Sunteți pe pagina 1din 55

COLEGIUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU”

LUCRARE PENTRU OBŢINEREA


CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE PROFESIONALE
NIVEL 4

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

Profesor Coordonator: DICU ELENA DENISSA

Elev: Badea Eduard Cătălin

Clasa: a XII-a F

BUCUREŞTI

2019

1
TEMA LUCRĂRII:
„ANALIZA ŞI CONTABILITATEA
OBLIGAŢIILOR FISCALE
ALE SOCIETĂŢII COMERCIALE
TIARR CONSTRUCT S.R.L.”

2
CUPRINS:

I. Contabilitatea şi fiscalitatea întreprinderii

1.1. Contabilitatea întreprinderii


1.2. Fiscalitatea întreprinderii
1.3. Creanţe fiscale
1.4. Obligaţii fiscale

II. Prezentarea societăţii comerciale Tiarr Construct S.R.L.

2.1. Informaţii generale


2.2. Structura organizatorică
2.3. Resurse
2.4. Analiza SWOT

III. Analiza şi contabilitatea obligaţiilor fiscale ale societăţii comerciale Tiarr


Construct S.R.L.

3.1.Contabilitatea obligaţiilor fiscale ale societăţii comerciale Tiarr Construct S.R.L.


3.2.Analiza achitării obligaţiilor fiscale ale societăţii comerciale Tiarr Construct S.R.L.

IV. Concluzii

3
ARGUMENT
Prezentul studiu îşi propune să prezinte sistemul de calcul şi achitare a obligaţiilor şi
creanţelor fiscale dintr-o societate comercială (respectiv S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L.).
Alegerea temeiului şi a subiectului cercetării a avut în vedere evaluarea unui sistem de
management privind calculul şi virarea creanţelor şi obligaţiilor către Bugetul de Stat
capacitatea de a atinge standarde de performanţă evidente şi obiective vizavi de respectarea
cerinţelor de eficienţă şi de eficacitate în domeniul contabil şi fiscal, concomitent cu reducerea
erorilor de implementare a sistemului prezentat.
Documentând literatura de specialitate din domeniu prezentul studiu cuprinde elemente
teoretice şi metodologice noi privind: delimitarea rolului şi a importanţei fundamentale în
procesul de calcul şi virarea creanţelor şi obligaţiilor către Bugetul de Stat, implementarea şi
monitorizarea în ansamblu a necesităţilor de exigenţe şi reguli necesare în activitatea de
respectare a legislaţiei, generarea unor modalităţi de asimilare corespunzătoare a
raţionamentelor cu fundament metodologic evaluator, realizarea unei familiarizări cu sistemul
de calcul şi virarea creanţelor şi obligaţiilor către Bugetul de Stat şi deprinderea
managementului de vârf de a-l folosi, valorifica şi de a construi corect probe contestatorii,
manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile vizavi de sistemul de management,
asumarea responsabilă a propriei pregătiri.
Sistemul de management privind calculul şi virarea creanţelor şi obligaţiilor către
Bugetul de Stat testat cuprinde elemente metodologice noi în raport cu actualul sistem
informatic al companiilor; ele completează metoda de management, criteriile de evaluare,
însuşirile care definesc performanţa, standardele şi indicatorii performanţei.
Metodologia utilizată, precum şi alegerea metodei de management contabil şi fiscal prin
distribuţie forţată poate fi implementată la un număr mai mare de societăţi comerciale, în
condiţiile în care nu este pretinsă executarea unei discriminări fine şi porneşte de la condiţia de
bază că se pot identifica factorii corespunzători diferitelor nivele de performanţă care să verifice
distribuţia normală (Gauss).
Prezentul studiu conţine date calitative şi cantitative, rezultatele care au fost obţinute
pot fi generalizabile pentru S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. şi pot susţine eficienţa
proiectului studiat.
Proiectul de studiu îşi propune aprecierea concretă a profitului şi dezvoltării societăţii
comerciale, a eficienţei şi eficacităţii managementului, precum şi un fin, reglaj superior la nivel
de societate comercială, prin testarea unui ansamblu de procedee care capabile de a emite raţiuni
asupra efectuării şi oportunităţii metodei de management contabil şi fiscal.

4
Evaluarea eficienţei asupra analizei şi contabilităţii obligaţiilor şi creanţelor fiscale către
Bugetul de Stat şi dezvoltarea societăţii se raportează una la cealaltă în sensul că, în urma unor
rezultate nesatisfăcătoare ale procesului de calcul şi achitare a obligaţiilor şi creaţelor fiscale,
dintr-o societate comercială, se poate opta pentru întreprinderea de noi acţiuni în sensul
monitorizării indicatorilor de măsurare a eficienţei managementului.
Pe de altă parte, rezultatele obţinute în urma unor astfel de monitorizări pot fi, la rândul
lor evaluate. Necesităţile de evaluare apar din patru direcţii principale: noutăţile din domeniu,
deficienţele din sistem, schimbarea organizaţională, impactul eficienţei managementului şi
dezvoltarea societăţii comerciale.

5
I. Contabilitatea şi fiscalitatea întreprinderii

1.1. Contabilitatea întreprinderii

Intreprinderea1 ocupă o poziţie centrală în societăţile contemporane. Ea este agentul care


elaborează și distribuie produse materiale, efectuează prestări de servicii destinate să satisfacă
nevoile economice individuale sau colective.
Rolul său în viaţa economică și socială face ca, oricare ar fi natura sistemului în care își
desfășoară activitatea cu atât mai mult în contextul unei economii de piață, ea trebuie să dea
socoteală despre sine partenerilor săi, utilizatori interni sau externi ai informaţiei contabile.
Instrumentul prin intermediul căruia întreprinderea informează mediul său despre ceea
ce face, despre performanţele situaţiei financiare este contabilitatea.
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu
"măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice", în care
scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și
păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de
trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și
potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori" (Legea
contabilității nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1).
Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsistență a comunei primitive,
desenele din peșterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor”: câte
animale au fost, vânate și mâncate, câte piei s-au jupuit și câte haine au rezultat, etc.
Deci, contabilitatea reprezintă un sistem complex de colectare, identificare, grupare,
prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor contabile și de raportare financiară.
Contabilitatea a apărut încă în perioada Evului Mediu, odată cu dezvoltarea economiei
monetare și apariţia germenilor capitalismului. Contabilul modern este implicat nu numai în
ținerea registrelor (evidenţa contabilă), ci și într-o serie de activităţi ce implică planificare,
soluţionare a unor probleme, orientare a acţiunilor, evaluare, control și audit. Contabilul de azi
ţine cont de necesităţile fundamentale de informare ale utilizatorilor interni și externi.

1
Nistor I., Teorie şi practică în finanţarea întreprinderilor, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, Cluj-Napoca,
2004

6
Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecţionat și „arta ţinerii socotelilor”, punctul
de cotitură reprezentîndu-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia2 acum mai
bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă
o știinţă și o artă privind urmărirea existenţei și mișcării capitalurilor și utilităţilor, stabilirea
rezultatelor activităţii și plasărea lor, și totul pentru ca afacerile să beneficieze permanent de
suportul bănesc necesar.
Participanţii la acest joc social pot fi avantajaţi în detrimentul altora, de aceea este de
preferat ca reglementarea contabilităţii să se facă de către un organ independent de reglementare
contabilă, în care să fie implicaţi toţi cei interesaţi de informația financiar - contabilă.
Calificarea contabilităţii ca știinţă s-a realizat în strânsă legătură cu stadiul dezvoltării
cunoștinţelor din acest domeniu și cu accepția acordată conceptului de „stiinţă”.
Iniţial, contabilitatea era considerată „o ramură a matematicilor”, ulterior aceasta s-a
transformat în „știinţa administraţiei raţionale a întreprinderii”.
Nici până în prezent nu se poate spune că există un consens privind statutul științific al
contabilității, dar cei mai mulţi autori recunosc caracterul științific al contabilității3, deoarece
ea dispune atît de un ansamblu de teorii contabile, cît și de metode pentru elaborarea acestor
teorii. Așa cum pentru descrierea unei persoane se obișnuiește să se prezinte trăsăturile și
dimensiunile care o caracterizează (înălţimea, greutatea, culoarea ochilor, a părului, maniera de
a se îmbrăca, principalele trăsături de caracter), întreprinderea este descrisă de informaţii
cifrice.
Este adevărat că informaţiile difuzate de entităţi se supun unor reguli, care prezintă
anumite cifre prin intermediul conturilor. Evident că datele oferite de contabilitate nu sunt
unicele care caracterizează o anumită entitate economică, dar ele constituie elementul esenţial
de analiză și apreciere a situaţiei unui agent economic.
În decursul timpului, contabilitatea a cunoscut o evoluţie conformă cu progresul
tehnico-știinţific, urmărind să satisfacă mai bine cerinţele informaţionale ale unor categorii din
ce în ce mai largi și mai relevate de utilizatori, crescînd gradul de precizie și de semnificaţie al
datelor oferite, evoluţie posibilă prin:
◆ folosirea unei terminologii exacte pentru înregistrarea și structurarea faptelor în
conturi;

2
C. M. DRĂGAN -"Contabilitatea de gestiune"- Editura Academiei Române - 1978
3
Brezeanu, P., Finanţe corporative, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008

7
◆organizarea conturilor ce corespunde cerinţelor interne ale controlului de gestiune și
nevoilor externe de informare;
◆exprimarea acestor conturi în unităţi monetare comparabile;
◆respectarea anumitor principii contabile, care garantează sinceritatea informării.
Cu alte cuvinte, contabilitatea este considerată ca o activitate prestatoare de servicii care
face legătura dintre activităţile economice și factorii decizionali.
Concepția juridică consideră că obiectul contabilității îl formează patrimoniul unui
subiect de drept, privit prin prisma relațiilor juridice, adică drepturi și obligații pecuniare ale
unei persoane fizice sau juridice, în corelație cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare.
Concepția economică definește ca obiect al contabilității circuitul capitalului privit sub
aspectul destinației lui, respectiv capital fix și capital circulant, și sub aspectul modului de
dobândire, respectiv capital propriu și capital străin (atras și împrumutat).
Conform Legii contabilității nr. 82/1991, obiectul contabilității patrimoniului îl
constituie „reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile și imobile, inclusiv solul,
bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu potențial economic, disponibilitățile bănești,
titlurile de valoare, drepturile și obligațiile persoanelor fizice sau juridice (subiecți de drept),
precum și mișcările și modificările intervenite în urma operațiunilor patrimoniale efectuate,
cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute de acestea”.
În lucrarea „Bazele contabilității” din 1980, profesorul D. Rusu definește obiectul
contabilității ca fiind ansamblul mișcărilor de valori, exprimabile în bani, dintr-un perimetru de
mică sau mare întindere (regie autonomă, societate comercială, instituție publică, societate
bancară etc.) precum și raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte
și care generează decontări bănești; calculele contabilității reflectă deodată mișcarea și
transformarea mijloacelor precum și resursele în ordinea lor de formare și după destinația lor în
procesul de reproducție. Aceasta este în prezent concepția școlii ieșene de contabilitate.
Contabilul de azi ţine cont de necesităţile fundamentale de informare ale utilizatorilor
interni și externi.
Unii consideră contabilitatea cea mai veche tehnică de gestiune a afacerilor, pentru alţii
ea reprezintă unul dintre limbajele legale ale întreprinderilor.
Astfel, contabilitatea este privită ca un „joc social” care are reguli, actori (jucători) și
mize.
Funcţiile contabilităţii:

