Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
E atât de tăinuita şi atât de simţitore: lotul ese ca pe masă când chemăm în joc gândire
De-o privire, de-o vibrare, dese sparie, ea more Gândul de doruri îţi spune ce în suflet stau ascunse,
Sau îţi fuge chiar mai iute de cât sborul ventului, Sufletul gândului spune de secrete nepătrunse;
De 'ţl rămâne din tot focul cel de gânduri, numai spuză — In hibire nesciută, în simţiri necunoscute
Ne ''nţelese cad cuvinte fără şir, şi reci pe buză; Să încântă cel cu gândul, de-ţi uiţi dilele pierdute;
De nai haz când eşti cu omeni şi cu chipul de eres. Uiţi de vitrigia sârtei, chinul blând îşi duce traiul;
Fără glas, fără prietini te strecori neînţeles: încercând ca şi braminul, prin sciinţă s'ajungl raiul:
Ş'apoi cine mai veni-va cu şoptirea 'nvietore Sclav devii pe totă viaţa — muncă grea, grea desfătare ...
Se te 'ntrebe, să-'ţi semite rana, sufletul când ddre? Anii tineri cu plăcere, stau la slujbă, ascultare.
Gând de ai, ai un prietin care-ţl spune cine eşti. Dragostei de adevăruri, porţi cununa de martire:
Sufletu-ţl are un frate şi te 'ndemnă să-l iubeşti. Totul ese ca pe masă, dacă pui de foc gândire.
jîbtficere.
(Sui...)
S'a stins în pepfu-i ori ce dor JYu-i dragoste de-a cărei foc
Şi dragostea pe veci, S Io ie fii s'ar topi:
Jn locul caldului amor J)ecâ la el n'avu noroc
€ ghiafă şi sloi reci . . . f ' e altu n'a iubi'.
1898. Jîntoniu popp.
Iu l'ai uri, dér nu pofi face, jYu-mi mai vorbi deră de ură
Căci dór când asta o voesci, Se nu-fi spun verde că m in fesei,
Cu atât mai mult de el îfi place Căci chiar de l'ai uri din gură
Cu cât mai tare 11 uresci... Cu inima altfel s im fesei...
Chinag 1398. Jîntoniu popp.
Despre gemeni cu privire la versta mamei şi la rendul chronologic al copiilor.
(I^a s e m a i n e m e d i c a l e Nr. 1 1SOS.)
(Hygienă).
Intr'o şedinţă a societăţii de statistică din Paris a produs Orasul San-Petersburg (1882 —1892).
doctorul Bertillon, nu de mult, unele dovedi none forte interesante
Marne dela 1 6 — 2 0 de ani . . . 60
cu privire la nascerea gemenilor. Cu studiul întrebării, c ă cât
de des provin n a s c e r i g e m e n e , s'or o c u p a t mai mulţi statistici şi > 21 25 . > . . . . 95
cu d e o s e b i r e părintele doctorului Bertillon, dar a c e ş t i a n'au avut , 26 30 •> •> . . . . 142
Ia dispunere e t a t e a relativă a m a m e l o r . D e atunci î n c o c e datele •> 31-35 > . • > . . . . 203
statistice s'au c o m p l e t a t şi cetitoriul pdte v e d e îndată mai la vale
> 36—40 .> . . . . 217
c ă la c e resultate au ajuns.
s v 41—45 > > . . . . 15-5
Oraşul M ü n c h e n publică de vre-o 1 5 ani în tot anul statistica
> 46—50 :> > . . . . 160
nascerilor simple, multiple şi nelegiuite după versta mamelor.
D u p ă numeriî statisticei a c e s t e i a , într'o miă de nasceri sunt 1()T> Preste tot . . 14-7 la o miă.
g e m e n i ; dar d a c ă consideră omul vèrsta m a m e l o r , ajunge la ur- Din a c e s t d o c u m e n t rusesc se v e d e şi a c e e a , c ă în R u s i a
mătdrea înfătoşare : numcrul gemenilor e de 1 4 la o miä de nasceri. — Din iedna
M a m e dela 1 8 -20 de anî . 48 următdre s e v e d e numeru] proporţional al g e m e n i l o r cu privire la
» 21 - 2 5 » :> 7'5 n a s c e r e a c h r o n o l o g i c ă a mamelor, după miia de n a s c e r î g e m e n e :
•:> 26—30 s :> . 121
Din n a s c e r e a c e a dintâiu 81
> 31—35 » » . 16'2
> 36—40 » » . 20'8 » i a doua . 9'9
-, 41—45 » » . 19-5 - a treia . . . . . 134
Jioriî nopfei
Lin se înalţftn cer de-acuma Ah! şi eu me'nalţ la tine
Luna plină; Noptea tdta,
Dar îşî perile razan spuma Dar de dornice suspine
Norilor ce sorb lumină. Inima mi-e 'ntunecată
Jîlvescu.
Jn farmecul nopţei.
Ori câte stele sunt pe cer, Ori câte f runde blând şoptesc
Iubire n'au zărit In arbori şi 'n castani,
Ca pentru tine cu dureri Cât te iubesc, cât te iubesc,
Şi chin ce am suferit. N'ar spune 'n mii de anî.
Jîlvescu.
Bicicleta din punct de vedeve higienic.
S u n t mulţi aceia, carî şi adi sunt contrarii bicicletei, deşi ved cu o x i g e n u l , c a r e în u r m a respiraţiunei mai profunde e s t e pus la
cu ochiî avântul şi r ă s p â n d i r e a g i g a n t i c ă de c a r e s e b u c u r ă a c e s t disposiţiunea plămânilor. ) 1
fölelui şi a peptului este împinsă a s e m e n e a în sus şi aşa plăniâ- c â n e p ă , p r e s t e a c e s t a o c ă m e ş ă de lână, c a r e a se nu fie p r e a lungă.
nile, organul c a r e î m p r e u n ă cu inima e s t e mai mult pusă în miş F o l o s u l acestui sistem e s t e c l a r : stratul de aer, c e se află între
care, este împedecată în mişcarea sa l i b e r ă n e a p ă r a t de lipsă. c ă m e ş ă şi piele, în locul reservat aceluia prin c ă m e ş ă de rociu,
2 e s t e cel mai bun apărător c o n t r a recifului şi asudatului; are c h i a r
Urmarea a c e s t e i a e s t e ) c ă plămânile nu pot satisface pe
acel rol, ce-1 are aerul dintre ferestrile duple c e întrebuiţăm erna
deplin inspiraţiunei de o x i g e n şi espiraţiunei de carbogen şi aşa
la c a s ă . V e s t m i n t e l e c e l e l a l t e , ciorapii, pantaloni, vesta, cabatul,
d u p ă c e e s t e d o v e d i t , c ă cu c â t l u c r ă m u s c u l a t u r a mai mult, cu
se fie din lână uşoră, mânuşi de p i e l e de spălat (er când e frig
atât mai m a r e c a n t i t a t e de carbogen se produce — carbogenul
din păr), pălărie, eventual chipiu, a s e m e n e a din materia de lână u ş o r ă ;
nefiind din ajuns delăturat din corp, să a b s d r b ă în sânge şi pe
încetul a c e s t a e s t e espus unei înveninare t r e p t a t ă cu carbogenul d) Biciclistul să f o l o s e s c ă un » t e m p o « c o r e s p u n d ă t o r ) , c ă c î a 3
Stăruinţa.
