Aspecte de revolutie industriala, inlocuirea manufacturii

Progresul tehnologic

Istoricii au acordat multa vreme o atentie relativ mica “ revolutiei industriale”

in Anglia. Pana de curand problema generala a fost oarecum neglijata,ba chiar
trecuta sub tacere, deoarece intre cele doua razboaie a castigat teren tendinta de a
contesta insasi existenta revolutiei industriale. Argumentul principal prin care se
neaga insasi existenta revolutiei industriale consta in faptul ca inceputurile
capitalismului se situeaza cu mult timp inainte de 1760 si ca deplina sa dezvoltare
a avut loc cu mult dupa 1830. Se sustine ca in acest rastimp s-a produs cel mult o
evolutie accelerata , dar nici un fel de schimbare brusca si fundamental. Aceasta
parere a capatat o larga circulatie in randurile istoricilor nemarxisti, indeosebi in
randurile celor nespecializati in istoria economiei si a franat orice cercetare cat de
cat serioasa intr-o problema a carei existent este negat. In ultimii ani, acest obstacol
din calea unei studieri temeinice a revolutiei industriale a fost indepartat in mod
tacit. A devenit absolut evident ca revolutiile industriale se petrec in mod efectiv,
ca fiecare tara slab dezvoltata simte nevoia unor asemenea schimbari bruste si
fundamentale si le doreste tocmai pentru a inceta de a mai fi slab dezvoltata. De
multa vreme se stie ca transformarile efective tehnologice si organizatorice
petrecute in perioada revolutiei industriale s-au limitat la un sector destul de
restrains al economiei. Sistemul de fabrica s-a marginit indeosebi la manufactura
bumbacului. Inca inainte de revolutie, in Anglia existau importante regiuni
industriale, care, produceau mari cantitati de marfuri cateodata cu o tehnica de
productie nu cu mult inferioara celei raspandite mai tarziu de revolutia industrial
.Asa cum au aratat Musson si Robinson, arhaica masina cu aburi a lui Savery si
Newcomen, care dateaza inca de la inceputurile sec. al XVII-lea, a putut sa fie
folosita pentru o varietate de scopuri industriale cu mult mai larga decat se credea
altadata.i

Unele din aceste industrii preindustriale, cum au fost, minele de arama si

de cositor din Cornwall, au decazut pana la urma. Extractia de carbuine sau micile
ateliere mestesugaresti de fierarie din imprejurimile oraselor Birmingham si
Sheffield, si-au continuat dezvoltarea preindustriala, fara a cunoaste in esenta mari
transformari tehnologice si organizatorice. In aceste zone, revolutia industraila in
sens ethnic nu a avut loc pana in a doua jumatate a sec al XIX-lea si chiar si atunci
ea s-a manifestat indeosebi sub forma unui declin relativ al vechilor industrii locale
paralel cu ascensiunea noilor industrii bazate pe forme de organizare industriale
complet diferite.

In ce priveste industrializarea engleza, este de asemenea imposibil sa se

caute alte cauze straine care ar putea parea plauzibile si in alte tari. Interesele
industriei engleze avea un caracter nationalist, iar industriasii englezi socoteau
aparatul de stat britanic drept un instrument pentru eliminarea concurentilor
externi, pentru largirea maxima a pietelor si pentru marirea profiturilor lor in
strainatate. Revolutia engleza din sec al XVII-lea a fost urmata de o perioada de
dezvoltare economica foarte rapida care a atins apogeul in deceniile dinainte si de
dupa 1700, cand s-a dezvoltat prima masina cu aburi de utilitate practica si a fost
solutionata problema topirii fierului pe baza de carbune cocs. A urmat apoi o
perioada de stagnare, aceasta fiind un alt fenomen economic, caruia cercetarile i-au
acordat putina atentie. Desi astazi atentia este concentrata in mai mare masura
asupra perioadei cuprinse intre 1660 si 1760, perioada pentru care specialistii din
domeniul agriculturii au stabilit progrese mult mai importante decat acelea care
puteau fi identificate atunci cand se mai presupunea ca revolutia agricola ar fi
inceput in jurul anului 1760, tendinta generala a analizei a ramas totusi
neschimbata. ii

O explicatie care in ultima vreme a ispitit foarte mult pe cercetatori a fost

cea demografica, problema populatiei a fost analizata mai intens decat orice alt
aspect legat de originea revolutiei industriale.