8
 Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor principii
și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în cadrul unităților
patrimoniale și se pot exprima valoric.
 Funcția de informare constă în furnizarea de informații privind structura și dinamica
patrimoniului, a situației financiare și rezultatelor obținute în scopul fundamentării
deciziilor. Contabilitatea are o funcție de informare internă (pentru conducerea unității) și
o funcție de informare externă (a terților).
 Funcția de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informațiilor contabile a
modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și bănești, de gospodărire a resurselor,
controlul respectării disciplinei financiare etc.
 Funcția juridică - datele furnizate de contabilitate și documentele de evidență servesc ca
mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea unor operații economice și a stabili
răspunderea patrimonială pentru pagubele produse.
 Funcția previzională - informațiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi
folosite pentru determinarea tendințelor de evoluție a fenomenelor și proceselor economice
viitoare.
Principalele forme de organizare contabilă:
Pilonul principal pe care se sprijină economia este întreprinderea, firma, compania,
societatea comercială.
Contabilitatea întreprinderii (firmei, companiei) se organizează la nivelul întreprinderilor
care produc bunuri, execută lucrări, prestează servicii, dar și al instituțiilor, băncilor, societăților
de asigurare și, în general, al oricărei persoane juridice, evident, în forme complexe sau
simplificate, în funcție de mărimea și profilul operatorului. În consecință, oicare ar fi acestea,
contabilitatea modernă este organizată în așa numitul dublu circuit, sau mai exact, pe două
paliere, adică:
(a). contabilitatea financiară presupune urmărirea, controlul și prezentarea fidelă a
patrimoniului, în ansamblu și pe structură, a situației financiare și rezultatului exercițiului, prin
intermediul documentelor de sinteză, în scopul furnizării informațiilor necesare elaborării
deciziilor economice. Are un caracter unitar pentru toți agenții economici, se organizează pe
baza unor norme elaborate de autorități.
(b) contabilitatea internă de gestiune (numită și analitica sau managerială) are ca scop
urmărirea in detaliu a gestiunii interne a unității, calcularea costurilor de producție,de
achizitii,de transfer,de vanzare; stabilirea rentabilității pe produse, lucrări, servicii,

9
întocmirea bugetelor pe feluri de activități, furnizarea de informații necesare în procesul
decizional.
Sistemul unic de contabilitate, cu ambele sale paliere, prezintă particularități semnificative
în funcție de sfera de activitate la care se referă, astfel că trebuie să se mai facă distincție între :
 contabilitatea operatorilor economici, denumită și « cadrul contabil general » sau
« pilonul principal » aplicabil de societățile comerciale de orice fel, mici
întreprinzători, mari companii și oricine desfășoară o activitate lucrativă (dar,cu
grade diferențiate de complexitate și agregare (pentru mari întreprinderi, pentru
întreprinderi mici și mijlocii, pentru micii întreprinzători individuali);
 contabilitatea bancară și a altor instituții financiare;
 contabilitatea societăților de asigurare și reasigurare;
 contabilitatea organizațiilor non-profit/non-guvernamentale, inclusiv asociații și
fundații ;
 contabilitatea instituțiilor publice este organizată la nivelul instituțiilor și
administrației publice, unităților publice autonome persoane juridice din
învățământ, sănătate, apărare, cultură și artă etc. și urmărește execuția de casă a
bugetului statului, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, gestiunea
datoriilor publice și alte operații financiare specifice sectorului neproductiv.
 contabilitatea națională este organizată la nivelul economiei naționale și prezintă
sintetic activitatea economică a unei națiuni urmărind evoluția indicatorilor
macroeconomici, modificările în structura de ramură și teritorială a economiei,
mărimea și structura avuției naționale, relațiile financiare și fluxurile monetare.
Contabilitatea națională se obține pe alte căi decât prelucrarea documentelor
justificative, apelându-se la statistică, serii matematice, centralizări și consolidări
de situații financiare ale entităților juridice și multe alte proceduri, toate însă
respectând regulile contabile4.
Societăţile comerciale cu răspundere limitată din România sunt organizate şi
funcţionează conform Legii nr. 31/1990, denumită şi Legea societăţilor comerciale, şi Legii
contabilităţii sau Legea nr. 82/1991.

4
DRAGAN, C.M. - ABACO - Contabilitatea pe înțelesul tuturor, Editura romano-germană Alpha MDN, 2009,
ISBN 978-973-0-06532-9)

10
Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare
la mandat şi de cele special prevăzute în Legea nr. 31/1990, şi sunt solidar raspunzători faţă de
societate pentru:
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b) existenţa reală a dividendelor plătite;
c) existenţa registrelor cerute de lege;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea le impune.
Persoanele juridice organizează și realizează contabilitatea, de regulă, în compartimente
distincte, conduse de către directorul economic (financiar), contabilul șef sau altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice
superioare și răspund, împreună cu personalul din subordine, de organizarea și conducerea
contabilității, în condițiile legii.
Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea
operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit
reglementărilor elaborate în acest sens.
1. Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și
obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate,
sunt interzise. Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991,
reactualizată prin O.G.nr.70 din 13 aug. 2004 precum și a celorlalte prevederi legale privind
întocmirea și utilizarea formularelor comune și a celor cu regim special necesare în activitatea
financiară și contabilă, orice operațiune economică efectuată se consemnează într-un document
care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, devenind astfel document justificativ. Aceste
documente, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează deopotrivă răspunderea
persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat precum și a celor care le-au înregistrat în
contabilitate, după caz.
Pentru ca o operație economico-financiară patrimonială, care apare zi de zi în activitatea
economică, să poată fi introdusă în procesul de prelucrare contabilă, o constituie atestarea sa
prealabilă pe baza unui document justificativ întocmit și pus în circulație după reguli și
"canoane" foarte severe.
Atestarea documentară a operațiilor economice este o cerință minim necesară în orice
"mișcare" patrimonială.
În ansamblul lui, sistemul documentelor contabile este foarte complex, cu numeroase
particularități de conținut și restricții de completare și circulație: unele se întocmesc în unitate,

11
altele vin sau pleacă spre exterior, unele înscrisuri au caracter de dispoziție, altele de execuție
și justificare etc., în funcție de "tratarea" și complexitatea lor, reținând totuși existența în
practica curentă a trei mari categorii și anume:
 a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operațiilor
economice și care formează de fapt masa covârșitoare a acestora;
 b) Documente de evidență și prelucrare contabilă;
 c) Documente de sinteză și raportare contabilă și financiar-fiscală.
La rândul lor documentele justificative pot fi: - documente primare întocmite la locul și în
momentul desfășurării evenimentului patrimonial, pe care îl "fotografiază" pe o machetă
specifică fiecărui gen de operații; - documentele centralizatoare obținute prin sortarea
documentelor primare pe operații, exprimarea în etalon monetar a mărimii operațiilor
economice și financiare, deci prin cumularea și centralizarea datelor consemnate inițial în
documentele primare, spre a facilita prelucrarea lor contabilă ulterioară.
Sintetizând, câteva constatări sunt demne de semnalat în vederea atestării sistemului
documentelor primare:
a) Investigarea "codului" pachetului documentelor, ca și "vizualizarea" unora din
componentele lui, ne conduce la concluzia că orice document trebuie să conțină cel puțin
următoarele elemente:
- denumirea documentului (factură, chitanță, bon, etc.);
- denumirea unității (gestiunii) care a întocmit documentul;
- numărul de ordine al documentului;
- data și locul întocmirii;
- felul operației, cu indicarea elementelor cantitative și calitative;
- valoarea în monedă (scrisă în cifre și în litere, pentru documentele bancare și de casă);
- semnătura persoanelor implicate în efectuarea operațiilor, aprobarea și confirmarea
datelor înscrise în documente;
- semnătura de autorizare prin control a legalități operațiilor prevăzute. Anumite documente
mai pot cuprinde și alte elemente ce-i îmbogățesc conținutul sau îi ușurează prelucrarea, dar
cele mai sus menționate rămân indispensabile.
b) Pentru toate categoriile de documente există obligativitatea păstrării (arhivării) acestora,
în limita unor termene stabilite prin lege, clasării și sistematizării lor de așa manieră încât să
faciliteze accesul retroactiv și controlul situației desfășurate, la orice moment dorit.
c) Se reține de asemenea obligația respectării cu strictețe a metodologiei de întocmire și
circulație a documentelor primare și introducerea lor în procesul de prelucrare contabilă după

12
reguli și folosind procedeele cele mai potrivite specificității organizatorice și pretențiile
manageriale ale fiecărui agent economic.
2. Documentele primare se transpun în „conturi”, pe principiul „dublei înregistrări”, prin
intermediul „formulei contabile”, respectând cu strictețe procedeele specifice metodei
contabilității – iar toate acestea țin de alfabetul științei care se presupune, apriori, că este
cunoscut. „Prelucrarea” contabilă a documentelor se face prin intermediul „registrelor” și numai
în urma acestor operații ele devin documente justificative.
3. Conform art. 19 și 20 din Legea contabilității nr.82/1991 (republicată 2004): „registrele de
contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal, registrul inventar și registrul cartea mare. Acestea
se utilizează în strictă concordanță cu destinația lor și se prezintă în mod ordonat și astfel
completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile
efectuate.”
a) Registrul - jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în
mod cronologic, operațiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data
de întocmire sau intrare a acestora în unitate. Registrul-jurnal se întocmește de fiecare instituție
și de fiecare subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie, zilnic sau lunar, după caz, prin
înregistrarea cronologică, fără ștersături și spații libere, a documentelor în care se reflectă
mișcarea elementelor de activ și de pasiv (și implicit formula contabilă de poziționare
corespunzătoare). Registrul-jurnal poate îmbrăca forma unui registru-jurnal general și,
eventual, a unor registre-jurnal auxiliare. În cazul în care se folosesc jurnale auxiliare, totalul
lunar al fiecăruia se trece în registrul-jurnal general (care devine un registru centralizator de
control). În condițiile conducerii contabilității cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operațiune
se va înregistra în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor. În
această situație registrul-jurnal se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe măsura
editării lor. Registrul-jurnal parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial se completează lunar
prin preluarea totalului din registrul-jurnal obținut cu ajutorul tehnicii de calcul. Operațiile de
aceeași natură, privind același loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document
centralizator, care stă la baza înregistrării în registrul-jurnal.
Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind
aprovizionările, vânzările, trezoreria, operațiile diverse, în funcție de necesitățile instituției.
Periodic, de regulă lunar, totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal
general. Deci, registrul-jurnal înlocuiește foile volante ale "notei contabile", iar totalul
registrului-jurnal verifică "totalul rulajelor din luna curentă” a balanței de verificare.

