Formarea Prețurilor in Construcții

FORMAREA PREȚURILOR ÎN CONSTRUCȚII

ANALIZA COSTULUI DE PRODUCȚIE ÎN VEDEREA
FUNDAMENTĂRII PREȚURILOR ÎN MONTAJ
INTRODUCERE
-1-
Problema determinării evoluţiei preţului de deviz în construcţii a fost considerată o

problemă deosebit de importantă, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul statelor
membre. Direcţia de Statistică a organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD)
şi Biroul de Statistică al Uniunii Europene (EUROSTAT) au elaborat în anul 1997 manualul
intitulat „ Surse şi metode – indici de preţ în construcţii” care a servit ca model în elaborarea
metodologiei de determinare a evoluţiei preţului de deviz în construcţii.
În ţara noastră, Institutul Naţional de Statistică a aplicat acest model la nivel macro,
elaborând indicele costurilor în sectorul construcţii, ca o mărime sintetică prin care se măsoară
evoluţia costurilor practicate la realizarea lucrărilor de construcţii executate într-o anumită
perioadă, faţă de o perioadă de referinţă.
Indicii sunt calculaţi pentru lucrări de construcţii noi, lucrări de reparaţii capitale, lucrări
de întreţinere şi reparaţii curente. Fiecare categorie de lucrări menţionate mai sus se împarte pe
clădiri rezidenţiale, clădiri nerezidenţiale, clădiri inginereşti. Indicele de cost se calculează ca un
indice de tip Laspeyres.
Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor –

INCERC a aplicat principiile cuprinse în manualul Eurostat pentru realizarea în anul 2008 a unei
metodologii de determinare a evoluţiei costurilor obiectelor de construcţii, categoriilor şi tipurilor
de lucrări executate, pentru realizarea obiectivelor finanţate din fonduri publice.
CONCEPTUL DE PRET
În condiţiile contemporane preţul este un instrument al pieţei reprezentând cantitatea de

monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere producătorului în schimbul bunului
pe care acesta poate sa i-l ofere pe piaţă; exprimă, un ansamblu de informaţii furnizate reciproc de
către participanţii la schimb, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă, având caracter dinamic,
divers şi reglementat.
Teoriile preţului
-2-
Teoria obiectivă a preţului. Teoria obiectivă a valorii are la bază munca încorporată în
marfă pe de oparte, iar pe de altă parte, utilitatea mărfii. Munca este considerată, în opinia
economiştilor clasici, ca fiind singura măsură reală ce poate servi la aprecierea şi compararea
valorii tuturor mărfurilor. În ceea ce priveşte utilitatea mărfii, aceasta este dependentă de
carecteristicile intrinseci ale produsului, dar şi de suficienţa cantitativă a acestuia.4
Teoria subiectivă a prețului. Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului

dupa care acesta este determinat de utilitatea marginala si raritatea respectivelui bun, de cantitatea
in care bunul se afla comparativ cu trebuintele si cererea solvabila.
Teoria mixta sau teoria contemporana a valorii economice si pretului a fost elaborata in
prima treime a secolului si apartine in principal Scolii de la Cambrige. Se pleaca de la premisa ca
cele doua teorii anterioare nu sunt opuse (desi ele asa au aparut), ci doar explicatii incomplete si
solutii partiale privin valoarea economica si pretul. In acest sens pretul este determinat atat de
consumul de factori de productie, cat si de utilitatea marginala si raritatea bunului.
Dupa modul in care se formeaza preturile pot fi:
1. preturi libere, care se formeaza pe baza conditiei pietei; se gasesc in modelul pietei
pura si perfecta.
2. preturi administrate care sunt rezultatul deciziilor statului si a altor centre de forta
economica (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc)
3. preturi mixte sunt cele care functioneaza efectiv in statele cu economie de piata si
rezulta din intersectarea mecanismului pietei, avand elemente ale “mainii
invizibile”.
ABORDAREA SISTEMATICA A PRETURILOR
Definirea mecanismului preturilor vizeaza, in primul rand, sistemul de preturi care

functoneaza prin interconditionare cu alte sisteme ale economiei nationale, si, in al doilea rand,
legitatile procesului de formare a preturilor, care actioneaza continuu, ca forte specifice, din
interiorul ansamblului procesului productiei sociale asupra preturilor.
Abordarea sistematica a preturilor permite identificarea conexiunilor si a interconexiunilor

dintre sistemul preturilor si celelalte componente ale macrosistemului economiei nationale:
 Procesul producerii bunurilor materiale;
 Consumul productiv si neproductiv;
 Exportul;
 Importul;
 Sistemul financiar, de credit, valutar, etc.
In sistemult de preturi se transforma elemente eterogene, de costuri si de venit net in
dimeniuni omogene, exprimate valoric in preturi si tarife.
-3-
FUNCŢIILE PREŢULUI ÎN ECONOMIA CONCURENŢIALĂ
Principalele funcţii ale preţului sunt:

1. funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor activităţilor
economice;
2. funcţia de stimulare a producătorilor;
3. funcţia de informare a agentilor economici;
4. funcţia de pârghie financiară;
5. funcţia de redistribuire a veniturilor;
1. Funtia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor consta in aceea ca prin

intermediul preturilor, indicatorii eforturilor si efectelor ce caracterizeaza activitatile
economico-sociale capata o expresie baneasca concreta. In acest context, pretul apare ca
instrument de fundamentare a deciziilor adoptate de agentii economici in toate fazele
circuitului economic: aprovizionare-productie-desfacere;
2. Functia de stimulare a agentilor economici producatori, prin recuperarea cheltuielilor si
asigurarea profitului, ca premisa a continuitatii activitatilor economice. Ofertantii sunt
stimulati sa creasca productia acelor bunuri pentru care se ofera preturi avantajoase pe piata
dar, in acelasi timp, preturile actioneaza ca factor de presiune asupra reducerii costurilor de
productie in scopul cresterii profiturilor incasate;
3. Functia de informare a agentilor economici, prin intermediul careia pe de o parte,
factorii de productie sunt orientati spre utilizarile cele mai eficiente, iar consumatorii spre
alegerile cele mai convenabile. Pretul este acela care il determina pe producator sa extinda, sa
restranga sau sa abandoneze anumite activitati. In acest fel, el este cea mai importanta sursa de
informatii pentru adoptarea deciziilor de alocare si realocare a resurselor pe domenii;
4. Funtia de parghie financiara, justificata in primul rand prin aceea ca preturile cuprind in
structura lor elemente valorice, considerate fiecare ca fiind parghii economice (salarii,
impozite, contribuţii, dobanzi, taxe, profit, comisioane si adaos comercial etc.), in al doilea
rand prin aceea ca pretul unui produs se incadreaza intr-un sistem de preturi ale altor produse
cu care se afla in raporturi de proportionalitate (denumite si preturi relative), iar in al treilea
rand prin aceea ca preturile au implicatii complexe in gestiunea agentilor economici actionand
in doua faze importante:
 in faza aprovizionarii, prin preturile factorilor de productie;
 in faza desfacerii, prin preturile produselor livrate;
5. In anumite situatii, si in special cand se practica preturi administrate, pretul este un factor de
redistribuire a veniturilor si patrimoniului intre diferite categorii de agenti, ramuri si sectoare
de activitate.
Decizia de pret se adopta tinand seama de existenta unor constrangeri monetare,

fiscale,bugetare, tehnice, economice si sociale, etc. si a unor libertati de actiune a agentilor
economici.
-4-
Constrangerile se manifesta sub forma unor elemente normative si a unor elemente sau
conditii obiective.
Elementele normative constau in legi, hotarari si ordonante guvernamentale, ordine ale
ministerelor, hotarari ale autoritatilor locale, si alte acte normative privind preturile, cheltuielile
cuprinse in pret si celelalte componente ale preturilor (dobanzi, profit, impozite si taxe, adaos
comercial), precum si unele restrictii privind productia, desfacerea si consumul, importul si
exportul, etc.
Elementele obiective sunt date de existenta si functionarea pietei cu toate componentele
sale:
 raportul cerere-oferta;
 nivelul cheltuielilor de productie si rata profitului, pe plan intern si international, care
determina producatorii sa-si extinda sau restranga productia la anumite bunuri;
 oferta scazuta la anumite marfuri care permite ofertantilor sa practice preturi ridicate si
care pot provoca o crestere a productiei la sortimentele respective;
 existenta unor stocuri de marfuri greu vandabile, care impune operarea unor reduceri de
preturi;
 variatia intensa a raportului cerere-oferta care presupune adaptabilitatea operativa la
modificarea conditiilor;
 existenta unor capacitati de productie neutilizate sau insuficiente care determina
producatorii sa adopte anumite decizii privind productia si preturile (extinderea productiei
si reducerea preturilor sau scaderea ori mentinerea productiei si a preturilor).
CATEGORII ȘI FORME DE PREŢURI
Diferitele preţuri ce alcătuiesc sistemul de preţuri pot fi clasificate astfel:

a) preţuri cu ridicata;
b) preţuri cu amănuntul;
c) tarife.
În practica economică se folosesc mai multe categorii de preţuri şi anume:
a) Preturile cu ridicata sunt preturile care se negociaza si la care circula produsele, in

general, intre agentii economici. Ele cuprind costurile si profitul, ca regula generala, iar unele
produse, precizate prin acte normative, preturile cu ridicata cuprind si accizele datorate bugetului
de stat.
Preturile cu ridicata sunt legate in special de producatorii de bunuri materiale. Ei
negociaza nivelul acestor preturi cu beneficiarii, in functie de cerere si oferta. Dar, in circuitul
unor marfuri de la producatori pana la consumatori se interpun mai multe categorii de
intermediari: o societate comerciala cu ridicata (en gros) si alta cu amanuntul (en detail). In aceste
cazuri, preturile cu ridicata trebuie negociate intre unitatile comerciale respective. In ultima
-5-
instanta obiectul negocierii nu-l constituie pretul propriu-zis, marimea adaosului comercial
(comisionului) ce ii revine unitatii cu ridicata si care se cuprinde in pretul facturat catre societatea
comerciala cu amanuntul.
In alte situatii, producatorii isi desfac produsele prin magazine proprii. Livrarea produselor
catre aceste magazine se face tot la preturi cu ridicata, iar magazinele desfac produsele la preturi
cu amanuntul. Avand in vedere particularitatile circulatiei marfurilor, preturile cu ridicata pot fi
de doua feluri si cu doua niveluri:
 preturi cu ridicata ce revin unitatilor producatoare si care marcheaza sfarsitul
procesului de productie. Ele trebuie sa asigure acestora acoperirea costurilor de
productie si obtinerea unei rate de profit, in functie de concurenta de pe piata, precum
si realizarea accizelor datorate statului, dupa caz. Aceste preturi sunt intalnite in
raporturile de vanzare-cumparare dintre unitatile din ramurile productiei materiale,
dintre aceste unitati si unitatile comerciale cu ridicata, precum si dintre unitatile
producatoare si magazinele proprii;
 preturile cu ridicata ce revin unitatilor comertului cu ridicata, practicate la livrarea
produselor de catre aceste unitati comerciale catre unitatile comerciale cu amanuntul
sau de alimentatie publica (sau de catre alte unitati comerciale cu ridicata). Ele
cuprind, in plus, fata de preturile cu ridicata ce revin producatorilor, adaosul comercial
(comisionul) aferent unitatii comerciale cu ridicata.
Preturile cu ridicata nu contin taxa pe valoare adaugata, dar ele constituie baza de
impozitare, baza de calcul pentru aceasta taxa. La preturile cu ridicata se aplica cota de
19 %, in cazul produselor livrate la intern ori cota zero pentru livrarile de produse la
export. Sunt si unele produse scutite, pentru care nu se calculeaza taxa pe valoarea
adaugata. Unitatile comertului cu ridicata pot vinde produse si direct populatiei. In
acest caz, pretul cuprinde si taxa pe valoare adaugata.
b) Preturile cu amanuntul sunt preturile la care se desfac sau se revand populatiei