Se plec . . . sé te las Dar ori şi ce gând
In noptea u itării, Pe tine te <chiama
Dând gândt dui pas Cu zimbetu l blând,
Cu taina visării? ... Iubit fără semă.
D e l a pretinul meu T r i s t a n audiî î n t â m p l a r e a a c e s t a , e c ă - o •' ani. Eu, c a r e a b i a înplinisemî două decenii, o priviam drept o
» E r a m funcţionar la administraţie, când şeful m e u într'o b u n ă umbră, în c a r e cu greu ai p u t e a află c e v a materialism. In faţa-i
d i m i n e ţ ă m e e s m i t e în un orăşel Picardian şi î n c ă p e ş e s e luni. fină, ovală, numai o c h i i şi-au păstrat focul t i n e r e ţ e l o r : ochii săi
C e se-i faci, p l e c ă şi t e du. vineţi.
Orăşelul din c h e s t i e era destul de frumuşel, s t e t e a din una D a , e a era numai o u m b r ă , dar o u m b r ă nobilă, cel puţin
parte mai nouă, locuită în m a i o r i t a t e de c o m e r c i a n ţ i şi pescari ; la a c e s t a conclusiune am ajuns eu în urma serilor p e t r e c u t e în s o
si din una mai v e c h e , unde locuiau omeni măi sărăcuţi şi unde c i e t a t e a ei, c o n v e n i n d în salonul inspectorului.
circulaţia era aşa de s l a b ă încât c r e s c e a è r b a pre strade. Vis-â-vis Pricepea fdrte bine musica, er în cultură predomnea pre
vedeai m a r e a şi s t â n c i l e S a i n t - Q u e n t i n e ; apoi păşuni încunjurate toţi cei din jurul său. Vorbea perfect e n g l e z e s c e , prin urmare
de stejari frumoşi, grădini frumos cultivate, pomăriî minunate, c u n o s c e a din fundament poeţii lirici de dincolo d e M a n c h e , criti-
c a r i t ò t e ne dovedeau, c ă N o r m a n d i a nu potè fi d e p a r t e de noi. sând cu un gust sigur şi espunend c o r e c t proprietăţile b u n e şi
Când sosii eu aici, e r a pre la finea lui Martie şi î n c ă o di erorile acelora. Cu foc luam parte la dispute şi din privirea ei
înorosâ, ploiosă aşa c ă - m i era grozav de urît. D a r n o r o c , c ă nu sentimentală observai, c ă însufleţirea mea-i face bine. Fiind-că
eram chiar părăsit. A v u i o r e c o m a n d a ţ i e la a d r e s a d-lui S a l l e n e l , locuiam în un edificiu, mr. S a l l e n e l , mă r u g ă se-i fiu c a v a l e r ve
a m i c vechiù al familiei mele, inspector de v a m ă . E l m e primi cinei mele. Confidenţial ne preumblam c ă t r ă cortel de-alungul
b i n e şi f ă c u tot c e - i fù posibil spre a-mi face suferibilă întreţine ţărmului; i ofeream braţul, pre care-1 p r i m e a fără g e n a r e ; în s e
rea mea acolo. M e p r e s e n t a unei rude a sa, c a r e locuia pre ţăr- rile frumose de Mai, nu o d a t ă ne-am oprit s p r e a asculta c â n t e
murul portului şi la c a r e căpătai o chilie m o b i l a t ă , cu ferestrî cul plăcut al filomelei. M a i târdiu îmî p o v e s t e a despre văduvia
c ă t r ă Cap-Hornu şi m a r e . B a c e e mai mult, mă rugă c a serile sa timpuria, m e î n t r e b a despre copilăria m e a , ştirici planurile c e
se le p e t r e c în s o c i e t a t e a lui. a v e a m pentru viitor şi mă p r o v e d e a cu sfaturi, pre cari eu le pri
A c e l e sări însă — t r e b u e s e r e c u n o s c — mi-au causat c a m m e a m de b u n e şi provenite din impulsul propriu, deşi, d a c ă aşî
s l a b ă distragere. Ospeţiî inspectorului erau cu toţii c e t ă ţ e n i de fi fost mai atent, p r e a uşor p u t e a m o b s e r v ă : cu c â t ă gingăşie îmî
e t a t e şi cartaşi pasionaţi, mie deci, c a r e fugeam de cărţi c a dra vorbea. Când ajungeam la t r e p t e şi-i pofteam » n o p t e b u n ă « îmî
cul de tămâie, nu-mî r ă m a s e alt refugiu, d e c â t a - m î p e t r e c e cu strîngea n e r v o s ă m â n a . M m e . J o s s e l i n aşa puţin îmî p ă r e a mie,
ruda d-lui S a l l e n e l : J o s s e l i n e , văduva unui căpitan, c a r e a cu tru c ă ea e n e v a s t ă , încât a c e s t a o uitai aprope c u totul. Amiciţia
pul seu subţire, slab, p ă r e a a fi cutare c h i p preraphaelist. Părul nostră să c o n s o l i d a mereu şi cu luna lui Iuliu sosi sesonul de
cărunţit fără v r e m e o f ă c e a bătrână, deşi a b i a număra treidăcî de s c a l d ă maritimă. D e ş i orăşelul nostru era un l o c n e î n s e m n a t , în
decursul sesonului de s c a l d ă era b i n e c e r c e t a t de l u m e a din Paris, A p o i i povestii î n t r e g ă a v e n t u r a şi r e c u n o s c u i pasul greşit
mai cu s a m ă însă de mai multe familii P i c a r d i n e , fiind cuartirul c e făcuse-i.