13
b) Registrul - inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate
elementele patrimoniale de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor
din bilanțul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în
registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conținutul
fiecărui post din bilanțul contabil. Registrul - inventar se întocmește la înființarea instituției,
anual la închiderea exercițiului, cu ocazia încetării activității, fără ștersături și spații libere, pe
baza datelor cuprinse în listele de inventariere și în procesele verbale de inventariere, prin
gruparea elementelor de activ și de pasiv. Registrul-inventar se completează pe baza
inventarierii faptice. Registrul inventar servește ca document contabil obligatoriu de
înregistrare a rezultatelor inventarierii și ca probă în diverse litigii. În cazul în care inventarierea
are loc pe parcursul anului, în registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data
inventarierii, la care se adaugă intrările și se scad ieșirile de la data inventarierii până la data
încheierii exercițiului).
c) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar,
direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul-jurnal,
stabilindu-se situația fiecărui cont, respectiv soldul inițial, rulajele debitoare, rulajele creditoare
și soldurile finale. Cartea mare stă la baza întocmirii balanței de verificare și se conduce de
fiecare instituție, precum și de fiecare subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie. Registrele
de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registru sau foi volante și listări informatice
legate sub formă de registru, după caz.
Registrele de contabilitate prevăzute se numerotează înainte sau pe măsura întocmirii
lor, iar la închiderea conturilor, acestea se barează, nefiind admisă înregistrarea unor operații
ulterioare.
Registrul inventar nu ține locul documentelor de inventariere, nu calculează plusurile și
minusurile, ci compară valorile stocurilor, creanțelor, datoriilor, imobilizărilor existente la
finele anului – valorile contabile cu valorile juste, de piață în scopul redimensionării
provizioanelor (creșterii – descreșterii).
3. Balanța de verificare: Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a
operațiilor patrimoniale se întocmește lunar balanța de verificare (a conturilor, evident).
Balanța de verificare cuprinde, pentru toate conturile sintetice, următoarele elemente:
simbolul și denumirea conturilor (în ordinea din planul de conturi), totalul sumelor debitoare și
creditoare ale lunii precedente, rulajele curente debitoare și creditoare ale lunii curente, totalul
rulajelor cumulate de la începutul anului până la zi, debitoare și creditoare ale lunii curente,
soldurile finale debitoare și creditoare (deci balanțe de verificare cu „patru serii de egalități”).

14
Balanța de verificare la 1 ianuarie se completează cu soldurile finale debitoare și
creditoare ale lunii decembrie. Cu ajutorul balanței de verificare se certifică corelațiile dintre
egalitățile generate de dubla înregistrare a operațiilor patrimoniale în contabilitate, respectiv
concordanța dintre totalul înregistrărilor din registrul-jurnal și totalul rulajelor debitoare și
totalul rulajelor creditoare din balanță, precum și concordanța dintre totalul soldurilor finale
debitoare și creditoare din cartea mare și totalul soldurilor finale debitoare și creditoare din
balanță. Balanța de verificare se întocmește atât pentru conturile sintetice cât și pentru cele
analitice; pentru conturile analitice se poate întocmi numai situația soldurilor (balanța
soldurilor). Prin intermediul balanței de verificare analitice se verifică concordanța dintre
conturile sintetice și conturile lor analitice.
Organele de control, cu ocazia verificărilor ce le efectuează la instituțiile care
prelucrează în sistem automat datele din contabilitate, au dreptul de acces la documentația de
analiză, programare și de utilizare a tehnicii de calcul, în vederea efectuării corespunzătoare a
testelor necesare. Exercițiul bugetar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu
excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării instituției publice prin
actul normativ de înființare. Această prevedere își are suporturile sale istorice, tradiționale,
legislative și chiar astronomice sau climatice.
Sistemul conturilor
Standardele internaționale de contabilitate cercetează și argumentează științific
evenimentele și soluțiile corespunzătoare, evident într-un câmp de rezoluții alternative, așa că
atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se
circumscrie într-un anume perimetru, într-un "cadru general" denumit și "Plan contabil
general", construit și el după o serie de reguli specifice care țin seama de funcționalitatea
conturilor, de conținutul lor economic, de acoperirea necesităților de informare, de calcul și
control economic etc.
În cadrul standardelor de contabilitate, planul contabil general reprezintă "platforma" de
lansare a întregului mecanism de reprezentare și calcul al situației patrimoniale și al rezultatelor
obținute. Fiecare cont dimensionat în cadrul planului se delimitează ca o pistă pe care aleargă
datele în vederea constituirii indicatorilor economici și financiari necesari în gestiune și
comunicare, în măsurarea poziției financiare și a performanțelor. În structura sa cea mai
generală conturile sunt sistematizate, înainte de toate, pe clase omogene cu o adresă clar
delimitată. La analiza acestei structuri așa cum este ea reglementată în România, în consens cu
normele internaționale de contabilitate, se constată următorul tablou al conturilor (valabil pentru
orice tip de persoană juridică, eventualele paricularități regăsindu-se în interiorul claselor:

15
- clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate)
- clasa 2: Conturi de active imobilizate
- clasa 3: Conturi de stocuri și producție în curs de execuție
- clasa 4: Conturi de terți (decontări),
- clasa 5: Conturi de trezorerie
- clasa 6: Conturi de cheltuieli
- clasa 7: Conturi de venituri
- clasa 8: Conturi speciale
- clasa 9: Conturi interne de gestiune
Contabilitatea şi poziţia financiară
Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situațiilor financiare necesită
evaluarea capacității unei instituții de a genera numerar sau echivalente ale numerarului și a
perioadei și siguranței generării lor. În ultimă instanță de aceasta depinde, de exemplu,
capacitatea ei de a-și plăti angajații și furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite și de
a realiza programele administrative. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această
capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informații
concentrate asupra poziției financiare, performanței și modificărilor poziției financiare a
instituției.
Poziția financiară este influențată de resursele economice pe care le controlează, de
structura sa financiară, de lichiditate și solvabilitatea sa, precum și de capacitatea de a se adapta
schimbărilor mediului în care își desfășoară activitatea. Într-o accepțiune mai simplistă poziția
financiară definește potențialul economic și financiar al unei anume entități, însemnând
patrimoniul propriu, patrimoniul administrat, valoare patrimonială justă și capacitatea acestuia
de a genera beneficii economice. Informațiile despre resursele economice controlate de
instituție sau de care poate dispune aceasta și capacitatea sa din trecut de a modifica aceste
resurse sunt utile pentru a anticipa forța instituției de a genera numerar sau echivalente ale
numerarului în viitor. Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea
nevoilor viitoare de creditare și a modului în care profiturile și fluxurile viitoare de trezorerie
vor fi repartizate între cei care au un interes față de administrație; acestea sunt utile și pentru
anticiparea șanselor entității de a primi finanțare în viitor. Informațiile despre lichiditate și
solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acțiuni, de a-și onora
angajamentele financiare scadente. Lichiditate se referă la disponibilitățile de numerar în
viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligațiilor financiare aferente acestei perioade.

16
Solvabilitatea se referă la disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează
să se onoreze angajamentele financiare scadente.
Informațiile despre poziția unei instituții, în special despre capacitatea acesteia de a
colecta venituri sau a obține finanțări, sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potențiale
ale resurselor economice pe care entitatea le va putea controla în viitor. În acest sens
informațiile despre variabilitatea performanțelor sunt importante.
La toate acestea o primă și importantă imagine aduce patrimoniul de care poate dispune
stabil entitatea și capacitatea de mobilizare a acestuia în scopul realizării obiectivelor ce
constituie menirea ei.
Elementele constitutive ale poziției financiare cuantificate la un moment dat și în mișcare
după restricțiile „tratamentelor financiare” sunt:
 activele: un activ reprezintă o resursă controlată de unitate ca rezultat al unor evenimente
trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru aceasta
(activele produc, activele se comercializează, activele – creanțe se încasează etc.);
 datoriile: o datorie reprezintă o obligație actuală a unității ce decurge din evenimente trecute
și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii
economice;
 capitalul/patrimoniul propriu: reprezintă interesul rezidual al proprietarilor (stat, domeniul
public, domeniul privat, autorități administrative sau instituționale etc.) în activele unei
persoane juridice, după deducerea tuturor datoriilor sale, dar și încasarea sau probabilitatea
încasării creanțelor în măsura în care acestea sunt certe.
Fiecare societate comercială va utiliza raționamentul profesional pentru a evalua nivelul
sub care un element nu trebuie să fie prezentat în bilanț, ci trecut în contul de rezultate/profit și
pierdere. De asemenea, raționamentul profesional trebuie utilizat și la luarea deciziei referitoare
la necesitatea înregistrării activelor în categorii separate sau într-o singură categorie comună.
Definițiile activelor și datoriilor identifică elementele esențiale ale acestora, dar nu încearcă să
specifice criteriile ce trebuie îndeplinite înainte de a fi recunoscute în bilanț.
Astfel, definițiile includ și elemente ce nu sunt recunoscute ca fiind active sau datorii în
bilanț, deoarece nu satisfac criteriile de recunoaștere minim necesare. Fluxurile de beneficii
economice viitoare dinspre sau către instituția în cauză trebuie să fie suficient de sigure pentru
a îndeplini criteriile de probabilitate prevăzute de IAS înainte de a recunoaște un activ sau o
datorie.
Bilanțurile elaborate conform Standardelor Internaționale de Contabilitate în vigoare
pot include elemente ce nu satisfac definițiile activelor sau ale datoriilor și nici nu sunt

17
prezentate ca parte a capitalurilor proprii, dar ele satisfac o necesitate temporală sau
conjuncturală a economiei reale, iar prin tratarea lor corectă se intră în normalitate5.
Contabilitatea şi performanţa financiară
Deciziile economice, chiar și cele sociale, necesită întotdeauna evaluarea capacității
firmelor, companiilor, societăților, fiecărei instituții de a genera numerar (venituri, atrageri de
fonduri, finanțări, etc.) ori echivalente ale numerarului, inclusiv a perioadei și a siguranței
generării lor.
În ultimă instanță de aceasta depinde, de exemplu, capacitatea acesteia de a angaja
lucrări și a plăti furnizorii, de a-și plăti angajații, de a rambursa împrumuturi și a plăti dobânzile
corespunzătoare, de a onora diverse alte obligații.
Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau
echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informații complete și concentrate asupra
performanței și modificării poziției financiare pentru fiecare entitate persoană juridică la nivelul
căreia se administrează venituri, se angajează cheltuieli, se generează sau se „plânge” după
resurse.
„Lumea” crede că aceste afirmații preluate din „cadrul general IAS” se referă doar la
întreprinderi, întrucât ele au menirea fundamentală de a genera venituri și de aici beneficii
economice, dar nu e așa.
Informațiile despre performanța unei societăţi comerciale sunt necesare pentru
evaluarea modificărilor potențiale ale resurselor economice pe care entitatea le va putea
controla în viitor, pentru anticiparea capacității de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele
existente, pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care ea, poate angaja și utiliza
noi resurse.
În practica curentă informațiile privind performanța financiară sunt oferite în primul
rând de „contul de profit și pierdere”, dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple încât să le
reducem la datele sintetice dintr-un anume formular de raportare periodică pentru că ar fi păcat
să se ignore informația în timp real pe care o furnizează contul contabil.
Performanța este mai importantă decât banii. Banii exprimă o posesie, performanța
exprimă capacitatea de a valorifica posesia6.

5
C. M. Draganello di Pacioluca: "Revoluția contabilității", Editura Universitară, 2007
6
C. M. Draganello di Pacioluca , Op. Cit.