diferite produse de catre unitatile comerciale specializate sau de catre magazinele proprii ale
unitatilor producatoare. Preturile cu amanuntul se aplica si la vanzarile prin reteaua comertului cu
amanuntul catre unitatile de stat, cooperatiste sau private si organizatii obstesti. Aceste preturi se
practica mai ales pentru produsele destinate consumului neproductiv.
Din punct de vedere al structurii, ele sunt cele mai complexe, cuprinzand pe langă costuri,
profit, accize (dupa caz), adaos comercial (comision) aferent unitatii comerciale cu ridicata (dupa
caz) si adaosul comercial (comisionul) cuvenit unitatii comerciale cu amanuntul, precum si taxa
pe valoare adaugata, calculata si colectata din toate stadiile anterioare.
Pretul cu amanuntul marcheaza sfarsitul circuitului marfurilor care intra in consumul final.
Similare preturilor cu amanuntul, sub aspectul domeniului de aplicare si al structurii, sunt
preturile de alimentatie publica. Si ele se practica pentru marfurile destinate consumului final,
consum ce se realizează insa pe loc, in cadrul unitatilor de alimentatie publica. Aceste unitati se
pot aproviziona, dupa caz, direct de la producatori, din reteaua comertului cu ridicata sau chiar din
-6-
reteaua comertului cu amanuntul. Adaosul de alimentatie publica cuprins in aceste preturi se

deosebeste de adaosul comercial din preturile cu amanuntul, nu numai din punct de vedere al
marimii, ci si prin diferentierea sa de la local la local in functie de categoria de confort si in raport
cu gradul de preparare a produselor ce se desfac prin unitatile de alimentatie publica.
De asemenea, unitatile din categoriile superioare adauga la preturile de alimentatie publica
remiza si, dupa caz, taxa de serviciu potrivit dispozitiilor legale.
c) Tarifele reprezinta categoria de preturi care se practică intr-un anumit domeniu specific
de activitate, in domeniul prestarilor de servicii. In functie de categoria beneficiarului, tarifele au
caracterul de preturi cu ridicata (cand serviciile se presteaza, de regula, agentilor economici) sau
de preturi cu amanuntul.
In ceea ce priveste preturile cu ridicata ale produselor provenite din import (PPI),
acestea sunt formate din:
 valoarea in vama (rezultata prin transformarea in lei, la cursul de schimb in
vigoare, a pretului extern, in condtiile de livrare franco-frontiera romana);
 taxa vamala;
 alte taxe si accize datorate, dupa caz.
La aceste preturi se calculeaza, de regula, un comision cuvenit unitatii importatoare.
Formarea celorlalte preturi (cu ridicata, cu amanuntul sau de alimentatie publica) pentru
produsele importate este similara formarii preturilor interne in functie de natura bunurilor si
circuitului lor. Pentru a inlesni intelegerea modului de formare a preturilor, se prezinta structura
preturilor produselor interne si a preturilor produselor din import.
Preturile cu ridicata ce revin producatorilor si unitatilor comerciale cu ridicata nu contin
TVA. Ele constituie doar baza pentru calculul TVA, care se va cuprinde numai in pretul final. Dar
fiecare furnizor (unitate producatoare sau comerciala cu ridicata) consemneaza in factura, separat
de pretul cu ridicata, TVA aferenta pe care o incaseaza de la beneficiari si pe care o datoreaza
bugetului de stat. Deci beneficiarii achita furnizorilor pretul cu ridicata plus TVA.
La fiecare unitate platitoare de TVA, suma de plata se stabileste insa ca diferenta intre
TVA aferenta vanzarilor, TVA colectata si TVA deductibila aferenta cumpararilor, care s-a
achitat pe baza de factura furnizorilor.
RELATIILE DINTRE PRETURI
Intre diferitele preturi care alcatuiesc sistemul de preturi exista o diversitate de raporturi,
relatii care pot fi grupate in:
- Legaturi;
- Corelatii;
-7-
- Interdependente.
Legaturile dintre preturi sunt relatiile dintre diferitele categorii de preturi din punctul de
vedere al elementelor de structura. Existenta unui sistem de preturi impune asigurarea unor
legaturi precise intre diferitele categorii de pret ale aceluiasi produs, in functie de fazele
circuitului economic pe care-l parcurge un produs. De exemplu, legatura dintre pretul cu ridicata
al unui produs preluat de la producatori si pretul cu amanuntul se realizeaza prin adaosul
comercial cuvenit unitatilor comerciale cu ridicata si cu amanuntul si TVA datorata bugetului de
stat. Datorita acestor legaturi, modificarea preturilor dintr-o categorie antreneaza modificari ale
elementelor de legatura sau poate determina modificarea preturilor din celelalte categorii.
Legatura reciproca a diferitelor categorii de preturi nu trebuie inteleasa ca o dependenta
automata intre ele. Avand in vedere functiile concrete si rolul relativ diferit al categoriilor de
preturi, exista posibilitatea modificarii nivelului unei categorii de preturi fara ca aceasta sa
antreneze neaparat sau concomitent, si in aceeasi masura, modificarea nivelului de preturi din
celelalte categorii. Astfel, modificarea preturilor cu ridicata la unele produse nu implica neaparat
si modificarea nivelului preturilor cu amanuntul sau, daca o implica, aceasta se poate efectua mai
tarziu, corelat cu alte masuri privind protectia populatiei.
Se deosebesc si consecitele economice ale modificarii diferitelor categorii de preturi.
Asa de exemplu, cresterea sau reducerea preturilor cu ridicata pentru produse care circula intre
unitati economice, nu afecteaza in mod direct nivelul de trai, in timp ce modificarea preturilor cu
amanuntul sau a preturilor produselor agricole cumparate de la producatori influenteaza in mod
direct veniturile reale ale populatiei si, dupa caz, veniturile sau cheltuielile bugetului de stat.
Corelatiile dintre preturi sunt raporturile dintre preturile din aceeasi categorie (intre
preturile cu ridicata ale diferitelor produse, sau intre preturile cu amanuntul).
Acestea pot fi:
1. cu caracter general, ca de exemplu:
1. intre preturile (cu ridicata sau cu amanuntul) marfurilor alimentare si preturile
marfurilor industriale;
2. intre aceleasi preturi ale diferitelor marfuri nealimentare (industriale);
3. intre preturile produselor agricole si preturile produselor industriale etc.;
2. cu caracter special:
1. intre preturile marfurilor ce se pot inlocui reciproc (cu insusiri diferite, dar pentru
aceleasi utilizari);
2. intre preturile marfurilor ce nu se pot inlocui reciproc (cu insusiri diferite), dar care
in anumite conditii pot fi folosite unele la fabricarea celorlalte;
3. intre preturile marfurilor ce pot fi folosite ca atare si cele care necesita o prelucrare
suplimentara.
Daca corelatiile cu caracter special nu sunt asigurate, poate avea loc un proces de substituire a
bunurilor.
-8-
Interdependentele dintre preturi exprima raporturile complexe dintre nivelul diferitelor

categorii de preturi ale unor produse, pe de o parte, si nivelul costurilor sau al preturilor
produselor care se obtin din primele produse, pe de alta parte. Este vorba deci de raporturile dintre
diferite categorii de preturi ale diferitelor produse care se folosesc unul la fabricarea celuilalt.
Modificarea pretului dintr-o categorie la un anumit produs atrage dupa sine modificari nu
numai in ce priveste nivelul si structura acestui pret, ci propaga influente asupra costurilor si
preturilor la alte produse.
Astfel, nivelul preturilor cu ridicata sau cu amanuntul al unui produs este in dependenta de
nivelul si miscarea preturilor la materiile prime si auxiliare a combustibililor, a tarifelor pentru
serviciile utilizate la fabricarea acelui produs. Aceasta interdependenta se manifesta sub forma
unor influente care pot fi de doua feluri:
1. in lat, sau intr-un singur sens, sau de succesiune, de la pretul materiilor prime la costurile
produsului finit si mai departe, asupra pretului acestuia.
De exemplu:
 lapte-branzeturi;
 carne, preparate din carne;
 minereu – fonta – fier – otel – laminate – piese – subansamble – produse finite;
 lemn – celuloza – hartie;
 sfecla de zahar – zahar – produse zaharoase;
 lana – fire – tesaturi – confectii, etc.
2. reciproce (flux – reflux), sunt atat influente ale preturilor materiilor prime asupra
preturilor produselor unei ramuri si, mai departe, asupra altor ramuri, cat si influente ce se
intorc asupra primei ramuri.
De exemplu: cresterea preturilor cu ridicata ale combustibililor influenteaza costurile in
transporturi si mai departe, tarifele de transport. Acestea, la randul lor, influenteaza
preturile combustibililor.
-9-
STABILIREA PRETURILOR. PRINCIPALELE METODE DE STABILIRE A

PRETURILOR
Stabilirea preturilor prin concurenta

Concurenta reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea sau cooperarea dintre agentii
economici vanzatori-ofertanti, ca rezultat al comportamentului lor specific interesat de atragere
a consumatorilor, in vederea asigurarii unor profituri ridicate si sigure.
Din aceasta definitie pot fi desprinse cateva elemente definitorii pentru intelegerea
continutului concurentei:
Teoria economica distinge urmatoarele tipuri de concurenta:
1. Concurenta perfecta - concurenta perfecta sau pura presupune instituirea unor asemenea
raporturi de piata in cadrul carora, pe de o parte, toti vanzatorii sunt in masura sa-si vanda
integral produsele fabricate la pretul pietei pe care, individual sau colectiv, nu sunt
capabili sa-l influenteze, iar pe de alta parte, cumparatorii pot achizitiona bunurile si
cantitatile de care au nevoie la acelasi pret al pietei, pe care, de asemenea nu il pot
modifica dupa vointa lor.
2. Concurenta imperfecta – într-o ramura (industrie) exista concureta imperfecta daca
agentii economici – vanzatori si cumparatori – sunt in masura sa influenteze in mod
unilateral raportul dintre cererea si oferta de bunuri, dar mai ales nivelul si dinamica
preturilor, in intentia de a-si realiza propriile obiective.
FORMAREA PREȚURILOR IN ECONOMIA DE PIAȚĂ
 Formarea pretului pe piata cu concurenta perfecta