şi traiul eftin. T i n e r e ţ a nu-mi dădu p a c e şi c u sesonul de s c a l d ă F a ţ a lui J o s s e l i n se schimbă la m o m e n t , ochii sei vineţi
m ă năsuiî şi eu a face c u n o s c i n ţ e . D a r nu rae prea putui lăudă. schinteiau, m â n i a şi p a t i m a erupseră în a c e e a strigând iritată:
Abia putui cuceri inima unei c a m e r i e r ă din Paris. Urmai deci — V a să dică fu a d e v ă r a t !
sfatul lui Ovid, c a r e nu s e g e n a a î m b r ă ţ o ş â pre s c l a v a Carinnei I u b e s c î pre fata a c e e a ? . . . . Ah ! . . . . Scandal! . . .
Cypasis. A p o i era tineră şi frumuşică şi ve spun d r e p t — e r a m p e r s o n e c a a c e e a ar t r e b u i bătute p u b l i c e în p i a ţ !
a m o r e s a t în ea. — Mă uitai uimit la ea. E s p r e s i u n e a de răsbunare a feţei sale,
focul c u c a r e v o r b e a , diferau atât de mult de naturelul său liniştit,
- - N o p t e a când stăpânii ei durmeau, s e furişa din hotel şi
c a m ă aduse în confusiune.
ne întâlneam în chilia m e a . I n s e secretul meu, deşi e r a m cu c e a
E a observă uimirea m e a şi r e a c ţ i u n e a momentan îşî făcu
mai m a r e p r e c a u ţ i u n e , fu descoperit. I n decurs de o lună pur
servitul, căci cu faţa înblândită, cu ochi lâncedî m ă prinse de
tarea M m e i J o s s e l i n se s c h i m b ă total. E r a mai tăcută, mai m o -
m â n ă şi-mî dise :
rosă şi d a c ă n e ' n t â l n e a m era r e c e şi mă măsura cu o privire duş-
— Scusă, te r o g ! P a r d o n e z ă , c ă aşa departe m'a adus . .
m ă n o s ă d e sus până j o s .
D a r atât de mult te-am preţuit atât de mult te-am
E r a în luna lui S e p t e m b r e c â n d în o după amedî grăbind stimat . . . . atât de mult te-am i u b i t !
c ă t r ă cuartirul meu ajunsei în rădicătura a doua, unde de-odată P l â n g e a . Mă'nbrăţişa şi simţii sărutul ei pe buzele m e l e . . . .
se deschise uşa dela chilia văduvei, care stetea pre p r a g şi-mi Instinctive făcui o mişcare caşi când aşî voi a o d e p ă r t a dela
făcu sămn s e întru înlăuntru. — Ajun$î în salon tristă şi m o r o s ă mine. S ă ruşina, să retrase şi acoperindu-şî faţa cu manile erupse
m ă agrăi cu faţa aprinsă : în plânsăt şi cu ochii scăldaţi în l a c r ă m î îmî dise :
— Mr. T r i s t a n , în c u r t e circulezâ atarî faime, cari nu-ţî ser — M e r g i ! . . . Pentru n u m e l e lui D-dău d e p ă r t e z ă - t e ! . . .
v e s c spre onore. S p u n c ă ai amantă, c a r e a t e c e r c e t e z ă noptea. E u c a un s l ă b ă n o g o am ascultat şi am e ş i t ! îmî
Nu vreau a c r e d e aşa c e v a , dar d a c ă chiar aşa ar fi, îţî sunt o făcui însă împutărî, c ă fui aşa de împetrit la inimă, dar tot atunci
amică cu mult m a i sinceră d e c â t să nu te fac atent la urmările mă înfiorai c u g e t â n d la a c e l a m o r nepresupus, imposibil.
a c e l e i relaţie. D o m n u l c a s e i audind de asta s'a scandalisat for T i n e r e ţ a e chiar aşa de crudelă c a copilăria. S ă r m a n a M m .
mal şi are de gând se t e p â n d e s c â , apoi d a c ă te prinde, s'a j u Josselin, nu o am mai vădut de a t u n c i !
rat, c ă c o m p l i c e l e d-tale o p ă ţ e s c e cu el. î m î ţinui de datorinţă Finindu-se esmisiunea eu grăbiî îndărăpt la Paris.
a t e face a t e n t şi d a c ă în adevăr ai fi vinovat, să te feresc c e l D e atunci au t r e c u t treidecî de ani. M m e . J o s s e l i n a murit
puţin de scandalul public. şi dacă-mî r e v o c în m e m o r i e părul său alb, ochiî ei vinetî şi adî
L a privirea ei conjurătore răspunsei: simt în peptul meu simţul neperitor de mustrare a consciinţei.
— Merci M a d a m e ! T r a d . de Jfifu.
Şi stelelor.
Şi stelelor, în nopţi senine Dar când pre razele de lună,
Dacă le-am spus durerea mea, Ţi-am fost trimis întregu-ml dor
Din înălţimea lor albastră Mai viu s'aprinseră în, ceruri,
Au prins într'una a cădea. împrăştiind lumina lor.
poveste trista.
Multe povesti frumo.se .şi fel de fel de întâmplări minunate ne T o c m a i îmî spunea c ă mâne-dî o să vină la t a i c a să mă
m a i s p u n e a mătuşa Ioana, când ş e d e a m la u m b r a nucului, unde c e r ă şi-i e c a m frică . . .
v e c i n e l e se adunau, tote cu furcile'n brâu ) 1
ori cu cusătură pre ----- T r e c i după fântână, Ionică, iată taica, t e v e d e ; vai se-
cum, unele civiau, altele coseau la chei, şabacurî ori p o m e d a l ă r a e a de mine c e s ă m e fac...
seu c ă făceau la samuri şi nu arare orî şi vr'una c â n t â n d cu d o r — Nu vedu-.şî p'aci g â ş c i l e , h e i ! cine-i după fântână, d'apoi
dela inimă, c ă c i : j tu Ionică, ce-i cu tine, cui duci tu a p ă ?
Da cina dorul sa legă i Eu încremenisăm.
Nn mai portă mintea 'ntregă; Ionică se prefăcu c ă ţine de i o t ă şi c ă v r e a s'o slobodă din nou.
Da sa lega de-o nevasta — Nimărui, respunse Ionica, t o c m a i întorc dela moşie şi-mî
Nu-ş lucră orânda'n casă era tare sete, vream să-mî s c o t c â t a apă.
Iotă dina iese'n prag — Sciu, sciu, las' nu b e a apă, văd că escî tot asudat,
Cu jirnţn tras în ac ci haid' la noi, că şi-aşa aş avea o v o r b ă . . . dise t a i c a .