18
Poziția, performanța și gestionarea financiară a oricărei întreprinderi, societăti
comerciale, administrative, impun în mod necesar, ca periodic activitatea acestora să fie
sintetizată și supusă unei analize de fond prin intermediul „situațiilor financiare” 7.
Așa cum precizează art. 10, al. 1 al Legii nr. 82/1991 (republicată 2006) „documentele
oficiale de prezentare a situației economico – financiare a persoanelor juridice prevăzute la art.
1 (societăți comerciale, instituții publice, asociații și organizații, etc.) sunt situațiile financiare
anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare,
performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată”.
Situațiile financiare se întocmesc pornind de la conturile curente, supuse verificării prin
intermediul balanței de verificare, întocmite cel puțin anual, sau la termenele de întocmire a
situațiilor financiare periodice (Legea nr. 82/1991, republicată 2004 OG nr. 70/2004).
Deși nu toate necesitățile de informații ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situațiile
financiare, există cerințe comune tuturor utilizatorilor. Întrucât proprietarii investitori sunt
ofertanții de capital de risc ai entității persoană juridică, furnizarea de situații financiare
satisface necesitățile lor și de asemenea va satisface majoritatea necesităților altor utilizatori.
Situațiile financiare sunt un complex de sinteze specific contabile, situații, anexe,
calcule comparative, fiecare cu explicitarea conducerii, discutate și aprobate sub semnătura de
organele abilitate, supuse auditării și făcute publice. Aceste „formalizări” au menirea de a întări
valoarea cognitivă a informațiilor contabile concomitent cu valorificarea lor în procesul
decizional și managerial8.
Contabilitatea întreprinderii este disciplina de dezvoltare a cunoştinţelor în domeniul
ştiinţific al contabilităţii prin care, gradat si metodic, se ia cunoştinţă cu constatarea, evaluarea
şi înregistrarea patrimoniului entităţii, folosite pentru obţinerea, valorificarea si conservarea
informaţiilor cu privire la situaţia si poziţia financiară, precum si performanţele financiare ale
unei entităţi.
Caracterul universal al contabilităţii motivează prezenţa disciplinei de contabilitate a
întreprinderii ca un obiect principal de studiu în toate specializările si facultăţile cu profil
economic, precum si în programele de învăţământ ale facultăţilor de alt profil: drept, inginerie,
agronomie, informatică si altele.

7
Tulai C., Şerbu S., Fiscalitate comparată şi armonizări fiscale, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005
8
C. M. DRĂGAN di PACIOLUCA, "BAZELE CONTABILITĂȚII INSTITUȚIILOR PUBLICE-2008", Editura
Universitară, 2007

19
Problematica libertăţii şi conformităţii în contabilitatea şi fiscalitatea întreprinderii este
unul din factorii principali care marchează evoluţia continuă a teoriei şi practicii contabile şi
fiscale.
Pornind de la această realitate, contabilitatea ca ştiinţă este chemată să genereze soluţii
pentru noile provocări aferente mutaţiilor produse în specificul tranzacţiilor economico-
financiare la nivel naţional, european şi internaţional, în special celor induse de procesul general
de globalizare.
În acest sens, se remarcă tendinţele tot mai accentuate de convergenţă a sistemelor
contabile la nivel global, la care îşi aduc aportul organizaţiile profesionale internaţionale, de
profil, prin revizuirea vechilor standarde şi/sau adoptarea de noi standarde de contabilitate, de
raportare contabilă şi de interpretare unitară.

1.2.Fiscalitatea întreprinderii
Fiscalitatea9 a devenit o problemă majoră la nivel global. Recentele controverse privind
lipsa de transparenţă a tranzacţiilor derulate prin offshore-uri în care sunt implicaţi importanţi
oameni de afaceri şi chiar oameni politici, generează reacţii tot mai puternice din partea marilor
puteri economice, una din soluţiile sugerate fiind armonizarea sistemelor fiscale şi prevenirea
astfel, a discriminării firmelor locale şi a evaziunii, prin impozitarea profitului firmelor
multinaţionale în ţara unde acestea se realizează.
În acest fel, autorităţile fiecărui stat pot armoniza mai bine libertăţile şi conformităţile
oferite de reglementări, prin utilizarea informaţiilor rezultate în urma accesului la datele fiscale
şi contabile ale companiilor multinaţionale.
Obligatii fiscale şi contabile
1.Depunerea documentelor şi înscrisurilor contabile
2. Întocmirea contabilităţii
Contabilitatea este o obligaţie legală dar şi o necesitate concretă deoarece cunoaşterea
în profunzime a situaţiei patrimoniale şi a celei financiare a propriei afaceri permite înţelegerea
eficienţei acesteia şi efectuarea unei eficace planificări in viitor. Din aceste motive e
indispensabil ca acţiunile administrative să fie relevate în mod eficient şi punctual, încât să evite
false iluzii şi prognosticuri greşite, adoptând o contabilitate specifică în ajutorul subiectului

9
Ţâţu L., Şerbănescu C., Ştefan D., Cataramă D., Nica A., Miricescu E., Fiscalitate - De la lege la practică, Ediţia
a VII-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010

20
juridic şi a volumului afacerii punând de comun acord impunerile normative cu specificul
activităţii firmei.
Societăţile individuale au posibilitatea de a opta pentru:
regimul înlesnit ale noilor iniţiative productive caracterizat de:
conservarea documentelor emise sau primite;
profituri inferioare de 309.874,14 euro pentru patronii cu activităţi de servicii şi 516.456,90
pentru celelalte tipuri de activităţi;
durata de 3 ani (dacă în primul an sau în ceilalţi doi succesivi se vor depăşi limitele de profit
indicate precedent se decade din regimul înlesnit) sau pentru alte regimuri contabile (valabile
şi pentru Asociaţii de Persoane) dintre care: forfetar, activităţi adiacente, super simplificat, ale
micilor societăţi, simplificat, ordinar (obligatoriu pentru SOCIETĂŢILE DE CAPITAL).
Adoptarea contabilităţii obişnuite presupune utilizarea următoarelor registre/carnete:
carnet de facturi: unde se înregistrează facturile emise;
registrul de intrări: unde se înregistrează facturile primite;
registrul de încasări: unde se înregistrează încasările efectuate cu tichetele şi chitanţele
fiscale;
registrul mijloacelor fixe: unde se înregistrează mijloacele fixe supuse amortizării;
registrul jurnal: unde se înregistrează toate operaţiunile economice şi patrimoniale (achiziţii,
vânzări, plăţi, încasări, etc.);
registrul inventar: unde se înregistrează situaţia patrimonială a societăţii la sfârşitul fiecărui
exerciţiu financiar.
Există şi obligaţia de a întocmi alte registre şi/sau situaţii contabile în cazuri speciale (spre ex.
registrul scrisori de intenţii, contabilitatea de gestiune, registrul mişcării bunurilor în sfera
intracomunitară, etc.).
3. Elaborarea tiparului registrului TVA de vânzări, cumpărări şi a celui de mijloace fixe
Relevarea acţiunilor societăţii trebuie întocmită la termene precise impuse de normativă, în caz
contrar aplicându-se sancţiuni. Termenii în care este necesar să se actualizeze registrele mai sus
menţionate sunt următorii:
carnetul de facturi: în 15 zile de la data emiterii facturii sau până pe 15 a lunii următoare de
la data livrării pentru facturile diverse (60 de zile dacă se dispune de sisteme mecanografice).
Înregistrarea trebuie făcută în mod cronologic respectând deci data de emisie.
registrul de intrări: inainte de sfârşitul perioadei în care este deductibil TVA-ul.

21
registrul de încasări: în următoarea zi lucrătoare (limitând la operaţiile pentru care a fost emis
bonul/chitanţa fiscală este posibil chiar şi cu o unică înregistrare să se actualizeze registrul până
pe 15 al lunii succesive). Respectivele înregistrări vor determina totalul lunar al chitanţierului.
registrul mijloacelor fixe (amortizabile): până la expirarea prezentării declaraţiei de venituri
(31 octombrie).
registrul jurnal: în 60 de zile (completarea computerizată a formularelor tip se poate efectua
până la termenul de depunere a declaraţiei, exceptând situaţia când sunt cerute de către organele
de control).
registrul inventar: în următoarele 3 luni după data limită de prezentare a declaraţiei de venituri
(31 ianuarie).
4. Lichidarea TVA periodice şi anuale
Obligaţia de plată către fisc se determină scăzând TVA-ul colectat din vânzări sau
prestaţii, cel aplicat achiziţiilor. Cedarea bunurilor şi prestările de servicii sunt în general supuse
la T.V.A.
Procentajele actuale în vigoare sunt de 5%, 9%, 19%, în funcţie de grilele ce indică
procentele aplicabile diverselor cedări de bunuri/prestaţii.
Există operaţii pentru care T.V.A-ul nu se aplică, cum ar fi operaţiile scutite,
neimpozabile şi cele ce nu includ T.V.A.
Documentele de vânzare şi achiziţie necesare calculării sunt cele ce au fost înregistrate
în fiecare perioadă de referinţă, aşadar e irelevantă, spre exemplu plata.
Se semnalează că deşi T.V.A.-ul colectat se calculează la valoarea bunurilor cedate sau
serviciilor efectuate, T.V.A-ul deductibil (din achiziţii) trebuie să rezulte din factură şi nu din
bonul sau chitanţa fiscală.
În afară de aceasta mai există şi operaţiile pentru care nu este posibil deducerea T.V.A.-
ului în totalitate sau parţial la achiziţii (spre exemplu: automobile, motociclete, acordarea de
alimente şi băuturi etc., doar dacă nu fac obiectul activităţii societăţii).
TVA-ul de plată se calculează şi implicit se plăteşte cu scadenţă lunară sau trimestrială.
Subiecţii obligaţi să o facă lunar au termenul de plată fixat pe 16 al lunii succesive celui
de referinţă.
Cei ce nu au depăşit în anul calendaristic precedent un volum de afaceri de 309.874,14
pentru societăţile având ca obiect de activitate servicii, sau de 516.456,90 pentru celelalte
activităţi, au posibilitatea de a putea opta pentru decontul T.V.A-ului în mod trimestrial
majorând debitul rezultat din decont cu 1% cu titlu de dobândă.
Termenii de plată sunt următorii:

22
pe 16 mai pentru primul trimestru.
pe 16 august pentru al 2-lea trimestru.
pe 16 noiembrie pentru al 3-lea trimestru.
pe 16 martie pentru al 4-lea trimestru.
În ipoteza în care T.V.A-ul colectat (sau T.V.A.-ul operaţiunilor efectuate) este inferior
celui deductibil (sau T.V.A.-ul plătit către proprii furnizori) se generează un TVA de plată
negativ care va putea fi utilizat la deconturile succesive sau pentru care se poate solicita
rambursarea în anumite condiţii.
Până pe 27 decembrie al fiecărui an este necesară plata unui acont pentru T.V.A-ul
aferent lunii decembrie sau al ultimului trimestru.
În prezent, principalele modificări legislative aduse de Legea 30/2019 în materia
impozitării, prezentate în Monitorul Oficial nr. 44 din data de 17 ianuarie 2019 a fost publicată
Legea de Aprobare a O.U.G nr. 25/2018.
Astfel, au survenit următoarele modificări legislative la nivelul legii privind Codul
Fiscal10:
În materia impozitului pe profit și a impozitului pe venitul microîntreprinderilor
 Plafoanele privind limitarea deductibilității costurilor excedentare ale îndatorării se
majorează din 2019. Astfel, costurile excedentare ale îndatorării care depășesc echivalentul
în lei a 1.000.000 euro pot fi deduse la calculul impozitului pe profit în limita a 30% din baza
de calcul (EBIDTA ajustată fiscal) descrisă în Codul Fiscal. Anterior acestei modificări
legislative, limitele impuse de prevederile Codului Fiscal erau de 200.000 euro, respectiv
10% din baza de calcul menționată anterior. O altă schimbare s-a făcut în cazul special al
existenței unei baze de calcul cu valoare negativă sau egală cu zero. Astfel, din 2019, este
nedeductibilă în perioada fiscală de referință și se reportează doar diferența dintre costurile
excedentare ale îndatorării și plafonul de 1.000.000 euro (anterior, costul excedentar al
îndatorării era nedeductibil integral). În plus, se introduc și prevederi noi privind dreptul de
reportare al costurilor excedentare ale îndatorării pentru contribuabilii care sunt subiect de
fuziune și/sau divizare.
 Contribuabilii care vor să beneficieze de creditul fiscal aferent sponsorizării pot face acest
lucru doar dacă beneficiarii sponsorizării sunt înscriși, la data încheierii contractului, în
Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Noua prevedere