In cadrul concurentei perfecte (liberei concurente) pretul se formeaza la nivelul punctului
de echilibru dintre cerere si oferta. Pe o anumita piata si pentru un anumit bun sau serviciu, sub
actiunea legilor cererii si ofertei, se ajunge la o situatie sau la un anumit punct in care acestea sunt
in echilibru, stabilind nivelul pretului. Acest pret este unic pentru aceeasi marfa pe intreaga piata.
Interdependentele dintre fortele pietei cu concurenta perfects si nivelul pretului, ca
expresie a actiunii legii cererii si ofertei, se pot sintetiza in urmatoarele cazuri:
a) Cand oferta unui produs ramane constanta, iar cererea curenta creste in raport cu cererea
initiala, are loc o crestere a pretului.
b) Cand oferta ramane constanta, iar cererea curenta scade in raport cu cererea initiala, are
loc scaderea pretului.
c) Cand cererea ramane constanta, iar oferta curenta creste in raport cu oferta initiala, pretul
scade.
d) Cand cererea ramane constanta, iar oferta curenta scade in raport cu oferta initiala, pretul
creste.
- 10 -
e) La cresterea egala a cererii si a ofertei si la scaderea egala a cererii si a ofertei, pretul

ramane neschimbat.
f) Cand cererea si oferta se modifica simultan si in marimi diferite, pretul variaza in functie
de factorul (cerere sau oferta) cu intensitatea cea mai mare. Intensitatea si amploarea modificarii
raportului dintre cerere si oferta sunt diferite in timp. Pe termen scurt, oferta nu se poate modifica
substantial, astfel ca cererea constituie factorul principal al determinării pretului pe piata. Pe
termen lung, modificarea ofertei devine factorul preponderent al evolutiei pretului.
 Formarea preturilor in conditiile monopolului

In cazul monopolului exista doua situatii favorizante comparativ modelului concurentei
perfecte: cererea pentru produsele oferite de firma se confunda cu cererea pietei, iar oferta firmei
este sinonima (sau foarte apropiata) de oferta globala a industriei. Pretul nu mai constituie un
element exogen firmei, ci aceasta exercita un control riguros asupra formarii sale, nivelul pretului
fiind stabilit in functie de un complex de factori, dintre care se detaseaza ca importanta evolutia
cererii si a costurilor de productie, cantitatea de bunuri vandute (deci volumul vanzarilor) si masa
profitului.
Monopolul isi asigura starea de echilibru la acel volum al productiei si nivel al pretului
care ii asigura maximizarea profitului total, prin egalitatea dintre venitul marginal si costul
marginal:
π = VT – CT = V(q) – C(q),
adica profitul reprezinta diferenta dintre veniturile totale si incasarile totale in functie de
productie. Profitul este maxim atunci cand derivata functiei lui prin raportare la nivelul productiei
se anuleaza.
In functie de riscul intrarii in ramura a unor intreprinderi noi si respectiv al distrugerii
pozitiei de monopol, intreprinderea monopolista poate adopta alte strategii ca alternative la cea a
maximizarii profitului si anume:
 Formarea preturilor pe piata cu concurenta monopolistica

Aceasta se apropie de monopol, dar si de concurenta perfecta, intrucat reuneste elemente
care apartin celor doua structuri de piata diametral opuse. Concurenta monopolistica psstreaza
toat premisele concurentei perfecte, cu exceptia uneia: omogenitatea produsului. Aceasta este
inlocuit de diferentiere, situatie in care cumparatorii au posibilitatea sa aleaga produsul pe care si-
l dores (dintr-o anumita categorie), iar vanzatorii pot sa-si impuna pretul, si chiar cantitatea, prin
politica noilor sortimente de produse. La modificari nesemnificative ale pretului, cererea este
inelasica, in principal ca urmare a atasamentului consumatorului fata de o anumita marca a unui
produs. La modificari importante ale pretului, cererea fata de bunurile oferite de o anumita firma
devine elastica sau foarte elastica datorita abundentei de bunuri substituibile ale caror preturi nu
s-au modificat.
Ca si monopolul, firma monopolistic concurentiala maximizeaza profiturile daca vinde o
cantitate corespunzatoare punctului in care costul marginal este egal cu venitul marginal. Analiza
concurentei monopolistice evidentiaza ca, in conditiile actuale, desi parghiile traditionale ale
concurentei – pretul si cantitatea se mentin, se extinde tot mai mult o noua forma a concurentei –
concurenta prin produse.
 Formarea preturilor in situatia oligopolului
- 11 -
Interdependenta firmelor din ramura reprezinta caracteristica ce deosebeste fundamental

aceasta structura de piata de alte forme de piata imperfecta. Interdependenta este consecinta
numarului mic de ofertanti, ceea ce face ca deciziile si actiunile unui agent in privinţa modificarii
preturilor, innoirii sortimentale etc. sa se reflecte direct asupra evolutiei curbei cererii pentru
produsele celorlalte firme.
Relatiile dintre firmele oligopoliste pot fi incluse, de regula, in tiparele celor doua
comportamente extreme: necooperant si, respectiv, cooperant.
Intrucat comportamentul necooperant a avut de cele mai multe ori urmari dezastruoase,
soldate cu deteriorarea rezultatelor financiare si chiar eliminarea de pe piata a unor firme
oligopoliste, acestea incheie de cele mai multe ori acorduri (uneori confidentiale) cu privire la
impartirea pietelor, cantitatea oferita, pretul etc.
Statul si preturile in economia de piata

Realitatea este ca in economia concurentiala contemporana, formarea preturilor este
influentata si de interventia statului. Statul este interesat in dubla sa calitate de a interveni asupra
preturilor.
In primul rand, ca reprezentant al tuturor membrilor societatii este investit cu autoritate
publica si poate lua masuri de orientare a activitatii destinate schimbului pe piata, pentru a asigura
satisfactia tuturor consumatorilor, in functie de veniturile lor.
In al doilea rand, pentru a putea finanta diferitele obiective cu caracter economic sau social
pentru care raspunde nemijlocit prin buget, statul are nevoie de resurse. Atat resursele, cat si
cheltuielile publice sunt influentate de preturi sub incidenta impozitelor si subventiilor. Astfel,
preturile nu sunt numai polul de atractie spre care converg fortele specifice ale pietei, ci si parghii
economice si financiare supuse in permanenta observarii si dirijarii lor catre stat.
Intervenţia statului in formarea preturilor se infaptuieste pe cale indicativa.
Exista numeroase masuri de natura administrativa de intervetie statala in formarea
preturilor. Mai uzuale sunt:
- inghetarea preturilor (mentinerea neschimbata pe o perioada de timp a nivelurilor
preturilor);
- fixarea de limite de pret (niveluri maxime sau minime de pret);
- stabilirea unor marje de variatie a preturilor.
Statul foloseste si metode economice de reglare a mecanismului de formare a preturilor.
Astfel, statul intervine frecvent in unitatile din sectorul sau economic prin intermediul profitului,
caruia ii fixeaza o anumita marime sau actioneaza prin intermediul costului.
De asemenea, o alta masura o constituie subventionarea preturilor, adica acoperirea de la
buget a costurilor ridicate pentru anumite sectoare. O forma de interventie este si reglarea cererii
si a ofertei. Statul achiziţioneaza de pe piata surplusul de produse, in perioada de abundenta
constituind stocuri, iar in viitor, sporeste oferta prin vanzarea marfurilor din stoc.
In tarile cu economie de piata, interventia statului in mecanismul formarii preturilor
urmareste protejarea consumatorilor si garantarea veniturilor producatorilor.
In agricultura, se urmareste diminuarea influentei fluctuatiilor productiei agricole asupra
producatorilor si consumatorilor. In aceasta ramura se manifesta doua aspecte: pe de o parte
caracterul relativ incert al recoltelor la principalele produse, pe de alta parte inelasticitatea cererii
in raport cu preturile existente.
In vederea garantarii veniturilor agricultorilor, preturile de stat sunt superioare celor de
echilibru, ceea ce presupune interventia puterii publice si asupra ofertei, prin crearea de produtie
- 12 -
sau de penurie. Politicile de preturi ale produselor agricole se materializeaza, in anumite perioade,
in preturi de piata insotite de subventii sau credite acordate producatorilor de cereale, preturi
plafon cu compensare baneasca directa a diferentei nefavorabile dintre acesta si nivelul mai scazut
al preturilor de piata (in anii cu recolte mari) sau preturi plafon, practicate in conditiile stocarii
surplusurilor de cereale pentru a asigura o stabilitate a preturilor.
METODE DE STABILIRE A PRETURILOR IN FUNCTIE DE PRETURILE

CONCURENTILOR
Metodele de stabilire a preturilor se folosesc, in general, pentru fundamentarea preturilor

unor produse asemenatoare celor practicate de firmele concurente. La stabilirea preturilor se vor
lua in calcul nu numai preturile practicate pe piata, ci si diferentele calitative ale produselor si
deosebirile in conditii de comercializare.
Stabilirea preturilor in raport cu preturile concurentilor presupune parcurgerea
urmatoarelor etape:
 Identificarea si asigurarea surselor de informare asupra costurilor de productie si preturilor
practicate de firmele concurente, precum si a oricaror alte informatii cu privire la produsul
respectiv;
 Selectionarea si actualizarea datelor, luandu-se in considerare si tendintele in evolutia
preturilor pe plan inter si international;
 Efecturea calculelor de pret si corectarea acestora in functie de diferentierile constructive,
functionale;
 Analiza pretului astfel obtinut si corectarea acestuia in functie de posibilitatile de realizare
a acestuia si alti factori.
Metode de stabilire a preturilor pornind de la preturile practicate de concurenta
Principalele metode de stabilire a preturilor prin raportare la preturilor concurentilor sunt:

1. Metoda coeficientilor medii
aceasta metoda presupune calcularea unor coeficienti medii ai parametrilor calitativi, in functie de
care se stabileste pretul care s-ar fi solicitat de catre firmele concurente pentru produsul
respective.
Etape specifice in efectuarea calculelor sunt:

a. Selectionarea ofertelor sau documenteatiilor de pret pentru produsele oferite de firmele
concurente;
b. Stabilirea parametrilor calitativi ce caracterizeaza produsul;
c. Inscrierea parametrilor intr-un tabel si calcularea coeficientilor fiecarui parametru prin
raportarea valorilor parametrilor produselor firmelor concurente la valoarea parametrilor
produsului in cauza;
d. Insumarea coeficientilor parametrilor din fiecare oferta si calcularea unui coeficient mediu
pentru fiecare oferta in parte;
e. Corectarea preturilor de oferta in functie de coeficientii medii;
f. Determinarea pretului prodului in cauza ca o medie aritmetica a preturilor corecte.
- 13 -
2. Metoda coeficientului comun

Aceasta metoda presupune parcurgerea acelorasi etape ca si in cazul metodeo coeficientilor medii,
dupa care se calculeaza un coeficient comun, ca medie aritmetica a coeficientilor medii ai
ofertelor concurentilor.
Se calculeaza o medie aritmetica a preturilor din oferta, care se coreleaza cu coeficientul comun,
obtinandu-se astfel pretul pentru produsul in cauza.
3. Metoda coeficientului comun ideal