Pămhirind pe citii drag. E u îmî luai cărciagu şi plecai. T a i c a cu I o n i c ă p l e c a r ă şi ei-
Intr'o di eram iarăş la u m b r a nucului, m ă t u ş a Ioana, d o d a ) 2
I o n i c ă vru să t r e c ă lângă mine, taica însă, spuindu-i c ă să-1
Măria, C a l i n a lui Trifon şi alte v e c i n e şi c a - s ă nu le c a d ă fusu a ş t e p t e pân' se uită după g â s c î î-1 opri 'napoi. Nicî nu sciu cum
din m â n ă , î n d e m n a r ă pe mătuşa să le spună ea vr'una din vre- ajunsei a c a s ă . M a i c a m'a.ştepta în prag.
mile bătrâne, când era c a fată c r e s c u t ă g a t a de măritat, cum e — l o a n o dragă, te-ai cam zăbovit cu apa, unde-i taică-ta?
b u n ă oră a c u m F l o r i c a ei, cu un trup.şor subţirel, faţa drăgostosă, — V i n e de loc, respunsei şi tremuram totă, nu sciu c e - m î
o c h i negrişorî şi cu c h i c ă c a p e n a corbului, sch după disa cân era, mi s e ' n c l e ş t a s e gura.
tecului: — Ce-i cu tine, de c e eştî aşa roşie, spune-mî iute, pân'
Mândruţa cu ochii negri nu vine taică-tu, c e s'a întîmplat?
Mult mie dragă, mân ce-o vermitl — M a i c o iartă-mă . . .
Dar mândra cu ochii nerdt — Nu sciu c e - a m mai dis, c ă m a i c a sârutându-me şi şter-
1
Nici odată să no crerţl gendu-me la ochî îmî spuse, să trec în soba ) ceealaltă, c ă vine taica,
Că te lasă adormit mai cu cineva.
Şi plecă după iubit . . . Când mă vădui singură, nu sciam să plâng orî c e să fac.
Mătuşa, glumeţă dela fire, era tare veselă şi făgădui c ă v a T a i c a cu I o n i c ă ajunseseră.
spune c e v a din păţaniile ei. — B u n ă diua, măicuţo, c ă c î aşa-i d i c e a I o n i c ă m a i c e i .
— Eram de vr'o 17 anî — începu mătuşa, când năvăliră — S ă trăeşeî eu bine, dragă Ionică, dar de mult n'ai mai
să-mi umple capul cu de-ale măritişului; iar feciorii veniau cu fost pe la noi.
g r ă m a d a la fiertatul tată, b a g s e m ă s e m e c e r ă . — T a r e de mult, căcî abia am gătat cu moşiile şi ( l e u !
E u , când venia cineva la t a i c a s ă v o r b e s c ă intre patru ochi, pân' nu g a t cu lucrul, nicî la m a s ă nu m'aş pune.
îmi f ă c e a m de lucru prin grădină, de unde puteam v e d e a tare — Hai să t r e c e m în s o b ă , audiî pe taică.
bine c i n e întră şi cine esă. E u eşiî în cuină unde aflai pe m a i c a . I-î spusei apoi t o t ă
A ş a t r e c u r ă vr'o doue-trei luni, tot veniau şi tot eşeau. D a r î n t â m p l a r e a şi c ă I o n i c ă vine m â n e să m e c e r ă .
nu venise încă cela, c e aş fi voit se vină. Ve puteţî închipui cum era acum m a i c a de bucurosâ, şi
Ş'apoi t a i c a iar era la gândul meu, nicî el nu v r e a se-şî ia după ce mai ţinu cu m i n e c ă t a s p o v e d a n i e îmî crici*) să văd de
un ginere e a c ' a ş a numai c a să fie şi el cu ginere'n c a s ă . foc, căcî e a t r e e e ' n s o b ă .
Maica însă, c a tote m a m e l e , m o r t ă de frică că-oi r ă m â n e a R ă m a s e i acum la foc, dar urechile îmî erau la c e să vor
c u m v a nemăritată, t o t d e a n a la prând î n c e p e a v o r b a acuş de unul bia'n s o b ă .
acuş de altul; t a i c a vădii apoi c ă mie nu-mî p l ă c e a de nicî unul Intre alte multe c e - o r vorbit, ce am înţeles mai bine, a fost
3
şi când î n c e p e a u vorba, me sculam dela m a s ă s ă pun apă'n bora, ) c ă I o n i c ă n'a mai vrut să a m â n e t r e b a pe m â n e , ci m'a cerut
orî c ă a d u c e a m lui t a i c a lemnuşe căci, la taica după mâncare î n c ă atunci.
lula era, de ce prindea mai întâiu. M'au c h e m a t apoi în l'untru şi ca să nu lungesc treba,
Cum ve spusei, a b i a t r e c u r ă c â t e v a luni şi satul n'avea altă eram peţită.
de vorbit, decât c ă I o a n a lui Niculuţă alege, tot alege, acuş o S'au făcut apoi tote gătirile de nuntă. S a u strigat în b i s e r i c ă ,
culege. s'a ţinut l o g o d n a ş'apoi ne-am cununat.
D a r c e - m î păsa mie de c e să vorbia'n sat. Imî căutam de D a r sciţî cum e la nunţî, miresa dă daruri lucrate de ea,
lucru şi îmî era mai m a r e grija, s ă văd g ă t a t o d a t ă pânza c e mai dar şi ea capătă dela nemuri, naşi şi s o c r i daruri de nuntă.
aveam a c ă ţ a t ă ' n războiu, vedî, eram tineră, dar me p r e c e p e a m la Intre alte daruri, c ă p ă t a s e m dela s o c r ă - m e a — fiertată şi o l a d ă
războiu, s c i a m năvăgi*) s c i a m urdfî), eram cum dicea t a i c a părinte frumosă. A m ţinut-o vr'o 5 seu 6 anî în sobă, apoi am suit-o în
când venia cu b o t e z u l : fată harnică şi c i n s t e a casei. pod, căcî ţolele, c e le-am ţinut în ea, le b ă g a s e m în dulap.
Intr'o di e r a m la fântână după apă, I o n i c ă m'aştepta-se, eram T r e c u r ă vr'o c ă t e v a săptămâni decând o suisem şi s'apropia
amândoi şi ne p r i n s e s e m în vorbă. ruga din satul R . unde s c i a m că mergem, căcî pretenul lui I o
l
nică ne c h e m a în tot anul şi nu ne da p a c e pană c e nu m e r g e a m .
; brâu ^ încingetore, pe carea o portă femeile sub brăein. lîrâul e ţesut
Petruţ e r a de vr'o 6 anî, F l o r i c a era a b i a de vr'o 4 anî. N e
clin lână mai dură numită per şi e mai lat ea brăcirile.
*) Duda simil — mătuşă. hotărirăm să lăsăm copilaşii amăndoi a c a s ă în g r i j a m a i c e i .