10
Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal

23
este aplicabilă atât contribuabililor plătitori de impozit pe profit, cât și plătitorilor de impozit
pe venitul microîntreprinderilor.
 O nouă categorie de venituri, respectiv veniturile din ajustări pentru pierderi așteptate
aferente activelor financiare constituite, se va putea scădea din baza impozabilă pentru
societățile plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor care activează în domeniul
bancar, asigurări și reasigurări, cât și al pieței de capital (dacă ajustările au fost cheltuieli
nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care
persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor).
În materia TVA
 Dreptul contribuabilului de a ajusta baza de impozitare în cazul în care contravaloarea
bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a intrării în faliment
a beneficiarului, ia naștere de la data sentinței sau, după caz, a încheierii prin care s-a decis
intrarea în faliment a acestuia, fără a se mai aștepta finalizarea prin decizie definitivă a
procedurii de faliment. În cazul în care intrarea în faliment a avut loc anterior datei de 1
ianuarie 2019 și nu a fost pronunțată hotărârea judecătorească definitivă/ definitivă și
irevocabilă de închidere a procedurii prevăzute de legislația insolvenței până la această dată,
ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie 2019.
 Contribuabilii pot distribui până la 3,5% din impozitul pe venit pentru entități
nonprofit/unități de cult, dacă acestea respectă anumite condiții, eliminându-se astfel
diferențierea în procentul din impozit care poate fi distribuit în funcție de tipul entităților
nonprofit (anterior doar furnizorii de servicii sociale acreditați puteau primi până la
3,5% din impozit, față de 2%, cât primeau restul entităților non-profit/unități de cult).
Această prevedere se aplică și în cazul veniturilor din străinătate pentru care se
datorează impozit în România (după deducerea creditului fiscal).
 În scopul comunicării actelor administrative, organul fiscal central poate să înregistreze
din oficiu contribuabilii/plătitorii în sistemul de comunicare electronică prin mijloace
electronice de transmitere la distanță. Comunicarea actelor administrative fiscale pentru
contribuabilii/plătitorii care au fost înregistrați din oficiu și nu au accesat sistemul de
comunicare electronică în termen de 15 de zile de la comunicarea datelor referitoare la
înregistrare se realizează doar prin publicitate.
 Nu sunt considerate obligații fiscale restante obligațiile fiscale stabilite în acte
administrative fiscale contestate potrivit legii care sunt garantate potrivit art. 210 – 211
sau art. 235 (i.e. consemnarea de mijloace bănești, scrisoare de garanție bancară, ipotecă
asupra unor bunuri imobile sau mobile din țară, gaj asupra bunurilor mobile).

24
 Se introduce procedura de mediere care constă în (i) clarificarea întinderii obligației
fiscale înscrisă în somație dacă respectivul debitor are obiecții cu privire la această (ii)
analiză de către organul fiscal împreună cu debitorul situației economice și financiare
în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor fiscale, inclusiv
posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege. În vederea realizării
procedurii de mediere debitorul notifică organul fiscal cu privire la intenția sa în termen
de 15 zile de la primirea somației. La notificare se anexează documentele și informațiile
care să susțină situația sa economică și financiară. Procedura de mediere precum și
documentele pe care debitorul trebuie să le prezinte în vederea susținerii situației
economice și financiare se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.
 Executarea silită se suspendă sau nu începe și în situația creanțelor fiscale stabilite în
acte administrativ fiscale contestate potrivit legii și garantate potrivit art. 210 – 211 (i.e.
consemnarea de mijloace bănești, scrisoare de garanție bancară, ipotecă asupra unor
bunuri imobile sau mobile din țară, gaj asupra bunurilor mobile). Executarea silită
continuă sau începe după ce actele administrative fiscale au rămas definitive în sistemul
căilor administrative de atac sau judiciare.
 Dacă suspendarea executării silite se face prin depunerea unei scrisori de garanție/poliță
de asigurare de garanție pe perioada suspendării executării silite, actele de executare
efectuate anterior, precum și orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de
indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare nu mai rămân
în ființă. În acest caz, măsurile de executare aplicate se ridică prin decizie întocmită în
cel mult două zile de la data intervenirii suspendării.
Anul acesta (2019) cotele de TVA aplicabile sunt următoarele:
1.Cota standard – 19%;
2.Cota redusa – 9% , aceasta se aplică pentru următoarele:
-livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice conform
legislaţiei specifice, cu excepţia protezelor dentare scutite de taxa conform art. 292 alin. (1) lit.
b);
-livrarea de produse ortopedice;
-livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
-livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice,
destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante
şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui

25
alimentele. Prin normele metodologice se stabilesc codurile NC corespunzătoare acestor
bunuri;
-livrarea apei pentru irigaţii în agricultură;
-livrarea de îngrăşăminte şi de pesticide utilizate în agricultură, seminţe şi alte produse agricole
destinate însămânţării sau plantării, precum şi prestările de servicii de tipul celor specifice
utilizate în sectorul agricol, prevăzute prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al
ministerului agriculturii şi dezvoltării rurale;
-serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare.
3.Cota redusă – 5%, aceasta se aplică pentru următoarele:
-manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal
publicităţii;
-serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente
istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, bâlciuri,
parcuri de distracţii şi parcuri recreative ale caror activităţi sunt încadrate la codurile CAEN
9321 şi 9329, potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, actualizată prin
Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007, târguri, expoziţii şi
evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe, altele decât cele scutite conform art.
292 alin. (1) lit. m);
-livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei;
-cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping;
-serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, altele decât berea care
se încadrează la codul NC 22 03 00 10;
-dreptul de utilizare a facilităţilor sportive ale căror activităţi sunt încadrate la codurile CAEN
9311 şi 9313, potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, actualizată prin
Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007, în scopul practicării
sportului şi educaţiei fizice, altele decăt cele scutite conform art. 292 alin. (1) lit. l).

1.3.Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile
de drept material fiscal.
Din aceste raporturi rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale,
reprezentând drepturi determinate constând în:

26
- dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri
ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la
restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale
bugetului general consolidat, denumite creanţe fiscale principale;
- dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după
caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii (reglementare modificată prin O.U.G.
nr.39/2010, în vigoare de la 1 iulie 2010).
În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea
obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.
În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri
ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata
are dreptul la restituirea sumei respective.

1.4. Obligaţii fiscale


Prin obligaţii fiscale se înţelege:
- obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele,
contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele,
contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
- obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate
bugetului general consolidat;
- obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz,
aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat,
denumite obligaţii de plată accesorii (reglementare modificată prin O.U.G. nr.39/2010, în
vigoare de la 1 iulie 2010);
- obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la
termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;
- orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor
fiscale.
Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale. Dacă legea nu prevede altfel, dreptul
de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se
constituie baza de impunere care le generează. Tot atunci se naşte dreptul organului fiscal de a
stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.

27
Stingerea creanţelor fiscale. Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare,
executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
Creditorii şi debitorii. În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele
titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii,
au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi. În cazul în care obligaţia de plată nu a fost
îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, următorii:
- moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
- cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii
ori reorganizării judiciare, după caz;
- persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la
faliment;
- persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau
printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei
de plată;
- persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;
- alte persoane, în condiţiile legii.
Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului,
conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe,
contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.
Începând cu 24 iunie 2011, prin efectul Ordonanţei de urgenţă nr. 88/2010, pentru
contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, cu
excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar
obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate
salariilor.
Contribuabilii care au sedii secundare au obligaţia de a declara, în numele sediilor
secundare înregistrate fiscal, impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.
Răspund solidar cu debitorul (potrivit modificărilor aduse materiei prin O.U.G.
nr.54/2010, începând din 24 iunie 2010), următoarele persoane:
- asociaţii din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale,
pentru obligaţiile fiscale datorate de acestea, astfel cum am arătat mai sus, alături
de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea
obligaţiilor fiscale la scadenţă;
- terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15) Cod pr.fiscală, în
limita sumelor sustrase indisponibilizării.

28
Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu
acesta următoarele persoane:
- persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au
dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;
- administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea
persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă,
a activelor debitorului;
- administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au
îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei,
pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării
stării de insolvabilitate;
- administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau
neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;
- administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau
rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite
debitorului.
Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil sau declarat
insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu
debitorul.
“Controlul” presupune majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a
asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de
administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii.
Activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane este
definită ca fiind “control indirect”.
Pentru angajarea răspunderii solidare a persoanei juridice, trebuie ca aceasta să mai
îndeplinească şi cel puţin una dintre următoarele condiţii:
- dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar
valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a
tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
- are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei
de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin
jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor;
- are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre
angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

29
Stabilirea răspunderii. Organul fiscal întocmeşte o decizie în care sunt arătate motivele
de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se supune
spre aprobare conducerii organului fiscal şi, odată aprobată, constituie titlu de creanţă privind
obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare.
Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligaţia fiscală principală, cât şi pentru
accesoriile acesteia.
Titlul de creanţă se comunică persoanei obligate la plată. Dispoziţiile sunt aplicabile în
mod corespunzător, dispoziţii care prevăd că pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi
pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în
funcţie de data comunicării acestora, astfel:
- dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la
data de 5 a lunii următoare;
- dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până
la data de 20 a lunii următoare.
Titlul de creanţă comunicat într-una din condiţiile anterioare, poate fi atacat în condiţiile
legii.
Lista obligaţiilor se prezintă astfel:
1) Obligaţii fiscale
Acestea se referă la:
1.1) Depunerea declaraţiilor fiscale – indiferent că a existat activitate într-o lună sau nu,
societatea are încă de la înfiinţare înregistrate în vectorul fiscal o serie de obligaţii
declarative, fiecare cu o scadenţă bine determinată şi care trebuie respectată.
1.2) Plata obligaţiilor fiscale. Se calculează periodic (lunar sau trimestrial,
după caz) taxele de plată ale societăţii şi se plătesc către bugetul de stat.
2) Obligatii contabile
Obligaţiile contabile se referă la depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor
contabile semestriale (dacă este cazul, în functie de încadrarea în anumite criterii de mărime ale
societăţii).
3) Obligaţiile de altă natură pot cuprinde:
• raportările INTRASTAT pentru comerţul intracomunitar cu bunuri;
• raportările la INS – Institutul Naţional de Statistică – solicitate firmelor care îndeplinesc
anumite criterii de mărime;
• auditul statutar al activităţii (de asemenea obligatoriu când se depăşesc anumite criterii de
mărime).

30
II. Prezentarea societăţii comerciale Tiarr Construct S.R.L.

3.1. Informatii generale


(1) Denumirea şi adresa societăţii: S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L.
Adresa sediului înregistrat: Loc. Popeşti Leordeni, str. Bateriei, nr. 46, jud. Ilfov.
(2) Mijloace de comunicare: e-mail: tiarrconstruct@yahoo.com
(3) Forma juridică de constituire: Societatea "TIARR CONSTRUCT S.R.L." este
persoana juridică română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată.
(4) Înregistrare:
· Oficiul Naţional al Registrului Comerţului: J23/5769/2018
· Cod fiscal: RO40240363
(5) Domeniu de activitate:
Potrivit datelor conţinute în Certificatul de înregistrare a firmei S.C. TIARR
CONSTRUCT S.R.L., obiectul principal de activitate al societăţii este:
Ø Activitatea de prestări servicii
a) Executarea pe baza de comandă cu materialele clientului a diferitelor produse din cele
menţionate la activitatea de producţie;
b) Prestări servicii în construcţii existente (diverse montaje, decoraţiuni interioare, tencuieli,
placaje la pereţi, pardoseli, parchetări, zugrăveli şi vopsitorii şi alte finisări);
c) Executarea unor lucrări de reparaţii la construcţii cu instalaţii existente;
d) Efectuarea altor operaţiuni conexe care se încadrează în obiectul de activitate şi care
asigură extinderea şi dezvoltarea firmei;
Ø Activitatea de construcţii - montaj
Efectuarea lucrărilor de construcţii civile, publice, industriale, agrozootehnice, lucrări
cu caracter special în tara şi în străinătate.
Societatea îsi va putea modifica şi completa activitatea prin Hotărârea Adunării
Generale a Asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Activităţile care necesită o avizare prealabilă, stabilită de legislaţie, se vor desfăşura
după obţinerea avizelor respective.
Scopul societăţii este efectuarea unor activităţi de construcţii, prestări servicii şi de
operaţiuni conexe în vederea realizării de beneficii . Societatea prezintă următoarele trăsături
caracteristice:
- capital integral privat;
- activitate profitabilă;

31
- dispune de capacităţi de producţie corespunzătoare profilului de activitate, capacităţi care
permit o dezvoltare intensivă;
- dispune de spaţii mari, bine organizate şi dotate pentru depozitarea materialelor;
- dispune de resurse umane calificate pentru execuţia oricărui tip de materiale de construcţii;
- managementul are competenţa tehnică şi experienţa în domeniu, fiind capabil să se adapteze
la cererile economiei de piaţă.
(6) Scurt istoric al societăţii:
Societatea Comercială TIARR CONSTRUCT S.R.L. este o societate relativ tânără
apărută pe piaţa locală şi zonală a prestatorilor de servicii din domeniul lucrărilor de construcţii,
anul înfiinţării acesteia fiind 2018. Aceasta îsi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile
române şi statutul său.
Societatea şi-a început activitatea cu lucrări de mai mică amploare, dar care prin
calitatea execuţiei şi seriozitatea cu care au fost abordate angajamentele contractuale cu clienţii,
au adus cel puţin capitalul de încredere care să o recomande pentru noi colaborări.
Capacitatea organizaţiei de a se adapta cu rapiditate cerinţelor în continuă schimbare ale
clienţilor şi, în general, ale pieţei serviciilor din domeniul construcţiilor, a dat posibilitatea
contractării de lucrări care au presupus un grad sporit de dificultate sau care a presupus
utilizarea de materiale şi tehnologii noi.
Acest lucru a fost posibil în condiţiile în care managementul firmei a înţeles din primul
moment că unul din elementele cheie ale funcţionării proceselor este capabilitatea personalului
şi că trebuie să întreprindă acţiuni care să garanteze permanenta ei concordanţă cu cerinţele.
S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. este o firmă dinamică, dornică să-şi consolideze
poziţia pe segmentul de piaţă pe care acţionează prin execuţii de lucrări al căror element de
referinţă să fie CALITATEA.
(7) Faptul că în prezent firma are în execuţie lucrări cu beneficiari reprezentativi pe plan
naţional demonstrează că direcţia către care se îndreaptă dezvoltarea firmei este cea bună.
(8) Activitatea S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. se desfăşoară în condiţiile unei
permanente preocupări pentru protecţia mediului înconjurător şi mai ales pentru a asigura
siguranţa deplină a oamenilor în actiunile acestora.
(9) Din luna Aprilie 2019 S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. a devenit plătitoare de
TVA prin opţiune.

32
3.2. Structura organizatorică
(1) S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. dispune de structura organizatorică şi de
personal care să poată asigura, în condiţii de funcţionare a unui Sistem de Management al
Calităţii, proiectat potrivit standardului SR EN ISO 9001:2015, desfăşurarea conform cerinţelor
a activităţii de bază - prestarea de servicii în domeniul construcţiilor.
(2) Structura organizatorică, cu relaţiile de subordonare ce decurg din aceasta, este
redată în Organigrama societăţii prezentată mai jos.

ADMINISTRATOR

Compartiment Compartiment Compartiment


Asigurarea Constructii - Contabilitate
Calitatii Montaj

3) Organizarea funcţiei calitate, ca parte componentă a organizării generale a S.C


TIARR CONSTRUCT S.R.L., cuprinde:
- Directorul;
- Responsabilul cu asigurarea calităţii, la nivelul societăţii comerciale (RAC);
- Compartimentul AC-CTC;
- Responsabilii cu asigurarea calităţii la nivel compartimental, identificaţi ca fiind şefii
de compartimente;
- Responsabilii tehnici cu execuţia, atestaţi.
(4) Fisele posturilor cuprind, potrivit fiecărui post din schema de organizare a
compartimentelor, responsabilităţile cumulate aferente funcţiunilor Sistemului Calităţii.

3.3. Resurse
3.3.1. Resurse tehnice şi tehnologice
(1) Organizaţia deţine resurse adecvate pentru a putea demonstra că produsele sunt
realizate conform obiectivelor sale privind calitatea. Capacitatea resurselor sale de a satisface
cerinţele proceselor sistemului de management proiectat, este analizată potrivit planificării de
către management.

33
(2) Conformitatea activităţilor aferente proceselor Sistemului Calităţii, procese orientate
spre furnizorii serviciului/produsului către client, conform cerinţelor presupune din punct de
vedere al resurselor, următoarele:
- asigurarea de personal cu instruire corespunzătoare cerinţelor activităţilor necesare a
fi desfăşurate şi furnizarea de instruire în toate situaţiile în care se identifică un decalaj al
capabilităţii personalului în raport cu cerinţele;
- elaborarea de proceduri documentare pentru efectuarea activităţilor cu identificarea
clară a resurselor necesare;
- asigurarea standardelor şi reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile pentru
tehnologiile utilizate;
- asigurarea resurselor necesare optimizării comunicării inter-compartimentale, dar şi
cu părţi externe organizaţiei (telefonie, internet, fax, reţea intranet, etc.);
- asigurarea de materiale, echipamente şi DMM necesare desfăşurării corespunzătoare
a proceselor de execuţie.
(3) S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. dispune atât de utilaje, echipamente specifice
activităţii de construcţii şi mijloace de transport şi de o infrastructură ce permite desfăşurarea
în condiţii de conformitate a activităţilor sale.
(4) Baza de producţie industrială dispune de capacităţile şi dotările necesare pentru
realizarea prefabricatelor din beton şi beton armat, carcaselor de armatură, confecţiilor metalice,
tâmplariei metalice şi din lemn.
3.3.2. Resurse umane:
(1) Structura personalului:
o Total personal: 97, din care.
Þ Management: 3
Þ Economişti: 2
Þ Personal tehnic: 82, din care:
- Ingineri, subingineri, tehnicieni şi maiştri: 7
- Muncitori calificaţi: 72
- Conducători auto: 3
Þ Personal necalificat: 10
(2) Societatea dispune de personal atestat de către MLPTL - Ministerul Lucrărilor
Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi Inspectoratului în Construcţii din categoria responsabili
tehnici cu execuţia şi personal cu atribuţii în controlul calităţii lucrărilor (CQ).

34
(3) În sectorul de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj se dispune de aportul
muncitorilor specialişti atestaţi/autorizaţi în domeniile sudură şi instalaţii de gaze.

2.4. Analiza SWOT


O modalitate de sintetizare a diagnosticului strategic al întreprinderii este reprezentată
de analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats), care cuprinde pe de o parte
analiza mediului (analiza externă), iar pe de altă parte analiza activităţii proprii (analiza internă).
Analiza mediului (analiza externă) scoate în evidenţă tendinţele pe plan
macroeconomic, oportunităţile şi constrângerile ce se întrevăd, precum şi impactul acestora
asupra rentabilităţii societăţii.
Legat de analiza SWOT a S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. se observa o
abundenţă de puncte tari şi o penurie de puncte slabe datorită faptului ca firmei îi este dată o
"mână de fier" care a scos firma din starea de levitaţie.
PUNCTE TARI :
· Cunoaştere foarte bună a pieţei producătorilor de materiale de construcţii.
· Preţ de vânzare redus al produselor (adaos mic).
· Firma este cunoscută pe piaţă.
· Posibilitate mare de a investi.
· Buna colaborare cu clienţii şi furnizorii.

PUNCTE SLABE :
 lipsa de lichiditate.
 unele stocuri greu vandabile.
 prea puţine noi strategii a firmei.
La originea actualei situaţii economico-financiare a firmei, stă conceptul
"gestionarea oportunitaţilor"11. Aceasta înseamnă că firma TIARR CONSTRUCT S.R.L. s-a
auto-organizat pentru a face alegeri dificile, pentru atingerea unui scop ori, în funcţie
de programele necesare pentru a obţine rezultatele alegerii făcute.
A avut loc identificarea şi gestionarea oportunităţilor firmei:
Ø identificarea pieţelor ţintă.
Ø stabilirea scopurilor şi prestatiilor pentru firmă.

11
Porumb E. Strategii manageriale Editura Intelcredo Alba Iulia 2003

35
Ø rolul conducerii în susţinerea firmei.
Ø dezvoltarea infrastructurii.
Ø canalizarea fondurilor necesare.
Ø gestiunea pieţelor ţintă.

OPORTUNITĂŢI
 mâna de lucru ieftină.
 en-gros-iştii cumpără marfa cea mai ieftină, concurenţii nu sunt încurajaţi să intre pe
piaţă din cauza dimensiunilor mari ale investiţiilor.

AMENINŢĂRI
 imposibilitatea plăţii furnizorilor datorită nerecuperării la timp a creanţelor.
 apariţia unor concurenţi cu o strategie clară de piaţă.

Soluţii
 politica mai hotărâtă de gestiune a creanţelor - sancţiuni pentru rău-platnici, bonificaţii
pentru cei ce plătesc înainte de termen.
 elaborarea şi implementarea unor noi strategii de cucerire a pieţei.

Propuneri şi Recomandări
Aplicarea unei strategii elastice vizavi de concurenţă, satisfacerea cerinţelor şi
exigenţelor pieţei, o politică de preţuri competitivă.

36
III.Analiza şi contabilitatea obligaţiilor fiscale ale societăţii
comerciale Tiarr CONSTRUCT S.R.L.

3.1.Contabilitatea obligaţiilor fiscale ale societăţii comerciale TIARR CONSTRUCT


S.R.L.
În cadrul S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. se întocmesc situaţii financiare anuale
simplificate care cuprind:
a) bilanţ prescurtat,
b) cont de profit şi pierdere,
c) note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.
Conform legii şi a Actului Constitutiv al S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. asociaul
unic are dreptul şi obligaţia să aprobe bilanţul şi să stabilească repartizarea profitului net.
Administrarea S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L., conform Actului Constitutiv, este
controlată de administrator, oricând se consideră necesar.
Controlul constă în:
- controlul exactităţii bilanţului contabil, a contului de profit şi pierdere etc.;
- controlul operaţiunilor de lichidare, dacă este cazul.
Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a S.C. TIARR
CONSTRUCT S.R.L. sunt situaţiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să
ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii
referitoare la activitatea desfăşurată de entitate.
Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile
financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. Durata exerciţiului financiar este de 12 luni.
Termenele pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt următoarele (art. 36 din
Legea contabilităţii nr. 82/1991):
a) societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele
naţionale de cercetare-dezvoltare, subentitatea fără personalitate juridică din România care
aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepţia subentităţilor deschise în
România de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European, în termen de
150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
b) celelalte persoane juridice, în termen de 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.

37
Pentru organizarea şi ţinerea evidenţei contabile S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L.
utilizează Manualul de Politici şi Proceduri Contabile prin programul informatic SAGA C
pentru ținerea evidenței în partidă dublă.
Obiectivul Manualul de Politici şi Proceduri contabile este de a stabili politicile,
principiile şi tratamentele contabile S.C. TIARR CONSTRUCT S.R.L. cu sediul în Ilfov, Str.
Bateriei, nr. 46, Popeşti Leordeni, CUI: RO40240363, numită în prezentul manual entitate, în
scopul sporirii gradului de relevanţă şi încredere al situaţiilor financiare, precum şi gradului de
comparabilitate a acestor situaţii financiare în timp, dar şi cu situaţiile financiare ale altor
entităţi.
Manualul de Politici şi Proceduri Contabile este elaborat în baza Ordinului Ministerului
Finanţelor Publice nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile
financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate.
Prezentele reglementări transpun parţial prevederile Directivei 2013/34/UE a
Parlamentului European şi a Consiliului privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare
consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de entităţi, de modificare a Directivei
2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor
78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. L 182 din data de 29 iunie 2013.
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile
specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
Conducerea entităţii a stabilit politicile contabile pentru operaţiunile derulate, descrise
în prezentul manual. Aceste politici au fost elaborate având în vedere specificul activităţii şi
strategia adoptată de entitate.
Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile
financiare anuale, a unor informaţii:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice;
b) credibile, în sensul că:
- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea
entităţii;
- sunt neutre, lipsite de influenţe;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Odată ce politicile contabile ale entităţii au fost stabilite în mod adecvat, este important
ca acestea să nu fie modificate în timp. Astfel, se asigură o bază consecventă, de la un an la

38
altul, de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu uşurinţă de către utilizatori.
Aceasta înseamnă că orice variaţie a rezultatelor, de la un an la altul, reflectă fluctuaţii reale ale
activităţii entităţii, şi nu reprezintă doar influenţa modificărilor contabile. Utilizatorii vor putea,
prin urmare, să detecteze tendinţe pe termen lung ale rezultatelor şi fluxurilor de numerar ale
entităţii.
De aceea, dacă există modificări aduse politicilor contabile, este necesar ca ele să fie
evidenţiate în notele explicative, pentru ca utilizatorii să poată analiza:
• corectitudinea şi necesitatea noii politici contabile;
• influenţa politicii asupra rezultatelor raportate, aferente perioadei;
• tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.
Politicile contabile ale entităţii cuprind, dar nu se limitează la următoarele aspecte:
- recunoaşterea veniturilor;
- principiile de consolidare;
- combinările de entităţi;
- asocierile în participaţie;
- recunoaşterea şi amortizarea activelor corporale şi necorporale;
- capitalizarea costurilor îndatorării şi a altor cheltuieli;
- contractele de construcţii;
- investiţiile în bunuri imobiliare;
- instrumentele şi investiţiile financiare;
- operaţiunile de leasing;
- costurile de cercetare şi dezvoltare;
- stocurile;
- impozitele, inclusiv impozitele amânate;
- provizioanele;
- conversia valutară şi acoperirea riscului valutar;
- definirea segmentelor de activitate şi a zonelor geografice şi baza de alocare a costurilor
pe segmente;
- definirea numerarului şi a echivalentelor de numerar;
- subvenţiile guvernamentale.
Sub aspectul regulilor contabile, în conformitate cu art. nr. 575 din OMFP nr.
1802/2014, s-a avut în vedere:
- existenţa prezentului manual de politici contabile;
- existenţa unei proceduri de aplicare a acestui manual;

39
- existenţa de controale periodice (lunare, semestriale şi anuale) prin care s-a asigurat
respectarea prezentului manual (prin verificarea corelaţiilor din balanţa de verificare lunară);
- cunoaşterea evoluţiei legislaţiei contabile şi fiscale (prin monitorizarea legislaţiei şi
participarea la seminariile periodice de instruire profesională);
- efectuarea de controale specifice asupra punctelor sensibile;
- identificarea şi tratarea corespunzătoare a anomaliilor;
- adaptarea programelor informatice la nevoile entităţii;
- conformitatea cu regulile contabile;
- asigurarea exactităţii şi exhaustivităţii înregistrărilor contabile;
- respectarea caracteristicilor calitative ale informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare,
astfel încât să satisfacă nevoile utilizatorilor;
- pregătirea informaţiilor necesare consolidării grupului;
- definirea şi distribuirea procedurilor de elaborare a situaţiilor financiare anuale consolidate,
către toate entităţile de consolidat.
Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a entităţii sunt
situaţiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a
poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea
desfăşurată.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii entităţii revine
administratorului.
Entitatea organizează şi conduce contabilitatea în compartimente distincte, conduse de
către contabilul şef, care are studii economice superioare şi care răspunde împreună cu
personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii.
→Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă.
→Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, în condiţiile
stabilite de reglementările legale.
→ Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziţie, de
producţie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau producţie, după
caz.
→Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.
→Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi vărsămintele efectuate în
contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.
→ Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe
categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

40
→Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia
lor, după caz.
→Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor,
după caz.
→ În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul
exerciţiului financiar. Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează,
de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar.
→Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia.
→ Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după
aprobarea situaţiilor financiare anuale.
→ Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel
reportat, din rezerve şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau
asociaţilor.
Programul SAGA C este utilizat de către salariaţii din Compartimentul Contabilitate.
SAGA C. este o soluţie care permite informatizarea activităţii contabile pentru firme
mici şi mijlocii, cabinete de contabilitate sau contabili independenţi.
Programul este gratuit şi nu conţine limitări.
Conţine:
 Contabilitate financiară (fişe de cont, balanţe, registrul jurnal, registrul inventar, bilanţ
cu generarea fişierelor pentru raportare, calcul impozit pe profit, declaraţiile 100, 101,
392, 094).
 Imobilizări.
 Clienţi / Furnizori (situaţii facturi, scadenţar, situaţie avize de expediţie, jurnale,
declaraţiile 300, 301, 390, 394).
 Casa (lei, valută) / Banca (lei, valută) / Deconturi.
 Salarii (cu generarea declaraţiilor în format electronic şi a registrului de evidenţă, plata
pe card).
 Producţie (inclusiv pe baza de reţetar şi/sau comenzi).
 Operaţii interne cu stocuri (bonuri de consum, bonuri de predare/primire, transferuri,
inventariere etc.).
 Suport pentru operaţiuni în valută (intrări, ieşiri, calcul diferenţe de curs).
 Urmărire pe centre de profit, situaţii grafice.
 Suport pentru legătură cu case de marcat în regim printer fiscal (Datecs, Euro, Elka,
Eltrade, Optimus, Samsung, Daisy, CHD).

41
Avantaje:
 Actualizare rapidă la modificările legislative.
 Multi-firmă, Multi-user.
 Accesare simultană a aceloraşi opţiuni de program, prin reţea.
 Uşurinţă în asimilare şi utilizare.
 Extrem de manevrabil.
 Rapid şi robust.
 Ajutor interactiv.

Conform Manualului de Politici şi Proceduri Contabile pentru evidenţierea


operaţiunilor efectuate în cadrul societăţii se utilizează programul informatic SAGA C, astfel:
Note contabile în salarizare
 Inregistrarea salariului brut:
641 “Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 “Personal-salarii datorate”
 Angajaţi:
Inregistrare CAS (25%):
421 “Personal-salarii datorate” = 4315 “Contribuţia de asigurări sociale”
Inregistrare CASS (10%):
421 “Personal-salarii datorate” = 4316 “Contribuţia de asigurari sociale de sănătate”
Inregistrare impozit pe salarii (10%):
421 “Personal-salarii datorate” = 444 “Impozitul pe venituri de natura salariilor”
 Angajator:
Inregistrare CAM (2.25%):
646 “Cheltuieli privind contribuţia asiguratorie pentru muncă = 436 “Contribuţia asiguratorie
pentru muncă”

 Note contabile opţionale:


Inregistrare acordare de avans:
421 “Personal-salarii datorate” = 425 “Avansuri acordate personalului”
Inregistrare reţinere din salariu:
421 “Personal-salarii datorate” = 427 “Reţineri din salarii datorate ţerţilor”

42
Regularizare şi compensare TVA
La sfârşitul trimestrului se închid conturile de TVA deductibilă, respectiv TVA colectată
rezultând un excedent de TVA colectată – de plată, sau un excedent denumit suma negativă a
taxei.
Diferenţa de taxa dintre TVA colectată şi TVA deductibilă se va înregistra în conturi diferite
4423 – “TVA de plată” sau 4424 – “TVA de recuperat” şi se regularizează în condiţiile legii.
Inregistrări contabile:
 Regularizare TVA la sfârşitul perioadei:
4427 = %
4426
4423
 Compensarea TVA de plată cu TVA de recuperat existentă în sold:
4423 = 4424
 Plata diferenţei:
4423 = 5121
În contabilitatea furnizorilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările de mărfuri
şi produse, serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care, până la
finele lunii, nu s-au primit facturile se evidenţiază distinct în contabilitate în contul 408
„Furnizori - facturi nesosite”, pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a
serviciilor.
În baza contabilităţii de angajamente, entitatea trebuie să evidenţieze în contabilitate toate
cheltuielile şi datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.
În conturile de furnizori se evidenţiază distinct datoriile din penalităţi stabilite conform
clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte
elemente de natură similară.
 Achiziţii de bunuri sau servicii pe bază de factură, bon fiscal:

% = 401
3xx, 6xx Furnizori
4426
TVA deductibilă

 Achiziţii de bunuri sau servicii pentru care nu s-a primit factura:

43
% = 408
3xx, 6xx Furnizori – facturi nesosite
4428
TVA neexigibilă

 Primirea facturii:

408 = 401
Furnizori – facturi nesosite Furnizori

 Despăgubiri, amenzi şi penalităţi:

658 = 401
Alte cheltuieli de exploatare Furnizori

 Diferenţele nefavorabile din evaluarea datoriilor în valută sau în lei în funcţie de cursul
unei valute:

6651/668 = 401/404/462/408
Cheltuieli din diferenţe de
curs valutar/Alte cheltuieli Furnizori
financiare

 Diferenţele favorabile din evaluarea datoriilor în valută sau în lei în funcţie de cursul
unei valute:

401/404/408/462 = 7651/768
Venituri din diferenţe de
Furnizori curs valutar/Alte venituri
financiare

 Reduceri financiare primite:

401/404 = 767

44
Furnizori/Furnizori de Venituri din sconturi
imobilizări obţinute

 Reduceri comerciale primite ulterior facturării:

401/404 = 609
Furnizori/Furnizori de
Reduceri comerciale primite
imobilizări

Gestionarea caseriei:
 Ridicarea de numerar de la bancă:

581 = 5121
Viramente interne Conturi la bănci în lei

5311 = 581
Casa în lei Viramente interne

 Depunerea de numerar la bancă:

581 = 5311
Viramente interne Casa în lei

5121 = 581
Conturi la bănci în lei Viramente interne

 Încasarea unor sume pe bază de chitanţă sau dispoziţie de încasare:

5311 = 411, 461, 462, 428


Casa în lei

 Încasarea unor sume din vânzări:

701,704,707,705,706,708,
5311 =
4427
Casa în lei

 Achitarea numerar unor sume datorate terţilor:

401,404,421, 423, 424, 425,


= 5311
426, 428
Casa în lei

 Plata numerar a unor sume reprezentând cheltuieli efectuate:

45
612, 613, 622, 623,624, 626,
= 5311
628
Casa în lei

 Acordarea unor avansuri de trezorerie:

542 = 5311
Avansuri de trezorerie Casa în lei

 Decontarea cheltuielilor de deplasare atunci când este depăşit avansul acordat:

625 = 5311
Cheltuieli cu deplasări,
Casa în lei
detaşări şi transferări

3.2.Analiza achitării obligaţiilor fiscale ale societăţii comerciale TIARR CONSTRUCT


S.R.L.
Conform Balanţei de verificare, am constatat următoarele înregistrări privind achitarea
obligaţiilor fiscale ale societăţii comerciale Tiarr Construct S.R.L.:
 Plata salariilor
421 = 5121
 Plata impozitului pe venit
4418 = 5121
 Plata diferenţei de TVA:
4423 = 5121
 Achitarea datoriilor către furnizori:

401/404/462 = 512, 531, 541, 542


Furnizori/Furnizori de
imobilizări/creditori diverşi

 Plata prin alte instrumente de plată acceptate (cec, bilet la ordin, cambie):

401/404/462 = 403

46
Furnizori/Furnizori de
Efecte de plătit
imobilizări/creditori diverşi

 Plata prin produse proprii:

401 = 345
Furnizori Produse finite

 Datorii prescrise, scutite sau anulate:

401/404/462 = 7581
Furnizori/Furnizori de Venituri din despăgubiri,
imobilizări/creditori diverşi amenzi şi penalităţi

Înregistrarea creanţelor către clienţi sau alti debitori se realizează pe baza următoarelor
documente justificative:
▪ Contract
▪ Factură
Facturile emise cuprind:
- numărul de ordine,
- data emiterii facturii;
- data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura
în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;
- denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de
identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
- denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de
înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta
este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;
- denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un
reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale
reprezentantului fiscal;
- denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
- baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor

47
- avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar,
exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care
acestea nu sunt incluse în preţul unitar;
- indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele
taxei;
- în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea
„autofactură”;
- în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispoziţiile aplicabile au orice
altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul
unei scutiri;
- în cazul în care clientul este persoană obligată la plata TVA, menţiunea „taxare inversă”;
- în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea „regimul marjei
– agenţii de turism”;
- dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă,
obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile „regimul marjei – bunuri second-hand”,
„regimul marjei – opere de artă” sau „regimul marjei – obiecte de colecţie şi antichităţi”, după
caz;
- în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau
parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea „TVA la încasare”;
- o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi
ori documente pentru aceeaşi operaţiune.
▪ Aviz de însoţire a mărfurilor
▪ Bon fiscal
Înregistrarea scoaterii din evidenţă a creanţelor pe baza următoarelor documente
justificative
▪ Încasarea creanţelor
- Chitanţa
Se întocmeşte în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul entităţii
şi se semnează de acesta pentru primirea sumei.
Circulă la depunător un exemplar cu ştampila entităţii.
Al doilea exemplar rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a
operaţiunilor efectuate în registrul de casă.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului.
- Ordinul de plată

48
- Cambia
- Cec-ul
- Biletul la ordin
▪ Compensarea datoriilor şi creanţelor
- procesul verbal de compensare
▪ Prescrierea creanţelor
- Decizia administratorului
▪ Cesiunea de creanţe
- contractul de cesiune de creanţe
▪ Creanţele în valută sau exprimate în lei în funcţie de cursul unei valute.
Creanţele în valută se înregistrează iniţial atât în valută cât şi în lei la cursul de schimb
valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor în valută la cursuri
diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care
sunt înregistrate în contabilitate se recunosc în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs valutar.
Atunci când creanţa în valută este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit,
întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acea lună.
Atunci când creanţa în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa de curs
valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând
seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.
Diferenţele de valoare care apar cu ocazia decontării creanţelor exprimate în lei, în funcţie
de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de
cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte
venituri sau cheltuieli financiare.
Atunci când creanţa este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga
diferenţă rezultată este recunoscută în acea lună.
Atunci când creanţa este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa recunoscută în fiecare
lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor
de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.
La finele fiecărei luni creanţele în valută/exprimate în lei în funcţie de cursul unei valute
se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României
din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate
la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar/alte venituri sau cheltuieli financiare.

49
B. Înregistrarea în contabilitate
Creanţele sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu pe
măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat.
În contabilitatea clienţilor se înregistrează operaţiunile privind livrarile de mărfuri şi
produse, serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
Creanţele faţă de clienţii pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturile se
evidenţiază distinct în contabilitate în contul 418 „Clienţi – facturi de întocmit”, pe baza
documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
În baza contabilităţii de angajamente, entitatea trebuie să evidenţieze în contabilitate toate
veniturile şi creanţele rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.
În conturile de clienţi se evidenţiază distinct creanţele din penalităţi stabilite conform
clauzelor contractuale, despăgubiri cuvenite pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte
elemente de natură similară.
 Livrări de bunuri sau servicii pe bază de factură, bon fiscal:

411 = %
Clienţi 701, 704, 706, 707
4427
TVA colectată

 Livrări de bunuri sau servicii pentru care nu s-a întocmit factura:

418 701, 704, 706, 707


Clienţi – facturi de întocmit

 Întocmirea facturii:

411 = 418
Clienţi Clienţi – facturi de întocmit

 Despăgubiri, amenzi şi penalităţi:

50
411 = 7581
Venituri din despăgubiri,
Clienţi
amenzi şi penalităţi

 Reactivare creanţe prescrise:

411 = 754
Venituri din creanţe
Clienţi
reactivate şi debitori diverşi

 Diferenţele nefavorabile din evaluarea creanţelor în valută sau în lei în funcţie de cursul
unei valute:

6651/668 = 411/418/461
Diferenţe nefavorabile de
curs valutar legate de
elementele monetare Clienţi
exprimate în valută /Alte
cheltuieli financiare

 Diferenţele favorabile din evaluarea datoriilor în valută sau în lei în funcţie de cursul
unei valute:

411 = 7651/768
Diferenţe favorabile de curs
valutar legate de elementele
Clienţi
monetare exprimate în valută
/Alte venituri financiare

 Încasarea creanţelor:

512/531 = 411
Conturi la bănci/Casa Clienţi

 Reţinerea garanţiilor:

51
267 = 411
Creanţe imobilizate Clienţi

 Încasarea prin alte instrumente de plată acceptate (cec, bilet la ordin, cambie):

511/413 = 411
Valori de încasat/ Efecte de
Clienţi
primit de la clienţi

 Cesiunea creanţelor:

% = 411 valoarea nominală


valoarea negociată
461 Clienţi de încasat de la
cesionar
Debitori diverşi
diferenţa: Valoare
654 nominală – valoare
de încasat
Pierderi din creanţe
şi debitori diverşi

 Creanţe prescrise, scutite sau anulate:

658 = 411/461
Alte cheltuieli de exploatare Clienţi/ Debitori diverşi

 Creanţe în litigiu scoase din evidenţă:

654 = 411/461
Pierderi din creanţe şi
Clienţi/ Debitori diverşi
debitori diverşi

 Reduceri financiare acordate:

52
667 = 411
Cheltuieli privind sconturile
Clienţi
acordate

 Reduceri comerciale acordate ulterior facturării:

709 = 411
Reduceri comerciale
Clienţi
acordate

53
IV.CONCLUZII

În urma realizării acestui studiu am urmărit analiza şi contabilitatea obligaţiilor fiscale


în cadrul firmei TIARR CONSTRUCT S.R.L., precum şi rentabilitatea societăţii.
S.C.TIARR CONSTRUCT S.R.L. a fost înfiinţată în România în anul 2018 ca o
companie cu capital integral privat.
Principalul obiect de activitate al societăţii TIARR CONSTRUCT S.R.L. este activitatea
de efectuare a lucrărilor de construcţii civile, publice, industriale, agrozootehnice, lucrări cu
caracter special în tara şi în străinătate şi activitatea de construcţii – montaj. S.C.TIARR
CONSTRUCT S.R.L. este o societate cu un spaţiu larg de lucru, dotată cu echipamente şi
tehnologii moderne, de ultimă generaţie. Managementul societăţii armonizează politica
societăţii cu cea de calitate a serviciilor prestate şi lucrărilor executate.
Un sistem adresat managementului nu mai poate utiliza mijloacele tradiţionale de
înregistrare şi informare. Perfecţionarea oricărui sistem nu poate fi concepută în afara
utilizărilor unor metode şi tehnologii contemporane. Producţia de servicii transformă societatea
actuală într-o societate informaţională care de la calitatea serviciilor prestate şi lucrărilor
executate s-a construit pas cu pas.
Managerii îndeplinesc un rol esenţial în cursa competitivităţii determinate de noua
tehnologie apărută. Ei sunt la curent cu noile tehnologii apărute, se interesează de ele şi decid
dacă sunt utile în activitatea pe care o desfăşoară sau nu. Abordarea este diferită de la o societate
comercială la alta. Un suport forte de realizare a unei noi concepţii manageriale constă din
informatizarea tuturor activităţilor desfăşurate în fiecare societate comercială.
În demersul iniţial am pornit de la necesitatea unei analize a creanţelor şi obligaţiilor de
plată prezente în cadrul activităţilor şi instrumentelor care intervin în cadrul desfăşurării
proceselor de management a unei societăţi comerciale.
Din analiza efectuată a rezultat şi am prezentat ca o necesitate obiectivă că, trebuie să
existe legături funcţionale care să asigure achitarea creanţelor şi obligaţiilor fiscale ale societăţii
către Bugetul de Stat. Managementul societăţii comerciale implică patru tipuri de operaţiuni:
planificarea, organizarea, mobilizarea resurselor şi controlul.
Sistemul informatic asigură confidenţialitatea informaţiei utilizate în societatea
comercială şi garantează integritatea datelor transmise. În contextul dezvoltării societăţii
comerciale, când informarea şi documentarea capătă noi valenţe, pivotându-se pe ideea şi pe
deprinderile practice de acces la informaţie şi-au redefinit rolul şi locul pentru a putea să rămână
viabile în secolul XXI, garantând libertatea de informare.

54
BIBLIOGRAFIE
Lucrări de specialitate:
Brezeanu, P., Finanţe corporative, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008.
C. M. DRĂGAN -"Contabilitatea de gestiune"- Editura Academiei Române – 1978.
C. M. Draganello di Pacioluca: "Revoluția contabilității", Editura Universitară, 2007.
C. M. DRĂGAN di PACIOLUCA, "BAZELE CONTABILITĂȚII INSTITUȚIILOR
PUBLICE-2008", Editura Universitară, 2007.
DRAGAN, C.M. - ABACO - Contabilitatea pe înțelesul tuturor, Editura romano-germană
Alpha MDN, 2009, ISBN 978-973-0-06532-9).
Nistor I., Teorie şi practică în finanţarea întreprinderilor, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, Cluj-Napoca, 2004.
Stancu I., Finanţe, Ediţia a IV-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2009.
Tulai C., Şerbu S., Fiscalitate comparată şi armonizări fiscale, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2005.
Ţâţu L., Şerbănescu C., Ştefan D., Cataramă D., Nica A., Miricescu E., Fiscalitate - De la lege
la practică, Ediţia a VII-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010.
Legislaţie cu caracter financiar-fiscal:
Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, privind Codul Fiscal.
Legea nr. 31/1990, Republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind societăţile
comerciale.
Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, privind Codul de procedură
fiscală.
Ordinul 1802/2014, cu modificările şi completările ulterioare, pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare
anuale consolidate.

55