Agricultura a fost aceea care a atras in masura mai mare atentia istoricilor,
fie si numai pentru faptul ca ea a constituit, cel mai important sector al economiei
preindustriale engleze. Explicatia fundamental a oricarei revolutii industriale, a
oricarei accelerari neasteptate a ratei acumularii capitalului, consta intr-o crestere
brusca a posibilitatilor de castig.

Pentru a relua definitia completa si precisa a lui Pierre Leon, existenta marii
industrii poate fi constatata atunci cand “ intreprinderile sunt suficient de mari
pentru a concentra mai multe categorii de muncitori riguros specializati, folosirea
bazata pe stiinta a masinilor si a tehnicii, ajunge sa fie in masura de a controla
fenomenele productiei si desfacerii, concentrarea si acumularea capitalului ating un
nivel suficient de ridicat, iar circulatia baneasca devine suficient de rapida pentru a
provoca o accelerare continua a productiei si a cresterii profiturilor”. Aceasta
definitie pare sa se potriveasca pentru Anglia in anii 1830-1840.

Dar se potriveste ea oare si Frantei? Revolutia industriala a fost un

fenomen lent. Premisele ei pot fi identificate cu usurinta in a doua jumatate a
secolului al XVIII-lea, odata cu aparitia masinilor in industria textila, cu deosebire
in cea a bumbacului, dupa exemplul Angliei. Unele fabrici care folosesc procedee
noi apar la Rouen, la Neville sur Saone, in imprejurimile Parisului, in Dauphine
dupa 1749, cand soseste la Rouen, John Holker, industrias englez, care raspandeste
noile metode de filare si care in 1752 devine directorul Regiei manufacturilor din
Saint-Sever, iar in 1755 inspector general al manufacturilor. In 1782, alt englez,
Milne, introduce in Franta masina mule-jenny din Crompton. In metalurgie
lucrurile nu difera cu mult . Englezul John Wilkinson vine in Franta in timpul lui
Ludovic al XVI-lea si incearca sa repuna pe picioare atelierele de fierarie franceze,
mai intai la Indret, apoi la fabrica “Creusot”. In 1795 el obtine aici prima sarja de
fonta pe baza de cocs in loc de carbune de lemn. La recensamantul din 1872 o
treime din populatie era considerata populatie urbana si singurele regiuni care,
incepand din 1850 inregistreaza o crestere a populatiei erau regiunile industriale.

Introducerea masinilor in industria franceza dateaza de la sfarsitul sec al

XVIII-lea. Revolutia industriala in Franta se intinde pe o perioada de aproximativ
un secol, de la 1750-1770 la 1870. In decursul acestei perioade s-a impus folosirea
carbunelui de piatra , a triumfat masina cu aburi ca sursa de energie, s-a mecanizat
munca in diferitele ramuri ale metalurgiei, ale chimiei si ale industriei textile.

Inainte de a vorbi despre caracterul si desfasurarea revolutiei industriale in

Germania, trebuie sa ne referim pe scurt la o alta serie de probleme. Printre
oamenii de stiinta marxisti s-a iscat o polemica cu privire la fortele motrice si la
continutul revolutiei industriale.

“ In timp ce uraganul revolutiei bantuia prin Franta facand curatenie in

tara, in Anglia avea loc o revolutionare mai putin zgomotoasa , dar nu mai putin
grandioasa. Aburul si noile masini-unelte transformara manufactura in industrie
moderna, revolutionand prin aceasta intreaga temelie a societatii burgheze.
Dezvoltarea somnolenta din timpul manufacturii se preface intr-o adevarata
perioada de avant furtunos al productiei”.iii

Masina este cea care deschide si caracterizeaza revolutia industriala.