,r
; llorc — earciag, dlă cu mănuşă. S o s i n d diua d e p l e c a r e , grijirăm cociaF) şi Ghiţă scia cum s e
4
) Năvăgî a aduna urzala pe sul.
l'rcji = a sistemisa firele, cart vin ţesute cu bătela. In alte locuri femeile ' ) Sobă — chilie, odae.
uruesc acăţând tirul de parii atărui gard ; la noi (Vălugeniî) însă folosesc un instru *) l'rici — a face băgător de semă.
ment anumit, ur^tU'ire.a, construit ca rota a mare a morii de apă. I ^ C'ocia — trăsură.
mână, căci să merge la rugă, de aceea cu el n'aveam mull Ghiţă m â n a de s c ă p ă r a u roţile şi peste un pătrariu de c e a s
d e lucru. ajunserăm la portă.
Cine era mai veselă d e c â t mine, când plecarăm. In s o b ă era lumină.
A j u n g e n d în sat traserăm la pretenţii Sofron, c a r e ne a ş t e p t a Curtea era plină de omeni. N e d e s c h i s e r ă porta ş'apoi in
cu p o r t a deschisă. trarăm şi noi.
1 2
U u p ă c e ne mai gostirăm, ) sarica ) M â n u ţ a m e dusă în altă I o n i c ă sărise din c o c i e şi c a fulgerul se repedi în s o b ă .
s o b ă , c a să me 'nbrac de j o c . S c o b o r î n d u - m e şi eu a b i a putui sui treptele, căci m o r fost
Me î n b r ă c a s ă m şi a v e a m numai se-mî mai c h i c h e s c perul. lăsat picidrele.
Mersei să m e uit în oglindă când — I ) 6 m n e , par'că ş'acum D o m n e , m e prind fi orî c â n d me g â n d e s c . M a i c a m e a p l â n g e a
o ved — pe c i n e v e d e a m în c a ? şi sta î n c r e m e n i t ă cu o lumină'n mână, bagsemă căutase ceva.
Era o faţă c e - o c u n o s c e a m şi era la s p a t e l e meu. Petruţ d e - a s e m e n e a plângea.
încremenită cum eram, totuş me 'ntorsei şi vedui că-i Nicî nu putui dice vr'o v o r b ă , ochiî mi s e umplură şi mie
socră mea. de 1 aerăm?, p l â n g e a m toţî.
— Nu la j o c , ci acasă, şi-ţi vedî de ladă, atât tu c e vorbi — F l o r i c a nu-i, atât putu vorbi, şi apoi iar începu se plângă
şi n'o mai vedui. de ţi-se sfăşia inima.
6 E l o r i c ă E l o r i c ă , ! strigai apoi.
T o c m ' atunci întră şi I o n i c ă s ă v a d ă mis' ) g a t a ore.
— Ce-i cu tine, Dne, c e ţi-sa întemplat de e.ştî t o t ă g a l b i n ă ? — O c ă u t ă m mai de când aţî p l e c a t şi n'o aflăm, a perit!
- L a s ' că ţi-oi spune, a c u m dute di lui Ghiţă să prindă nu-i, nu-i şi iar nu-i!
— Ionică, I o n i c ă , c ă c î a p u c a s e s'o c a u t e prin sob'ailaltă, in
c a i î şi caută să plecăm cât mai iute!
pod, în ladă . . . c a u t ă . . . şi m e repediî la s c a r a podului.
— D a r spune-mi barem c e v a să sciu, c ă altfel nu ne lasă
Fonu*) să p l e c ă m . Nu sciu cum m'am suit, destul c ă I o n i c a cu lămpa.şu'n mână
îmî ajută de d e s c i n s e r ă m l a d a .
— V o i a m să-mî grijesc perul şi când m'apropiai de oglindă,
D o m n e , şi copiî ă ş t i a ! F l o r i c a era'n ladă. Buzele-i erau mai
vedui c ă c i n e v a era la spate-mî.
do venăte, manile recî, c r e d e a m că-i mortă.
Mă 'ntorsei să ved cine-i . . . mi tare frică de copii, c ă li-
— M'am j u c a t cu Petruţ de-a ascunsul şi el m'o tot aflat
s'o fi întemplat c e v a .
şi m'am b ă g a t în ladă c a să nu me afle. Ş i când so 'nchis lada,
— D a r spune-mi c e ai vedut? am î n c e p u t se plâng, am strigat şi Petruţ n'o mai venit.
— E r a m a i c a ta fiertată şi-mî spuse, c ă nu la j o c ci a c a s ă
şi să-mî ved de Iadă, apoi n'o mai vedui.
Mătuşa I o a n a privi la F l o r i c a şi începu a l ă c r ă m a .
Ne rugarăm apoi de E o n u şi de S o r i c a se ne erte. că t r e b u e Da drago, dise F l o r i c e i , c a r e a roşise c a un bujor, acum cred
să p l e c ă m spunendu-le şi lor î n t e m p l a r e a . că n'ai mai face, atunci erai m i c ă ; iar c ă F l o r i c a e a c u m miresă,
i
a s t a v'a spuso t a i c a părinte ieri, dac'aţî fost la biserică.
) vioslirăm - ospclarăm.
Sunt 1 4 anî, ducând s'o ascuns în ladă.
Sorica dini. sor".
!!
) mis — suni. V r e m e a t r e c e şi fetele c r e s c .
4
) Fonu dtin. Sofroniu. Ke.şiţa-montană 1 8 9 8 . Jostf Velcean.
S I N (x T J K
Nicî odată nu fusesem aşa de indispus, c a a c u m ! pe ea, şi cât de mult e iubit! D i n t r ' o scrisore cădură c â t e - v a hâr-
Norî plumburii acoperiseră ceriul primăveratic, şi când şi tiuţe: erau pasagiî mai s e n t i m e n t a l e din scrisorile ei. » S e te uit
când de geamul ferestriî se l o v e a câte un picur de ploie aprope vre-odată? o, nu-rî t r e c ă aşa c e v a prin minte, tu fericirea vieţiî m e l e ,
îngheţat. tu îngerul meu s c u m p ! ' — îî scria ea odată. »Pe v e c î am se te
V o i a m se lucru c e v a , dar nu a v e a m p l ă c e r e spre n i m i c ! i u b e s c cu aceea-şî d r a g o s t e s i n c e r ă c a a c u m ! " — îl asigura ea de
Ce s c fac? am desfăcut lădiţa m e s e i de scris şi am început altădată.
se-mî pun scrisorile în ordine. E r a u o mulţime de hârtii împră- E r m ' a m turburat, sciind cât de puţin au ţinut aceste jură
sciate, o sumedenie de epistole de la prietini şi prietine. minte, şi apucând t o ţ c scrisorile lui le-am aruncat în foc.
