


intervenientei, punctul de vedere al acesteia a fost cuprins în procesul-verbal, în
sensul votării pentru atragerea răspunderii, considerent pentru care nu sunt
incidente dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990, republicată, astfel că a fost
respinsă excepția calității procesuale active a reclamantei.

Pe fondul litigiului, prima instanță a reținut că acțiunea în anularea hotărârii


este neîntemeiată, reținând, cu privire la sancțiunea ce se impune nerespectării
dispozițiilor art. 127 alin.1 și 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, că părerile
sunt unanime în sensul că dispoziția textului de lege menționat constituie o
cerință deontologică esențială, ca o normă de bune moravuri în accepțiunea art.
5 Codul procedură civilă, aplicabilă tuturor tipurilor de societăți, dar că, din
interpretarea gramaticală și semantică a alineatului 2, rezultă că încălcarea
acestei obligații nu constituie un motiv de anulare a hotărârii adunării generale.
Încălcarea interdicției din art.127 din Legea nr.31/1990, republicată, este
sancționată numai cu răspunderea acționarului pentru daunele aduse societății
dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, care a fost recalificat de către


instanța de control ca fiind apel, reclamanta - - T, solicitând modificarea în tot a
hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

50
În motivare, reclamanta a arătat că deține calitatea de acționar la societatea
pârâtă având un număr de 2050 acțiuni, reprezentând 48,8% din capitalul social
și că în cadrul Adunării Generale Ordinare a Acționarilor care s-a desfășurat la
data de 15.06.2007 a propus aprobarea atragerii răspunderii președintelui
consiliului de administrație, în baza art.155 din Legea nr.31/1990. deoarece din
cauza acestuia societatea a pierdut din patrimoniu trei active care valorează peste
1 milion de euro, active care au fost dobândite de către o altă societate deținut de
numitul și anume - SRL, prin executarea unor așa-zise debite asupra - Metal -,
arătând faptul că - SRL este acționar majoritar al pârâtei, participând, prin
reprezentant, la adunarea generală desfășurată. Reclamanta susține că faptele
președintelui consiliului de administrație au condus la scăderea patrimoniului
intimatei în mod considerabil, societatea intrând din această cauză în impas
economic.

Se arată că, așa cum reiese din procesul-verbal AGA, reclamanta a învederat
reprezentantei - SRL că în baza dispozițiilor Legii nr.31/1990, acest acționar
trebuia să se abțină de la votul exprimat, cu atât mai mult cu cât reprezentanta
acționarului - SRL a fost chiar mama președintelui consiliului de administrație.
Nerespectând dispozițiile legale, reprezentanta acționarului și-a exprimat votul
cu privire la propunerea efectuată de reclamantă, propunere care a fost respinsă
din acest motiv.

Astfel, reclamanta apreciază că prin votul exprimat s-a împiedicat, în mod


nelegal, adoptarea hotărârii referitoare la atragerea răspunderii administratorului,
președintele consiliului de administrație, care este asociat la acționarul majoritar,
uzând de procentajul deținut din capitalul social, apelanta considerând nelegal
refuzul exprimat de către adunarea generală de a exercita acțiunea în răspundere
împotriva administratorului care, în mod evident, a prejudiciat societatea prin
faptele întreprinse de către acesta.

Reclamanta consideră că instanța de fond în mod neîntemeiat a admis cererea


de intervenție formulată de - SRL, solicitând să se observe că acțiunea formulată
în cauză este o acțiune personală, în calitate de acționar al - Metal -, care vizează
anumite motive de nelegalitate în adoptarea hotărârii AGA din data de
15.06.2007, iar după cum prevede explicit art.132 din Legea nr.31/1990,
hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în
justiție de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau
care au votat contra și au cerut să se consemneze acest aspect în procesul-verbal,
reclamanta opunându-se la exercitarea dreptului de vot de către acționarul -
SRL, datorită faptului că s-ar încălca dispozițiile art.127 din Legea nr.31/1990,
modificată. Se arată că datorită acestui motiv s-a solicitat anularea în parte a
hotărârii AGA în ceea ce privește votul exprimat de către acționarul - SRL, ca
fiind un vot care nu a fost exprimat în mod legal și valabil.

51
De asemenea, apelanta mai arată că față de faptul că - SRL este un acționar al
pârâtei - Metal -, aceasta nu are calitatea de a interveni în acțiunea principală
care este un drept personal al fiecărui acționar și care poate fi folosit de către
orice acționar, conform art.132 din Legea nr.31/1990,

Mai mult, se arată că societatea pârâtă are propriile organe de conducere care
reprezintă societatea în raporturile cu terții, cât și în raporturile în fața justiției,
fiind astfel inadmisibilă încuviințarea efectuării unor apărări în favoarea
societății pârâte de către chiar acționarul majoritar din culpa căruia se atacă
această hotărâre AGA și care prin votul acestuia, exprimat în mod nelegal, a
condus la această situație.