Masina transforma manufactura ca forma de productie in mare industrie si, deci, pe
o parte, transforma capitalismul primitiv in capitalism industrial, iar pe de alta
parte, in mod special, transforma manufactura, ca forma de organizare economica,
in organizare masinista, in fabrica. Odata cu aceasta proletariatul se transforma
intr-un proletariat specific industrial. In Anglia se inventeaza masina cu aburi si
masina de prelucrat bumbacul. Anglia este terenul clasic al acestei transformari,
care a fost cu atat mai puternica, cu cat s-a efectuat mai pe tacute; iata de ce Anglia
este tara clasica in ceea ce priveste dezvoltarea principalului ei produs,
proletariatul.

Concluzia este limpede si categorica. Masina de la care porneste revolutia

industriala, inlocuieste pe muncitorul care manuieste o singura unealta cu un
mecanism care opereaza deodata cu un mare numar de unelte identice sau de
aceeasi speta si care e pus in miscare de o singura forta motrice, oricare ar fi forma
ei.

Italia nu era o natiune inzestartra cu baze industriale, desi economia

anumitor regiuni ale ei se afla in conditiile unei promitatoare dezvoltari agricole,
agricole –manufacturiere si comerciale. Unele nuclee prezente ale industriei textile
de oarecare insemnatate, de la primele ateliere mecanice lipsite inca de organizare
moderna si de la o siderurgie razleata si traditional, in care fonta se producea cu
ajutorul carbunelui de lemn, chiar daca pot sa apara ca fenomene insemnate intr-o
viziune mai amanuntita a progresului italian, in anii aceia de incercari, nu ne
ingaduie sa vorbim cat de cat de o “ baza industriala”. Cinzeci si cinci de ani mai
tarziu, cand Italia s-a angajat in efortul primului mare razboi care se desfasoara
intr-o lume industriala, o asemenea baza exista. O miscare hotarata spre
industrializare in Italia nu izbuteste sa-si faca loc inainte de inceputul noului secol,
intarzierea care se cere subliniata nu este atat aceea care a intervenit, in comparativ
cu epoca revolutiei industriale engleze, cat aceea care s-a putut inregistra in raport
cu epoca industrializarii tarilor invecinate din Europa continentala, situate la apus
si la nord de Italia.
 Din punctul de vedere al productiei manufacturilor, sectorul bumbacului
era de departe cel mai important, fiind, totodata sectorul care a tras cel mai mare
profit de pe urma protectiei vamale. Cucerirea pietei interne de catre industria
textila, nasterea unei siderurgii cu ciclul integral, electrificarea, sunt liniile
directoare pe care le-am consemnat pana acum. Acestora trebuie sa li se adauge
altele, a caror insemnatate se afirma treptat de-a lungul perioadei despre care
discutam si care privesc in special industria constructoare de masini.

Liniile principale ale dezechilibrului de-a lungul carora s-a format sistemul
industrial italian sunt in numar de trei. Prima s-ar putea defini ca o puternica
decompensare in timp si se manifesta intr-o aderenta inca excesiva la miscarile
ciclului; :potentele de dezvoltare tindeau sa se concentreze si sa se epuizeze in
fazele ascendente ale ciclului, chiar si in momentele celei mai inalte conjuncturi. O
alta linie de dezechilibru, foarte cunoscuta, era, inerenta gradului ridicat de
concentrare teritoriala in care s-a plamadit sistemul industrial italian. Existenta
unui dezechilibru in ce priveste mana de lucru trebuie subliniat. Tocmai aceasta
insuficienta a permis in mare parte urcarea salariilor, fapt in care unii au vrut sa
vada un factor de incetinire a dezvoltarii.

Cat priveste economia italiana din al doilea deceniu al acelui secol, orice
alta perspective a fost inlocuita cu aceea a razboiului. In climatul oarecum haotic al
acelor ani,in care spiritele mai erau inca agitate de amploarea transformarilor
sociale determinate de industrializare, iar indatoririle morale nu pareau a fi in stare
sa mentina controlul asupra impulsulilor anarhice care se ivisera, razboiul putea sa
apara chiar ca o experienta salvatoare, capabila sa ofere noi forme si o ordine noua.