Etă un fragment de n o v e l ă scrisă p e c â t e va p a g i n e . Mai aveam chiar dela ea c â t e v a epistole, dela iubita prie
V o i u ceti-o şi apoi am s e o termin! E r a drăguţă i d e a : o tinului meu. Nicî n'am mai c e r c a t se le desfac! De bună semă
prietină p o v e s t e s c e alteia prima sa iubire. a-.şî fi avut se c e t e s c declaraţii tot aşa de false, c a şi cele de mai
Credeţi c ă am făcut c e v a ? A m mai scris doră doue paginî înainte! S i n c e r i t a t e a ei fusese o frasă g o l ă şi j u r ă m i n t e l e ei îs per
şi vedend c ă nu merge, am s g o m o l o ţ i t hârtia şi am aruncat'o în fidie. E a îl purtase cu v o r b a c â t e v a d,unî, (ăcendud se-şî regrete
cuptor. un timp de aur şi de libertate din tineVeţa lui. spre a-i întorce
A h , e c ă n e s c e e p i s t o l e ! a c e s t e a doră vor pune în renduelă spatele, chiar atunci, când el ţinea mai mult la e a ; când o iubea
gândirea-mî turburată! Mi-am forţat paciinţa, pân c e am ales scri ca pe un ideal aflat după multe lupte şi suferinţe!
sorile. In sferşit m-am trezit de a b i a cu câte-va, pe celealalte îmî mai r e m a s e r ă n e s c e scrisori de la o copilă, c a r e me iu
le a r u n c a s e m ; mai multe din acelea ce-mî remaseră erau dela b i s e o d a t ă cu a t â t a s e n t i m e n t !
un prietin, c â t e - v a dela doue fete. A m recetit tot ce-mî scrisese odată, şi p a r c ă cu fiecare cu-
Prietinul îmî spunea fericirea şi nefericirea lui. Când era vent, cu fiecare şir, î n t r e v e d e a m prin negura trecutului aşa de
fericit, scrisorea lui era aşa de mgrijită, încât p a r c ă simţai radiind depărtat, chipul ei pal, ochiî mari, din carî o rază de a b i a licu-
fericire şi viaţă din a c e l e litere morte. M ' a m înseninat puţin r e c e - rândă, c e r c a se pătrundă cu luminile ei până în inima mea spre
tindu-i c â t e v a scrisori, în carî îmî spunea, cât de mult o i u b e s c e ai afla tainele.
Cetirea a c e s t a m e mai liniscise. S e r m a n ă copilă! tu a i avut d r e p t a t e ! ai trăit până am vrut
In locul nepăsării şi mâniei de mai înainte o moleşală me e u ! . . . dar nu! prevederile ei nu au fost drepte, eu făr' de voie
cuprinse, şi apoi s i m ţ e a m c u m o tristeţă c e r c ă tot mai mult se am dat flăcărilor scrisorile e i ! . aşa e! dar acum ele nu mai
me stăpănescă. sunt, au cădut p r a d ă flăcărilor mistuitdre şi eu n'am se-mî mai
Ş i atunci am a p u c a t fără grijă puţinele scrisori c e - m i erau aduc aminte nici o d a t ă de e a ! . . .
înaintea mea, şi deschidend uşa cuptorului, le-am aruncat în lăuntru. Iubire, . . . aduceri a m i n t e . . . c e v o r b e înşelătdre . . .
Cum nu fusese foc încă, ci de a b i a câţî-va cărbuni, flăcările S e r m a n e prietin! chiar aşa a trecut şi iubirea ei faţă de tine
nu c o n s u m a s e r ă încă scrisorile prietinului meu- Căldm'a le desfă cum s'a prefăcut în cenuşe a c e s t e scrisori: au fost şi nu m a i sunt.
c u s e filă de filă şi eu m a i putu-i ceti c â t e - v a şire, c e îmî a d r e s a s ă T u c r e d e a i în sfinţenia v o r b e l o r ei, şi a c e l e n-au r e m a s s t a t o r n i c e
o d a t ă : » T u n'ai c r e d e cât de mult o i u b e s c ! Chipul ei m e urmă- nici m ă c a r atâta, c â t au trăit scrisorile t a l e ! O, nu te mai î n c r e d e
r e s c e cu n e a s t î m p e r şi ţine sub stăpânirea sa tdte facultăţile mele. în făgăduinţe o m e n e s c î , ele sunt mai uşdre c a frunda b ă t u t ă de
O i u b e s c mai mult c a orî c e în l u m e a a c e s t a , aprdpe ca — ventul tdmnei şi mai puţin de c â t spuza!
şi atunci flăcările se încinseră şi scrisorile prietinului dispărură în
K t ă acum au t r e c u t tdte! s'au prefăcut în cenuşe, atâta hârtie
vecînicia, c a r e le fusese d e s t i n a t ă ! . . . .
plină de a t â t e a gândiri, de a t â t e a s e n t i m e n t e , cari turburară inimi
A m stat mult înaintea cuptorului, privind cum flăcările ni
şi aprinseră crerî. Ce s'au ales din td1e a c e s t e a ? N i m i c a ! din
m i c e s c totul, şi cum îşi întind furia distructivă şi asupra episto
hârtie, nimica din s e n t i m e n t e l e puse p e h â r t i e !
lelor a r u n c a t e în urmă, — şi n'am putut opri în c u r g e r e a ei o
lacrimă, când am zărit pe o filă cuvintele: » Ş i eu trăiesc până A s t a e s o r t e a tuturor, tdte s e sfârşesc o d a t ă ! unele, fiindcă
vrei tu!« M'au sguduit a c e s t e c â t e v a cuvinte, şi am vrut se smulg le-au sosit ceasul, er altele sub forţa împregiurărilor. Ş i noi? noi
flăcărilor jertfa acesta, a c e s t a scumpă reminiscienţă, dela fiinţa r e m â n e m cu regretul c a r e ne a m ă r e s c e puţinele ceasuri ale vieţii,
c a r e m c avuse atât de drag . . . dar, n'am putut! flăcările mi-au cu mult mai mult, de cum ni le-a îndulcit c â t e v a clipite de fe
ars m â n a si aşa a trebuit se privesc, cum se nimisce dinaintea ricire t r e c ă t d r e .
ochilor m e i ultimul ei suvenir . . . Praf şi c e n u ş ă ajunge t o t u l ! . . . A.
jîmintirea.
jTlvescu.
Şl
(Novelă e n g l e s ă tradusă de Iulia Pran.)
