Sunteți pe pagina 1din 6

TEMA 1

OBIECTIVE :
1. Cunoașterea cadrului de reglementare a auditului public intern.
2. Înțelegerea modalităților de aplicare a cunoștințelor de audit public intern, cu accent pe
tehnici și instrumente analitice din acest domeniu în practica activității curente a structurilor
militare.
3. Explicarea scopului și obiectivelor misiunii de audit, cu accent pe organizarea și
desfășurarea unei misiuni de audit intern în cadrul structurilor militare.
4. Interpretarea trăsăturilor specifice activității de consiliere.

1.1. CADRUL DE REGLEMENTARE A AUDITULUI INTERN DIN ENTITĂȚILE


PUBLICE

Activitatea de audit intern în instituțiile publice este organizată conform Legii


nr.672/2002 privind auditul public intern, lege care a cunoscut de-a lungul timpului, un număr
de 6 modificări/completări prin diferite acte normative : Ordonanța Guvernului nr.
37/29.01.2004 pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind auditul intern;
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/11.04.2009 privind reglementarea unor măsuri
financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, cu modificările și
completările ulterioare; Legea nr. 329/05.11.2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi
instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi
respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu
modificările și completările ulterioare; Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului
plătit din fonduri publice nr. 284/28.12.2010, cu modificările și completările ulterioare; Legea
nr. 191/27.10.2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 672/2002 privind auditul
public intern; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/ 06.06.2012 privind unele măsuri de
reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și
completare a unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.
În anul 2013 au fost aprobate Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit
public intern, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2013, acestea conducând la clarificarea
unor aspecte cu caracter de noutate din Legea nr. 672/2002.
Modificarea cadrului normativ de reglementare a auditului public intern a survenit
firesc, ca urmare a experienţei dobândite de această profesie relativ nouă, bazele auditului
public intern în România fiind puse la începutul anilor 2000. Este demn de reținut și faptul că
aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern prin hotărâre
de Guvern creează premisele unei stabilităţi legislative în domeniu, având în vedere că
procesul de adoptare a acestui act normativ este la un nivel superior faţă de cel prin care au
fost aprobate vechile norme, respectiv prin ordin al ministrului finanţelor publice.
În afara cadrului legislativ anterior, activitatea de audit public intern în armată se
exercită pe baza următoarelor acte normative :

1
 Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 67/2014 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind exercitarea auditului public intern în Ministerul Apărării
Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare;
 Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 127/2014 pentru modificarea şi
completarea normelor metodologice privind exercitarea auditului public intern în
ministerul apărării naţionale, aprobate prin ordinul ministrului apărării naţionale nr.
M 67/2014;
 Carta auditului public intern a Ministerului Apărării Naţionale;
 Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 110/2015 pentru constituirea Comitetului
de audit intern al Ministerului Apărării Naţionale;
 Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 41 din 22.03.2016 pentru modificarea
ordinului ministrului apărării naţionale nr. M 110/2015 pentru constituirea Comitetului
de audit intern al Ministerului Apărării Naţionale.

1.2. CADRUL PROFESIONAL PENTRU AUDITUL INTERN


Direcția audit public intern din Ministerul Apărării Naționale trebuie să dispună de
toată competenţa şi experienţa necesară în realizarea misiunilor de audit. Pregătirea şi
experienţa auditorilor interni constituie un element esenţial în atingerea eficacităţii activităţii
de audit.
În acest sens, Direcția audit public intern a elaborat norme/metodologii specifice
auditării structurilor militare în conformitate cu normele generale privind exercitarea
activităţii de audit public intern în Ministerul Apărării Naționale, codul privind conduita etică
a auditorilor interni şi, nu în ultimul rând, standardele internaţionale de audit intern

1.3. INSTRUMENTE ȘI TEHNICI DE AUDIT

1.3.1. Principalele instrumente de audit intern


1.3.1.1. Chestionarul cuprinde întrebarile pe care le formuleaza auditorii interni. Tipurile
de chestionare sunt:
a) chestionarul de luare la cunostiinta (CLC) - cuprinde întrebări referitoare la contextul
socio-economic, organizarea interna, funcţionarea entitătii/structurii auditate;
b) chestionarul de control intern (CCI) - ghideaza auditorii interni in activitatea de
identificare obiectiva a disfuncţiilor şi cauzelor reale ale acestor disfuncţii;
c) chestionarul-lista de verificare (CLV) - este utilizat pentru stabilirea condiţiilor pe care
trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil. Cuprinde un set de întrebări standard
privind obiectivele definite, responsabilităţile şi metodele mijloacele financiare, tehnice si
de informare, resursele umane existente.
1.3.1.2.Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit), care permite:

2
- stabilirea fluxurilor informatiilor, atributiilor si responsabilitatilor referitoare la acestea;
- stabilirea documentatiei justificative complete;
- reconstituirea operatiunilor de la suma totala pana la detalii individuale si invers.
1.3.1.3. Formularele constatarilor de audit public intern - se utilizează pentru prezentarea
fundamentata a constatărilor auditului public intern.
a) Fisa de identificare si analiza problemelor (FIAP) - se intocmeste pentru fiecare
disfunctionalitate constatata. Prezinta rezumatul acesteia, cauzele si consecintele, precum
si recomandarile pentru rezolvare. FIAP trebuie să fie aprobată de către coordonatorul
misiunii, confirmată de reprezentantii entitatii/structurii auditate şi supervizată de seful
secției de audit (sau de către înlocuitorul acestuia).
b) Formularul de constatare si raportare a iregularităţilor – se intocmeste in cazul in care
auditorii interni constată existenta sau posibilitatea producerii unor iregularitati. Se
transmite imediat sefului secției de audit public intern, care va informa in termen de 3 zile
conducatorul entitatii publice si structura de control abilitata pentru continuarea
verificarilor.
1.3.2. Principalele tehnici de audit intern
1.3.2.1 Verificarea - asigura validarea, confirmarea, acurateţea înregistrărilor,
documentelor, declaraţiilor, concordanţa cu legile şi regulamentele, precum si eficacitatea
controalelor interne. Tehnicile de verificare sunt:
a) Comparaţia: confirma identitatea unei informatii dupa obtinerea acesteia din doua sau
mai multe surse diferite;
b) Examinarea: presupune urmarirea in special a detectarii erorilor sau a iregularităţilor;
c) Recalcularea: verificarea calculelor matematice;
d) Confirmarea: solicitarea informaţiei din doua sau mai multe surse independente (a treia
parte) în scopul de a validarii acesteia;
e) Punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de înregistrări;
f) Garantarea: verificarea realitatii tranzacţiilor înregistrate prin examinarea documentelor,
de la articolul înregistrat spre documentele justificative;
g) Urmărirea: reprezinta verificarea procedurilor de la documentele justificative spre
articolul înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă toate tranzacţiile reale au fost
înregistrate.
1.3.2.2. Observarea fizica reprezinta modul prin care auditorii interni işi formeaza o
părere proprie.
1.3.2.3. Interviul se realizează de catre auditorii interni prin intervievarea persoanelor
auditate/implicate/interesate. Informaţiile primite trebuie confirmate cu documente.
1.3.2.4. Analiza consta in descompunerea unei entităţi în elemente, care pot fi izolate,
identificate, cuantificate şi măsurate distinct.

3
1.4. PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI ANUALĂ ÎN AUDITUL INTERN
Planificarea activităţii de audit intern se realizează pe trei nivele:
1.4.1. planificarea strategică pe termen lung are în vedere activitatea de evaluare a
funcţiei auditului intern al structurilor din subordinea Direcției Audit Intern, o dată la cinci
ani, conform cadrului normativ al auditului intern;
1.4.2. planificarea strategică pe termen mediu are în vedere faptul că, conform legii,
toate activităţile auditabile trebuie să fie auditate cel puţin o dată la trei ani. În funcţie de
importanţa unei activităţi în cadrul entităţii, de pericolul producerii unor evenimente sau chiar
pagube, cât şi de gradul de apariţie şi importanţă al riscului, aceasta poate fi cuprinsă în
auditare;
1.4.3. planificarea anuală cuprinde misiunile ce se vor realiza pe parcursul anului
viitor ţinând cont de bugetul de timp disponibil în cadrul planului şi de resursele alocate anual
cu această destinație în bugetul Ministerului Apărării Naționale. Fiecare misiune de audit va
cuprinde obiectivele, identificarea activităţilor adiacente, orele lucrate, personalul şi
planificarea orară pentru activităţile şi modulele unității militare supuse examinării.
Realizarea activităţii de planificare presupune determinarea domeniilor majore ale
auditului. O planificare incorectă sau incompletă conduce la pierderea unor activităţi
purtătoare de riscuri. Practica impune selectarea cu atenţie a activităţilor din domeniile
auditabile cu risc crescut pe baza analizei riscurilor asociate acestor activităţi.

1.5. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE MISIUNII DE AUDIT. ANALIZA


RISCURILOR.