Este asemanator cu metodele anterioare, cu deosebirea ca se schimba modul de calcul al
coeficientilor fiecarui arametru. Daca anterior coeficientii se calculau prin impartirea valorii
parametrului de la produsul din oferta la valoarea parametrului produsului in cauza, in metoda
coeficientului comun ideal se alege intai valoarea ideala a parametrului, iar coeficientii se vor
calcula prin impartirea valorii parametrilor fiecarui produs la valoarea ideala.
4. Metoda coeficientilor si importantei parametrilor

Presupune parcurgerea acelorasi etape ca si metodele anerioare, numai ca parametrii se
diferentiaza prin gradul lor de importanta. Gradul de importanta se poate determina prin acordarea
unui punctaj corespunzator valorii parametrilor. Coeficientii medii ai parametrilor fiecarei oferte
se determina, de aceasta data, nu prin medie aritmetica ci prin medie ponderata.
5. Metoda coeficientilor si influentei prametrilor

Aceasta metoda ia in calcul, pe langa metodele anterioare, influenta favoravila sau nefavorabila a
parametrului asupra pretului. Pentru parametrii cu influenta pozitiva se mentine acelasi mod de
calcul al coeficientilor, in timp ce pentru parametrii cu influenta favorabila coeficientii se
calculeaza facand raportul invers.
METODE DE STABILIRE A PRETURILOR PE BAZA DE COSTURI
Conduita intreprinderii in materie de preturi este dictata, in principal, de integrarea datelor

exogene intreprinderii (comportamentul consumatorului, concurenta, reglemetarile juridice,
conjunctura economica) in cele endogene (costul de productie, relatia cost-volum de activitate-
profit, experienta etc.). Astfel, in stabilirea preturilor, politicile „pretului intrinsec”, asezat asupra
costurilor, sunt insotite de politicile „pretului extrinsec”, bazat pe analiza datelor exogene
intreprinderii.
In economia de piata, relatia dintre cost si pret este de interdependenta. Costul influenteaza
direct pretul format pe piata, prin intermediul „costului de oferta”, care se regaseste in pretul
fundamentat de producator si propus pentru negociere.
- 14 -
Desi nivelul costului de productie este in exclusivitate o componenta a politicii

intreprinderii, concurenta directa prin pret antreneaza o concurenta indirect, prin costuri.
In metodologia fundamentarii prerturilor, costul de productie prezinta sensuri multiple,
dintre care:
a) Masura a efortului producatorului – costul complet de productie, ca totalitatea cheltuielilor
de productie, exprima doar efortul de fabricare a unui produs, in timp ce pretul exprima
efortul recunoascut la piata al productiei produsului respectiv;
b) Baza pentru fundamentarea pretului prospectiv – in raport cu momentul calculatiei
costului, acesta serveste la fundamentarea pretului prospectiv in doua ipostaze:
a. Ca marime antecalculata
b. Ca marime postcalculata
c) Baza de formare a pretului de echilibru al pietei – in acest sens se disting urmatoarele
forme de costuri:
a. Costul individual, care este folosit de fiecare producator in calculele economice de
fundamentare a pretului de oferta. Fiecare producator propune pretul de oferta la
un nivel care sa-i asigure recuperarea costurilor si obtinerea unui profit.
PO=Ci+Pri
b. Costul de echilibru este un cost optim definit prin mecanismul formarii pretului de
echilibru. Costul de echilibru apare ca un nivel mediu in jurul caruia oscileaza
costurile individuale ale producatorilor dintr-o ramura.
c. Costul concurential este costul individual cu nivelul cel mai scazut. Nivelul sau
determina tendinta de reducere a costurilor individuale, creand premisele reducerii
preturilor.
d) Baza de calcul a profitului, folosind in momentul fundamentarii pretului de oferta, cand
rentabilitatea se apreciaza in raport cu efortul total al productiei sau cu elemente
importante de efort (salarii, cheltuieli materiale,etc).
In structura pretului fundamentat, pornind de la cost, profitul poate fi stabilit ca marime
absoluta sau ca nivel relativ, prin rata rentabilitatii:
Po=cm+prm sau po=cm+rr x cm , unde rr=( prm/cm) x 100
e) Elemente de comparatie pe plan international, care sta la baza apropierii preturilor interne
de cele internationale, a competitivitatii produselor prin pret.
f) Elemente de corelare a preturilor produselor noi
In aceasta ipostaza costul serveste la analiza, prin comparatie, a unui produs, de regula
nou, cu un produs ales ca etalon. In acest fel se poate urmari apropierea costului individual
de costul concurential intern sau extern.
- 15 -
ACTUALIZAREA COSTURILOR DE PRODUCTIE SUB INFLUENTA FACTORILOR

ENDOGENI SI EXOGENI
Activitatea curenta privind stabilirea preturilor pe baza costurilor de productie se rezuma,

de cele mai multe ori, la actualizarea preturilor, luand in calcul influentele factorilor specifici.
Actualizarea pretului necesita mai intai actualizarea costurilor, si este necesara ori de cate ori apar
modificari in conditiile de fabricatie, de desfacere sau in legislatie, si care impun reconsiderarea
preturilor de oferta.
Principalii factori care determina modificarile ale costurilor sunt:
- Pretul de aprovizionare al maeriilor prime, combustibililor, energiei;
- Consumul de materiale,combustibil, energie;
- Indicii de utilizare a materiilor prime;
- Proportia recuperarii materialelor refolosibile;
- Salariile si alte drepturi salariale;
- Contributiile la asigurarile sociale;
- Indicele productivitatii muncii;
- Cotele de cheltuieli indirecte.
Costul total se calculeaza, pe articole de calculatie, dupa urmatoarea relatie:
CT0= (MP0-Mr0)+(Sb0+CAS0)+(CIFU0+CCS0+CGI0)+AC0
MP0 – materii prime, materiale,combustibili,energie, apa;
Mr0 – materiale recuperabile
Sb0 – salarii directe brute
CAS0 – contributii la asigurarile sociale
CIFU0 – cheltuieli de intretinere si functionare a utilajelor
CCS0 – cheltuieli comune ale sectiei
CGI0 – cheltuieli generale ale intreprinderii
AC0 – alte cheltuieli
STRATEGII DE FUNDAMENTARE A PRETURILOR PE BAZA COSTURILOR
Fundamentarea preturilor pe baza costurilor de productie implica adoptarea unor strategii

corespunzatoare obiectivelor strategice ale intreprinderii, asigurand astfel integrarea politicii de
pret in politica generala a firmei. Datorita dinamismului cererii si costurilor, a preturilor pe piata,
- 16 -
maximizarea profitului pe termen scurt trebuie imbinata cu realizarea celorlalte obiective

strategice ale firmei.
In acest sens principalele metode de fundamentare a preturilor pe baza costurilor, ca
decizii strategice sunt :
a) Metoda „cost – plus pricing” – conform acestei metode, pretul se determina prin
adaugarea la costul complet de productie a unei anumite cote fixe. Utilizarea acestei
metode presupune parcurgerea a doi pasi:
a. Determinarea costurilor de productie – prezinta particularitati pentru cele trei mari
domenii de activitate:
i. Sector productiv – firmele determina de regula, un cost variabil standard
dat de sectorul de consumul de munca direct productiva si consumul direct
de materiale sau un cost de absorbtie sandard, obtinut prin adaugarea la
costul variabil standard al cheltuielilor de regie ale firmei.
ii. Sectorul comercial – costul variabil unitar este pur si simplu suma platita
de comerciant pentru a achizitiona produsul.
iii. Domeniul serviciilor – costul este stabilit luand in calcul timpul de prestare
a serviciului si consumul de materiale.
b. Stabilirea cotei de adaos – implica alegerea fie a unei cote fixe de ados pentru toate
produsele, fie a unor cote diferentiate pe fiecare produs in parte. Diferentierea
acestora se face tinand cont de practica din domeniul de activitate, de elasticitatea
cererii, restrictii privind rata venitului pe investitie, etc.
Utilizarea metodei „cost-plus” in decizia de pret a firmei raspunde obiectivului de a obtine un
nivel satisfacator al venitului pe termen lung, nu neaparat maxim.
b) Metoda „mark-up pricing” – prin aceasta metoda se obtine adaugand la costul mediu al
produsului o marja de profit care sa asigure o remuneratie rezonabila pentru capitalul
investit si sa acopere riscurile potentiale ale productiei estimate. Aceasta marja
„rezonabila” de profit trebuie sa se inscrie intr-o persoectiva de lunga durata si sa aiba un
nivel care sa nu atraga noi concurenti pe piata.
c) Metoda „target rate of return pricing” (rentabilitatea dorita a capitalului) – aceasta metoda
se foloseste de catre firmele care detin o pozitie dominanta pe piata si care pot impune un
pret concurentilor lor. Metoda presupune calcularea unei marje de profit in functie de
randamentul dorit al capitalului utilizat.
d) Metod „direct pricing” – cele doua metode prezentate anterior contin atat limite legale de
riscurile nerealizarii sau nevanzarii cantitatii estimate de produse la preturi fixe, precum si
limite legate de realismul calculului costurilor medii, si in special a costurilor fixe medii,
mai ales in conditiile diversificarii sortimentale a productiei. Pentru depasirea acestor
limite in calculul pretului se poate porni numai de la costul variabil mediu, care contine
numai cheltuieli directe de productie.
- 17 -
FUNDAMENTAREA PRETURILOR LA PRODUSELE NOI
Produsul nou este definit, in general, ca un bun realizat in urma unei investitii, ce a aparut
pentru prima data pe piata, sau unei inovatii, adica unei modificari constructive si/sau functionala
esentiala.
Particularitati deosebite de fundamentare a pretului apar in cazurile cand intr-o economie
concurentiala o intreprindere realizeaza un produs care se constituie ca o modalitate total noua de
satisfacere a unei necesitati de consum sau de realizarea a unui serviciu.
Producatorul aflat practic intr-o situatie de „pionierat” in stabilirea pretului produsului sau
va avea de parcurs urmatoarele etape:
a. Estimarea cererii pentru produsul sau - presupune o serie de aspecte:
a. In ce masura produsul intereseaza consumatorii din punct de vedere al valorii
de intrebuintare si cel al utilitatii;
b. Care este ordinul de marime pentru pretul produsului, precizat ca un interval de
admisibilitate, astfel ca acesta sa fie atractiv pentru cumparatori;
c. Care este volumul vanzarilor la care poate spera producatorul pentru diferitele
valori ale pretului in cadrul intervalului de valoare anterior definit;
d. Care va fi reactia la pretul vizat din partea producatorilor si a vanzatorilor
produselor inlocuite prin noul produs;
e. Precizarea strategiei de promovare a produsului;
f. Alegerea canalelor de distributie.
CORELAREA PRETURILOR SI CARACTERISTICILE PRETULUI ETALON
In fundamentarea preturilor trebuie avute in vedere raporturile de interdependenta si