— D a r iubită ladi Hamilton, d a c ă spun c ă o uresc. a i b ă mai multişor per pe cap. Pentru-câ c e a p s a îi a c o p e r e tot
— A h I l e n r y ! c e v o r b e sunt a c e s t e a ! E a este c e a mai bună capul, er desupt ea se veci a b i a n e s c e perişori c a m roşieticî, a c e i a
fată c e numai c u n o s c . Ş i de-i c u n d s c e inima ei nu t e vei mai nu sunt p r e a frumoşi. Cu un cuvent ea e o fată c a m figuratică,
retrage. dar e forte cultă şi spiritudsă.
— D e o voiu c u n d s c e ? H m ! D a p o i c ă pre d e n s a nu o mai D a r ă fata a c e a care mi-o c o m a n d e z dumniata mie, nu s c i e
pot c u n d s c e . Nici c ă stă în v o r b ă cu omul. vorbi nici o v o r b ă bună, p r e c â n d miss M o r g a n aşa e de plăcută,
— T e înşeli H e n r y , ea s e intereseză de tine şi chiar d o r e s c e aşa e de isteţă, aşa de c u m i n t e şi plină de spirit . . .
a te c u n d s c e mai de aprdpe.
Tinerul lord, cu totul s'a înferbentat în vorbire. O c h i i frumoşi
— S e r i o s ? Ş o d , c ă eu dorinţa a c e s t a a ei, nu o am o b s e r v a t
negri rugători erau ţintiţi spre miladina Hamilton.
nici când. Cu s e p t e m â n e l e m'am o c u p a t numai cu densa c a se-i
— A ş a dară m â n e voiescî a ne părăsi, dise miladina, întor
fac p e t r e c e r e , dar e a e o g â s c ă prdstă . . .
când v o r b a spre alt o b i e c t .
— O h H e n r y , tu nu i-ai curtisat ei. S u m sigură c ă miss M o r
gan nu îţî p ă r e a g â s c ă ? ! — Inse sperez, c ă t e vei reîntdrce de g r a b ă ?
B i e t e l e m a m e multe lacrămî pot vărsa s i n multe nopţi mai Tinerul şi gingaşul copil al îngrigitorei şi b u n e i m a m e întru
pot v e g h i â până îşî c r e s c copii, dar nici dupăce a c e i a au c r e s c u t atât s e străfdrmase, că m a m ă s a era pe aci se c u g e t e c ă nu-i al ei.
mari şi s'au făcut bărbaţi, g r i g e a pentru ei nu s e d e s l i p e s c e din In loc s e i se supună îî făcea imputări şi o ameninţa cu
inimile lor cele bune. morte, e a înse nu c e d e z ă . P r e s t e voia şi binecuvântarea mea o
A fost o m a m ă , c a r e a avut numai un singur băiat. Era poţî lua, altcum nu, căci eu ca mamă ţin cu sfinţenia la d a t o -
slab micuţul din n a s c e r e şi nime nu d i c e a c ă o r e când va rade rinţele şi dreptul c e ' l am faţă de t i n e . T u e.ştî sedus de vraja inimei
.şi el b a r b ă . ei pecătdse, eu înse t e voiu apăra de cursele ei.
S e r m a n a femeia, între c e l e mai mari grigî şi suspine se rugă — Nu me laşi s e o ieu? întreba de nou, mânios, crişnend
la D u m n e d e u pentru s ă n ă t a t e a lui. »Ddmne de-ai făcut b i n e şi din dinţî şi ţipând scliintei din ochî.
mi l'ai dat, dăi s ă n ă t a t e şi mi-1 ţine c a se m e î m p ă r t ă ş e s c şi eu
— Nu; răspunsă e a blând şi cu îngrigire cum era.
de c e a m a i m a r e bucurie în lume.
— Nu te lasă şerpele răutăţii.
I )umnedeu sfântul a ascultat'o. Pruncul se reînsănătoşâ. C r e s c e a
şi se desvolta vedend cu ochii". — Nu grija părintescă cu c a r e ţi-s dator nerecunoseătorule.
Când ajunsă la v e r s t a de însurare era ca minunatul fet frumos _ Fiul se înfuria şi luând un cuţit c e era p e m a s ă îl împlânta
C â t e fete erau, tdte îl aveau în drag, el însă numai la una în sinul m a m e i sale. A c e s t a a fost primul c a s în c a r e m a m a a
cugeta, der pe a c e a m a m a sa v a fi sciut pentru c e nud lăsa se cădut mdrtă în luptă omorită de fiul ei pentru c ă a vrut se-1 a p e r e
o iee, căci d i c e a e a : până ai fost m i c şi neputincios te-am apărat de cel mai mare ren al v i e ţ e i ; de o consdrtă rea şi n e c r e d i n c i o s ă .
de foc şi de apă, acum când viaţa îţî stă nainte cu atât mai vârtos
t e voi apăra de cursa femeilor c e l o r rele. E r a pe la începutul primăverei. Mugurii învertjeau er florile
E l t ă c e a şi se supunea în ascuns înse îşî da l o c de întâlnire eşiau şi ele din p ă m â n t c a r e la rândul său d e ş t e p t â n d u s e din somn
cu fata. îşî freca ochii spre a î m b r ă c a vestmintele s ă r b ă t o r e s c ? ale naturei
D e nu vei sfârma lanţurile cu cari crudul uriaş, mama ta, reînviate.
t e ţine î n c a t e n a t s e nu te poţî apropia de mine, nu me mai a m ă g i Cu inima mamei sale la m â n ă tinerul p l e c a s e la alesă lui.
cu a c e l viitor c a r e e mai departe de noi pote d e c â t m a r e a de c e r . Cum m e r g e a gonit de dorul seu nebun, şi de dragostea lui pă-
S l o b o z e s c e - m î calea, c a se-mî urmez norocul ori n e n o r o c i r e a de c ă t d s â într'un loc se î m p e d e c â de un b o l o v a n ce-i sta în c a l e şi
mi-a fi ea dată. pica la pământ, er inima m a m e i sale c â t c o l o într'o rîpă.
Tinerul o mângâia dulce, şi-i promise, c ă în scurtă vreme
— F i u l e dragă, ore nu tea-i lovit prea t a r e ?
spereză se pdtă înduplica pe m a m ă sa se-1 lese se o iee.
Cine mă î n t r e b ă ore? c u g e t a el, dar de vorbit nu putu, cum
E a drept mulţămită pentru a c e l e mângâieri duidse şi m o l c o m e
s a m â n ă cu glasul m a m e i m e l e !