Scopul auditului public intern este de a contribui la buna şi efectiva gestiune a


fondurilor publice. Aportul structurii de audit public intern constă în promovarea unei culturi
privind realizarea unui management efectiv şi eficient în cadrul unității militare. Misiunea
structurii de audit public intern este de a audita sistemele de control din unității militare în
scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa structurilor funcţionale în implementarea
politicilor, programelor şi acţiunilor în vederea îmbunătăţirii continue a acestora.
În principal, unei misiuni de audit i se pot atribui trei obiective principale:
- asigurarea conformităţii procedurilor şi a operaţiunilor cu normele legale - auditul de
regularitate;
- evaluarea rezultatelor privind obiectivele urmărite şi examinarea impactului efectiv –
auditul de performanţă;
- evaluarea sistemelor de management şi control intern – auditul de sistem.
Analiza riscurilor are drept scop identificarea riscurilor din entitatea/structura auditată
asociate domeniului auditabil şi evaluarea acestora, aprecierea controlului intern şi selectarea
obiectivelor misiunii de audit public intern. Riscul reprezintă orice eveniment, acţiune,

4
situaţie sau comportament care, dacă se produce, are un impact nefavorabil asupra capacităţii
entităţii publice de a-şi realiza obiectivele.
Procesul de identificare şi evaluare a riscurilor are în vedere şi riscurile depistate în
misiunile de audit public intern anterioare.
În procesul de identificare şi analiză a riscurilor auditorii interni utilizează dosarul
permanent sau alte documente ale entităţii/structurii auditate, inclusiv registrul riscurilor.

1.6. METODOLOGIA DE DERULARE A MISIUNILOR DE AUDIT INTERN.

Etapele unui misiuni de audit sunt :


1. Pregatirea misiunii de audit intern : inițierea auditului, colectarea și prelucrarea
informațiilor, identificarea și analiza riscurilor, elaborarea programului de audit intern, ședința
de deschidere;
2. Intervenția la fața locului : colectarea dovezilor, constatarea și raportarea
iregularităților, revizuirea documentelor de lucru, ședința de închidere;
3. Raportul de audit public intern : elaborarea proiectului raportului de audit intern,
transmiterea proiectului raportului de audit intern, reuniunea de conciliere, întocmirea
raportului de audit intern, difuzarea raportului de audit intern;
4. Urmarirea recomandărilor.

1.7. ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN

În Ministerul Apărării Naţionale auditul public intern se exercită de către Direcţia


audit intern şi secţiile audit intern teritoriale.
Direcţia audit intern este structura centrală distinctă, specializată, unică, a cărei
funcţionare este reglementată prin Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare.
Direcţia audit intern îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prevederile Legii nr. 672/2002
privind auditul public intern, republicată, cu modificările ulterioare, Normelor generale
privind exercitarea activităţii de audit public intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1086/2013, precum şi a actelor normative specifice în vigoare.
În anul 2014, prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 67/17.06.2014, au fost
aprobate Normele metodologice privind exercitarea auditului public intern în Ministerul
Apărării Naţionale, în scopul armonizării activităţii Direcţiei audit intern cu legislaţia
naţională în acest domeniu.
Direcţia audit intern este formată dintr-o structură centrală şi structuri teritoriale
subordonate nemijlocit şefului direcţiei, care exercită activităţi de audit public intern la

5
structurile militare din zonele de responsabilitate, stabilite de şeful Direcţiei audit intern.

Pentru îmbunătăţirea activităţii de audit public intern în cadrul MApN, se înfiinţează şi


funcţionează pe lângă Direcţia audit intern, Comitetul de audit intern, organism cu caracter
consultativ, având ca scop să faciliteze relaţia dintre Direcţia audit intern şi conducerea
Ministerului Apărării Naţionale.

1.8. PARTICULARITĂȚILE ACTIVITĂȚII DE CONSILIERE.

Consilierea reprezintă activitatea desfăşurată de auditorii interni menită să aducă


plusvaloare şi să îmbunătăţească administrarea instituției militare, gestiunea riscului şi
controlul intern, fără ca auditorul intern să-şi asume responsabilităţi manageriale. Activităţile
de consiliere se efectuează potrivit programului anual, alături de activităţile de asigurare
precum şi la cererea expresă a conducerii structurii militare.
Tipuri de consiliere:
- consultanţă avand ca scop identificarea obstacolelor care impiedica desfasurarea
normala a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea consecinţelor, prezentând totodată
solutii pentru eliminarea acestora;
- facilitarea înţelegerii destinată obţinerii de informatii suplimentare pentru
cunoasterea in profunzime a funcţionării unui sistem, standard, sau prevedere normativă,
necesare personalului care are ca responsabilitate implementarea acestora;
- formarea şi perfecţionarea profesională destinată furnizării cunoştiinţelor teoretice şi
practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor şi controlul intern prin
organizarea de cursuri şi seminarii.
Activitatea de consiliere se organizează şi se desfăşoară sub forma de :
a) misiuni de consiliere formalizate, cuprinse într-o secţiune distinctă a planului de
audit anual, efectuate prin abordări sistematice şi metodice conform unor proceduri
prestabilite având un caracter formalizat
b) misiuni de consiliere cu caracter informal, realizate prin participarea în cadrul
diferitelor comitete permanente sau la proiecte de durată determinată, la reuniuni punctuale,
schimburi curente de informaţii
c) misiuni de consiliere pentru situatii excepţionale, cuprinzând participarea in cadrul
unor echipe constituite in vederea reluarii activitatilor urmare a unei situatii de fortă majoră
sau alte evenimente exceptionale.