Revolutia industriala in Rusia este o tema a carei tratare ar necesita un

volum intreg.

Revolutia industriala este inainte de toate o revolutie a tehnicii de

productie. Ea inseamna inlocuirea intreprinderilor de tip manufacturier , bazate
pe diviziunea muncii intre muncitori care executa operatiile manual cu ajutorul
uneltelor, cu fabrici in care diviziunea muncii este organizata intre masini puse
in miscare cu ajutorul aburului si deservite de muncitori.

Inca inainte de revolutia industriala in manufacturile din unele ramuri,

anumite operatii de productie fusesera mecanizate cu ajutorul unor masini foarte
simple, puse in miscare de roata hidraulica sau de forta animala. Revolutia tehnica
in industrie este insotita de o revolutie analoga in domeniul transporturilor, apar
ambarcatiunile cu aburi si caile ferate. Revolutia industriala implica inlocuirea
lemnului cu fierul si sporeste nevoia de metal in proportii uriase, fierul este
indispensabil construirii de masini-unelte. Revolutia industriala marcheaza astfel
inceputul unei transformari radicale a intregii structuri a industriei. Totodata se
strang legaturile economice intre diferitele zone si se favorizeaza dezvoltarea
legaturilor culturale.

In perioada manufacturiera, clasa dominanta continua sa fie nobilimea, iar

in cadrul burgheziei rolul principal revine burgheziei comerciale. Burghezia
industriala era mai putin bogata si mai putin numeroasa. Momentul final al
revolutiei industriale e acela in care noua tehnica s-a impus in principalele ramuri
de productie, care furnizeaza, in ansamblul lor, partea covarsitoare a productiei
marii industrii. O serie de sectoare raman multa vreme in stadiul manufacturier
chiar si dupa revolutia industriala si chiar si in epoca imperialismului.

In Rusia de dinaintea reformei, un rol de prim plan a revenit industriei

bumbacului, care era avansata din punct de vedere etnic si care folosea aproape
exclusiv mana de lucru salariata. In jurul anului 1835 au fost infiintate la
Petersburg si in regiunea Moscovei trei mari filaturi particulare. Forta motrice era
furnizata in general de cai, masinile cu aburi fiind folosite doar in intreprinderile
mai mari si mai bine utilate din punct de vedere tehnic. Scheletul retelei de cai
ferate a fost creat in Rusia in cele doua decenii dintre 1860 si 1880. Un interes
mare prezinta istoria mecanicii transporturilor pe apa, care s-au dezvoltat inca
inainte de construirea unei retele feroviare si care sunt si astazi inca un domeniu
putin studiat. Navigatia cu aburi s-a introdus rapid in Rusia, dar pe Volga ea a
inceput sa se dezvolte abia dupa 1845.

In Rusia ca si in celelalte tari, revolutia industriala a favorizat dezvoltarea

oraselor si a regiunilor industriale. Revolutia industriala a accelerat formarea
burgheziei industriale, proprietarii manufacturilor capitaliste, care adesea erau fiii
patronilor unor intreprinderi mici, au devenit proprietarii unor fabrici mari,
dobandind pozitii de prim ordin in randurile burgheziei.
 Primele masini au inceput sa fie folosite in Romania inainte de
maturizarea stadiului manufacturier si de abolirea iobagiei. In Romania masinile au
inceput sa fie introduse mai intai nu in industria bumbacului, ci in industria lanii,
aceasta din urma avand materie prima din belsug in tara. Prima tesatorie mecanica
a fost la Tunari , a vornicului Baleanu, care functiona inca din 1843.iv In 1847 o
gazeta remarca faptul ca “ asta fabrica poate in viitorime sa aduca daune fabricii de
la Brasov”.v