proportionalitata dintre preturi.
Corelarea preturilor este operatiune de determinare a nivelului si raportului dintre preturile
nominale ale produselor si serviciilor in functie de valoarea de intrebuintare, costurile de
productie si raportul cerere-oferta. Aceasta operaiune poate fi privita din doua puncte de vedere:
a. Ca operatiune prin care se urmareste elaborarea propunerilor de preturi la produsele noi,
pornind de la preturile produselor similare;
b. Ca o cerinta a asigurarii desfacerii normale a produselor, deoarece modificarea pretului
unui produs antreneaza nu numai modificarea cererii pentru acel produs ci si modificarea
cererii (si preturilor) altor produse.
Operatiunea de corelare a preturilor se poate face prin mai multe metode, in functie de
elementele pe care se pune accentul in corelare. In parctica sunt cunoscute metode de cprelare pe
baza costurilor, pe baza seriilor de preturi, baremelor de preturi si normativele de calcul, pe baza
compararii parametrilor tehnico-functionali, prin agregate, etc.
Indiferent de metoda de corelare folosita trebuie parcurse doua etape principale, si anume:
- 18 -
a. O etapa tehnica, de determinare a nivelului si proportiilor dintre preturile produselor noi si

cele ale peodusului etalon;
b. O etapa de analiza, ce consta in verificarea modului in care preturile astfel determinate
asigura eficienta economica a produsului respectiv.
Fundamentarea pretului de oferta al noului produs presupune , in toate cazurile, o comparare a
noului produs cu un produs etalon. In scopul asigurarii unei comparatoo concludente, in alegerea
produsului etalon trebuie urmarite, cumulativ, mai multe conditii de ordin tehnic si economic:
a. Produsul etalon sa aiba caracteristici tehnico-functionale cat mai apropiate de cele ale
noului produs si sa satisfaca aceeasi nevoie;
b. Caracterul productiei etalonului trebuie sa fie in concordanta cu cel al productiei
produsului nou.
c. Produsul etalon sa fie solicitat pe piata, sa aiba cerere de desfacere continua
d. Produsul etalon trebuie sa aiba un pret normal, care sa nu reprezinte o anomalie de pret
sau sa nu fi fost stabilit, din diferite considerente de politica economica, pe baza unor
criterii legale derogatori de la metodologia obisnuita.
PARTICULARITATILE FORMARII PRETURILOR IN CONSTRUCTII -MONTAJ
In constructii montaj particularitatile sunt:
 volumul mare al lucrarilor de constructii si varietatea obiectivelor de investitii;

 organizarea activitatii pe santier;
 caracterul de unicat al lucrarilor;
 amplasarea obiectivului presupune distante mari si lucrari de preagatire a terenului
 conditii deosebite de desfacere a terenurilor.
Se utilizeaza urmatoarele preturi:
I. preturi pe articole de deviz:

- articol de deviz este o unitate elementara de constructii (operatii);
Pretul pe articolul de devizie se stabileste pe baza:
a. normelor de deviz privind consumurile de materiale, manopera, utilaj, transport
b. preturile si tarifele practicate pe piata pentru materiale, forta de munca, chirii,
utilaje.
II. pretul de deviz pe categorii de lucrari:

- categoriile de lucrari sunt grupe de lucrari de constructii cu caracteristici comune
delimitate pe baza criteriilor functional, constructive ( constructii industriale,
energetice, locuinte, lucrari de instalatii sanitare electrice, termice, etc).
- 19 -
Pretul de deviz pe categorii de lucrari se elaboreaza pe baza antemasuratorilor si cuprinde

patru capitole:
Capitolul 1. Cheltuieli directe: materiale, manopera, utilaj, transport
Capitolul 2. Cheltuieli indirecte care se calculeaza prin aplicarea unei cote la totalul
cheltuielilor directe
Capitolul 3. Cheltuieli cu introducerea tehnicii noi si plata taxei asupra terenurilor proprietate
de stat, se calculeaz[ prin aplicarea unei cote la totalul capitolelor 1 si 2
Capitolul 4. Profitul constructorului se calculeraza prin aplicarea unei rate de rentabilitate la

total capitolelor 1 +2 +3.
III. pretul de deviz pe obiecte de constructii, se stabileste prin insumarea preturilor pe

categorii de lucrari, la care se adauga TVA.
IV. pretul de deviz al obiectului de constructie – reflecta intregul volum de cheltuieli

ocazionate de obtinerea, proiectarea, realizarea pana la darea in folosinta si atingerea
parametrilor proiectati; se elaboreaza un deviz general ce reprezinta documentatia
economica prin care se stabileste valoarea totala estimata a obiectivelor de investitii.
Devizul general se structureaza pe trei parti:
Partea 1:
Capitolul 1 – cheltuieli pentru obtinerea si amenajarea terenurilor (cumparare, demolare,
sistematizare pe verticala);
Capitolul 2 – cheltiueli pentru realizarea infrastructurii obiectului;
Capitolul 3 - cheltuieli de proiectare si asistenta tehnica, cheltuieli pentru studii GEO, TOPO,
HIDRO, avize si acorduri de proiectare, de consultanta, de organizare a licitatiei;
Capitolul 4 – cheltuieli pentru investitia de baza: cladiri speciale, montaj de utilaje achizitii
de utilaje;
Capitolul 5 – alte cheltuieli: organizare de comisioane si taxe la banci, si alte cheltuieli
neprevazute;
Capitolul 6 – cheltuieli pentru darea in exploatare: pregatirea personalului de exploatare,
probe tehnologice, expertize.
Partea a II-a – valoarea ramasa a mijloacelor fixe existente incluse in cadrul obiectivului
ce se construieste, nu se finanteaza si serveste la stabilirea indicatorilor de eficienta economica si
financiara.
- 20 -
Partea a III-a – Fondul de rulment necesar inceperii productie: cheltuieli

pentru asigurarea stocurilor pentru materii prime, materiale, salarii, necesare pentru primul
ciclu de productie.
- 21 -
STUDIU DE CAZ: EVOLUŢIA PREŢULUI DE DEVIZ ŞI A STRUCTURII

ACESTUIA PENTRU REALIZAREA OBIECTELOR DE CONSTRUCŢII
Romania a avut o crestere a productiei in constructii de 8,5% in trimestrul al treilea

al anului 2013 comparativ cu precedentele 3 luni, tara inregistrand cel mai mare avans
procentual trimestrial din Uniunea Europeana, a informat marti Eurostat.
Clasamentul Biroului european de statistica ia in considerare numai 17 state, ale Uniunii

Europene, nefiind disponibile datele pentru 10 tari membre, in timp ce pentru Finlanda
informatiile privind constructiile pe trimestrul al treilea sunt declarate "confidentiale".
Avansul sectorului constructiilor in Romania fusese de 0,2% in trimestrul II din 2013, comparativ
cu primele 3 luni ale anului. De asemenea, in trimestrul I al anului 2013 Romania inregsitrase o
scadere de 0,9% a productiei in constructii fata de ultimele 3 luni ale anului 2012.
Comparativ cu anul trecut, productia in constructii din Romania a avut un avans de 8,2% in
trimestrul al III-lea al anului 2013 fata de aceeasi perioada a anlui 2012, tara noastra situandu-se
pe locul al patrulea in UE la acest capitol.
La nivelul Uniunii Europene, productia in constructii a cunoscut o crestere de 2,1% in trimestrul

al III-lea fata de precedentele 3 luni ale anului 2013. In trimestrul II, sectorul constructiilor UE
crescuse cu 1,3% fata de primele 3 luni ale anului 2013.
BULETIN STATISTIC LUNAR AL JUDEŢULUI DÂMBOVIȚA
PRIVIND CONSTRUCȚIILE
- 22 -
1. Introducere
Problema determinării evoluţiei preţului de deviz în construcţii a fost considerată o problemă

deosebit de importantă, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul statelor membre.
Direcţia de Statistică a organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) şi Biroul
de Statistică al Uniunii Europene (EUROSTAT) au elaborat în anul 1997 manualul intitulat „
Surse şi metode – indici de preţ în construcţii” care a servit ca model în elaborarea metodologiei
de determinare a evoluţiei preţului de deviz în construcţii.
În ţara noastră, Institutul Naţional de Statistică a aplicat acest model la nivel macro, elaborând
indicele costurilor în sectorul construcţii, ca o mărime sintetică prin care se măsoară evoluţia
costurilor practicate la realizarea lucrărilor de construcţii executate într-o anumită perioadă, faţă
de o perioadă de referinţă.
Indicii sunt calculaţi pentru lucrări de construcţii noi, lucrări de reparaţii capitale, lucrări de
întreţinere şi reparaţii curente. Fiecare categorie de lucrări menţionate mai sus se împarte pe
clădiri rezidenţiale, clădiri nerezidenţiale, clădiri inginereşti. Indicele de cost se calculează ca un
indice de tip Laspeyres.
Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor –

INCERC a aplicat principiile cuprinse în manualul Eurostat pentru realizarea în anul 2008 a unei
metodologii de determinare a evoluţiei costurilor obiectelor de construcţii, categoriilor şi tipurilor
de lucrări executate, pentru realizarea obiectivelor finanţate din fonduri publice.
2. In metodologia si practica actuala evaluarea proiectelor de investitii are la baza in general

parametri statistici, respectiv nivelul pe care-l au la un moment dat preturile si tarifele practicate si
doar uneori se face evaluari pe baza de prognoza privind evolutia dinamica a acestora.
- 23 -
A. Evaluarea investitiilor in obiecte de natura activelor fixe cu caracter independent ( utilaje

fara montaj, masini, animale, munca ) se realizeaza pe baza preturilor producatorilor, de regula
preturi de productie sau achizitie, iar instrumentele care stau la baza evaluarii sunt cataloagele de
preturi.
B. Evaluarea proiectelor de investitii ce vizeaza lucrarile de constructii-montaj poate avea loc

prin folosirea urmatoarelor categorii de preturi:
a) Preturi pe obiecte de constructii;
b) Preturi de parti de obiecte, pe unitati fizice si de folosinta;
c) Preturi de deviz.
In practica noastra economica se utilizeaza indeosebi preturile de deviz, iar cu titlul de

exceptie, la constructii de locuinte opereaza si preturile pe obiecte de constructii, dar prin
intermediul preturilor de deviz. Intervin astfel trei modalitati de evaluare:
 Evaluarea globala a investitiei, in faza de formulare a operatiunilor de investitii,
realizata de proiectanti sau investitori, se reflecta in studiile de prefezabilitate si chiar
de fezabilitate.
 Evaluarea tehnico-economica a proiectului tehnic elaborat de catre unitati de
proiectare. In acest caz, determinarile sunt mai analitice, fara insa a avea la baza,
totusi, elementele concrete in detaliu care configureaza proiectul iar evaluarea se
reflecta cantitativ (utilaje, materiale, manopera).
3. In practica unor organisme financiare internationale, evaluarea proiectelor de investitii

are o sfera de referinta mult mai larga, in sensul ca elementele de evaluare (capacitati de
productie, volumul fizic al productiei, costuri si preturi) sunt identificate si luate in calcul in
raport cu evolutia lor pe intreaga durata de referinta (de executie si exploatare) a proiectului,
folosind in acest scop tehnici si procedee de actualizare care asigura comparabilitatea datelor.
Devizul constituie partea integrata a documentatiei tehnico- economice, mai precis a

proiectelor de executie, cu ajutorul caruia se evalueaza costul total si in structura al lucrarilor
de investitii. In practica noastra economica, pentru evaluarea investitiilor se folosesc:
- Devizul pe categorii de lucrari (devize analitice pe stadii fizice);

- Devizul pe obiect;
- Devizul pe categorii de cheltuieli (devize financiare).
- Devizul general.
2. Prezentarea metodologiei care stă la baza stabilirii evoluţiei preţului de deviz
INCERC, pe baza principiilor metodologice cuprinse în Manualul Eurostat (Jurnal officiel de