îl săruta dar prin farmecul a c e l e i sărutări dulcî şi înşelătdre smulse
din inima lui supunerea şi iubirea de p â n ă a c o l o faţă de mamă — E u , inima m a m e i tale, c a r e şi după mdrte-mî încă v e g h e z
sa. E l î m b ă t a t de amorul ei o luă în b r a ţ e , o alintă şi o l e g ă n a spre tine.
p r e c u m candida flore l e g ă n ă fluturelui înşelător. L a audul a c e s t o r cuvinte în inima lui se tredi consciinta şi
— D e nu me vei c e r e nici mâne, se nu m^i viî la mine. simţi mustrări durerdse, dar era prea târdiu, căci Dumnedeu în
— D e r de nu voi put^a chiar m â n e înduplica «pe m a m a ? s e m n de pedepsâ îl prefăcu B o z i u în margina drumului, şi de
— S c d t e - i inima, căci ş e r p e l e răutăţii sălă.şluesce în ea, şi atunci sunt pe marginile drumurilor bozii, er din inima mamei sale
a c e l a nu o lasă. A s t a de nu o vei face, unul al altuia nu vom fi făcu busuioc, c a tinerii s e d porte la pălării, fetele în sin, er preoţii
nici c â n d . se binecuvinte şi se s t r o p e s c ă cu el din apa c e a sfinţită cununile
S e mai sărutară şi se despărţiră. c e l o r c e se c ă s ă t o r e s c .
Anton in Popp.
Jn asfinfit
R o m â n i i die oraşul Bistriţă trăiesc din măiestrii, c u d e o s e - l d u c e r e a dlui Mufeşan din Bistriţa în lucrare la p a v a r e a unei s t r a d e .
bire sunt e i vestiţi cărămidari, zidari şi pardositorî (pavagiî). C u - D s a stă înainte c u planul în mână, calfele c u instrumentele în
trieră ţinuturi îndepărtate c a zidari şi pardositorî. Ş i din a c e s t e mânî s e a p u c ă d e lucru. Cetăţenii privesc cu mulţămire la h a r n i c i i
maeştrii onorifice au ajuns unii la averi frumuşele, e r traiii cinstit lor c o n c e t ă ţ e n i pardositorî: sunt mândrii c ă au în sinul lor m a e
duc toţî. ştrii a ş a harnici şi aşa pricepuţi.
Ilustraţiunea p r e s e n t ă n e arată c e t a d e pardositorî sub c o n - Onore măiestrilor!
Descântece.
d e s c â n t e c e ele deoeliiat. Să-i curgă laptele
Cântece poporale.
Eşî mândra pâii la ferestă Pe voie şi mângâiere
Şi, te uită, sus pe costă Pe plăcerea ochilor
Eşî mândruţă din chilie Pe voia părinţilor.
Şi, te nif.a'n, sus spre vite Când, porunca mi-a picat
Vefi pe drum, cine cobora Domne ren m'am supărat
Un, car mare cu povară Când, am prins a, o ceti,
Şi te suie 'ntrun. măr dulce Inima mi, se topi.
Vedi bădiţa cum se duce Mândra mea mândră iubită
Cu câmeaşa lui cea nouă Nu ţi face vóia urîtă
Cu inima ruptWn două; Şi inima rèu scârbită
Eşi mândruţă'n drumul teu Că de-a fi'n lume vrhin bine
Şi-i dă, tu inelul teu Eu er voiU veni la tine
Şi te uită, după el Şi de-a fi'n lume ur'o pace
Cum se duce cătinel. Eu eră m6 voiu întorce
Nu pote merge mai tare Dar de a fi răutate
Că rin inima. îl dâră, Moi lipi ,
lâng o cetate
Şi se duce fiuerân.d Şi ţi-oi scrie mândr'o carte.
Şi din ochi tot, lăcrămând Ai bădica bădişor
Şi, din gură cuventând: Ser ierni ser ierni că mi-i dor
Plânge-mă mândră, cu dor Dar H'O scrie cu cernelă
Că ţi-am fost, voinic ficior Că de-aceia-i multă''n ţeră,
Şi ţi am fost, drag pe plăcere Şi n'o scrie cu, cărbune,
Că de-acela-i mult în lume. Eu me duc mândră'n cătăne
Ci mi-o scrie cu argint Tu rimai şi, spală haine
Si sciu că-i dela iubit Croiesce câmeşea mem
Cărticica'n cor mirele O croesce bărbătesce
Fe de laturi cu mărgele Şi o cosă cătănesce
Cine-o prinde s'o cetescă Pe latul ce dinapoi
Lacrămile si-l pornescă. Scrie părinţii amândoi
Şi no scrie tare greu Şi pe latul dinainte
Si o pot ceti şi eu Scrieţi atale cuvinte
Eu oiu ceti prin grădină Pe mâneca de-a drepta
Şi sara pela lumină Scriete pe dnmniata
Şi-oiu ceti prin pomişori Si-ml mai stempăr inima.
Cu lacrăml din ochişori jY. Bodnari,
u res
gendarm c. r. în X P (Bosnia).
T e r ă n i î nostri,
Măicuţă dragă măicuţă, * -~fc\
rr
Cuprinsul broşurei I X . »Nu-ml huiţi la cap» (poesiă) pag. 1 6 1 . — .Constantin Morariu-Andrieviciu" (cu ilustraţiune) pag. 1 6 2 — 1 6 3 . — «Abui-
cere", »Nu mai vorbi" (poesiî) pag. 163. — «Despre gemeni cu privire la versta mamei şi la rendul chronologic al copiilor" (hygienă), «Norii nopţei", »In farmecul
nopţei" (poesil) pag. 164. — «Bicicleta din punct de vedere higienic" pag. 1 6 5 — 1 6 6 . — «Stăruinţa" (poesiă) pag. 1 6 6 . — «Madame Josselin" pag. 166—167. —
8
«Şi stelelor', «Poveste tristă" (poesil) pag. 167. — «Aron Boca Velchereauul" (eu ilustraţiune) pag. 168—169. — «Din păţaniile mătuşei pag. 1 7 0 — 1 7 1 . — «Singur"
pag. 171—172. — «Amintirea" (poesiă) pag. 172. — «Ceapsă şi ochilarî" pag. 1 7 2 — 1 7 5 . — «Casa lui Avram Jancu" (cu ilustraţiune) pag. 175. --- «Busuiocul şi
Boziul" pag. 176. — «In asfinţii" (poesiă) pag. 176. — «Pardositorî români din Bistriţă* (cu ilustraţiune) pag. 177. - - «Descântece" pag. 177—178. — «Cântece
poporale» pag. 178—179. — „Ţăreniî noştri" (cu ilustraţiune) pag. 1 7 9 . — Bibliografie, Invitaţiune la însertiunî şi Telefonul redactiunei pag. 180.