In 1886 a fost construita, iar in 1887 a intrat in functiune o noua fabrica de

postav la Azuga. La inceput a avut 10 razboaie mecanice de tesut. Curand insa
numarul lor a crescut cu inca 15 si apoi cu inca 12. De asemenea au fost create o
sectie de impletituri de lana cu 21 de razboaie de tricotat. In Transilvania, industria
textila cunoaste o insemnata dezvoltare inca in timpul feudalismului. Industria
alimentara a constituit in toate provinciile, ramura cu cea mai mare pondere in
ansamblul industriei. Industria hartiei avea la noi traditii vechi. Fabricile de hartie
existente in regiunile din estul si sudul Carpatilor acopereau la 1900 cea mai mare
parte din consumul de hartie si mucava al acestor regiuni. In industria lemnului,
masinile au inceput sa-si croiasca drum in primul rand in domeniul industriei de
cherestea. In ceea ce priveste productia de mobila, aceasta era la primele inceputuri
ale revolutionarii sale tehnice. O ramura care a avut pretutindeni un rol deosebit de
important pentru revolutia industriala a fost industria metalurgica. Industria
siderurgica a inregistrat cu timpul o anumita dezvoltare si in alte regiuni ale
Transilvaniei. In 1750 a fost construit la Toplita un cuptor cu o capacitate de 1200
de tone annual, in 1806 s-a construit altul la Govasdia cu o capacitate de 640 de
tone anual.

Aparitia si dezvoltarea industriei masiniste, a transportului mecanic pe apa

si constructia de cai ferate au determinat dezvoltarea industriei carbonifere. O
ramura de traditii in Romania, cuprinsa atat in industria extractiva, cat si in cea
prelucratoare este cea a petrolului. Spre deosebire de Anglia, in Romania revolutia
industriala nu numai ca a inceput mai tarziu, dar s-a desfasurat greu, pe baza
tehnicii de import, uneori fara suficienta legatura organica intre ramuri, alteori cu
anumite intreruperi. Dezvoltarea masinismului in industrie a influentat si
dezvoltarea capitalismului in agricultura atat prin aceea ca a marit cererea de
materii prime agricole pentru industria alimentara, textila, a pielariei, etc., cat si
prin cresterea cererii de marfuri agroalimentare, cerere determinata de dezvoltarea
oraselor.

Revolutia industriala este aceea care, dand nastere proletariatului industrial

modern, a adus pe scena istoriei “simburele miscarii muncitoresti”vi, samburele
acelei clase sociale careia inca de la sfarsitul secolului al XIX- lea ii revenea
sarcina istorica de a duce societatea romaneasca inainte pe calea revolutionara.

i
A.E. Musson si E. Robinson(“The Early Growth of Stearn Power”. In “Econ. Hist. Rev.” din aprilie 1959) au aratat ca
este gresita parerea referitoare la monopolul virtual al lui Boulton si Watt in ce priveste fabricarea masinii cu aburi
intre 1775 si 1800 si ca istoricii au subapreciat deci in mod grav raspandirea aburului ca forta motrice in aceasta
perioada.
ii
Vezi W. Hoskins: “English Agriculture in the Seventeenth and Eighteenth Centuries”, in “Al X-lea Congres
international de stiinte istorice”, Roma, 1955, “Comunicari”;A.h. John, op.cit. Aceasta este o tendinta care merita
salutata deoarece a fost intotdeauna greu de inteles cum a reusit Anglia sa canalizeze o mare parte a populatiei,
care crestea repede, spre munca in industrie si in mediul urban fara ca, inaintea revolutiei industrial, sa se fi
inregistrat o crestere a productivitatii in agricultura. In orice caz, aceasta s-a petrecut fara a se recurge la importuri
masive de produse alimentare in perioada hotaratoare.
iii
F.Engels: “ Anti-Duhring”, E.S.P.L.P. 1955, editia a III-a, pag.288.
iv
“Vestitorul romanesc” din 15 iunie 1843, pag.186.
v
“Albina romaneasca” din 5 octombrie 1847
vi
Gh. Gheorghiu-Dej, Articole si cuvantari, E.S.P.L.P., 1956, editia a IV-a , pag.362.