I’UE, 2008) a elaborat în anul 2008 o metodologie cadru de analiză şi monitorizare a evoluţiei
costurilor clădirilor de locuit colective, realizate prin intervenţia statului, ale cărei principii
metodologice se pot aplica şi pentru celelalte tipuri de construcţii.
Conform acestei metodologii, costurile unei construcţii se pot urmări şi analiza în funcţie de
- 24 -
două repere:
a. din punct de vedere al intrărilor sau al costurilor pe care le realizează antreprenorul;
b. din punct de vedere al preţului de producţie sau al ieşirilor, care vizează preţul plătit
de client antreprenorului, pentru construcţia realizată.
Calculul indicilor de preţ de deviz al lucrărilor de construcţii, utilizează în principal două

mărimi:
- ponderi (greutatea specifică a unor cheltuieli din cadrul fiecărei categorii şi tipuri de
lucrări precum şi a unor cheltuieli aferente cotelor de final de deviz care privesc
pe executant);
- indici de preţ individuali ai cheltuielilor cu resursele utilizate (materiale, manoperă,
utilaj, transport).
2.1. Indicii preţului de intrare (la nivel de cheltuieli directe) – Ipin
Pentru evidenţierea evoluţiei elementelor care alcătuiesc structura preţului de deviz se

calculează indicii ponderaţi care măsoară schimbările intervenite în preţurile/costurile
elementelor de intrare în procesul de construire (materiale, manoperă, utilaj, transport).
Pentru lucrările de inginerie civilă se impune luarea în consideraţie a cheltuielilor generate
de utilizarea prestaţiilor cu utilaje şi echipamente de construcţii. Acest tip de indice exprimă
de fapt evoluţia costurilor de producţie şi de aceea, nu se recomandă pentru a fi utilizaţi
pentru a exprima tendinţa reală a preţurilor din activitatea de execuţie.
Din evaluările efectuate de INCERC în anii precedenţi, se consideră:
- pentru categoria „CLĂDIRI” peste 80% din valoarea cheltuielilor directe (care
reprezintă de fapt costurile pe care le acoperă antreprenorul) sunt determinate de
cheltuielilor cu materialele şi cu forţa de muncă;
- pentru categoria de construcţii „LUCRĂRI DE GENIU CIVIL”, peste 80% din
valoarea cheltuielilor directe sunt determinate de cheltuielile cu materialele, cu
forţa de muncă şi cu prestaţiile cu utilajele şi echipamente de construcţii.
2.2. Indicii preţului de ieşire - IPie
Acest tip de indici măsoară modificările intervenite în preţul produsului realizat prin activitatea
de execuţie (activitatea de construcţii – montaj) sau modificările intervenite în preţul plătit de
client către unitatea de execuţie/antrepriză. Pe lângă elementele cuprinse in IPin, care sunt
considerate cheltuieli directe, în analizele specifice acestui tip de indice se mai includ cheltuielile
indirecte şi profitul antreprenorului.
Pentru determinarea cheltuielilor cu lucrările de construcţii – montaj, sunt excluse din

elaborarea IPie cheltuielile de cumpărare a terenului, cheltuielile de demolare, cheltuieli pentru
reţele de utilităţi diverse, onorarii pentru proiectanţi şi arhitecţi.
2.3. Destinaţia indicilor din construcţii
- 25 -
Principalele direcţii de utilizare a indicilor de preţ specifici construcţiilor sunt:

- evaluări în procesul de investiţii din fonduri publice
(estimări iniţiale, monitorizare, verificarea încadrării în bugetele alocate);
- ofertare/administrare/decontare a contractelor de execuţie;
- analize financiare, evaluări de active, asigurări.
2.4. Elemente componente ale indicilor

Factorii standard cuprind elemente de cheltuieli cuprinse în noţiune de cheltuieli directe şi
anume: cheltuieli cu materiale, cheltuieli cu forţa de muncă, cheltuieli cu utilaje şi
echipamente, cheltuieli de transport.
Componente omogene care reprezintă categoriile de lucrări reprezentative pentru realizarea
construcţiei.
Analiza evoluţiei preţului de deviz al unui obiect de construcţii se determină prin utilizarea
indicilor de preţ, care determină modificarea preţului de deviz în perioada curentă, faţă de o
perioada de referinţă. Această analiză pe obiecte de construcţii include şi evoluţia preţului de
deviz pe categorii de lucrări şi tipuri de lucrări de construcţii (denumite conform
metodologiei„componente omogene”).
Evoluţia preţului de deviz se poate determina şi pe categorii de cheltuieli (denumite

conform metodologiei « factori standard »), prin ponderarea indicilor de preţ pe categorii
de cheltuieli cu ponderea categoriei de cheltuieli în total preţ de deviz din perioada de
bază.Cheltuielile indirecte şi profitul se consideră constante în cadrul acestei analize
a evoluţiei preţului.
Pe baza modelului de evoluţie a preţului de deviz pe obiecte de construcţii, categorii şi tipuri de

lucrări şi a datelor de intrare în sistem (preţurile resurselor, ponderea valorii categoriilor de
lucrări şi a tipurilor de lucrări în total costuri directe şi în totalul general al devizului, indici
de creştere a preţurilor şi tarifelor de resurse, se determină următoarele rezultate:
 rapoarte cu indici de preţ pe tipuri de lucrări de construcţii şi de instalaţii ;
 rapoarte cu indici de preţ pe categorii de lucrări de construcţii şi de instalaţii;
 rapoarte cu indici de preţ pe obiecte de construcţii. Rapoartele se pot determina pe
total obiect şi pe specialităţi (construcţii şi instalaţii) în construcţii.
Monitorizarea evoluţiei preţului de deviz în construcţii, necesită utilizarea unui sistem

informatic bine pus la punct, a cărei gestionare trebuie să respecte următoarele principii:
 a proiectarea sistemului trebuie să se ţină seama de structura lui pe module;
 să fie asigurat principiul unicităţii datelor (datele trebuie să fie introduse o singură
dată şi să fie distribuite automat în alte locuri unde este nevoie de aceste date);
 sistemul informatic să fie orientat către utilizatori; sistemul informatic trebuie să
asigure obţinerea mai multor variante de rezultate, în funcţie de variantele de
lucrări, variantele de materiale;
 rezultatele să fie prezentate sub formă de rapoarte; sistemul informatic să
creeze posibilitatea îmbunătăţirii lui, actualizării în funcţie de cerinţele
beneficiarilor de informaţii;
- 26 -
 determinarea indicelui de creştere a preţurilor resurselor (material, manoperă, utilaj)

şi a contribuţiilor asupra salariilor să se efectueze pe trimestre sau semestre.
3. Modul de stabilire a principalelor categorii de lucrări şi tipuridelucrări,peobiectulde

construcţieanalizat
Obiectul de construcţie analizat este un bloc de locuinţe (P+4E) executat de ANL şi are structura
categoriilor de lucrări aşa cum a realizat-o proiectantul acestui obiect. La obiectul „Bloc de locuinţe
(P+4E)” pentru lucrări de construcţii s-a stabilit categoriile de lucrări din următoarele capitole.
3.1. Lucrări de infrastructură La lucrările de infrastructură se urmăresc următoarele tipuri
de lucrări: terasamente (săpături), cofrare, confecţionare şi montare armături pentru betoane,
turnare beton, hidroizolaţie, termoizolaţie.
3.2. Lucrări de suprastructură La lucrările de suprastructură se urmăresc următoarele
tipuri de lucrări: cofrare, confecţionare şi montare armături pentru betoane, turnare beton.
3.3. Lucrări de arhitectură La lucrările de arhitectură se urmăresc următoarele tipuri de
lucrări zidării exterioare, compartimentări din gips carton, tencuieli interioare şi exterioare,
tâmplărie lemn, tâmplărie PVC, placări cu gresie şi faianţă, pardoseală caldă (din lemn),
şarpantă, învelitoare, zugrăveli, vopsitorii, termoizolaţie, finisaje exterioare. La obiectul
„Bloc de locuinţe (P+4E)” pentru lucrări de instalaţii s-au stabilit categoriile de lucrări din
următoarele capitole.
3.4. Lucrări de instalaţii sanitare La lucrările de instalaţii sanitare se urmăresc
următoarele tipuri de lucrări: conducte de alimentare cu apă, conducte pentru scurgere, izolaţii la
conducte, obiecte sanitare, armături sanitare.
3.5. Lucrări de instalaţii termice La lucrările de instalaţii termice se urmăresc
următoarele tipuri de lucrări: conducte de alimentare cu agent termic, corpuri de încălzire,
armături pentru corpuri de încălzire.
3.6. Lucrări de instalaţii electrice La lucrările de instalaţii electrice se urmăresc
următoarele
tipuri de lucrări: tuburi de protecţie, cabluri şi conductori electrici, corpuri de iluminat, aparate
electrice de comutaţie.
În vederea elaborării indicilor de preţ pentru obiectele de construcţii realizate din