Reclamanta consideră că cererea de intervenție formulată nu justifică interesul


- SRL față de acțiunea formulată, solicitând să se observe că prin hotărârea care
va fi pronunțată nu sunt afectate în niciun fel drepturile acționarului -, această
hotărâre nevizând acest acționar, prin urmare, acesta nu justifică absolut nici un
interes în promovarea prezentei cereri, solicitând respingerea cererii de
intervenție formulată de - SRL.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intervenienta - SRL a solicitat


respingerea apelului, să se constate că interesul acesteia întrunește condițiile
prevăzute în doctrina juridică și anume să fie legitim, personal și să fie născut și
actual, solicitând astfel menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

S-a arătat că pârâta - Metal - este o societate pe acțiuni în care reclamanta


deține 48,80% din acțiuni, în timp ce intervenienta are 50,81%, condiții în care
nu se poate face o apărare fără participarea acționarului majoritar în cazul unei
cauze aflate într-o instanță de judecată, menționând că interesul juridic este
justificat atât de majoritatea acțiunilor deținute la societatea a cărei hotărâre se
solicită a fi anulată, cât și a faptului că dorința apelantei este de a se lua o decizie
în lipsa intervenientei, decizie care afectează practic acționarul majoritar al cărui
vot se contestă.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește solicitarea reclamantei de anulare în


parte a hotărârii AGA din 15.06.2007, pe motiv că votul exercitat de
reprezentantul acționarului - SRL este nelegal exprimat, intervenienta arată că,
potrivit art.126 din Legea nr.31/1990, administratorii nu pot vota în baza
acțiunilor pe care le posedă dacă au calitatea de membri ai consiliului de
administrație în probleme în care este pusă în discuție administrația lor, aici
făcându-se în mod voit o confuzie gravă, aceea a administratorului care votează
în baza acțiunilor și a celui care votează ca voință a acționarului, în cazul de față
cu atât mai mult cu cât este majoritar. Se arată că numitul nu a votat în baza
celor patru acțiuni pe care le deține în carul societății, el nefiind în țară în acel
moment, votând reprezentantul societății care deține pachetul majoritar de
52
acțiuni și nu are niciun fel de relevanță cine este persoana respectivă atâta timp
cât ea reprezintă voința acționarului majoritar.

De asemenea, intervenienta învederează că din interpretarea art.127 alin.1 și


2 din Legea nr.31/1990, cu modificările ulterioare, rezultă în mod neîndoielnic,
opinie susținută și de întreaga jurisprudență, că nerespectarea dispozițiilor alin.1
nu poate constitui un motiv de anulare al respectivei operațiuni, sancțiunea
prevăzută fiind, așa cum menționează alineatul următor, atragerea răspunderii
acționarului pentru pagubele produse societății dacă fără votul său nu s-ar fi
obținut majoritatea cerută, ori, în această adunare generală nici măcar nu s-a
votat o anumită operațiune la care cineva ar avea un interes, deoarece
operațiunile care au stat la baza dorinței de atragere a răspunderii
administratorului au avut loc în anul 2001, an în care reclamanta nu era acționar
al societății. În plus, se arată că societatea este condusă de un consiliu de
administrație format din trei membri, ceea ce dovedește încă o dată că este
vizată direct societatea intervenientă, prin reprezentantul acesteia, și nicidecum
operațiuni pretins ilegale.

Examinând, în complet de divergență, apelul declarat de reclamantă prin


prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295 pr. civ. Curtea va constata că
apelul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.

Astfel, reclamanta - - T, în calitate de acționar al pârâtei - Metal - a solicitat


anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor - Metal -
din data de 15.06.2007, cu referire la respingerea cererii de antrenare a
răspunderii președintelui consiliului de administrație, pe motiv că reprezentantul
- SRL, numita, trebuia să se abțină de la vot, deoarece este mama celui pus în
discuție

Problema de drept ridicată în cauză este aceea dacă încălcarea interdicției


prevăzute de art.127 din Legea nr.31/1990, republicată, este sancționată cu
anularea hotărârii adunării generale adoptate în aceste condiții sau nu.

Potrivit art. 127 din Legea nr. 31/1990 a societăților :

(1) Acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandata
al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se
abțină de la deliberările privind acea operațiune.

(2) Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele


produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

În opinia Curții, așa cum a reținut și prima instanță, din cuprinsul dispozițiilor
legale de mai sus rezultă că încălcarea interdicției din art.127 din Legea

53
nr.31/1990, republicată, este sancționată numai cu răspunderea acționarului
pentru daunele aduse societății, iar nu cu nulitatea hotărârii adoptate în aceste
condiții.

În același sens, în doctrină s-a arătat că "sancțiunea încălcării obligației de


abținere de la vot a acționarului cu interese contrare, prevăzută de alin. 1 este,
conform al. 2, angajarea răspunderii acționarului, fără ca valabilitatea hotărârii
astfel adoptate să fie afectată. Hotărârea adunării generale nu este nulă, deoarece
al. 2 prevede în mod expres singura sancțiune incidentă, respectiv cea a angajării
răspunderii acționarului" (, Legea societăților nr. 31/1990, Editura, B, 2007, p.
253)

Tot astfel, s-a apreciat că "nerespectarea interdicției instituite de al. 1 al art.


127 nu atrage, în principiu, nulitatea hotărârii AGA luate cu votul acționarului
aflat în conflict de interese, ci doar obligarea acestuia la despăgubiri dacă prin
votul său s-a format majoritatea necesară și societatea a fost prejudiciată" (,
Legea societăților nr. 31/1990, Analize și comentarii pe articole, Editura, B,
2007, p. 379)

Un alt autor a apreciat că "în cazul unui conflict de interese între un asociat și
societate, asociatul trebuie să se abțină de la deliberarea privind operația în
cauză. În caz contrar, asociatul răspunde pentru daunele produse societății, dacă,
fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută" (, Drept comercial român, a
VII-a, Editura Universul juridic, B, 2007, p. 226).

În opinia altui autor "administratorul acționar nu va putea vota în adunarea


generală cu privire la o operațiune în care are un interes contrar societății (sub
sancțiunea plății de daune societății dacă fără votul său nu s-ar fi obținut
majoritatea cerută, adică dacă prin votul său a forțat acceptarea de către
adunarea generală a operațiunii în care societatea are un interes contrar)" - G,
Obligațiile și răspunderea administratorilor societăților comerciale, Editura, B,
1998, p. 78.

De asemenea, în practica judiciară a instanței supreme s-a stabilit că "de


principiu, dispozițiile art. 127 alin. (2) din lege stipulează că sancțiunea pentru
neabținerea de la vot a acționarului aflat în raport cu o operațiune în
contrarietate de interese cu societatea este răspunderea pentru daunele produse
societății, dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută, iar nu
anularea hotărârii adoptate în aceste condiții" ( Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția comercială, decizia 2283 din 12 iunie 2007).

Așa fiind, nu pot fi primite susținerile reclamantei că există motive de nulitate


a hotărârii atacate, datorită votului exprimat de reprezentantul acționarului
majoritar - SRL.
54
De altfel, reclamanta nici nu este prejudiciată în vreun fel în dreptul de a
formula acțiunea în răspundere dorită prin hotărârea a cărei anulare se solicită în
prezenta cauză, întrucât prin acea hotărâre se putea dispune, în caz de aprobare a
propunerii de angajare a răspunderii administratorului, conform art. 155 din
Legea nr. 31/1990, numai formularea unei asemenea acțiuni în justiție de către
societate împotriva administratorului, iar nu angajarea directă a răspunderii
administratorului în baza hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor.

În acest sens, interesele de acționar minoritar ale reclamantei sunt protejate


de art. 155/1 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora: "(1) Dacă adunarea generală
nu introduce acțiunea în răspundere prevăzută la art. 155 și nici nu dă curs
propunerii unuia sau mai multor acționari de a iniția o asemenea acțiune,
acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul
social au dreptul de a introduce o acțiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în
contul societății, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155 alin. (1).
(2)Persoanele care exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să fi avut deja
calitatea de acționar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale
problema introducerii acțiunii în răspundere".

În aceste condiții, nimic nu o împiedică pe reclamantă să formuleze, dacă


consideră necesar, acțiunea împotriva administratorului societății pârâte, în baza
art. 155/1 din Legea nr. 31/1990, astfel că nu este prejudiciată în acest drept prin
hotărârea a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.

În ceea ce privește susținerile reclamantei că intervenția în interesul pârâtei


formulată de intervenienta - SRL nu justifică interesul acesteia față de acțiunea
formulată, Curtea reține, ca și prima instanță, că intervenienta justifică un interes
legitim în prezenta cauză pentru formularea unei cereri de intervenție accesorii,
având în vedere că intervenția este făcută numai pentru apărarea pârâtei, la care
intervenienta este acționar majoritar, și că este pusă în discuție valabilitatea
votului dat de intervenientă cu ocazia adoptării hotărârii pentru care se cere
anulare în prezenta cauză.51

OPINIE

În total dezacord cu opinia majoritară, am considerat că soluția pronunțată, în


această speţă, ar fi trebuit

să fie cu totul alta şi anume aceea de admitere a apelului şi de schimbare a


soluției pronunțate pe fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

51
www. http://jurisprudentacedo.com

55
Consider că problema de drept care trebuia avută în vedere este aceea a
eficienței normei juridice invocate de reclamantă și, respectiv a ineficienței
practice a aplicării interdicției de a vota prevăzute de Legea societăților în
persoana acționarului, respectiv a președintelui consiliului de administrație, când
se discută o problemă ce privește persoana și implicit administrarea lui. Mai
mult decât atât, în speță, s-a pus în discuție existența unui interes contrar
societății, care nu a fost analizat, în motivarea hotărârii.

Din spusele părților și din actele existente la dosar, rezultă că acel SRL este
acționar al - -. Președintele consiliului de administrație al - - este numitul, care,
la rândul său, este asociat și administrator al - SRL.

În ședința adunării generale din data de 15.06 2007 s-a dispun atragerea
răspunderii președintelui consiliului de administrație al - -, numitul, raportat la
anumite transferuri de bunuri din patrimoniul acestei societăți, în patrimoniul -
SRL, la care președintele este asociat și administrator (care este acționar
majoritar al - -).

Din punct de vedere al dispozițiilor cuprinse în nr. 31/1990, sunt încălcate,


expres sau nu, mai multe texte legale.

Pe de o parte, art. 136 prevede că: acționarii care au calitatea de membri ai


consiliului de administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot
vota, în baza acțiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar o
problemă în care persoana sau administrația lor ar fi în discuție.

Ca urmare a dublei calități pe care o are, în cele două societăți, - SRL, ca


acționar direct interesat, nu putea vota, nici direct şi nici prin mandatar, în
privința "unei probleme în care persoana lor ar fi în discuție".Astfel raportat la
obiectul discuțiilor avute în adunarea generală, respectiv atragerea răspunderii și
transferul fraudulos, votul astfel exprimat nu putea fi luat în considerare, în ceea
ce privește adoptarea unei hotărâri.

Pe de altă parte însă, într-adevăr, conform disp. art. 127 alin. 2, din aceeași
lege, acționarul care încalcă aceste dispoziții (Acționarul care, într-o anumită
operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes
contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea
operațiune) va răspunde pentru daunele suferite de către societate, dacă, fără
votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Cu toate acestea, legea nu prevede în mod expres incidența alin. 2 din art.
155 1, în situația în care, tocmai în adunarea generală în care se discută atragerea
răspunderii, aceeași persoană ale cărei activități sunt supuse dezbaterii, votează,
deși trebuia să se abțină de la vot.

56
Într-o interpretare majoritară, s-a considerat că, indiferent de problema
existentă, acționarul minoritar poate exercita o acțiune în răspundere, cu sau fără
a avea o cerere prealabilă ca societatea prejudiciată să o fi formulat.

Deși, aparent, aceeași este starea de fapt în speță, o astfel de interpretare nu


este în legătură directă cu scopul asocierii și cu principiul stabilit de art. 136 1
care consacră faptul că: acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-
credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale
celorlalți acționari, evident în interesul societății și nu în defavoarea acesteia.

Art. 155 stabilește o anumită fază preliminară acțiunii în justiție pornite de


către un acționar minoritar, stabilind că: "Acțiunea în răspundere contra
fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului
și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari,
pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de
societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la
art. 112", iar alin. 2: A.G.A desemnează cu aceeași majoritate acea persoana
însărcinată să exercite acțiunea în justiție.52

Ori, tocmai preluarea dispozițiilor de la art. 112, și, implicit a celor de la art.
126, în privința majorității cu care se ia o astfel de hotărâre, implică abținerea de
la vot a pârâtei care, în condiții obișnuite nu ar putea justifica niciun interes
pentru modul în care s-a opus adoptării cererii acționarului minoritar.

Menţionăm faptul că abuzul de majoritate este acea exercitare discreționară a


dreptului de vot din partea acționarului majoritar, în vederea realizării
intereselor sale individuale,particulare, în dauna interesului social și în scopul
prejudicierii acționarilor minoritari.

Incapacitate relativă de a vota și implicit, anulabilitatea hotărârii astfel


adoptate sunt susținute și de interpretarea dată în dispozițiile art. 126 din mai sus
redate.

Chiar daca legea nu indică în mod expres care este sancțiunea ce se aplică în
cazul în care o persoană din categoria menționată în articol își manifestă totuși
dreptul de vot, aplicând principiul potrivit căruia acolo unde legea nu distinge,
nici noi nu putem distinge, trebuie să spunem că o hotărâre AGA adoptată cu
încălcarea interdicției la care ne referim este una contrară legii și, ca urmare,este
anulabilă în condițiile instituite de art. 132 și următoarele din, iar o astfel de
acțiune nu poate fi respinsă dacă fără acel vot nu s-ar fi întrunit majoritatea
necesară pentru a fi adoptată.

52
Am avut în vedere Legea 31/1990

57
Chiar dacă, se apreciază că în speță, sancțiunea este acțiunea în atragerea
răspunderii persoanei care se face vinovată de darea unui vot împotriva
intereselor sociale, nefiind prevăzută expres în, în această situație, anularea
hotărârii astfel obținută, nefiind implicați terți în acest proces decizional, de
principiu, se poate aplica și sancțiunea anulării hotărârii,mai ales că aceeași lege
nu interzice o astfel de sancțiune.

Admiterea unei astfel de acțiuni duce în temeiul totodată la încălcarea


dispozițiilor art. 155 din lege; dacă s-ar fi aprobat promovarea acțiunii, ar fi fost
suspendat din funcție președintele consiliului de administrație, evitându-se
astfel, o eventuală acțiune păgubitoare pentru societate, pe durata judecării
acțiunii.

Din acest motiv pentru că nu există în situația dată, o dispoziție imperativă a


legii prin care să se stabilească în mod expres faptul că singura cale de urmat
este promovarea directă a acțiunii în instanță de către acționarul minoritar, dar
nu există nici o interdicție expresă în a constata nulitatea hotărârii AGA, în
speță, raportat la principiul conform căruia primează interesul social, în dauna
intereselor individuale, apelul trebuia admis.

58
CAPITOLUL V

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A PERSOANELOR AFLATE ÎN


CONFLICT DE INTERESE CU INTERESUL SOCIAL AL
SOCIETĂŢII

5.1.Elementele raportului juridic de răspundere

Trebuie menţionat că răspunderea juridică la care ne referim se va analiza ca


un raport juridic de drept societar ce are un ansamblu de componente
proprii,specifice: obiect ,subiecţi, conţinut şi sancţiune.

5.1.1.Subiecţii raportului juridic de răspundere fondat pe conflict de


interese

Subiecţi ai acestui raport juridic sunt titularii de drepturi şi obligaţii din cadrul
raportului juridic intra-societar.

În conformitate cu regulile ce guvernează organizarea şi funcţionarea


societăţii ,dar şi cu interesul social al acesteia ,subiecţii au obligaţia de a se
abţine de la orice acte şi fapte juridice considerate de lege sau actul constitutiv
că se îndreaptă în contra interesului social.53

Menţionăm că şi societatea este ea însăşi un titular al dreptului de a apăra dar


şi conserva interesul social.

Prin urmare subiect activ în cadrul raportului de răspundere fondat pe conflictul


de interese este,în primul rând societatea.

53
M. Bratiş, op cit.pag 151

59
Într-un plan îndepărtat titulari ai unor drepturi societare speciale sunt chiar
asociaţii ,aceste drepturi sunt: dreptul la vot,dreptul la beneficii,dreptul de a
angaja societatea comercială numai în acele decizii care corespund obiectului
său de activitate şi scopului său economic,în acord cu interesul social.

Persoana din cadrul societăţii care prin încălcarea obligaţiei de loialitate


săvârşeşte acte sau fapte juridice aflate în conflict de interese cu obiectul şi
scopul social dar şi cu interesul social al asociaţilor se numeşte subiect pasiv.

Pot avea calitatea de subiect pasiv doar acele persoane care se află sub arcul
societar ,care prin hotărârea pe care o iau ,datorită calităţii pe care o au în cadrul
societăţii pot contribuii în mod negativ la interesul social.

Din această categorie fac parte asociaţii,fondatorii,dar şi membrii ai


organelor de conducere şi/sau supraveghere a societăţii cum ar fi
administratorul,membrii ai consiliului de administraţie,membrii ai directoratului
ş.a.

5.1.2.Obiectul raportului juridic de răspundere întemeiat pe conflictul de


interese

Obiectul acestui tip de raport juridic se referă la acea conduită la care trebuie
atât societatea cât şi fondatorii,administratorul,membrii ai consiliului de
administraţie,membrii ai directoratului ş,a.sunt ţinuţi în cazul apariţiei unui
conflict de interese.

Astfel obiectul raportului juridic are un caracter abstract atât timp cât
normele prevăzute de lege dar şi cele prevăzute în pactele societare,norme care
interzic acele acte şi fapte care constituie sau sunt calificate ca fiind un conflict
de interese ,nu sunt încălcate.

Acelaşi obiect dobândeşte caracter concret,susceptibil de a angaja


răspunderea juridică faţă de persoanele care prin conduita lor au pătruns în sfera
actelor şi faptelor juridice contrare interesului social.

60
5.1.3.Conţinutul raportului juridic de răspundere bazat pe conflict de
interese

Pactul societar încheiat între asociaţi şi legea societară pe care se


fundamentează alcătuiesc împreună forumul drepturilor şi etalonul obligaţiilor
cu privire la care societatea şi subiecţii îşi asigură exprimarea voinţei sociale au
consimţit odată cu constituirea societăţii.54

Conţinutul unui raport juridic de răspundere este format pe de o parte din


dreptul societăţilor şi al asociaţilor de a obţine respectarea dispoziţiilor legale
şi/sau contractuale referitoare la conflictul de interese iar în cazul în care nu se
respectă cele menţionate va fi atrasă răspunderea persoanelor care au săvârşit
acele acte şi fapte.

Pe de altă parte conţinutul acestui raport juridc de răspundere întemeiat pe


conflictul de interese este format din obligaţia corelativă ce aparţine subiecţilor,
cu drept de vot sau de decizie , obligaţie de a se abţine de la săvârşirea unor acte
sau fapte juridice ce reprezintă obiectul conflictului de interese sub sancţiunea
atragerii răspunderii acestora sau după caz a societăţii.

5.1.4.Sancţiunea raportului juridic întemeiat pe conflictul de interese între


asociaţi

Componenta sancţiunii în cadrul raportului juridic de răspundere este legată


de structura normelor societare,norme care reglementează acele situaţii apărute
în sfera conflictului de interese.

Pe acest temei,se cuvine relevată aprecierea că raportul la care ne referim


are caracter sancţionator ,mai întâi datorită constatării ope legis a numeroaselor
ipoteze de norme prohibitive relative la conflictul de interese iar, mai
apoi,datorită instituirii unui evantai larg de sancţiuni prin aceleaşi norme
societare,sancţiuni ce pot fi de ordin societar ( excluderea asociatului sau
revocarea administratorului),de ordin comercial ( angajarea răspunderii
patrimoniale pentru daune aduse societăţii),dar şi de ordin penal.55

54
M. Bratiş, op.cit.pag 153

55
M. Bratiş,în op.cit ,pag 153

61
Această sancţiune a raportului juridic de răspundere, apărut ca urmare a
pătrunderii subiectului pasiv în sfera conflictului de interese cu societatea dar şi
cu asociaţii,poate privi atât persoana cât şi bunurile celui căruia îi este angajată
răspunderea.