fonduri publice care să prezinte evoluţia preţului de deviz într-o anumită perioadă, trebuie
parcurse următoarele etape:
- Determinarea ponderii cheltuielilor pe categorii de resurse aferente obiectului de
construcţii (la nivel de total cheltuieli directe).
- Determinarea ponderii categoriilor de lucrări în valoarea totală a obiectului de
construcţii. Determinarea indicilor preţului de intrare – IPin, pe categorii de lucrări.
- Determinarea indicilor preţului de intrare – IPin, pe tipuri de lucrări.
- Determinarea indicilor preţului de ieşire – IPie, pe categorii de lucrări (la nivel de
total general deviz).
- Determinarea indicilor preţului de ieşire – IPie, pe tipuri de lucrări (la nivel de total
general deviz).
- Determinarea indicilor preţului de ieşire la nivelul obiectului de construcţii.
Pentru determinarea indicilor privind evoluţia preţului de deviz se calculează atât
- 27 -
ponderea factorilor standard din valoarea obiectului de construcţii (la nivel de total cheltuieli
directe şi total general deviz) cât şi ponderea factorilor standard în categoriile/tipurile de
lucrări de construcţii. De asemenea, este necesară determinarea ponderii componentelor
omogene (ponderea categoriilor de lucrări în valoarea obiectului de construcţii şi
ponderea tipurilor de lucrări în valoarea categoriei de lucrări). Ponderile calculate în această
fază pot fi definite ca ponderile perioadei de bază, luându-se ca referinţă trim.I 2010.
Categoriile de cheltuieli sunt cele definite prin devizul pe categorii de lucrări şi pe care
legislaţia în vigoare le recunoaşte, respectiv:
a. cheltuielile cu materialele şi produsele ce se pun în operă;
b. cheltuielile cu manopera de execuţie;
c. cheltuielile cu utilajele şi echipamentele necesare în realizarea lucrărilor;
d. cheltuielile cu mijloacele de transport necesare pentru transportul materialelor
şi produselor;
e. cheltuielile indirecte, legate de costurile proprii antreprenorului aferente
lucrărilor.
La aceste cheltuieli se adaugă profitul, care reprezintă beneficiul pe care şi-l estimează
antreprenorul.
Cea mai mare parte dintre aceste categorii de cheltuielile, de la „a” pînă la „d”,
reprezintă elemente definite prin metodologie ca fiind Factori Standard (FS) ce se includ în
elaborarea IPIn (indicele preţului de intrare).Indicele preţului de iesire IPIe include categoriile
de cheltuieli de la „a” la „e” la care se adaugă profitul.
Pentru constituirea datelor faţă de care se elaborează indicii şi implicit se calculează
ponderile, s-a stabilit valoarea fiecărei lucrări utilizând norme de consum de resurse, preţuri şi
tarife de servicii la momentul de referinţă, respectiv trim.I 2010, prin aplicaţii de deviz pentru
fiecare obiect de construcţii separat cât şi pentru fiecare tip de lucrare ce aparţine
obiectului pentru care se vor elabora indici de preţ. Pentru obiectele analizate, normele de
deviz utilizate în vederea determinării valorii lucrărilor de construcţii şi instalaţii sunt cele
cuprinse în Indicatoarele orientative de norme de deviz în vigoare. Determinarea ponderii
categoriilor de lucrări şi a tipurilor de lucrări s-a făcut prin întocmirea devizelor specifice atât
a categoriilor de lucrări cât şi a tipurilor de lucrări componente ale categoriilor de lucrări
respective.
Aşa cum s-a arătat mai sus, perioada de referinţă s-a considerat trimestrul I 2010 faţă de
care s-au introdus în calculul devizelor atât preţurile materialelor cât şi tariful pentru manoperă
şi cel al închirierii de utilaje de construcţii şi al transportului materialelor şi produselor.
Pentru determinarea ponderilor la nivel de total deviz general s-au luat în calcul
cheltuielile indirecte de 10%, respectiv beneficiul (profit) de 5%. Pentru acest obiect s- au
calculat ponderile prezentate în Tabelul 1.
4. Determinarea indicilor de creştere a preţurilor principalelor categorii de lucrări
în funcţie de tipul de lucrare
Indicii au fost determinaţi pe următoarele capitole de cheltuieli:
• cheltuielile cu materialele şi produsele ce se pun înoperă;
• cheltuielile cu manopera de execuţie;
• cheltuielile cu utilajele şi echipamentele necesare în realizarea lucrărilor;
• cheltuielile cu mijloacele de transport necesare pentru transportul materialelor
şi produselor.
- 28 -
Pentru cheltuielile indirecte, legate de costurile proprii antreprenorului aferente

lucrărilor si pentru profitul, care reprezintă beneficiul pe care şi-l estimează antreprenorul, nu
s-au determinat indici de creştere, aceştia rămânând mereu 1,0.
4.1. Modul de elaborare al indicilor de preţ Elaborarea indicilor se va face pentru
indici individuali de preţ ai resurselor utilizate (materiale, manoperă, utilaj, transport).
Pentru materiale. Pentru preţul materialelor, se recomandă ca acestea să fie culese
de la furnizori. Se vor selecta preţurile de la 3-5 furnizori care au cea mai mare cotă de piaţă
pentru materialele respective. Analiza urmează a se face pe baza preţurilor la materiale, fără
TVA. Pentru fiecare material preponderent, specific tipurilor de lucrări aferente categoriilor de
lucrări ale obiectivului de construcţii respectiv, se vor stabili preţuri medii în funcţie de
numărul furnizorilor şi de ponderea acestora pe piaţă (Material preponderent al unui tip de
lucrare este cel care are ponderea valorică cea mai mare în cadrul tipului de lucrare). Pentru
materialele care au preţurile în valută analiza se face ţinând cont de cursul valutar lei/EURO,
lei/USD stabilit de BNR în ultima zi a ultimei luni a trimestrului. Preţurile materialelor
sunt preţurile de vânzare ale furnizorilor neluându-se în consideraţie facilităţile oferite de
aceştia în funcţie de cantităţile solicitate de către antreprenori şi de modul de plată. Indicele
de preţ pentru cheltuielile cu materialele preponderente se determină astfel:
Ipreţ mat. = Preţ mediu nivel perioadă curentă/Preţ mediu nivel perioadă de bază.
Tabelul 1. Ponderea cheltuielilor pe categorii de resurse (factori standard în valoarea

totală a obiectului) pe specialităţi, la nivel de total cheltuieli directe.
Lucrările de construcţii au o pondere de 87,01 % în valoarea totală a obiectului de

construcţii, iar lucrările de instalaţii au o pondere de 12,99 % .
Tabelul 2. Ponderea factorilor standard pe categorii de lucrări, la nivel de total general

deviz.
- 29 -
Tabelul 3. Ponderea factorilor standard pe tipuri de lucrări la nivel de total general deviz
Ponderea factorilor standard (%) Total Pondere tip de

Cheltuieli
Profit general lucrare în categorie
Tipuri de lucrări Indirecte
Materiale Manoperă Utilaj Transport -%- deviz de lucrări
-%-
-%- -%-
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Infrastructură 100,00
Terasamente 1,17 17,82 12,15 55,44 8,66 4,76 100,00 42,07
Cofraje 21,95 58,19 6,44 0,00 8,66 4,76 100,00 7,54
Armături pentru betoane 63,29 20,01 2,93 0,36 8,66 4,76 100,00 20,82
Turnare beton 65,08 11,48 0,49 9,53 8,66 4,76 100,00 24,78
Hidroizolaţie 72,96 13,50 0,12 0,00 8,66 4,76 100,00 2,96
Termoizolaţie 82,26 4,19 0,13 0,00 8,66 4,76 100,00 1,84
Suprastructură 100,00
Cofraje 14,62 56,37 15,58 0,01 8,66 4,76 100,00 23,31
Armături pentru betoane 61,02 22,50 2,72 0,33 8,66 4,76 100,00 48,91
Turnare beton 66,87 9,83 0,37 9,51 8,66 4,76 100,00 27,77
Arhitectură 100,00
Lucrări de zidărie 71,69 10,70 2,31 1,87 8,66 4,76 100,00 13,80
Compartimentări gips- 61,43 24,61 0,54 0,00 8,66 4,76 100,00 6,15
carton
Tâmplarie lemn 83,36 3,15 0,07 0,00 8,66 4,76 100,00 6,55
Tâmplarie PVC 86,12 0,42 0,04 0,00 8,66 4,76 100,00 24,26
Confecţii metalice 65,47 20,92 0,19 0,00 8,66 4,76 100,00 3,45
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Tencuieli 17,97 57,05 5,23 6,33 8,66 4,76 100,00 12,32
Placare gresie, faianţă 49,91 33,12 2,76 0,78 8,66 4,76 100,00 13,58
Pardoseală caldă (parchet) 70,59 14,78 1,21 0,00 8,66 4,76 100,00 5,36
Vopsitorii 30,43 56,15 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 5,41
Termoizolaţii 77,06 9,24 0,29 0,00 8,66 4,76 100,00 3,32
Şarpantă 56,11 20,79 9,68 0,00 8,66 4,76 100,00 3,54
Învelitoare 63,37 20,30 2,91 0,00 8,66 4,76 100,00 2,26
Instalaţii sanitare 100,00
Conducte alimentare 42,45 44,13 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 27,14
Conducte scurgere 63,82 22,76 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 13,23
Obiecte sanitare 77,13 9,45 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 34,39
- 30 -
Armături sanitare 77,23 9,35 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 14,78
Izolare conducte 65,54 21,04 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 8,29
Cămine vizitare 39,86 46,72 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 2,18
Instalaţii termice 100,00
Corpuri de încălzire 81,04 5,32 0,23 0,00 8,66 4,76 100,00 36,45
Armături de închidere 83,37 3,21 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 26,21
Conducte agent termic 31,40 49,19 5,99 0,00 8,66 4,76 100,00 37,34
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Instalaţii electrice 100,00
Tuburi izolante 22,80 63,78 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 36,70
Cabluri şi conductori electrici 59,14 27,44 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 21,03
Aparate electrice 56,65 29,93 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 6,72
Corpuri de iluminat 76,90 9,68 0,00 0,00 8,66 4,76 100,00 14,22
Tablouri electrice 50,68 25,09 10,81 0,00 8,66 4,76 100,00 13,30
Paratrăsnet 28,59 57,74 0,25 0,00 8,66 4,76 100,00 8,03
Pentru manopera. Pentru analiza evoluţiei preţurilor pe baza indicilor de preţ se
utilizează veniturile salariale medii brute ale personalului în construcţii calculate şi publicate
lunar de către Institutul Naţional de Statistică (INS). Potrivit definiţiilor INS, câştigul salarial
nominal brut cuprinde salariile, respectiv drepturile în bani şi în natură cuvenite salariaţilor
pentru munca efectiv prestată (inclusiv pentru timpul lucrat suplimentar) potrivit formei de
salarizare aplicată, sporurile şi indemnizaţiile acordate ca procent din salariu, sau în sume
fixe, alte adaosuri la salarii potrivit legii, sumele plătite pentru timpul nelucrat (indemnizaţiile
pentru CO şi de studii, zile de sărbătoare, şi alte zile libere, sumele plătite din fondul de salarii
pentru CM), premiile, primele de vacanţă şi alte sume plătite din fondul de salarii potrivit
prevederilor legislaţiei în vigoare sau contractelor colective de muncă. Se mai includ sumele
plătite din profitul net şi alte fonduri. Cheltuielile cu manoperă vor include şi obligaţiile
antreprenorilor către bugetul de stat şi către fondurile
- speciale, conform prevederilor legale în vigoare:
- contribuţiile de asigurări sociale;
- contribuţiile de asigurări sociale de sănătate;
- contribuţiile la fondul de şomaj;
- contribuţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi accidentelor;
- contribuţiile pentru concedii şi indemnizaţii; contribuţiile la fondul garantare
salarii, etc., existente la data elaborării indicilor aferenţi manoperei.
Indicele de preţ pemtru cheltuielile cu manopera se determină astfel:

Ipreţ manoperă = Salariul mediu brut din ultima lună a periodei curente/Salariul mediu brut
din ultima lună a perioadei de bază.
Pentru utilaje. Determinarea indicelui de preţ pentru această categorie de cheltuieli se
bazează pe trei categorii semnificative de servicii cu utilajele şi anume: utilaje pentru lucrări
de terasamente, utilaje de ridicat, utilaje pentru lucrări de betoane. Analiza se face pe bază de
tarife orare de închiriere pentru utilaje de la 3-5 prestatori de asemenea servicii. Pentru cele trei
tipuri de utilaje se calculează media aritmetică a tarifelor de inchiriere.
Indicele de preţ pentru cheltuielile cu utilajele se determină astfel:
 Ipreţ utilaje de terasamente = Tariful mediu al perioadei curente/Tariful mediu al
perioadei de bază
 Ipreţ utilaje de ridicat = Tariful mediu al perioadei curent/Tariful mediu al
perioadei de bază
- 31 -
 Ipreţ utilaje pentru lucrări de beton = Tariful mediu al perioadei curente / Tariful
mediu al perioadei de bază
Pentru trasportul materialelor cu mijloace auto. Determinarea indicelui de preţ pentru

această categorie de cheltuieli se bazează pe următoarele categorii semnificative de mijloace de
transport şi anume autobasculante, autocamioane, autoremorchere, autovehicule de transport
special amenajate, autobetoniere. Analiza se face pe bază de tarife orare de închiriere pentru
mijloace de transport de la 3-5 prestatori de asemenea servicii.
Indicele aferent cheltuielilor cu transportul auto al materialelor se calculează astfel:
 Ipreţ transport = Suma indicilor de preţ a mijloacelor de transport/Numărul de tipuri de
mijloace de transport.
5. Determinarea indicilor de preţ ai principalelor categorii de lucrări pe tipuri de

cheltuieli
Determinarea indicilor de preţ a principalelor categorii de lucrări pe tipuri de cheltuieli
se face în funcţie de tipul de lucrări, aferent fiecarui obiectiv analizat.
În studiu s-a considerat ca perioadă de bază trimestrul I 2010 iar ca perioadă curentă
trimestrul III 2010.
Stabilirea materialelor preponderente ale tipurilor de lucrări corespunzătoare

categoriilor de lucrări la categoria de lucrări „Infrastructură”
La categoria de lucrări „Arhitectură
- 32 -
La categoria de lucrări „Suprastructură”:
La categoria de lucrări „Instalaţii sanitare”:
Tipuri de lucrări Materiale preponderente U.M.