Se poate referi şi la nulităţii sau anulabilităţii unui hotărâri sau decizii luate
având la bază influenţa exercitată de actul sau faptul juridic ce este contrar
interesului social.

5.2.Formele răspunderii juridice a fondatorilor,asociaţilor,membrilor


consiliului de administraţie,administratorului,directoratului şi consiliul de
supraveghere

Angajarea răspunderii juridice a asociaţilor este importantă dintr-o triplă


perspectivă.

În primul rând caracterul sancţionator al răspunderii impune o sancţiune


civilă(sancţiuni pecuniare dar şi nepecuniare),sancţiuni penale(amenda penală şi
pedeapsa cu închisoarea).

În al doilea rând răspunderea juridică a asociaţilor implică şi o funcţie


preventivă în sensul că se doreşte înlăturarea unor posibile acte de gestiune care
ar prejudicia societatea.

În al treilea rând are şi un efect reparator în sensul că reparară prejudiciul


adus atât societăţii cât şi terţilor de către un asociaţi ,cu rea-credinţă.

În cazul săvârşirii unor acte sau fapte juridice aflate în conflict de interese cu
interesul social al societăţii este atrasă răspunderea juridică a persoanelor care
se fac vinovate de acestea.

Dispoziţii Legii 31/1990 relevă următoarele forme de răspundere: a) răspundere


civilă reflectată în cadrul răspunderii societare dar şi a celei comerciale; b)
răspundere penală.

62
5.2.1. Răspunderea civilă

Aşa cum sunt reglementate în Legea 31/1990 cazurile de conflicte de interese


evidenţiază în termeni clari faptul că săvârşirea faptelor sau actelor care sunt
contrare interesului social al societăţii respective dar şi al asociaţilor sunt in
primul rând susceptibile de a se angaja răspunderea civilă pentru subiecţii
respectivi.

În domeniul dreptului societar o astfel de răspundere apare ca o răspundere


societară .

 Răspunderea societară a subiecţilor implicaţi în conflictul de interese

Forma aceasta de răspundere juridică are ca obiect sancţiuni relative în cazul


încălcării unor obligaţii ce rezultă din calitatea de asociat,administrator,membru
al directoratului ş.a. ,atunci când datorită exercitării prerogativelor pe care le are
prin acea calitate subiectul respectiv,contravine interesului social.

Răspunderea societară prevăzută de legea 13/1990 pentru acte sau fapte


juridice aflate în conflict cu interesele societăţii comerciale se prezintă sub
forma excluderii asociatului din cadrul societăţii şi a revocării mandatului
administratorului ,membrului directoratului sau membrului consiliului de
supraveghere.56

Referindu-ne doar la asociaţi şi administratori sancţiunea pentru aceştia în cazul


existenţei unui conflict de interese este:

1. Excluderea asociatului poate avea loc în cazurile prevăzute în art


222,alin1 lit c) şi d) din Legea 31/1990:

 Întrebuinţarea capitalului ,bunurile societăţii de către asociat,în folosul său


şi fără consimţămăntul scris al celorlaţi;
 Participarea asociatului dint-o societate în nume colectiv la o altă societate
concurentă, sau având acelaşi obiect de activitate;
 Asociatul administrator comite fraudă în societăţii sau se serveşte de
semnătura socială în folosul său sau al altora.

2. Revocarea mandatului administratorului poate fi dispusă pentru oricare


dintre cazurile de conflict de interese prevăzute fie de lege fie de actul
constitutiv,cele care se referă la persoana sa.
56
A se vedea C. Duţescu-Drepturile acţionarilor,Ediţia,2 ,Ed.C.H.Beck 2007 pag 353 şi urm( cu privire la clauzele
de revocare a mandatului acestor subiecţi)

63
5.2.2.Răspunderea penală

Răspunderea penală implică obligaţia unei persoane de a răspunde în faţa


organelor de urmărire penală şi apoi în faţa instanţei de judecată pentru fapta
prevăzută de legea penală pe care a săvârşit-o, obligaţia de a suporta măsurile de
constrângere penală prevăzute de lege pentru săvârşirea infracţiunii şi obligaţia
de a executa pedeapsa aplicată. Executarea obligaţiilor ce decurg din
răspunderea penală este impusă prin forţa de coerciţie a statului. Săvârşirea
infracţiunii este singurul temei al răspunderii penale.

O precizare foarte importantă trebuie facută mai întai. Persoana juridică şi


persoana fizică sunt două entităţi distincte, cu personalitate juridică diferită.
Dacă avem un litigiu comercial şi dorim să urmărim persoana fizică din spatele
acestei firme, mai întai trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra persoanei juridice,
în speţă firma.

Răspunderea penală a asociatului este reglementată de dispoziţiile din Legea


nr. 31/1990, care sub acest aspect apare ca o lege specială.

Elementul material al infractiunilor se concretizează, de regulă, în acţiuni,


dar poate să constea şi într-o inacţiune şi/sau omisiune. Urmarea imediată a
infracţiunilor este crearea unei stări de pericol în raport cu activitatea
societăţilor, producându-se de cele mai multe ori şi pagube materiale.

Forma de vinovăţie prezentă la infracţiunile prevăzute în Legea nr. 31/1990


este intentia directă sau indirectă, fapta săvârşită din culpa nefiind incriminată
Pedepsele prevăzute de legiuitor pentru infracţiunile din Legea nr. 31/1990,
republicată, sunt diferenţiate în funcţie de gradul de pericol social al faptelor
incriminate. Astfel, pentru unele infracţiuni a fost prevăzută exclusiv pedeapsa
cu închisoarea, iar pentru alte infracţiuni o pedeapsă alternativă, închisoare sau
amendă .

Potrivit teoriei agentiei (agency theory)., creată de literatura economică


americană de la începutul anilor 70, între proprietarii unei companii şi
administratorii acesteia se încheie un contract de reprezentare, atunci când
primii desemnează ca agent pe secunzii pentru a-i reprezenta într-un domeniu
decizional specific.

64
Între acţionari, în calitatea lor de proprietari ai companiei şi administratori,
în calitatea lor de mandatari apar în mod inevitabil conflicte de interese.

Condiţiile angajării răspunderii asociaţilor sunt următoarele:

1. Încălcarea unei dispozţtii legale, a unei prevederi a actului


constitutiv sau a adunarii generale a acţionarilor.

Răspunderea asociaţilor este angajată ori de câte ori suntem în prezenţa


unei fapte care încalcă o normă legală sau contractuală.

Aceasta viziune este preluată din dreptul francez care a inspirat până la crearea
instituţiilor europene sistemul de drept românesc.Fapta care atrage răspunderea
asociatului poate fi şi o inacţiune.

2. Existenta unui prejudiciu.

Pentru a putea fi angajată răspunderea asociatului faţă de societate va


trebui dovedită şi vătămarea suferită de aceasta ca urmare a actelor săvârşite.

În consecinţă, nu este suficientă simpla încalcare a unei dispoziţii legale sau


statutare, ci este nevoie de producerea unei pagube în patrimoniul societăţii.

Conform dispoziţiilor Cod civil,asociatul va raspunde faţă de societate şi


dacă a săvârşit din culpă încălcarea dispoziţiei legale, în condiţiile producerii
unui prejudiciu.

3. Existenta unei culpe a asociatului

Răspunderea asociatului este angajată în orice situaţie menţionată în


contractul de societate ,sau o dispoziţie legală este încălcată printr-o faptă
culpabilă.

65
CAPITOLUL VI

CONCLUZII

Rezumând cele analizate în lucrare putem spune faptul că o societate


comercială se constituie având la baza un interes social ,care este comun tuturor
asociaţilor.

Elementul specific unui contract de societate este affectio societatis care aşa
cum am arătat reprezintă intenţia de a se asocia a asociaţilor şi de a desfăşura
împreună activităţi comerciale.

Din cele menţionate înţelegem că interesul social reprezintă acea dorinţă în


asociere dar şi o conclucrare,iar în cazul în care apar situaţii care presupun
interese contrare celor iniţiale apare conflictul de interese între asociaţi întrucât
vor exista în acelaşi timp două interese care sunt contrare.

Conflictul de interese apare atât în domeniul public cât şi în cel privat.

Sectorul privat este partea economiei care nu este controlată de către stat ci este
condusă de către persoane fizice în scopul obţinerii unui profit în timp ce sectorul public
este acea parte a economiei în care statul prin intermediul Guvernului ,deţine controlul.

Prin conflict de interese se înţelege în sectorul public acea situaţie în care o


persoană care exercită o demnitate publică sau deţine o funcţie publică are un
interes personal de natura patrimonială,care ar putea influenţa îndeplinirea cu
obiectivitate a atribuţiilor pe care le are potrivit Constituţiei şi altor acte
normative.

Noţiunea de conflict de interese îşi are originea în sectorul public şi a


reprezentat la început punctul de plecare în analiza situaţiilor de
favoritism,corupţie şi frauda.

În domeniul privat termenul ,,conflict de interese’’ este folosit de Codul Civil


însă se referă la o stare de fapt în care există o situaţie prejudiciabilă între scopul
urmărit de administatorul/reprezentantul unei societăţi în numele căruia acesta
acţionează şi societatea respectivă.

66
În doctrină s-a susţinut faptul că noţiunea de interes comun al societăţii
include şi interesul comun al asociaţilor întrucât ei îşi sporesc patrimoniul
personal dacă societatea prosperă.

Aceasta presupune pe de o parte o dorinţă din partea asociaţilor de a se


îmbogăţii prin utilizarea intrumentului societar şi pe de altă parte împărţeala
loială a beneficiilor conformă cu prevederile legii şi ale actului constitutiv.

Atunci când vorbim despre un conflict de interese în cadrul unei societăţi,


sunt două situaţii avute în vedere şi anume conflictul apărut între asociat şi
societate şi conflictul apărut între administrator şi societate.

Aşa cum am afirmat anterior voinţa asociaţilor este primordială în


constituirea unei societăţi,ceea ce înseamnă că aceştia işi dau acordul pentru
înfiinţare ei cu scopul de a desfaşura activităţi comerciale şi de a obţine un
profit,iar în situaţia în care scopul care coincide cu interesul social nu mai este
acelaşi apare un conflict de interese.

Conflict de interese între administrator şi societatea are în vedere situaţia în


care decizia care trebuie să fie luată la nivelul societăţii de către un mandatar
(administrator) obiectiv poate contraveni intereselor personale ale organelor de
conducere şi executive ale societăţii.

În această ipoteză mandatarul societăţii trebuie să se abţină de la participarea


la orice deliberare privind respectiva problemă.arătându-şi loialitatea,integritatea
şi diligenţa în executarea mandatului său.

Conflictul de interese societate şi administrator este sancţionat întrucât se


pleacă de la ideea că obiectivitatea mandatarului este ştirbită de interesul
particular,apărut ca o oportunitate de a obţine unele avantaje personale prin
exercitarea atribuţiilor cu care a fost împuternicit dar în aşa fel încât ar
prejudicia societatea.

Putem spune că într-o asemenea situaţie administratorul deturnează


operaţiunea cu care a fost împuternicit să o execute folosind această împrejurare
în avantajul său personal.

Menţionăm faptul că apariţia unui conflict de interese este privită ca o


situaţie juridică extrem de dăunătoare pentru societate ,putând da naştere unor
situaţii radicale ,precum retragerea sau excluderea asociaţilor sau dizolvarea
societăţii ,fiind în măsură să creeze chiar suprimarea lui affectio societatis.

Conflictul de interese a mai fost definit ca fiind acea situaţie juridică în care
fondatorul, asociatul(acţionarul) sau membrul organului executiv-

67
administrator,membru al directoratului,având un interes patrimonial
personal,contrar interesului social al societăţii comerciale,în care persoana
implicată este obligată să se abţină de la exerciţiul funcţiei şi să informeze
organul societar despre ivirea conflictului de interese.

Deşi situaţia conflictului de interese a fost reglementată încă din 1990 ,până
în prezent nu a existat o dezbatere doctrinară dar nici jurisprudenţială ,pe larg ,
în acest sens astfel că nu a s-a realizat o definiţie general acceptată în materie
societară, motiv pentru care există mai multe definiţii ale acestei noţiuni.

68
BIBLIOGRAFIE UTILIZATĂ

1.Tratate,manuale,legi comentate,studii

A.M.Dodek-Conflicted Identities,2011

C Predoiu, Gh. Piperea, în St. D. Cărpenaru, S. David, C Predoiu, Gh.


Piperea, Legea societăţilor comerciale. Comentarii pe articole, Editia 4, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti

C.Duţescu , Drepturile acţionarilor .ed-a II-a .Ed C.H.Beck,Bucureşti 2007

Cristian Gheorghe ,Societăţile comerciale .Voinţa asociaţiilor şi voinţa


socială ed ALL Beck

Catherine Pichè-Définir l'étendue des tentacules du conflit d'intérêts pour


,mieux les ,maîtriser, , professeur de droit ,Université de Montréal Ed
Journées nationales

C.Cucu , M.V.Gavriş ,C.G.Bădoiu,C.Haraga ,Legea societăţilor comerciale


nr 31/1990

Dominique Schmidt,Les conflits d'intérêts dans la société anonyme.Jolly ,


Paris,2004

F.A.Baias,Eugen Chelaru,R.Constantinovici,I Macovei ,Noul Cod Civil


comentat pe articole ,Ed C.H. Beck 2012

Lucian Săuleanu, Societăţi comerciale. Studii, Editura Universul Juridic


2012

Lucian Bojin ,Acţiunea în anularea hotărârii Adunării Generale a


Acţionarilor ,Ed Universul Juridic 2012

Legea 31/1990 ,Legea societăţilor comerciale

Mustapha MekkiI ,Introduction à la notion de conflit d'intérêts, Agrégé des


Facultés de droit,professeur a l'Université Paris 2013 Ed Journées
nationales,

69
Octavian Căpăţână, Dreptul Concurenţei Comerciale ,Editura Lumina
LEX Bucureşti 1992

Radu Catană , Dreptul societăţilor comerciale. Probleme actuale privind


societăţile pe acţiuni. Democraţia acţionarială. Ed.Sfera.Cluj-Napoca 2007

2.Articole

Av Răzan Scafeş,Considerente generale privind conflicul de interese în


cadrul societăţilor ,Timişoara 2014

Av. Răzvan Scafeş, Conflictul de interese în profesia de avocat,Revista


IUSTITIA Nr 2/2014

Av.Răzvan Scafeş , Noţiunea de ,,contrarietate de interese’’ în sensul art


215 Cod Civil şi delimitarea faţă de ,,conflictul de interese’’ ,Revista
IUSTITIA nr1- 2

E.Derşidan, Dicţionar,Termeni juridici uzuali, Ed. Proteus Bucureşti


2006

Ghid privind incompatibilităţile şi conflictele de interese( A.N I)

M.Bratiş, Conflictul de interese în domeniul societăţilor comerciale,


răspunderea persoanelor şi sancţiunile aplicabile deciziilor adoptate în
conditiile constatării conflictului de interese, în Conferinţa Internaţională
bilenară ,Timişoara ,Ed Universul Juridic 2011

3.Site-uri consultate

www. juridice.ro , Av. Dr. Ghe.Buta,Muşat şi Asociaţii

www. http://jurisprudentacedo.com

www. http://legeaz.net/spete-drept-comercial

www. http://jurisprudenţă.ro

70