Conducte de Ţeavă polipropilenă reticulară
alimentare cu apă D = 20 mm m
Conducte scurgere Tub polipropilenă scurgere
D = 90 mm m
Obiecte sanitare Cadă de baie tablă 1700 mm buc
Armături sanitare Baterii monocomandă lavoar 1
1/4" buc
Izolare conducte Cochilii vată minerală D = 89
mm, gr = 70 mm m
Cămine vizitare Cărămidă plină 240 x 115 x 63
mm Buc
Tipuri
La categoria Materiale„Instalaţii
de lucrări de lucrări preponderentetermice”:
U.M.
Corpuri de Radiator din oţel tip panou model
încălzire 22 600 x 800 mm buc
Armături de
închidere Robinete pentru radiatoare buc
Conducte agent
termic Ţeavă neagră din oţel D=1/2" m
5.1. Determinarea indicilor de preţ ai principalelor categorii de lucrări la nivel de

cheltuieli directe (Total I) Determinarea indicilor de preţ ai principalelor categorii de lucrări la
nivelul cheltuielilor directe (Total I) se efectuează respectând modul de lucru prezentat în
programul
„Evoluţia preţurilor la obiective de construcţii” elaborat în cadrul fazei 3 a contractului
nr.398/2009, parcurgând următoarele etape:
- 33 -
Pentru categoria de cheltuieli „Materiale” se determină creşterea valorilor tipurilor de

lucrări, în funcţie de indicele de creştere a materialelor preponderente fiecărui tip de lucrare.
Se calculează valoarea categoriei de lucrări corespunzătoare acestui tip de cheltuieli, prin
însumarea valorii tuturor tipurilor de lucrări.
Indicele de creşete a preţului categoriei de lucrări la nivel de cheltuieli directe, se
determină făcând raportul dintre valoarea cheltuielilor directe din perioada curentă (trim.III) la
valoarea cheltuielilor directe din perioada de bază (trim.I).
În acelaşi mod se determină şi pentru celelalte categorii de cheltuieli (manoperă, utilaj,

transport).
5.2. Indicele de creştere a preţurilor categoriilor de lucrări la nivel de total general
Se determină identic, cu menţiunea că se iau în consideraţie pe lângă cheltuielile directe,
cheltuielile indirecte şi profitul a căror indici de creştere rămân totdeauna constanţi, respectiv
1,00. Valorile pe categorii de lucrări şi pe tipurile de lucrări aferente fiecărei categorie de
lucrare cuprinsă la obiectivele de construcţii analizate şi prezentate în tabelele de mai jos
sunt extrase din devizele pe categorii de lucrări ale fiecărui obiectiv de construcţie în parte
şi apar de asemenea şi în programul „Evoluţia preţurilor la obiective de construcţii”.
La categoria de lucrări „Instalaţii electrice”:
- 34 -
Concluzii
Determinarea indicilor de preţ pe total obiect se face identic cu indicii de preţ pe

categorii de lucrări aferenţi lucrărilor de construcţii şi de instalaţii pe modelul existent în
tabelul 1, unde se vor introduce indicii de preţ corespunzători categoriilor de lucrări pentru
construcţii şi instalaţii.
Indici pe categorii / tipuri de lucrări

Categorii / tipuri
Materiale Manoperă Utilaj Transport Cheltuieli Profit TOTAL II
de lucrări
indirecte
0 1 2 3 4 5 6 7
2. SUPRASTRUCTURĂ
Valori 2010 Trim I 401.231,32 208.099,01 39.225,37 21.743,59 67.029,93 36.866,46 774.195,69
Indice 1,06 1,00 1,00 1,01 1,00 1,00 1,03
Valori 2010 Trim III 425.658,34 208.099,01 39.225,37 22.004,51 67.029,93 36.866,46 798.883,62
2.1 Cofraje
Valori 2010 Trim I 26.381,71 101.754,28 28.114,04 27,04 15.627,71 8.595,24 180.500,02
Indice 1,05 1,00 1,00 1,01 1,00 1,00 1,01
Valori 2010 Trim III 27.700,79 101.754,28 28.114,04 27,36 15.627,71 8.595,24 181.819,42
2.2 Confecţionare şi montare armături pentru betoane

Valori 2010 Trim I 231.079,26 85.212,41 10.317,72 1.263,39 32.787,28 18.033,00 378.693,06
Indice 1,10 1,00 1,00 1,01 1,00 1,00 1,06
Valori 2010 Trim III 254.187,19 85.212,41 10.317,72 1.278,55 32.787,28 18.033,00 401.816,15
2.3 Turnare beton

Valori 2010 Trim I 143.770,35 21.132,32 793,61 20.453,16 18.614,94 10.238,22 215.002,61
Indice 1,00 1,00 1,00 1,01 1,00 1,00 1,00
Valori 2010 Trim III 143.770,35 21.132,32 793,61 20.698,60 18.614,94 10.238,22 215.248,05
BIBLIOGRAFIE
- 35 -
Clasificarea activităţilor din economia naţională CAEN – rev

2/2008.
HG nr.28/09.01.2008, privind aprobarea conţinutului – cadru al documentaţiei tehnico – economice aferente investiţiilor publice,
precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiectivele de investiţii şi lucrări de
intervenţii.
I.N.S. - Buletinul Statistic Lunar. I.N.S. - Buletinul Statistic de Preţuri. Jurnal officiel de I’UE, 2008.
- 36 -

Formarea Prețurilor in Construcții

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Formarea Prețurilor in Construcții

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FORMAREA PREȚURILOR ÎN CONSTRUCȚII

FORMAREA PREȚURILOR ÎN CONSTRUCȚII

Problema determinării evoluţiei preţului de deviz în construcţii a fost considerată o

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor –

În condiţiile contemporane preţul este un instrument al pieţei reprezentând cantitatea de

Teoria subiectivă a prețului. Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului

ABORDAREA SISTEMATICA A PRETURILOR

Definirea mecanismului preturilor vizeaza, in primul rand, sistemul de preturi care

Abordarea sistematica a preturilor permite identificarea conexiunilor si a interconexiunilor

FUNCŢIILE PREŢULUI ÎN ECONOMIA CONCURENŢIALĂ

Principalele funcţii ale preţului sunt:

1. Funtia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor consta in aceea ca prin

Decizia de pret se adopta tinand seama de existenta unor constrangeri monetare,

CATEGORII ȘI FORME DE PREŢURI

Diferitele preţuri ce alcătuiesc sistemul de preţuri pot fi clasificate astfel:

a) Preturile cu ridicata sunt preturile care se negociaza si la care circula produsele, in

b) Preturile cu amanuntul sunt preturile la care se desfac sau se revand populatiei

reteaua comertului cu amanuntul. Adaosul de alimentatie publica cuprins in aceste preturi se

RELATIILE DINTRE PRETURI

Interdependentele dintre preturi exprima raporturile complexe dintre nivelul diferitelor

STABILIREA PRETURILOR. PRINCIPALELE METODE DE STABILIRE A

Stabilirea preturilor prin concurenta

FORMAREA PREȚURILOR IN ECONOMIA DE PIAȚĂ

 Formarea pretului pe piata cu concurenta perfecta

e) La cresterea egala a cererii si a ofertei si la scaderea egala a cererii si a ofertei, pretul

 Formarea preturilor in conditiile monopolului

 Formarea preturilor pe piata cu concurenta monopolistica

 Formarea preturilor in situatia oligopolului

Interdependenta firmelor din ramura reprezinta caracteristica ce deosebeste fundamental

Statul si preturile in economia de piata

METODE DE STABILIRE A PRETURILOR IN FUNCTIE DE PRETURILE

Metodele de stabilire a preturilor se folosesc, in general, pentru fundamentarea preturilor

Metode de stabilire a preturilor pornind de la preturile practicate de concurenta

Principalele metode de stabilire a preturilor prin raportare la preturilor concurentilor sunt:

Etape specifice in efectuarea calculelor sunt:

2. Metoda coeficientului comun

3. Metoda coeficientului comun ideal

4. Metoda coeficientilor si importantei parametrilor

5. Metoda coeficientilor si influentei prametrilor

METODE DE STABILIRE A PRETURILOR PE BAZA DE COSTURI

Conduita intreprinderii in materie de preturi este dictata, in principal, de integrarea datelor

Desi nivelul costului de productie este in exclusivitate o componenta a politicii

ACTUALIZAREA COSTURILOR DE PRODUCTIE SUB INFLUENTA FACTORILOR

Activitatea curenta privind stabilirea preturilor pe baza costurilor de productie se rezuma,

Costul total se calculeaza, pe articole de calculatie, dupa urmatoarea relatie:

STRATEGII DE FUNDAMENTARE A PRETURILOR PE BAZA COSTURILOR

Fundamentarea preturilor pe baza costurilor de productie implica adoptarea unor strategii

maximizarea profitului pe termen scurt trebuie imbinata cu realizarea celorlalte obiective

FUNDAMENTAREA PRETURILOR LA PRODUSELE NOI

CORELAREA PRETURILOR SI CARACTERISTICILE PRETULUI ETALON

In fundamentarea preturilor trebuie avute in vedere raporturile de interdependenta si

a. O etapa tehnica, de determinare a nivelului si proportiilor dintre preturile produselor noi si

PARTICULARITATILE FORMARII PRETURILOR IN CONSTRUCTII -MONTAJ

In constructii montaj particularitatile sunt:

 volumul mare al lucrarilor de constructii si varietatea obiectivelor de investitii;

Se utilizeaza urmatoarele preturi:

I. preturi pe articole de deviz:

II. pretul de deviz pe categorii de lucrari:

Pretul de deviz pe categorii de lucrari se elaboreaza pe baza antemasuratorilor si cuprinde

Capitolul 4. Profitul constructorului se calculeraza prin aplicarea unei rate de rentabilitate la

III. pretul de deviz pe obiecte de constructii, se stabileste prin insumarea preturilor pe

IV. pretul de deviz al obiectului de constructie – reflecta intregul volum de cheltuieli

Devizul general se structureaza pe trei parti: