Sunteți pe pagina 1din 138

AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI

DICŢI0NAR 0NOMASTIC CREŞTIN


repere etimologice şi martirologice
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI (n. 6 iunie 1936, Braşov)
Aurelia Bălan-Mihailovici
Licenţiată a Facultăţii de Limbă şi Literatură Română a Universităţii Bucureşti
(1960);
Cercetător ştiinţific principal la lnstitutul de Lingvistică „Iorgu lordan" al Aca-
demieiRomâne(1962-1990);
Cercetător ştiinţific principal la lnstitutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Secţia Curri-
cula(1990-1994);
Doctor în istorie - bizantinologie - la Facultatea de lstorie a Universităţii Bu-
cureşti (2000); DICŢIONAR
În prezent, cadru didactic al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir" din
Bucueşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, unde predă două cursuri: /s/o-
ria culturii şi civilizaţiei creştine sti Noţini de terminologie şi neologie.,
ONOMASTIC
A participat şi a susţinut conferinţe la colocvii şi simpozioane ştiinţifice în ţară
şi în străinătate, ca invitată a Universităţii din Aarhus -Institut d'Etudes Romanes
-Danemarca (1988,1989);
CREŞTN
A beneficiat de o bursă DAAD a Universităţii „Albert - Ludwigs - Universi-
tat", Freiburg (1988);
A fost invit`ată pentru studiu şi documentare la „Ostkirchliches lnstitut" din Re-
repere etimologice şi maytirologice
gensburg(1996);
A publicat peste 250 de articole în reviste de specialitate şi de cultură, în ţară şi
în străinătate;
A colaborat la ediţia jubiliară a Bj.b/z.ez. de /c} B#c#reş/z. (1688), reeditată cu
transliterare în 1988, lucrare ce a fost premiată de Academia Română (1991 );
În calitate de redactor la Dz.c/j.o#c}r#/ /!.mbz.;. roma#e (DLR), a primit premiul
Academiei Române „Timotei Cipariu" pentru tomul cu litera S ( 1998);
A editat cartea Urc] cc7re z/cj.c7e, autoare Olga Greceanu, ediţie princeps, cu note
şi comentarii (Editura „Curtea Veche", 2000);
Este a;"ioa.re a. vo+"me+or.. Lingvistică şi istorie în studiul vocabularului medie~
vc}/ro7nâ#e§c(Ţerm!.7Î.9/ogJ.esocJ.c}/G/,tezădedoctorat,tipărităcutitlulPoc7r/ăspre
„ Sc}#c/#cr"/ " /;`#6z.Z. r°o-mtâ#e (Editura Minerva, 2001 ), premiată de Secţia de lsto-
rie a Academiei Române ®remiul „George Bariţiu", 2003); Jsforz.cr c#//z/rj.z. ş;. cz.v7.-
/j.zc]/;.G;. creşfz.ne (Editura Oscar Print, 2000, ediţia a lI-a, 2002, ediţia a llI-a, 2004,
ediţia a IV-a, 2006); rczrci S/an/ă z^77 cr##/ 2000 (Editura Paideia, 2001); Pe/erz.#c7/.
în Ţara Sf lântă -Anul 2000 (Edi"ra, Pa,na,ghia,, 2006)., Dicţionar Onomastic Creş-
tin (Edjihira Minerva, 2005)., Despre viaţa cuvintelor şi problemele terminologiei
actuale(Btii"ra,Osca.rPr.T",200}).,Înţelepciuneaceaînvăţătoareatoatăvirtutea
sau Ecc/esj'c7S/j.c#/ (ms. 4389 al Bibliotecii Academiei Române, cca 1660). Ediţie
critică, studiu, glosar şi indice de cuvinte (Editura Sinergii, 2005).
Zilpaăx~
Bucureşti
Prefaţă
Redactori:EugeniaPetre,Diana-CristinaVlad

Coperta:MonaVelciov icţionarul pe care Aurelia Bălan-Mihailovici, reputat filolog şi experi-

Ilustraţiacopertei:Hrj.smow,Biertan,judeţulSibiu,secolulalIV-1ea,
D mentat lexicograf, îl oferă.specialiştilor şi publicului larg, într-o versiune
revizuită şi adăugită, reprezintă o contribuţie esenţială la cunoaşterea unui dome-
şiinscripţiipeamforeromano-bizantine, niu interdisciplinar care a stâmit interesul atât al istoricilor, cât şi al filologilor:
Slăveni,judeţulOlt
onomastica. Lucrare de mari propo#ii prin amploarea documentării şi a prezen-
tării materialului antroponimic, Dj.c/J.o#czr o#omcrs/j.c creş/z.7Î este cea mai recentă
operă lexicografică dedicată numelor proprii de persoană româneşti.
Antroponimia, în general, şi cea românească, în special, au făcut obiectul unor
studii monografice, al unor cercetări aplicate, precum şi al untyr lucrări lexico-
grafice de amploare, care situează onomastica românească, în plan european, în
avangarda acestei discipline ştiinţifi6e. Din păcate, după o lungă perioadă de maL
terialism şi ateism afişat, ceea ce lipseşte încă cercetării ştiinţifice onomastice ro-
mâneşti este perspectiva religioasă, fimdamentală pentm înţelegerea istoriei. nu-
melor de persoană. Asemenea tuturor sistemelor denominative europene, numele
de persoană româneşti s-au constituit şi s-au dezvoltat prin creştinism, în legătură
cu Sfânta Taină a Botezului. Mărturisire a credinţei întru Hristos, botezul confe-
ră noului născut o identitate nouă, creştină, simbolizată de un nume (#%me/e cJe
ZJo/Gz) care îl va însoţi pe om dincolo de moarte, ca nume de pomenire a sufletu-
lui său. Partea rugăciunii liturgice „Pomeneşte, Doamne, pe fiecare după numele
©EdituraSophia,pentruprezentqediţie său... " exprimă admirabil puterea sfântă a numelui de a evoca şi de a reprezenta
fiinţa noastră în relaţia cu Dumnezeu. Numele creştinului nu este ales la întâmpla-
re, ci cu gândul la mila Dumnezeiască ocrotitoare. Esenţa onomasticii creştine es-
te devoţională, realizată prin nume teoforice, nume biblice şi hagiografice, nume
de sărbători religioase etc., înscrise în calendarele bisericeşti, primele inventare
de referinţă în acest domeniu.
DescriereaCIPaBiblioteciiNaţionaleaRomâniei Este marele merit al Dz.c/!.o#crr#% o7eo77!crsf!.c creşfz.72, realizat cu muncă şi dă-
BĂLAN-MIHAILOVICI,AURELIA ruire de Aurelia Bălan-Mihailovici, de a sublinia rolul primordial al creştiiiismu-
Dicţionaronomasticcreştin:repereetimologiceşimartirologice/ lui în fixarea tradiţiei onomastice la români. Argumentarea erudită a etimologiei
AureliaBălan-Mihailovici.-Ed.a2-a,rev.-Bucureşti: numelor r6ligioase, prezentarea ami)lă a circulaţiei numelui în lumea creştină prin
Editura Sophia, 2009 menţionarea celor mai de seamă purtători ai numelui: sfinţi, martiri, personalităţi
Biblio8r. ecleziastice etc., precum şi infomaţiile calendaristice asupra sărbătoririi în bise-
Index. rică a marilor nume ale creştinătăţri reprezintă o noutate în lexicografia onomas-
ISBN978-973-136-127-7
tică românească, o completare necesară a cunoaşterii istoriei numelor purtate de
români.
811.135.1'373.231:281.95

5
pREFAŢĂ
PREFAŢĂ

Un alt merit al 1ucrării îl constituie, pe aceeaşi linie, relevarea unităţii patri- asalvatdeladispariţieoseriedenumeromane,cărorale-afostredatăftmcţiade-
moniului onomasticii religioase atât în tradiţia bisericească occidentală, cât şi în nominativă,reconstrujndu-leoaltătradiţie,canumecreştine.
cea orientală. Inventarul numelor de botez, transferat şi fixat administrativ în cor- BogatulmaterialdenumereligioasetratateîndicţionarulAurelieiBălan-Mi-
pusul numelor de familie, indică la toate popoarele europene, dar mai ales la cele hailoviciincludeşinumeroasenumepropriiformatedelanumecomune:ebrai-
romanice, constituirea unui sistem de denominaţie personală prin creştinare, ulte- ce,latine,greceşti,alcărorsens,devenittransparentprinrâvnaetimologiei,poate
rior consolidat sub influenţa dominantă a Bisericii Catolice, respectiv, Ortodoxe.
Fondul european de nume personale este predominant religios, în pofida concu- #i::ţe:aQa&:ee.geenrne=pancaeasat=răna=.e_i?Ţr:.U+ăiă€r-#t-Şi=rr:ţ=+c:.V#&G#Fgd:ng#e%&btîe.
blice,camcondenseazăexpresiiteoforice„purtătoarealuiDumnezeu",deprea-
renţei numelor laice, cele mai multe conjuncturale, supuse modei sau influenţelor mărireanume|uişiaacţiunilorsale,detipul:j4tJrc7m<ebr.A6m%„tatăleste
exteme. Într-o deplină similitudine cu religia care le-a creat, numele creştine sunt înălţat,mărit";Dc!#z.e/<ebr.D4i#z.#„tatălestejudecător",/oo#<ebr./ocĂc}#cr#
unificatoare, reprezentând de timpuiu unul dintre primele fenomene de globali- '.#hg=e"br:*#klh%:,.:fna.:;ri^e-,=:i5:ffa_ihi.iJeiS^:=i€:s:8%:#.,
zare. Prin filiera creştină, nume de diferite provenienţe: ebraice, greceşti, roma- A4%#<ebr.A4%%'e/„cine-icaDumnezeu?";JOSz/<ebr.yoJepĂ„Dumnezeua
ne, persane, germanice, slave etc. se reunesc pe acelaşi spaţiu, în aceeaşi tradiţie adăugat"etc.seregăsescnumemetaforiceaugurale:S;.meo#<ebr.SĂz.7%eo#„as-
onomastică, proliferând într-un mare număr de vari;nte rezultate din adaptarea cultare",r4%<ebr.fzlcr##c}Ă„îndurare,bunăvoinţă"etc.Laacesteaseadaugă
lor lingvistică distinctă. numegreceştideprovenienţălaică,consacratedemariimartiriaicredinţeidela
0 altă idee preţioasă pe care o impune şi o argumentează vastul material do- sfârşitulsec.alllI-leaŞiînceputulsec.alIV-1ea,înscrişiînrândulcelormaiîn-
cumentar al dicţionarului de faţă este cea a continuităţii onomastice, asigurate de semnaţisfinţiaicreştinătăţii,maialesaitradiţieiortodoxe:yzstk<gr.j}a$7'/ez.oS
existenţa unui fond principal de nume creştine care se perpetuează de la o epocă
la alta, reînnoindu-se prin prestigiul religios al unora dintre purtătorii numelui. Şr%r°.aîaos.at=guns+::^:#-=r#..:`:+g^e:gTţ_e_o,r5i;.-=i€.^r.:.ăi:ăr^ăhi:Usb:eg:%obr%'s[::+°uS.
cş:ă,taoors::DP.ă.=Î,:,'_"1uî,agricult-or"-,Nico,aoe-iNt=kâ,ăăs-v,=t:â._niskLăog:,Oar,%Si:':#
Fomele onomastice ebraice din Vechiul şi din Noul Testamept (numele biblice), şi ,c,os „popor„).
redate ^m variantă grecească sau latină, prin traducerea textelor sfinte în cele două Dealtfel,conservareaunorcognomenelatineşirăspândirealorcanumecreş-
limbi, alcătuiesc nucleul primului inventar de nume religioase, introdus pe filieră tine,fi.ecventeîninventarulonomasticreligios,aufostmotivatedetransparen-
bisericească, cărturăr?ască. Odată cu răspândirea creştinismului, începe cea de a ţalorlexicală,caresugeravirtuţisaudezideratecreştine:Cwd*Ccze/eLg/z.%
doua viaţă a numelor din cărţile sfinte: ele vor fi purtate de un şir nesfârşit de cre- Des#`enrinu`S`::+e`l.ix:^F.e.lji:i_anu:,.riaxim;-s:-i;;;e-;;i;;s:.ţ;;;e-n%',"#tst'a;;.
dincioşi, dintre care unii, prin credinţa, râvna şi faptele lor, vor spori faima iniţia- Dinpunctuldevederealffecvenţeionomastice,nucleulsistemuluidenume
1ă a numelui. Astfel, regăsim, în onomastica românească, ca în toate ariile europe- creştineesteconstituitdinpuţinefome,intenscirculate,carecorespundimpor-
ne, nume\le patriarhilor biblici: 4vrczm, Jscrc, ale profeţilor: Jerem!.c}, Dc}#z'e/, J/j.G, tanţeişisemnificaţieisfinţilorcelebraţiprinnume.Nutoateformelereligioaseau
dar,\ cu precădere, numele din Noul Testament, cele ale ale arhanghelilor: A4jĂczz./, avut aceeaşi răspândire. De timpuriu, aria occidentală a creştinismului din lm-
GczZ)r!.e/, Rcr/c}e/ etc., ale apostolilor lui Hristos: Pefr%, Jocz#, Jc7co6 etc., ale evan- periulRomandeApussedespartedeariaorientalăcucentrullaConstantinopol.
gheliştilor: Mc7rccf, A4lcr/ez., L#ccr, numele simbolic al lui` Mesia: Emcr72#e/, precum Tradiţiadenominaţieicreştinesevadiviza^mcetulcuîncetul.Preferinţapentru
şi cele ale sfintelor mde ale Mântuitorului: Josz# Ă4crrz.c}, Joc!c%z.7#, 4#cr, E/z.scrbe/c} numele creştine de fomă latină deosebeşte onomastica religioasă apuseană de
etc., toate reprezentând o mărturisire de credinţă în Dumnezeu. Atestarea acestor cearăsăriteană,carev@cultivanumelereligioasedeformăgreacă.Dupădespăr-
nume la numeroşi sfinţi şi martiri din diferite epoci istorice confirmă continuita- ţireaoficialăabisericiideritromandeceaderitortodoxînanul1054,aceastădi-
tea onomasticii creştine, reconsolidată de uimitoarele pilde creştineşti întrupate în vizareseaccentuează,iar,maitârziu,chiarseoficializează.Separareacelordouă
aceste nume. Autoarea Dz.c/!.o77c}r#% o73omc}s'/z.c c7ieş/z.# oferă informaţii enciclo- tradiţiionomasticereligioasevaaveadreptconsecinţămultiplicareaşidiversifi-
pedice preţioase atât despre nume, cât şi despre succesivii săi purtători, relevând careanumelordepersoană,carevorcirculaînvarianteparalele,uneoripeacelaşi
adevărata semnificaţie a onomasticii religioase. terţtN°]*:SÂUF-Î\C.^:=P_r_:bează?ş±Pi:ţion-;;til-;n:;::;;::r%;i::.
Prezentarea amplă a circulaţiei numelor în creştinătatea apuseană şi orientală Nuîntâmplător,celemaivechiatestărialenumelordepersoanăromâneştiîn
pune în lumină un fenomen interesant al istoriei limbii: conservarea şi continui- documentelebizantinealesec.alXI-1ea,careconsemneazărăscoalavlahilordin
tatea, prin uz religios, a rior forme ale onomasticii latine, prenume: A4lonc%s, rz.- lmperiu(1066),suntpreponderentnumecreştine:Joc7#,%#Grz.gorz.e,jv%
berius, Tiitus stc;., "u"e gentiil±oe.. Antonius, Claudius, Iulius sto. ş± cognomerLe.. ţ:=bffi::eţ,;t)r%eQ:Ada°r:+şaî.D€tm_t:~t+e:_:L:tr,L;iă;r,--ăii;;;i`n;'#:'asuer#eu"r::,J:=:t;B
Augustinus, Candidus, Constantinus, Corneltus, Martinus eho. Şa;"sa, de a, fi Fost debotez,considerateafimoştenitedinonomasticalatinăşigreco-latină,alecăror
purtate de evanghelişti, sfinţi sau de martiri din primele veacui ale creştinismului formearatăoevoluţiefoneticăregulată:J^#c7m,J^#c7#cz,Uwm<,4#drGciS,.J^#do%

6
7
pREFAŢĂ

Î:::nM`edAr::n#esirBua:DDureaie%:jă_â_o"_r:::_-f:O:;:Z.-u_,ti,%_:J|e<neG.e.0%%:icoarî:#-
Înton<Antonius;Barbura,B?rbăr^ă>__P^a_rbn:3r^ă:Pagbnţ,ţ<BgTrebourritBu::rbNUîc<oaBraă:bNa:.

cgoeroarz:ge%:arîds?ue::;âî:?ş:l_'.rs_u΄^f_oeE`::i\;AeiăFă:es,:rie2#|#ă|Ş|ugîmoe*der:,.Sânicoară,
cora < N}.coJcm etc., caşinumelepopularetransilvăpene compuse: Sâm

Sa#%jcocrră,Sapwaparţincorpusuluidenumevechireligioase.
Cuvânt înainte
ValoareaDpar#onomcrs%creş}!.nalAurelieiBălan-Mihailovicieste
sporitădeacurateţeaşipreciziatratamentuluilexicograficalnumelordepersoană
inserate.Subacestaspect,farăîndoială,şi-aspuscuvântulexperienţalexicografi-
căaautoarei,carealucratlamaridicţionarealelimbiiromâne.Fiecarearticolde
dicţionaresteredactatpotrivitnomelorlexicograficecurente,umărindmetodo-
N u putem vorbi despre cuvinte fără să avem în minte şi în suflet duhul tu-
turor acelora care au iubit cuvintele şi au încercat să le definească „ros-
tul", „rostirea" şi „rostuirea". Iată de ce încercăm să motivăm această lucrare prin
1ogicunitarurmătoareleaspecteistorice,onomasticeşilingvistice:fimcţiadeno- evocarea câtorva gânduri ale filosofiilui Constantin Noica: „Numai în cuvintele
minativă®renume,numedefamilie,numemonahaletc.),frecvenţaşiimportanţa limbii tale se întâmplă să-ţi aminteşti de lucruri pe care nu le-ai învăţat nicioda-
numeluiînonomasticaromânească,factorulreligioscareaimpusiniţialnumele tă. Căci orice cuvânt este o uitare şi, în aproape oricare, s-au îngropat înţelesuri
respectiv,vechimeaatestatăaformelor,origineaampluargumentatăşinotaticu de care nu mai ştii. Cum altfel am putea da folosinţă vie cuvintelor?" (Constantin
acribie,uzulînsferaecleziastică,prinmenţionareafaptelorsfinţilor,martirilor, Noica, C#vcî72f z^mpre#73ă c7e§pre /iosfz.rec} romcî#ec}scG, p. 7). Dacă cuvintele obiş-
personalităţilorcareaupurtatnumele,contribuindlarăspândireasa,şiprezenta- nuite au nevoie de „folosinţă vie", cu atât mai mult prenumele, cel care reprezin-
reageneralăatuturorfomelordinfamiliaonomasticăanumelui(hipocoristice, tă identitatea, unicitatea persoanei,/z.7?/c7, în relaţia ei cu Dumnezeu şi cu semenii,
derivate etc.). unicitate pecetluită în Taina Sfântului Botez. Sfantul Botez este unic, nu se repe-
Profilulenciclopedicaldicţionaruluişimeritelesaleştiinţifice,pecarele-am tă, pentru că botezul întm Hristos este botezul cu „focul Duhului Sfânt", aşa cum
relevatînlimiteleprezentăriinoastre,suntînmăsurăsăsugerezeinteresuldeo- a spus Sf. Mare Proroc loan Botezătorul: „E-u, unul vă botez cu apă spre pocăin-
sebitpecareartrebuisă-1susciteaceastădeosebitălucrampentmdiferitelecate- ţă, dar Cel ce vine după mine este mai putemic decât mine;...Acesta vă va bote-
goriidecititori.RecomandândcălduosprimulDi.c/i"mnomast."eş#.#alrq- za cu Duh Sfânt şi cu foc" (Matei 3, 11). Valoarea botezului a fost definită pentm
mânilor,îmiexprim^mcredereacăaceastălucrarevafiapreciată,dupăcummeri- totdeauna de lisus, în momentul convorbirii cu Nicodim, cel care nu putea să în-
tă, de specialişti şi de publicu[ [arg. pro/ c„.w dr. Domw}ţa romescw ţeleagă semnificaţia „naşterii din nou", pentm a avea calea deschisă spre Împără-
ţia cerească: „Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva
dinapăşidinDuh,nuvaputeasăintreînÎmpărăţialuiDumnezeu"(Ioan3,5).La
această „naştere din nou" copilul primeşte două nume: pe cel al lui Hristos, adică
cel de „creştin", fiindcă toţi „câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbră-
cat" (Galateni 3, 27) iar cel de-al doilea, foarte important, este prenumele ales de
părinţi sau de naş. Această alegere avea, după tradiţie, o noimă, adică în centrul
atenţiei stătea, în primul rând, data calendaristică a naşterii copilului, cu sfinţii
prăznuiţi în ziua respectivă, iar numele ce trebuia dat copilului era ales cu scopul
individualizării, dar şi cu cel al ocrotirii, prin puterea srantului ales ca patron. Prin
numele atribuit la botez se înţelege şi invocarea sfântului respectiv, cel ce este un
intemediar între micul creştin, în dezvoltare, şi Dumnezeu, Cel care primeşte ru-
găciunile Sfinţilor Săi. Alt criteriu era acela al moştenirii numelui de la părinţi sau
rude, ceea ce a făcut ca multe dintre numele de bot6z să devină nume de familie.
Astăzi, din cauza necunoaşterii semnificaţiilor acestor nume, necunoaştere core-
lată cu abandonarea tradiţiei, a făcut ca mulţi părinţi să recurgă la nume de spor-
tivi, actori, staruri ale cinematograiei universale etc. Criteriul alegerii numelui
este, adeseori, cel al sonorităţii. Puţini dintre cei care fac alegerea se gândesc la

9
CUVÂNT ÎNAINTE CUVÂNTÎNAINTE

semnificaţie şi la personalitatea de mâine a micuţului lor. Scopul ostenelii noastre Bisericiiîncadrulromanităţiiorientaletradiţionale,pânălaîntemeiereastatelor


a fost tocmai acesta, de a decripta cele mai multe nume cuprinse în Calendarele Bi- noiculimbănaţionalăslavă.Odatăcupătrundereascrisuluiînlimbaslavonăşi
sericii tradiţionale, deteminant prin care înţelegem cele două „Biserici creştine", acceptarea acestei limbi ca limbă liturgică şi de cult în Ţările Române, formele
cea primară şi cea care s-a desprins din ea, din Biserica Răsăritului (Orientului or- sesuprapun,farăsăputemvorbideîmprumutdinslavonăînromână,cifenome-
todox) şi cea a Apusului (Occidentului catolic). În afara numelor de sfinţi am con- nulesteinvers.CaargumentredămcâtevaversuridinimnuldeslavăînchinatFe-
siderat a fi patrimoniu onomastic creştin şi restul de nume, create pe teren româ- cioareiMaria,numitZJţc!#;.cm/c!#mfa#cre,încroată,lz./cr#J}.e/cr#%/cJ#Jc#e,cântat
nesc sau adoptate din mitologia greco-romană, care au fost acordate la botez în astăzi,înlimbalocalnicilor,înMedjugorje,zonaMostardinBosnia.Esteunsat
mod consecvent şi care, prin tradiţie, au o ffecvenţă mare. În această ediţie, spre
deosebire de prima (Editua Minerva, 2003), numele explicate sunt mult mai nu- ::r:ş#:sp:;:;::eţî:Î]p;,Î:::tîţcîucnâonsdcvu:îv;:„:,ua:teî3]::t#oeczĂn,a;Îoo,:::îî:#Şneîs;:::
meroase, deoarece am avut în vedere şi preferinţa actuală, a părinţilor, pentru nu- nimcuromc^z#şicreşfz.#,înEvulMediutimpuriu:
mele de tradiţie istorică (Radu, Vlad, Rareş, Şerban, Neagu, Mircea, Dragoş etc).
Dificultatea majoră pe care am întâmpinat-o a fost grafia extrem de variată a „Kralj ice a!zzdc/&
„Crăiasa(Regina)f#ge"./or
numelor de sfinţi, motivată lingvistic, 'dată fiind, în cazul limbii române, prezen- Kraljicepatrijarha
Crăiasa (Regina) patriarhilor
ţa filierelor greacă şi latină, la care s-au adăugat, pe rând, cea slavă sau maghia- Kralj ice proroka
Crăiasa (Regina) prorocilor
ră, dar şi inconsecvenţa transcrierii numelor în Sz.73c"c}re. Deoarece am avut în ve. Kraljice apostola
Crăiasa (Regina) apostolilor
dere şi criteriul cronologic, al vechimii şi istoriei acestor nume, am optat pentm Kralj ice mucenika
Crăiasa (Regina) mucenicilor
formele scrise sub influenţa greacă, directă, deoarece Biserica Ortodoxă Română Kialjîcepriznavalaca
Cr-aLiasa (R.egi") mărturisitorilor
a fost dintru început sub dominanta Bizanţului, a Patriarhiei din Constantinopol. Kralj ice djevica
Crăiasa (Regina) fecioarelor
După cum se ştie, /opo#z.mi.c7 şi o73o7#czs!z.cc7 sunt două componente ale istoriei lim- Kraljice sviju svetih".
Crăiasa (Regina) tuturor sfinţilor"
bii, cu un pronunţat caracter conservator, şi din această perspectivă ele pot fi so-
cotite documente de cultură şi civilizaţie creştină euopeană. 13 iunie 2008
Autoarea
Pentru a trece de barierele rigide ale oercetării lingvistice şi pentm a fi înţeles
de o categorie mai mare de utilizatori ai acestui dicţionar, pentru a asigura un grad
mai mare de accesibilitate, dar şi un interes cultural sporit, am introdus şi câteva
noţiuni de natură enciclopedică, alături de istorioarele hagiografice, care dau nu-
melui consistenţa şi puterea sfinţeniei lui.
În ceea ce priveşte etimologia, am făcut referinţă la cele două lucrări de ba-
ză, aflate în uz: Dz.cjz.o7Îcrr o72o777c7s!z.c ro77tG7! (N.A. Constantinescu) şi A4lz.că encz.-
c/opec7z.e o7?oJ7cc!sfj.că (Christian lonescu), utilizate şi comentate din perspectiva
punctului nostm de vedere, deoarece am umărit şi aici, ca în multe alte lucrări
(Poc}rfĂ sp7e „ sa77cf#cr"/ " /z.77ţbz.z. româ7?e, Editura Minerva, 2001, volum distins
cu Premiul 4ccrc7e77?z.e!. jzomG#e, 2003), demonstrarea vechimii limbii române ca
limbă romanică, cu un potenţial cultural specific culturii şi civilizaţieii europene,
păstrat nealterat până astăzi.
În uma parcugerii volumelor dedicate We/z./or Sj7%/or, toate câte au apărut
până la data publicării acestei ediţii, inclusiv materialele apărute în presă, dar Şi a
documentelor lexicografice complexe, cercetate pentm stabilirea relaţiei între nu-
me şi viaţa sfântului, dar şi a fixării fomei primare a numelui, purtat de locuitorii
celor trei provincii româneşti Şi a var'iantelor, credem că onomastica românească
este moştenitoarea directă a patrimoniului greco-latin şi izvor pentru limbile sla-
ve de răsărit. Acestea s-au dezvoltat pe trunchiul roman, creştin, al românilor sau
vlahilor din sudul Dunării, 1egaţi direct de cei din nordul Dunării, prin instituţia

10
Abrevieri

-adjectiv
- apostol
- bulgar' -ă
- Biserica Ortodoxă Română
-cuvios, - oasă
-T.oarichie Bălan, Dicţionar aghiograf ic
-Nîco\aie Moldovea;", Dicţionar biblic de ntime proprii şi
cuvinte rare
- Dicţionar explicativ al limbii române
- după Hristos
- Dicţionar al Sflnţilor Ortodocşi
-Dicţionarul limbii române (seTLZL veohe şî TLoria)
-N.A. Consta;"tinescu, Dicţionar onomastic român
- evanghelist
- expresie
- feminin
- fi8urat
- ffancez, -ă
- ge-an' -ă
- 8reacă
- italian, -ă
- înainte de Hristos
- latină
- literar,-ă
- maghiar, - ă
- masculin
- mucenic
-Chrîstiain To"escu, Mică enciclopedie onomastică
- mediogreacă
-Fel±cîa. şteţ, Mitologie greco-romană
- muceniţă
-1. Dimitriu Snagov, Doc#me#fcr jiomc7#j.cre yc7/z.ca73cz
- neogreacă

13
ABREVIERI

~D+ri+r.nDLrriiff&cou,Noulle.xj:or.?rt.ogr_afic,hermeneuticşi
-e;i;;;ătiv.Lexicul_deb?zăall:r_b~i:elene
NOEL

-IoanichieBălan,Pc!fer!.cro7%â#esc
Pat. rom.
p. ext.
pl.
pref.
p. restr.
~ prin extensie
- plual
- prefix
-prinrestricţie
A
-N.Velimirovici,ProJoc}ge/edeJo0%r!.c7ci,(1,11)
Pr. Ohrida
(', u',, ,u- -``
`ri;;;=-irir -D&rLBOHta,
Pro/oc7ge/e RomaPmJoage/e
-Benedict Ghiuş, -Threicia (I, II)

rus. -rus,-ă AARON v. Aron etern, Care a declarat că se va lepă-


_ secol
Sec. da înaintea Tatălui Său de acel ce se
ABRAAn4 v. Avram
Sf. -Sfant, Sfântă va lepăda de Dânsul înaintea oamd-
ffcbc"".-Mirceapăcurariu,S#d#o-;"m.ş!.rom4#z.
- slav'-ă ABRAHAAM v. Avram nilor" (G. "rr+rrş, Vieţile Sf tnţilor, p.
sl. 5). Pomenirea sa se face în Biserica
- Studii teologice ACACHIE, prenume răspân-
S.T. Orientală în ziua de 31 martie; d) S/
- substantiv dit în Bizanţ, cunoscut în foma gre-
subst. 4cc7cĂz'e, originar din Capadocia, cori-
suf.
- sufix cească AKcii(toc (4Ăc7kz.os/; un derivat
- sub voce ducător de oaste, centurion în armata
S.V. de la substantivul o-KOKto (a-kakia)
- turc, -ă romană, în legiunea condusă de tri-
tc. „lipsit de răutate", „bun". În perioa-
- ucrainean, -ă bunul Firri, sub împăratul Maximi-
ucr. da bizantină, prenumele a fost purtat
- Vez1 an Daia. A fost unul dintre numeroşii
V. de: a) ,4#c}ftz.os', un bun orator şi poet;
_ verb creştini care au refiizat să aducăj ertfa
vb. b) C%v. 4kcrkz.os', patriarh al Constan-
- greaca veche obligatorie'întemplulidolilor.Pentm
V8r. tinopolului; c) S/ i4ccrc%z.e A4:j7^fc/rz.-
--Vieţilesftnţilor(l,TI) credinţa în Hristos, mărturisită cu cu-
VS s;./or#/, episcop al Melitinei,i mare
_'j;-er;;i-e-ăfi;ţiior`d-epbstetotanul,dupăMinee raj, a fost .supu`s la .multe suplicii din
VSPTA propovăduitor al credinţei în Hristos,
singurul Dumnezeu, Fiu al Tatălui careaieşitnevătămat.Afostucisprin
Ceresc, mărturisire ce a rămas ates- decapitare, iar pomenirea sa se face la
tată în istorie la anul 250 sau 251, sub 7 "aji., e) Cuv. Acachie Sinaitul, a,djiăa,
foma unui dialog între el şi consulul din Muntele Sinai, amintit în Scc7rc7,
roman Marţian, în timpul împăratului lucrare a Sf. Ioan Scărarul. A fost un
Decius. Redăm un fragment din re- monah aflat într-o ascultare desăvâr-
fiizul S/ 4ccrc%z.e de a se supune vo- şită, care a adomit întm Domnul la
inţei lui Ma#ian, care îl ameninţa cu 26 noiembrie. În toate Sinax'ârele Bi-
ordinul primit de la împărat:i „Şz. G# sericilor Orientale pomenirea sa este
am ordin să nu mă lepăd de Dumne- trecută în ziua de 7 iulie; f) S/ No#/
zeul meu; dacă tu te crezi obligat a A4c. 4cc7c%j.e v. Eftimie.
te supune unui om muritor, care în Prenumele 4ccrc%!.e este atestat
curând va fi mâncarea viermilor, cu şi în onomastica românească, în for-
atât mai mult trebuie să mă supun eu ma ,4cczcĂz., ca nume de egumen, Ldar
unui Dumnezeu Atotputernic, nef init, şi în foma 4gczcĂz., prin analogie cu
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR0NOMASTICCREŞTIN

A A
din primele veacuri. Sunt atestate în pris'CZ./C7 -, Prin Care Se Cerea evreiior
4gflpo şi j4gapef. Ca nume de familie „senin"„lipsitdeprimejdii"„sigur".
latină formele ,4g%j./z.7ţ#s, 4g%!./z.j7cz, săpărăseascăRoma(FapteI8,2).S/
atestat astăzi: 4g#c%e, ,4gczcĂz.. Adjectivul devine nume propriu şi
întâlnite fi.ecvent în epoca imperială. zlcvz./c7, împreună cu soţia sa, Prisci-
e,stea+Bst&1^trLDicţionarelehagiogră~
ACGEPSIMA v. Achepsima Prenumele are la bază un substantiv 1a, l-au primit pe Sf. Apostol Pavel
jce ca nume al unor Sfinţi: a) S/ Mc.
comun, c}g#!./cz „vultur" sau „acvilă", în casa lor din Corint. L-au însoţit în
ACHEPSIMA, prenume puţin 14cĂj.7?c7z.#, cel care a trăit în Perşia, în
la care s-au adăugat suf. -j.7?%s, -!.j7cr, călătoriamisionară,poposindtoţitrei
obişnuit, fiind de origine asiriană şi timpul prigoanei celei mari de sub
sufixeadjectivaleprincaresesublinia în Efes, oraş în care activitatea apos-
putândfiapropiatdetemaprezentăîn domnia regelui Sapor cel 'Mare. S/
calitatea de excepţie a păsării, valoa- tolică a celor doi soţi este reliefată în
greaca veche, GKsooi,- (akessi-) „vin- zlcĂ7.7gc7z.7? slujea la curtea domnească
rea ei simbolică. În n4czr/z.ro/ogz.j sunt Fapte18,26-28.S/4cv;./oşisoţiasa,
decare", în sintagma c7kgs§z.-72osoS împreună cu alţi creştini, dintre care
atestate vieţile Sfinţilor şi Sfintelor cu Prîscila., .Apostoli şi muce_niăi" ai
(ctţcgoc"voooe) „care vindecă boala", sunt menţionaţi pZ.8C}SZ.e şi d4#e7#Po-
acest ţ["me.. ai) Sf t Miţă Achilina s-a BisericiiluiHristos,suntprăznuiţide
Achepgimos ar putea fi „vindecăto- c7z.s'f, ca slujitori cu o anumită pozi-
născut şi a trăit într-o familie creştină Biserica Răsăriteană la 13 februarie.
rul". Prenumele a fost atestat în Mcrr- ţie socială ce puteau influenţa, prin
şi a pătimit pentru credinţa ei în vre- Fiind socotit unul din cei şaptezeci
f!.ro/og!.%/ ce cuprinde numeroasele exemplul lor, mulţi alţi slujitori de
vieţialeSfinţilorces-aujertfitîntim- mea împăratului Diocleţian. Născu- de Apostoli,` S/ j4cvz./cz, scris şi ,4cĂz.-
la curtea regelui. Fiind umăriţi, sunt
tă în Biblos,.o cetate a Palestinei, ca /o, este pomenit şi la 14 iulie; c) S/1/
pul persecuţiei împăratului persan surprinşi într-o casă de rugăcime, le-
Sapor 11, perioadă grea pentru creş- fiică a unui demnitar, Eftolmie, este A4-j.fG .4cĂz./z.#cz s-a săvârşit în Tesalo-
gaţi şi duşi direct în faţa suveranului.
tini. Acest împărat a rămas în istorie botezată de episcopul Eftalie şi, îm- nic, după bătăile cu ciomege aplicate
Mărtuisind credinţa lor în Hristos,
ca un asasin, fiind citat în toate A4cw plinind vârsta de 15 ani, hotărăşte să de turci în anul 1764, septembrie 27,
sunt supuşi la toate supliciile aplica-
fz.ro/og!.!./e ca unul ce a ucis numeroşi slujească lui Hristos. Modul de slu- zi de pomenire în Sz.#c"c7r.
te, invariabil, Sfinţilor, cu mijloacele
preoţi şi episcopi ai Persiei: a) S/ Mc. jire se remarcă prin rugăciunea ei de Fomele româneşti mai vechi,
de tortură bineLcunoscute în epocă,
4c%epsJ.mcr, episcopul cetăţii Ani- cerere, ca Domnul să lumineze min- atestateîndocum'ente,sunt:,4c`Ăz./z.#cr,
suferinţedincareauieşitnevătămaţi.
ta (scris şi în foma Honitq, Henoita ţile tuturor fetelor de vârsta ei pentm Achila, Aculina ş:i Culina. Oda;ff± ci
Aceste minuni au făcut ca mulţi alţi
sau, în unele izvoare, Naesson), este a nu crede şi a nu jertfi idolilor celor creştinarea slavilor, formele prenu-
dregători ai cu#ii regale, printre care
bătrânul înţelept care a suferit la cei neputincioşi, care nu există, ci sunt melui pătrund şi în limbile slave prin
şi mama suveranului, să se conver-
peste 80 de ani ai săi cumplite supli- creaţii ale minţii oamenilor. În ace- intemediar grecesc: ucr. zt#/z.#cz, bg.
tească. Mama regelui şi doi curteni
cii,împreunăcuJos!/,pr6otul,,4}.fczJc!, 1aşi timp, 1e cere să vină la credinţa Akulina, tus. Akilina, Akulind, Kuj:i-
deseamă,z4/rozz.eşiE/pz.c7z/or,celdin
diaconul, Amun şi Cuv. Snandulia, fi- nouă a lui Hristos, Dumnezeul ade- #cr. De reţinut că' semnificaţia terme-
urmă fiind sfetnicul ^mpăratului, au
ind spânzuraţi cu capul în jos şi ucişi vărat, coborât din cer de la Tatăl. A nului în greaca medie şi modemă este
fost decapitaţi. S/ j4cĂz.#c7J.#, P7.gczsJ.e
cupietre,dupăobiceiurilebarbareale fost denunţată şi chemată de dregă- alta, aceea de „curat", „nepătat", „ne-
lui Sapor 11. Toţi cei cinci sunt pome- şi,47Îempoc7z.Jţaufostaruncaţiîntr-un
torul provinciei, în faţa căruia L-a prihănit", uitându-se sensul iniţial, cuptor încins, sfârşind suferinţele lor
niţi de Biserica Orientală la 3 noiem- mărturisit pe Hristos cu mult curaj. din latină, unde derivatul avea sensul în 2 noiembrie 341. Pomenirea lor se
brie; b) C#v. .4cgeps!.mc!, sihastru din Dupăsupliciilelacareafostsupusă,i pr.rm: d3 vultur, specif ic vulturului, face în Biserica Orientală la 2 noiem-
Siria, pomenit de Biserica Răsăritea- s-atăiatcapulînanul293,dupăunele „curajos", „putemic". brie;b)S/Mc.4cĂz.#c7z.#v.Agat`hon;
nă la 29 ianuarie; c) S/ Mc. 4c%epsz.- izvoare, sau în 303, după altele. Tru-
ACHIM v. Ioachim c) Sţ Mc. Achindîn v . Ce!z;gir .
maapătimitîmpreunăcuS/J§!.c7orşi
pul ei a fost înmormântat în Biblos.
-Pomen]irea,SffM-iţeAchilina^ŢnBise- Înonomasticaromânească,nume-
Z,eo77, pomenirea lor se face în Bise-
rica Orientală la 7 decembrie. ACHIMIE v. Ioachim le este atestat în variantele: 4cĂym
rica Răsăriteană are loc la 13 iunie;
d!r, Anchinida, Chindina, Acindina,
ACHILA v. Eugen b) S/ n4:c. 4cvz./cr, supranumit 4pos- ACHIMIAN v. Ioacliim
CĂ7.c7z.7Î. Ca nume de familie pot fi
fo/w/, este un iudeu creştinat care pă-
ACHILEU v. Ahile ACHINDIN, prenume explicat asociate două derivate de la rădăcină:
răseşte Roma, în urma edictului dat
dintr-un cuvânt cu valoare adj ectiva- Achinca, Achinen6o.
ACHILINA, prenume folosit de de împăratul Claudiu, în anul 49 - şi
vine în Corint împreună cu soţia sa, lă, grecescul czkz.73c7y#oS (G-KW6WoS)
creştinii din lmperiul Roman chiar ACULINA v. Acliilina

16 17
A AURELIA BALAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN A
ADA, prenume din onomastica manice cu sensul „cel făcut din lut, ADELAIDA, prenume care pro- trunde odată cu răspândirea creştinis-
românească modemă sau contempo- vine din germană, unde este tot un muluipeteritoriul1ocuitdepopulaţia
pământ". Adam, ca pfenume, se în-
rană, care poate fi explicat prin for- tâlneşte mai rar, fiind mai ffecvent ca cuvânt compus: ,4c7czJ „nobleţe" +
romanizată. Fiind un prenume purtat
ma hipocoristică a prenumelor 4c7e- nume de familie, atât în forma lui pri- n#cw.c7cr, -Ăe}.d, o fomă mai veche mai întâi de împăratul Adrian, cel ca-
la, Adelaida (M:BO) sa,n de la. Rada, mară, cât şi în numeroase derivate. re îi osândea pe creştini, nu va fi fo-
pentru sufixul -z.c7c}. Forma compu-
numele purtat de mama domnitoru- În onomastica românească: 4c7o- să care a rezultat înseamnă „ceea ce losit de creştinii din prima jumătate
1ui Radu cel Mare (DOR). Credem a sec.' al lI-1ea. Prenumele va pătrun-
mescu, Adamachi, Adamoiu, Ada- este plin de nobleţe". În calendarul
că este mult mai plauzibilă ipoteza a muţ, Adămul, Adăman, Dăman, Ada~ de în onomastica creştină prin marti-
Bisericii Romano-catolice şi în cărţi-
rii care au purtat acest nume, fie pe
treia, menţionată şi de Ch. Ionescu, ma, Dama, Damu, Dameiu, Damcea, le care au ca temă vieţile Sfinţilor şi
cale directă, fie prin foma greceas-
potrivit căreia prenumele ,4c7c! provi- Damşa, Dămiş , Dămici, Adămilă, Dă- a cuvioşilor, figurează Fer!.cj.fci zlc7e-
că Asp"vos (Adriânos), cu varianta
ne direct din ebraică, 4c7o fiind ates- mila, Dămilescu, Dămiloc, Dămocu, /c7z.c7o (931-999), fiica lui Rudolf al
Avspicwos (Andriânos). În Mczrfz.ro-
tat oa^ prenume ^\n Vechiul Testament, Dămocuţ, Adămoiu, Adămon, Dăm- lI-1ea, regele Burgundiei. Fiind creş-
/ogz.z. sunt pomeniţi mai mulţi Sfinţi
în cartea Fcrcerz.z`, în două versete: ţeni,, Adămuş, Dămuşiţa, Adamia. tină, este fiica duhovnicească a stare-
cu numele Adrian: a) S/ A41c. j4cJrz.-
.|cmeh şi-a luat două femei: nume- Frecvent ca nume de familie astăzi: ţului Odz.Jo# al Mănăstirii Cluny din
cz#, originar din Nicomidia, a trăit în
le uneia era Ada şi numele celeilalte Adam, Adamache, Adamachi, Ada- Paris. Aceasta este o ctitorie a Mănăs-
timpul marilor persecuţii ale împăra-
era Sela" (4,19) sa;". ,|sav şi-a luat mescu, Adamesteam, Adameştea- tirii Seltz-peJRin, întemeiată în 987,
tului Maximianus Galerius. Acesta a
f ;emei din f ;etele Ccmaaneilor, pe Ada, nu, Adameţ, Adamiade, Adamiloaie, unde se află şi locul de veci al 4c7e-
făcut o vizită în cetatea Nicomidiei şi
f;ataluiElonHeteul..."(36,2:).Fc):rm:a Adamoiu, Adamov, Adamovici, Ada- /c}z.c7e!., alături de cel de-al doilea soţ
a oficiat mai întâi jertfa adusă idoli-
ebraică 4c7cz% are sensul de „podoa- movschi. Adamaschi, Adamuţă. al ei, Otto cel Mare. Este pomenită în
l;r. S-a interesat de numărul creşti-
bă", „cea împodobită", „ffumuseţe", Sinaxar sa:" Onomasticoml catolic \a.
ADELA, prenume de provenienţă nilor pe cai.e trebuia să-i nimiceas-
semnificaţie prezentă în mintea vor- 16 decembrie.
gemariică sau franceză, intrat târziu că. I-au surprins în peşteri, în timp. ce
bitorilor de limbă ebraică şi atribuită, În onomastica românească, pre-
în limba română, în sec. al XIX-lea, se rugau, iar ostaşii i-au adus pe toţi
în mod conştient, fetelor la botez. numele 4c7e/czz.c7cr este întâlnit mai rar
când influenţa limbilor germană şi cei ce erau înscrişi în cartea de jude-
În onomastica românească este şi, prin influenţă gemană, în epoca
ffanceză a fost foarte putemică. Pro- cată pentru a fi osândiţi. Unul dintre
atestat în romanele sec. al XX-lea şi modemă, este frecvent.
venit din numele comun geman 4c7e/ mai marii cuiţii, cu numele 4cJrz.c773,
preluat frecvent, ca nume de botez, originar din Roma, a fost impresio-
umare a influenţei personajelor lite- „nobilime", cu corespondentul ver- ADELIDA v. Adela
bal oc7e/7? „a,înnobila", s-a impTs ca nat de numărul mare de creştini şi de
rare. Este folosit în varianta i4c7z.73cz,
ADELINDE v. Adela seninătatea cu care primeau pedeap-
fomată cu suf. -z.73cz. prenume încă din sec. al VI|-lea, cu
fome ca i4c7c7/c7, j4J%cz/c7. Există şi for- sa capitală şi s-a hotărât să fie trecut
ADINA v. Ada
ADAM, prenume bărbătesc, frec- rnelecorrLpuse,Adelindes&"Adelida. şi el pe lista condamnaţilor, deşi avea
vent în onomastica românească mai În onomastica creştină este atestat în ADRIAN, ADRIANA, prenume doar 28 de ani şi era căsătorit, de pu-
ales ca nume de familie. Vechiul sec. al VII-1ea, prin viaţa Fe7^z.cz.fez. fi.ecvente la români, ele reproduc ţin timp, cu Ncz}cz/z.cr. Şi-a dat sufle-
nume biblic, dat primului om creat [4c7e/c7, o prinţesă rierovingiană, de- nume de persoană din latină, unde tul în timp ce i se zdrobeau fluiere-
de Dumnezeu, are o explicaţie etimo- venită stareţă a Mănăstirii Sf. Iulian. au existat ambele forme: Hcrc7rz.cr72%s 1e picioarelor, chiar în prezenţa soţi-
1ogică sugerată chiar ^m cartea Fcrce- Feri.cz./c7 4c7e/cz a adomiit în Domnul ei sale, în 303 . Trupurile mucenicilor
şi HczcJr!.ci#cr. La origine, ele indicau
rz.i., prin decriptarea cuvântului ebra- în 735 şi pomenirea ei se face în Bi- locul de provenienţă, originea „de la au fost duse într-o biserică din apro-
ic c]cZĂcrwcrĂ „sol, pământ". Aceeaşi serica Occidentală la 24 decembrie. (sau)dinHadria",ffcic7rz.czfiindunto- pierea cetăţii Bizantium (scris şi Bi-
;emnificaţie o are şi vocabula om, În onomastica românească actua- zantia), unde a sfârşit şi curajoasa şi
ponim. Hcrc7rj.cr73ws însemna „cel oriL
lă, prenumele este fi.ecvent, fi.ecvenţă curata NcrfcrJz.cr, fiind înhumată lângă
păstrată din latină (Ăomo < Ăcim#5',. ginar din Hadria".
Ăet77eo 7?c}f%S „născut din pământ"), influenţată probabil şi de romanul lui Prenumele are o situaţie specia- moaştele Sfinţilor. Pomenirea S/ n4lc.
semnificaţie prezentă în limbile ro- Garabet lbrăileanu, 4c7e/cr. 1ă în limba română, deoarece el pă- 4c77`z.cz7t se face în Biserica Orientală,

19
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
A
odată cu pomenirea soţiei sale, jvcr- ia, Udre, Udrişte, Udrişti, Udreşte, în toponimia creştină datorită sensu- creştinilor, care erau scoşi din tem-
Jc7/j.cz, la 26 august; b) S/ A4c. 4c7rz.- Udriştoiu, Udriştio, Udristeciu, Hu- 1ui cuvântului, care exprimă o noţi- niţe spre a fi torturaţi public de către
c77Î, martir care a ti.ăit în Bizantium, drea, Hudrici, Hudreş, Udriu, Udri- une nouă, un concept specific creşti- guvematorul Urban, cei opt nou-ve-
în timpul împăratului Liciniu. El a în- ul, Undrea, Idrea, Edrea, Iadre, Ia- nismului, „dragostea fi.ăţească întm niţi au strigat deodată: „Şz. 7?oz. s%7?/e777
drăznit să atragă atenţia împăratului c7rcz (la istroromâni, N.A. Constan- dragostea lui lisus Hristos". La baza creş/z.7€z../" La această declaraţie, veni-
că prigoana împotriva creştinilor es- timescu, DOB:), Edrici, Idriciu, numelui se află substantivul comun tă din partea unor tineri viguroşi şi de
te zadamică şi aduce multe pierderi Iadriciu, Idriceanul. grecesc ctyG7rTi (agape) „dragoste", condiţie socială bună, guvematorul
amatei şi lmperiului. Pentm această „bucurie duhovnicească, spirituală". a refiJ.zat maltratarea lor, ferecându-i
AFIAN v. Edesie
cutezanţă a fost supus tuturor suplici- Numele este atestat în inscripţiile din în temniţă şi dându-le timp spi`e a. se
ilor şi în cele din umă a fost decapi- AFRODISIE v. Macrovie sec. al lI-lea, fie în cele de la Roma, răzgândi. Aceştia nu au cedat nici în
tat. Fratele său, Domezz.G, a luat trupul fie în cele din bazinul mediterane- faţa darurilor oferite, nici în faţa su-
AFRODITA, prenume modem,
şi l-a înhumat în oraşul Arghiropole, ean şi din Scythia Minor, în fomele pliciilor, ci L-au mărturisit pe Hrist6s
împrumutat direct .din mitologia
unde se aflau şi moaştele S/ .4c7rz.cz# şi greceşti Ayci7rr\ (Agâpe), AyGmitos cu mai mare fo#ă, ceea ce a dus la pe-
greacă. 4/roc7z.fcz era socotită cea mai
ale Nataliei, precum şi ale S/ 4pos- (Agapet6s), Aycmoc (Agâpios), fapt deapsa supremă, tăiei.ea capetelor în
fi"noasă zeiţă şi de aceea este consi-
fo/ Sfcz/2z.e, întâiul episcop al cetăţii ce explică şi pătrunderea în O#o7#czs'- aceeaşi zi, la 15 martie, zi de pomeni-
derată simbolul frumuseţii feminine.
Bizanţului. În Sz.7?czxc7re este trecu- /!.co7zcj/ creş#73 prin cultul unor martiri re în Biserica Răsăriteană a celor opt
După conţinutul semantic al nume-
tă pomenirea Sfântului la 17 aprilie, lui grecesc ctppo5 (âffos) „spumă", şi martire. Cele două fome, 4gc}pj.e, Sfinţi; d) S/ A4:c. 4gc7pz.e v. Agapion;
cea din 26 august fiind o eroare; c) S/ masculin şi 4gcrpz.cz, feminin, vor cu- e) S/ A4c. j4gczpz.e v. Basarab; D S/
avem o explicaţie etimologică de na-
Mc. Adrian şi Evul, sciLs şi Eubul, tm noaşte o seamă de variante ca: 4gcrpj, Mc. Agapie v. "motei., g) Sff Miţă
tură mitologică, „naşterea ei din spu-
venit în Cezareea Palestinei, în 309, Agapiţa, Gapia, Agaf ia, Gaf ia, Aga- j4gcpz.s v. Sofia.
ma mării". La romani, 4/roc7z.fcz este
în timpul persecuţiilor lui Diocleţi- identificată cu 7re7Î#s sau ye7?ercz. Nu /c}, Gc}fle, înregistrate ^m limba veche În onomastica românească, pre-
an. Scopul mărturisit al călătoriei lor întâlnim acest prenume în Sz.7tc#c7rG ca fome comune Bisericii Orientale, numele 4gc}pz.e a fost purtat şi de un
era acela de a-L cunoaşte pe Hristos sau în calendarele creştine din cau- ele fiind prenume ale Sfinţilor muce- monah care a ctitorit mănăstirea ce-i
din relatarea directă a mărturisitori- za simbolului termenului. Prenume- nici şi muceniţe: a) S/ A4l-z'/G 4gc7pz.
poartă numele, 4gczpz.cz. Alte varian-
lor Lui. Guvematorul Palestinei, Fi`r- 1e este preluat direct din prenumele (scris şi z4gc%cz) din Tesalonic, cu po- te ale prenumelui: j4gczpz.esc#, Gcr-
milian, porunceşte să fie aduşi înain- menire în Biserica Răsăriteană la 16
grecesc AppoştTii (Affodite), un hi- pie, Găpia, Agapin, Agachi, Agachie,
tea sa spre a le hotărî pedeapsa. După aprilie v. Irina; b) S/ A4:c. 4gcrpz.e, fiul 4gc}c%e. Azi, ca nume de familie:
pocoristic pentru Appo (Afro). Sub
ce au fost supuşi torturii, au fost stră- influenţa mitologiei, acest nume a lui Eustaţiu şi al S/ reopz.s/cz, cu po- Agape, Agapescu, Agapi, Agapiade,
fost dat la botez şi fetelor creştine, re- menire la 20 septembrie v. Eustaţiu; Agapian, Agapie, Agapin, Agapiu.
punşi de sabie. Biserica Răsăriteană
îi pomeneşte la 3 februarie. ţinându-se din semantica termenului c) S/ A4c. 4gczpz.e, originar din Gaza,
În.onomastica românească, pre- doar simbolul fiumuseţii. cel care a trăit în vremea împăratului AGAPI0N, prenum; atestat în
numele Adrian, Adriana este foar- În onomastica românească este în- Diocleţian. A făgăduit, împreună cu Martirologii, cu o fiorrriă, oa,re fa.ce
te răspândit, atestat şi în documente- tâlnit mai ales în perioada modemă, alţi şapte tineri (rz.mo/cz% cel din Pont parte din familia de cuvinte c.e are la
le provenite din cancelaria lui Ştefan la baza răspândirii lui stând influenţa şi P/z.sz.%, apoi alţi doi bărbaţi cu nu- bază rădăciha Ayct7tŢi (Agape) şi se
cel Mare, unde întâlnim variante de exercitată de simbolul numelui. mele 4/€xc!73c7r#, originari din Egipt, explică direct din foma prenume-
vechepro"nţare..Adrian,Adriieana, jţomz./ din Diospolis, şi alţi doi cu nu- lui gr. AyG7ţtaw (Agapion). În Sz.#cr-
AFTIRA v. Estera
Adriiena, Adriicma, Adreiana, An- meleDz.o»z.s'z.e,uriiildinTripolisulFe- xc}r este menţionat S/ A4lc. t4gc}pz.o7e,
driicm, Andriiana, Andrian, Andre- AFTONIE v. Achindin niciei, iar cel de-al doilea din Egipt) cel care a suferit şi a primit cununa
z.cz72 (prin contaminare cu Andrei); să nu înceteze propovăduirea Ei;c}7?- muceniciei împreună cu S/ A4c. Sz.Sz.-
AFTONOM v. Avtonom
Udre <Lîi*. gr. Amdrianus), Udrie, În- gĂe/z.ez., indiferent de caznele şi moar- #z.e şi S/ A4lc. 4gc}pz.e în ziua de 22 no-
drea, Udrea, Udrescu, Udrica, Udre- AGAPIE, AGAPIA, prenume tea cu care vor fi ameninţaţi. Ajunşi iembrie, zi de pomenire a lor în Bise-
can, Udriţa, Udroiu, Udroae, Dro- ffecvente . atât ^m onomastica, cât şi în Cezareea Palestinei, în mijlocul rica Orientală.
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
A DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
În onomastica românească veche, sică greacă (Homer, Tucidide, Plu- Diocleţian. După mai multe judecări
poet atenian, contemporan cu Eui-
prenumele este întâlnit într-o formă tarh şi Xenofon). Prenumele a fost
pide. Semantic este legat de adjecti- Şi întemniţări, în care erau amenin-
rezultată prin contaminare. cu 4p!.o# de timpuriu atestat şi la creştini, în vul grecesc GyG0o€ (agâthos) „bun", ţaţi cu moartea dacă nu vor înceta a-L
şi Pz.o#z.e, aşa încât sunt înregistrate şi toată aria Bisericii primare, datorită
„preţios". Prenumele este comun propovădui pe Hristos, au fost supuşi
ţome ca,.. Poni, Ponea. Prezenţei lui în o#omc}S/!.cocz77e Sau mai multor martiri: a)' S/ j`4lc. 4gc7- chinurilor şi în cele din urmă aruncaţi
Sinaxare. ah Sff M-iţă Agatha, orig}+ /c)#, cunoscut şi cu numele hipoco- în mare, după ce au fost legaţi cu bu-
AGAPIS v. Agapie nară din Sicilia, cetatea Palemo, a ristic Agatonic (Agaton + suf. -ic)> căţi masive de piatră, spre a se scu-
trăit în timpul persecuţiilor împăratu- atestat în limba greacă, AyotooviKoS fimda mai repede. Pomenirea lor în
AGAPIT, prenume provenit din
lui Decius, când în Sicilia era guver- Biserica Orientală are loc la 5 aprilie;
gr. Aycwriito€ (Agap6tos) „iubit", (Agathonik6s), martir din Nicomi-
nator Quintilianus. Acesta a poruncit dia, cel care 1-a creştinat pe princi- e) Sft Mc. Agatanghel, "me co"ţms
„stimat", atestat şi în varianta 4gcz-
ca ftumoasa şi curata 4gc}/Ăcr să fie
pef, în Moldova. În S!.#czxcw sunt tre- pele cetăţii şi care va fi pedepsit cu din t4gc7/ + j473gĂe/, însemnând „în-
adusă în Catania, spre a fi constrân- exilul. A fost dus mai întâi în Tra-
cuţi mai mulţi martiri cu acest nume: ger bun". Sf. Agatanghcl este origi-
să să renuriţe la credinţa în Hristos,
a) S/ A4lc. 4gc7pz./, originar din Capa- cia, apoi în Bizanţ şi Seleucia, unde nar din Roma, unde a fost botezat de
scop pentm care s-au folosit toate` va fi decapitat, împreună cu creşti-
docia, episcop al cetăţii Sinade (Fri- episcopul Sf. Clement al Ancirei Ga-
mijloacele de tortură specifice epo- nii pe care i-a convertit, dintre care 1atei (Ankara), trimis la Roma spre
gia), cel ce a trăit în timpul domniilor cii. După multe suplicii, Sfânta trece
lui Diocleţian şi Maximian şi a săvâr- au fost amintiţi : rGoprepz.e, 4 cĂz.77c7z.72 a întări comunitatea creştină, supusă
la Domnul în temniţa din Catania pe
şi Severz.cr#. Ex6cuţia a avut loc sub terorii dezlănţuite de prigonitorii Di-
şit multe minuni, fiind dăruit cu da- 5 februarie 251, zi de pomenire a S/
rul vindecării oamenilor, dar şi a ani- supravegherea lui Eutolmiu, trimisul ocleţian şi Maximian. Cei doi măr-
4gcrf%cz în Bisericile Orientală şi Oc-
malelor bolnave. S-a săvârşit la 18 împăratului Diocleţian. Sfinţii amin- turisitori sunt prinşi şi închişi spre a
cidentală; b) S/ A4l-;ţă 4gcr/z.cr, fecioa-
februarie, zi de pomenire a Sfântului tiţi se pomenesc în Biserica Orientală fi judecaţi în cetatea natală. S/ 4gcr-
ră din Nicomidia, s-a săvârşit prin
în Biserica Răsăriteană; b) S/ j4gczpz./, la 22 august; b) S/ J`4-z./G j4gcJ/o#z.ccr /c}#gĂe/ nu concepe despă#irea sa de
foc împreună cu preotul Glicherie în
ierarh şi episcop sau papă al Romei (4gcrfo77 + suf. -z.ccz), scris şi Agc7fo- Sf. Clement şi pleacă, în ascuns, cu
28 decembrie, zi de pomeriire.
în 536 d.Hr. Se pomeneşte în Biserica 72z.ce, muceniţă ce a pătimit împreu- acesta la Ancira, unde au fost prinşi
În onomastica românească, nu-
Răsăriteană la 17 aprilie. , nă cu ffatele ei, Pczpz./, diacon al S/ şi duşi direct în faţa guvematorului
mele este atestat`irir-nuri6roase vari-
În onomastica românească, nu- Cc7rp, episcop de Triara, cel care a Lucius, cel care îi va supune la nume-
ante, ceea ce demonstrează vechimea
mele este atestat în Moldova; a se ve- primit martiriul în Pergam, în zile- roase schingiuiri din care vor scăpa
+ui:. Agatha, Gatha, Agafta, Gafta,
dea S/%c7!.!. ş!. c7oc#me#fe, colecţia lui
le împăi.atului Decius. Sfânta a fost nevătămaţi şi vor aduce, prin aceas-
Gafitea, Gaftiţa, Agafia, Gafia, Aga-
Nicolae lorga, vol. XXVI. ucisă împreună cu episcopul Cc}rp tă smerită răbdare victorioasă, foarte
ha, Gaha, Agata, Gata, Gătin, Aga-
şi cu un slujitor al 1ui, numit j4gc!~ multe suflete la noua credinţă. În cele
thiea, Agatiia, Gatia, Agaf tia, Gaf tia,
AGATA v. Agatha foc7or. Acest nume este fomat din din umă se recurge la sabie şi sunt
Agafia, Ogafia, Agafiţa, Gcftţa, Ga-
AyG0o(v), Agatho(n) + 8a)pov (do- decapitaţi în ziua de 23 ianuarie, zi de
AGATHA, prenume feminin, fia, Gafie, Gaftuţa, Agahia, Ahahiia, ron) „dar" adică „dar bun", „dar fru-
Gahia, Gahie, Gahiţa, Gafie, Gasie, pomenire a celor doi Sfinţi în Biseri-
provenit dintr-un prenume arhaic mos", „preţios" v. Carp; c) S/ A4c. czL Or±ental-a., D Sff M-iţă Agatoclia,
grecesc Aycioii şi Aycio"s (Agathe Haf ie, Hahie, Hahica, Af ia. DeH.Na:he
Agc}focJor v. Elpis; d) S/ Ă4lc. j4gc}- originară din Adrianopol, căreia i s-a
Şi Agathias), forme ce au la bază ad- c;M s"flxe.. Agaf lna, Gaf tna, Agaf tina,
/opod, nume compus din Agczţ%o(n) tumat jar pe gât, săvârşindu-se la 17
jectivul gr. c4yciooG, Ti, ov (agath6s, -e,
Gaf tina, Agaf incu, Gaf tncu, Gaf iencu,
„bun" + 7[o6(t) (podi) „picior". Acest septembrie, zi de pomenire a ei în BiN
-on), cu sensul de „bun", „preţios". Gaf ienco , Gătin.
Sfânt este amintit în Pro/oczge c; di- serica Răsăriteană,
De aici numele pietrei sehipreţioase În onomastica românească veche,
AGATHODOR v. Agathon acon în Biserica din Tesalonic, unde
agată, a:hestst ^+n Vechiul Testament.. slujea împreună cu reoc/#/, 1ectorul sunt înregistrate multe variante de-
„În rândul al treilea: un opal, o aga- AGATHON, nume provenit din sau ceteţul (termen slavon), amân- rivate de la Agc}fĂo# şi AgcyrĂo7i!'€.'
tă şi un ametist" (leşLrea 28, 19). Ca foma gr. Ayotocw (Agâthon) „fiul doi prigoniţi de Faustin, guvemato- Agaton, Agatona, Gatona, Agdfton,
prenume este întâlnit în literatura cla- lui Priam" şi nume al unui mare rul cetăţii, aflat în slujba împăratului Agaf itona, Agaf ion, Agaf ionia, Gtiton,
DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTIN
A AURELIA B ĂLAN-MIHAILOVICI
A
Gaf:tona, Gc[vtona, Ccfton, Caftona lea al regelui Darius, în luna a şasea, ea de „strălucire", „podoabă" < gr. us, dar aici este apărată printr-un mi-
(frecvente în Moldova), Gc7//oJ7z.cz, 4/- în ziua întâi a lunii, a f;ost cuvântul uy^ctoc (aglâos), de aceea, în mitolo- racol; cel care vrea să o pângărească
toha, Af.toni, Aftonelu, Agytîm; Gc[f : Donmului prin gura lui Agheu, pro- gie, 4g/crz.cr este şi numele uneia din- cade mort la picioarele ei. Miracolul
teş, Gaf tiş, Gc[ftoi, Gaftoescu, Găf :oe. rocul, către Zorobabel..." (A:ghf 5" 1, tre cele trei Graţii. În latină, 4g/c}z.c}, nu înmoaie inima prigonitorului, aşa
1). Se crede că ar fi murit în ultimul -cre este socotită cea mai mare dintre încât o ucide prin tăişul sabiei. Pe lo-
AGATHONIC v. Agathon an de domnie al lui Darius. Se pome- Graţii. În Sz.72czxcm sunt atestate nume- cul morţii ei s-a construit o bazilică,
neşte la 16 decembrie. le unor mucenici: a) S/ A4:c. Ay^cttog în jurul anilor 345, de către Constan-
AGATHONICA v. Agathon
Dereţinutcăambelefome,4g%e# (Aglaios), ca fiind unul din cei 40 de tina, fiica lui Constantin. Pomenirea
AGATHOPOD v. Agathon şi 4gĂz.e, au fost explicate ca prenume mucenici ce au sfârşit, prin îngheţare, Sf t Agnes (Agni sain Agnia) se fa;ce ^Ln
aparte ce au la bază cele două fome în lacul Sevasta şi sunt pomeniţi la 9 Bisericile Răsăriteană şi Apuseană la
AGATIA v. Agatha adj ectivale greceşti, Ayyicts şi Ay"S, martie; b) Cc/v. 4g/crz.o v. Bonifaciu. 21 ianuarie; b) S/ A4c. j4g7îz.e a suferit
redate în română prin j4g%z.cr, cu sen- În limba română, prenumele se moarte de martir împreună cu Tirs şi
AGATOCLIA v. Agathon
sul de „sfânt" (DOR). întâlneşte târziu, odată cu influen- este pomenit la 20 ianuarie.
AGATON v. Agathon Prenumele este atestat în onomas- ţa neogrecească, mai ales în forma În onomastica creştină numele
tica românească veche, în perioada 4g/crz.cz, fiind atestat şi cu varianta hi- este prezent chiar din primele seco-
AGATONIC v. Agathon influenţei neogreceşti: 4gĂz.cr, 4g%z., pocoristică[4g/c-z'z./cz. 1e, redat prin foma latină 4g#es, iar
Agheu, Ghia, Aghiuţă, Ghiuţă. A se în neogreacă în forma Av€oG (Ane-
AGATONICA v. Agathon AGLAI0S v. Aglaia
remarca sensul peiorativ, antonimic, sa) sau Avscct (Aneza) şi are o sem-
AGATOPOD v. Agathon pe care l-a primit varianta hipocoris- AGNES, prenume specific ce- nificaţie creştină mai pregnantă, prin
tică 4g%z.#,fă, având sensul contrar ce- lor două arii ale Biseri?ii, provenit simbolistica temenului apropiat de
AGEU, nume care a trecut la ca- 1ui de „sfânt", devenind un eufemism din foma numelui lat. ,4g7?e]s, o for- "miel".
tegoria numelor de familie, la fel ca mă feminină prin apropiere de crg-
pentru diavol. În limba română, prenumele a fost
în cazul prenumelui Adam. În pe- ##s „miel", deşi era în uz şi forma
AGHENIA v. Eugeniu împrumutatdinApus,subfoma4g7?e-
rioada glorioasă a culturii megariene
grecească Ai/vn (Agne) cu sensul de scz, pronunţat 47Îesc}, fomă neadaptată
era foarte cunoscut în foma j4egezts, „cast, castă". Este un prenume vechi,
AGHEU v. Ageu şi concuată de cele neogreceşti, ates-
rege în Athena, dar născut la Megara, atestat cu cele două fome în literatu- tate în limba veche: j4#ezcz şi ,47?ezz.7?c7,
unde ftgise tatăl său. Îşi dă obştescul AGHIAS,prenumevechiînDacia, ra greacă. Sensul propriu-zis este cel Anezeana sa:" Acniia.
sfarşit înecat în mare, ceea ce ar putea numită Goţia, cuvânt grecesc având de „curat", „pur", iar cel figurat, prin
constitui o explicaţie pentru numele semnificaţia „sfântu|". A pătimit îm- influenţa simbolisticii creştine (/z.- AGNl v. Agnes
mării în care s-a înecat, A4czrecr Egee. preună cu Vatus la 26 martie, zi, de po- sus, mielul jerţfit), este cel de „sîâr}:f. .
Euripide scrie o tragedie cu acest su- menire a lor în Biserica Orientală. AGNIA v. Agnes
a) Este cunoscută viaţa S/ ,4g#es'c7, în
biect. Prenumele este destul de rar lat. 4g#es', gr. Airvn (4g7ÎG/, martiri- AGRIPA v. Agripina
AGIANA v. Ana
întâlnit astăzi, şi se explică prin fili- zată la o vârstă foarte fragedă, 1a nu-
eră biblică, după numele S/ Proroc AGLAIA, prenume întâlnit mai mai 12 ani. Originară din Roma, cade AGRIPINA, prenume roman, fi-
4g77e#, al zecelea dintre profeţii mici. rar în onomastica contemporană ro- victimă persecuţiilor împăratului Di- ind cunoscut în istoria onomasticii
Ca nume ebraic, ar avea semnifica- mânească. Are la bază tot un nume ocleţian. Se face cunoscută prin refii- romane cu ambele fome, foma pen-
ţia de „refiJgiat", „fiJgar". Ccrr/ec7 /#z. de persoană din onomastica greacă, zul ei de a aduce jertfă zeiţei Vesta. tm feminin, 4g7.z.j?pz.77cz, şi cea pentru
AgĂGw are doar două capitole şi este 4g/czz.cz sau 4g/c7z.e, atestat în J/!.crc7c7 lui Martiriul S/ ,4g7tcs a fost comentat masculin, 4grJZpz.72#J. După fomă,
cuprins-a ^rrL Vechiul Testament, ^+ritre Homer, alături de fome ca: Ay^a", de S/ j4mbrozz.e, episcopul Milanului. este un adjectiv de la cognomenul
Cartea lui Sofionie sti Cartea lui Za- Ay^ctopcw (Aglaia, Aglaofon), ates- Deşi foarte tânără, aproape o copilă roman 24grzppc7. Ca adjectiv în§em-
Ăczrz.cz. În primul capitol se precizează tate la Platon. Semnificaţia ac?s- plăpândă, este dusă într-un lupanar na „cel născut cu picioarele înainte".
vremea prorocirii lui: ,J^77 c}##/ cr/ c7oz.- tui prenume nu .este alta decât ace- de către prefectul Romei, Sinfi.oni- Prezenţa prenumelui ^m onomastica
A AURELIA BĂLAN-M lrlAILoVIcl DICŢloNAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
creştină se explică prin influenţa Sfin~ de la Niceea, în anul 325, şi a luat cu- gendarul Negr# yocJă şi de Ţara Ro- Mcrre, fiul lui Filip, rege al Macedo-
ţilor: a) S/ A4-z./G .4gr!.z7z.J?cz, născută la vântul împoti.iva ereziei lui Arie. Bi- mânească, numită Wcr%z.cr Necrgră, cu niei. Este cunoscut ca un mare cuce-
Roma, creştină devotată, care a su- serica Orientală face pomenirea sa la corespondentul tătar Kc7rc7 Lr/crg, tur- ritor, care, prin calităţile sale excepţi-
ferit în perioada de maximă prigoa- L S ma±., b) Sy: Ahileu, scris ş± Achileu, cesc, Kara lf lak ţi staN:N Kara Vlaşka. onale, oglindite în romanul popular,
nă instituită de împăr;tul Valerian. sluj itor împreună cu S/ Nerezţ, amân- Deşi răspândite în limba veche şi ca a intrat în legendă. Romanul este tra-
A muit în cele mai sălbatice torturi, doi eunuci, exilaţi împreună cu stă- nume de botez, Île nu mai sunt utili- dus şi în limba română sub numele
la Roma, iar trupul ei a fost luat, în pâna lor, F/czvz.c! Do7%z.fJ./cz, patriciană zate astăzi, datorită impunerii tradiţi- 4/eĂ;o#c7rj.cz. Numelui i s-au dat expli-
ascuns, de trei creştine, Bcrsscy, Pc}#- romană, nepoata împăratului Domiţi- ei greştine, prin care se recomandă ca caţii numeroase, prin aşa- zisa efz.77?o-
/cz şi j4gc7/o72z.cc7, şi dus în Sicilia. Nu- an. Acesta a exilat-o, pentru credin- prenume, numele unui Sfant ce devi- logie populară., „Alexandru, grece-
mele S/ 4grz.pz.7tcz este bine-cunoscut ţa ei în Hristos, în insula Pontia, pe aşte aşa să chiamă, sârbeaşte lzvan,
şi puterea Sfintei este solicitată spre coasta Teracinei, unde au fost ucişi ::apn:ti:oînnuls;:::,akgauprăeraă::rs;|Piz:: iară rumâneaşte,.mare ales, că ,era
a fi intermediară, prin rugăciunile ei, toţi trei: 4Ă!./eaf şi Nere# prin decapi- 4/bcz73, care a primit coroana muce- mai ales decăt toţi". (Istoria lui Ale-
tuturor celor ce sunt bolnavi şi deznă- tare, iar S/ F/czvz.cr prin ardere în foc. niciei în Verulianum (Anglia) la 22 xandru cel Mare, p. 9). Prer""e-
dăjduiţi; b) S/ A4lc. Agrzpc} a pătimit Pedeapsa capitală a fost aplicată sub iunie. Aceste prenume româneşti au le este cunoscut în greaca veche cu
împreună cu Victorin la 18 februarie, domnia împăratului Traian, deoarece fost frecvente în aria creştină roma- mult înainte de cuceririle eroului de-
zi de pomenire; c) S/ Ă4c. 4gri.pcz v. toţi trei au reftizat să aducăjertfă ido- nizată, ele fiind cunoscute în Dacia venit legendar. Este atestat î.Îi JJz.c}c7c},
Dasie. 1ilor. Pomenirea lor se fa6-e în Bise- înainte de venirea slavilor. Fo'me iar forma feminină, j4/Gxcz7zcJrcz, apa-
În documentele de limbă veche rica Occidentală în ziua de 12 mai, atestate ale numelui 4/bc/, 4/bcz:;j4/b, re ca supranume pentru Cc7scz7ÎcJrcz,
românească, numele apare în sec. al împreu11ă cu un ait martir, pCZ7?Crcz/Z.#; Albescu, Albăscul, Albul, Albea, Al- aceasta datorită semnificaţiei terme-
XVI-lea, cu variantele: 4grzpz.77ă, Grz.- c) S/ A4lc. 4%z./e, ierarh şi patriarh de bulea, Albulescu, Albuleţ, Albeacu, nului. Cuvântul este compus din ver-
Alexandria, se pomeneşte în Biserica Alban, Albean, Albaş, Albei, Albeiu, bul ct^8€® (alexo) „a proteja", „a apă-
pina, Gârpina, Agripena, Gripena,
Agripă, Gripă, Grip, Gripe, Gripeiu, Orientală la 3 iunie. t Albeu, Albeico, Albeaiu, Albeţ, Al- ra" + cwspoc (ândros) „bărbat", deci
Agrăpina, Grăpina, Grapina, Gra- În onomastica românească avem beţu, Albeaţă, Albic, Albici, Albeci, „cel care apără omul". Prin semnifi-
ţorrruehe.. Ahilie, Ahil, Hilie, Hilii, Hi- Albicea, Albin, Albini, Albineţ, Albi- caţie şi prin martiriul unor creştini ai
piyii, Hrăpina, Horpina, Garpiian, Pi-
na, Pinica, Pină, Agrif tna, Agritina. lei, Hiliia. neţu, Albiş, Albişor, Alboe, Alboiu, primelor secole, prenumele a cunos-
Alboiţă, Albotă, Albotescul, Albotin, cut o mare răspândire. Dintre Sfinţii
AHILE, prehume de erou legen- AHILIE v. Ahile
Alburuş, Albuş, Albuşel, Albuşoiu, mai cunoscuţi şi prăznuiţi de Biseri-
dar, foarte cunoscut din JJz.c}c7c} 1ui AHILEU v. Ahile Albuşica, Albuta, Albuţă, Dalb, Dal- cile tradiţionale amintim: a) S/ A4-zţă
Homer, nume situat în centrul aten- bu, Dălbea. 4/excz7?c7rc}, împărăteasa, care, con-
ţiei cercetătorilor în ceea ce priveş- AHIM v. Achim form Tradiţiei, a fost soţia împăratu-
ALBINA v. Silvîu
te semnificaţia. Foma grecească 1ui Diocleţian, cea care s-a convertit
AITALA v. Achepsima
A%t^kuc, -8co€ (4c%j.//G#s') redată în ALENT v. Valent la creştinism după ce a asistat la mar-
latină prin j4cĂr.//f3s, ar ^msemna „du- ALBA, ALBU, prenume foar- tiriul Sf. Gheorghe. După ce a fost
ALESIA v. Alexa-ndru
rere, suferinţă". Este posibil ca prin te vechi în onomastica româneas- închisă din porunca soţului ei, nere-
această semnificaţie să fi fost integrat că, astăzi nume de familie, cu o isto- ALESSIA v. Alexandru nunţând la hotărârea luată, este de-
în onomastica creştină, mai ales prin rie deosebit de interesantă din punct capitată în Nicomidia şi odată cu ea
ALEXA v. Alexe
exemplul unor martiri ca: a) S/ Je- de vedere mitologic. Amintim doar şi cei trei slujitori, 4po/o, Coc7rczf şi
rcz7.Ă 4%z./;.ej episcopul Larisei, capita- opoziţia sau antonimia din onomas- ALEXANDRU, ALEXANDRA, JScrcĂj.e, care l-au mustrat pe împărat
la Tessaliei, care a trăit în timpul lui tica împărătească 4/bz/-J^7%pGrczf şi prenume foarte răspândit, cu o veche pentru cruzimea lui. Pomenirea lor se
Constantin cel Mare, un creştin bine Negrz/-J^77?părczJ. Semnificaţia majo- şiîndelungatătradiţie,menţinutăprin face la 21 aprilie; b) S/ z.erczr% 4/G-
educat şi un distins cărturar care a ră a acestuia din urmă, în mitologia celebritatea regelui macedonean ,4/e~ xcmdru (250-3Zg), patriarhul Con-
participat la primul Sinod Ecumenic românească, este strâns legată de le- xandru Macedon sa;n Alexandru cel S/CZ72fz.770PO/#/#Z., în Prima jumătate a
A AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
ALFIE v. Filadelf baza numelui stă temenul grecesc este atestat şi în Grecia, ALto^" vemator, nu a fost acceptat. Este bote-
ct^u7ttoG (alypios) „1ipsit de tristeţe", (Amalia), fiica unui mare nobil. Pre- zat şi numit episcop al, Milanului în 7
ALICE, prenume modem, îm- numele este răspândit în toată Euo-
„împăcat", o fomă adjectivală de la decembrie. Cuând aprofimdează Bz.-
prumutat din onomastica apuseană, substantivul G^o7t" (âlypia). Ca pre- 6/!.c}, pe care o învaţă pe dinafară. Cu-
pa, cunoscut şi prin personajele lite-
neadaptat la limba română, fie prin
nume este creştin, specific mediilor rare sau prin marile personalităţi ale noaşte toată literatura patristică a tim-
scriere, fie prin pronunţare, cunos-
monahale, fiind legat direct de viaţa vieţii culturale europene. pului său, apreciindu-i pe Sfinţii Pă-
candu-se forrne ca, Alis, Alisa, Alice.
SffAlipie,s"prari:nrriitstâlpnicul.OTî- În onomastica românească a pă- rinţi ai Răsăritului. Este un model de
Deşi a intrat pe filieră ffanceză, ca
ginar din cetatea Adrianopol, S/ ,4/z.- truns în perioada modemă, sub in- elocinţă şi de bunătate, admirat de Fe-
origine nu este altceva decât gema-
fluenţa putemică a culturii apusene. ricitulAugustinc"re^ilvaevoca.^.nvo-
T"l Adelheida sau Adelheidis. Sur[f pz.e a trăit în sec. al VII-lea, în timpul
domniei împăratului Heraclie. Atras lumul său, Co#/ess'z.o7?es' (A4jr/%rz.s z.rz.).
cunoscute în Gemania ca hipocoris- AMANDIN v. Ipolit
de Biserică şi de slujire, este repede De la #/ 4mbrozz.e au rămas numeroa-
tice, în prenumele calendaristic j4c7e/-
hirotonit ca diacon. Părăseşte cetatea AMBRO ZIE , AMBROZIA , se scrieri dogmatice, tratate de mora-
%ez.c7, cu cele două fome scurte, A/z.ce
spre a se retrage ^m loc pustiu, nu de- prenume cu o fi.ecvenţă redusă în lă şi exegeze biblice, precum şi cântări
şi 4/z.j*. Semnificaţia prenumelui este
cea cunoscută, „nobleţe", ca Şi în pre- parte de Adrianopol, unde îşi zideşte onomastica românească. Corespund liturgice, păstrate până astăzi în Bise-
numele 4c7e/c}z.c7cr. Prenumele ,4/z.ce a
un stâlp înalt, pe platfoma căruia va numelor de persoană greceşti AHPpo- rica Apuseană. El este cel care a intro-
petrece, în priveghere şi rugăciune, otos (4mbr6sz.os') şi AHPpoo" (4m- dus cântarea altemativă a psalmilor
cunoscut însă o mare răspândire prin
cincizeci şi trei de ani, bătut de ploi şi brc;sz'cz), fome adjectivale cu o sem- în Biserică, stil cunoscut sub numele
influenţa personajelor literare (ex.
ars de arşiţele verilor. Trece la Dom- nificaţie clară. Ele provin dintr-un de (cânt) crmGrozz.cz7e. Pomenirea sa se
Alice în Ţara Minunilor), deN&rind
nul în 26 noiembrie, zi de pomenire substantiv, temenul GHPpootG (am- face în ambele Biserici, de Răsărit şi
astfel un pr6nume feminin preferat în
în Biserica Orientală. brosia) „mir purificator", ;,licoarea Apus, 1a 7 decembrie.
onomastica modemă europeană.
În onomastica românească veche care asigură nemurirea zeilor", de În limba română se impune o for-
ALIN, ALINA, prenume fi.ec- este fi.ecvent mai ales ca prenume aici sensul figurat de „nemuitor". mă preluată nu prin filiera latină, ci
vente în onomastica românească monahal, în cele două fome, mascu- j47%Z7rosz.#§ este foma latină, prin ca- prin cea grecească, cu pronunţia lui b
contemporană, explicate de unii cer- lină şi feminină: 4 /z.pz.z., LzPz.e, LzZ?z.ocz- re intră în onomastica creştină apu- v, prin faptul că prenumele a fost şi
cetători ca fiind creaţii româneşti de ia, Alîfia, Alimpia, Alimpie, Alimpes- seană. S/ 4m6rosz.#s, episcop al Me- este frecvent în mediul monahal apu-
la verbul cr cr/z.73d. Frecvenţa lor şi în cu, Alimescu. diolanului (Milano), s-a riăscut la sean şi răsăritean: 477?vrosz.e, 477?vro-
limba franceză, unde au pătruns di- Treviri în Galia (azi, oraşul Trier în să, dar ş±.. Ambrosie, Ambrosi, Abro-
rect din germană, se explică şi prin ALPIDA v. Elpis Gemania), în 340, ca fiu al prefectu- sie, Brosu, Ambrus, Ambruş, Brosu,
semnificaţia radicalului cr//, c}//es lui de Galia. Se bucură de o educaţie Broşu, Bruju, Bruja, Broju, Ambro-
ALPIE v. Ulpian
„tot", „toate", o rădăbină pe care o aleasă, cu studii literare şijuidice, de zie, Abrozie, Ambrogiu, Ambrosie,
.cgăsim într-o mulţime de fibme deri- AMALA v. Mal aici şi practica de avocat, ajungând Abrozie, Ambrohie, Ambrofie, Am-
vate sau compuse. guvemator al provinciilor Emilia şi broci, Abruzachie. Fo:rrn:ÎL Ambruş
0 fomă veche românească este AMALIA, prenume ce aparţine Liguria, cu sediul la Milano. În 374, este sub influenţă maghiară.
Alint, c;u va:riEmta Alinta, Alinte, ceea onomasticii modeme, fiind şi acesta după moartea episcopului de Milano,
ce s-ar putea explica prin apropierea împrumutat din onomastica occiden- s-a pus problema succesiunii în scau- AMELIA, prenume foarte apro-
de verbul c7 c7/z.7?fc5. tală. Este un vechi nume germanic, nul episcopal, în condiţiile unei aprigi piat de 477tc}/z.c}, dar cu altă semnifi-
răspândit prin familiile dinastice os- pol6mici între arieni şi creştinii orto- caţie şi răspândire. Este atestat sub
ALINT v. Alin trogote, una dintre ele fiind şi dinas- docşi, aşa încât a trebuit să intervină fomele duble, masculinul ,47#e/z.c/§
tia 477?cr/z./or, nume cu fome ca 47#cr- guvematorul j47%b;~ozz.e. Cuvântarea şi femininul 4me/z.c}, dar şi foma j7e-
ALINTE v. Alin
/os şi ,4777c7/#s, ce au la bază un radical lui a cucerit inimile şi a fost propus me/z.cr. Se cunoaşte şi o fomă gre-
ALIPIE, prenume prezent în gotic neatestat, cyJ7€cz/s, cu sensul de episcop, deşi nu era botezat, iar refii- cească, ALt8^toc (Ameli6s), care în-
onomastica românească veche. La „valoros", „neobosit". Ca prenume zul lui f477gGroz!.e, în calitatea sa de gu- seamă „fără griji".

31
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl D]CŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
A A
4773e/z.#s, în foma latină, apare în tul Sf. Grigorie se retrage din justiţie, într-o familie de buni creştini. Fiind sau cu valoare adverbială, „adevă-
inscripţiile creştine începând cu 338. spre a sluji lui Dumnezeu, în depli- atras de viaţa monahală, a 'intrat. de rat", fomulă folosită, astăzi, în cultul
Este frecvent în Europa şi în spaţiul nă cunoaştere a suferinţei umane în foarte tânăr în Mănăstirea Moldovi- liturgic cu semnificaţia de încheie-
românesc contemporan. lume. În acelaşi timp,' S/ ycr§z./e ce/ ţa, apoi, în anul 1508, a primit ascul- re şi de întărire, „aşa să fie"; b) poate
j`4czre ajunge arhiepiscop al Cesareei tarea de a fi stareţ la Pângăraţi, unde a fi o variantă a prenumelui Amun, ca-
AMFIAN v. Edesie condus obştea, ca egumen, o perioadă
şi îl invită în lconia, capitala Pisidiei, re ar fi avut şi o fomă Amyn, nume
AMFILOHIE, AMFILOHIA, numită şi Licaonia, unde nu era nici o lungă de 56 de ani. În acest interval,
purtat de un Sfânt mucenic sărbătorit
căpetenie arhierească. Fiind deja cu- domnitorul Alexandm Lăpuşneanu a în Biserica Orientală la 3 noiembrie.
pfenume care au avut în onomasti-
noscut ca jurist instruit şi cu drepta- zidit o biserică nouă la Pângăraţi, în
ca creştină o frecvenţă relativ mare
te, un adevărat slujitor al lui Dumne- locul celei vechi, de lemn, care a fost AMOS, nume puţin obişnuit în
în Evul Mediu, mai ales în Biserica
zeu, este ales de cler şi popor ca epi- arsă de turci. Biserica a fost sfinţită în onomastica creştină. Unii autori îl
Răsăriteană. La baza acestor prenu-
scop, misiune la care nu se aştepta şi anul 1560 de către mitropolitul Gri- explică prin originea sa ebraică, unde
me se află cele două forme greceşti
nici nu Ştia dacă va face faţă. S/ yc}- gorie. C#v. ,4mfl/oĂz.e a trecut la o no- ar însemna „purtător de responsabili-
ale numelui de persoană: ALLq]t^o%",
sz./G ce/ A4lare, într-o epistolă pe care uă treaptă a sfinţeniei, schimnicia, i;r tăţi", „cel care ia asupra lui ceva", ^m
ALLq]L^o%Los (Amfilohia, Amfil6hios),
i-o trimite, îi arată că alegerea, a fost ca schimnic a primit numele de Enoh. timp ce alţii consideră că avem de-a
nume cunoscute în greacă de la sub-u
providenţială şi îl roagă să fie tare în Trece la Domnul în anul 1570, după o face cu o fomă grecească, ALia)s,
stantivul ctHpt^oy" (amfil6gia) „vor-
bire în două planui de idei, de obicei, combaterea tuturor eresurilor şi abu- activitate duhovnicească atât de pro- prezentă în Sep/#czgz.#/c!, care ar în-
contradictorii", „controversă", de la zurilor, folosindu,şi harul de orator şi flmdă, încât a fost simţit ca Sfant încă semna „alesul meu", adică „omul lui
verbul c[Hq)tkya) (amfilego/ „a discu- dreapta judecată. Deoarece îl aprecia din timpul vieţii. A fost canonizat în Dumnezeu".
ta în contradictoriu". Ambele cuvinte în mod deosebit, S/ yc}s!./e ce/ Ă4lcz- martie 2008, cu ziua de prăznuire în Numele aparţine unui proroc, un
sunt fomiate din două elemente, GLLq)t re, pe când era bolnav, îi încredinţea- BOR la 7 septembrie, împreună cu S/ păstor din Tecoa, din apropierea Be-
ză grija Bisericii sale. S/ 4m//oĂz.e C#i;. Sz.meo#, întemeietorul Mănăsti- thleemului, părintele Sf. proroc lsaia
(amfi) „doi" + ^oy" (16gia) „vorbi-
rămâne în lconia, unde organizează rii Pângăraţi v. Simeon. care a chemat poporul ales la credinţa
re". Pr6numele a intrat în onomastica
Cleş+inăzL PrirL onomqsticomi Creştin, mai multe Sinoade cu scopul comba- În onomastica românească, pre- adevărată, întemeiată de Moise. Prin
terii unQr curente eretice. A interve- numele este atestat în mediul mo- vocea sa profetică, ce s-a făcut au-
în care figurează o mare personalitate
a Bisericii primare din sec, al IV-1ea. nit chiar pe lângă împăratul Teodor nahal, dar şi în cel laic: 4wjfi/oĂ#, zită între 762-750 î.Hr., el proroceş-
sie, rugându-l să scoată în afara legii episcop de Rădăuţi, Fz./oĂje, Fj./oĂz. te dezastrul ce se va abate asupra ne-
a) S/ 477%/oĂz.e, episcop în lconia,
bun coleg şi prieten cu S/ Jrczsz./e ce/ aceste grupări religioase eretice. Prin monahul, Amfilofie, Filofi, Filofie, credincioşilor. Cartea sa, aflată în ye-
A4czre şi S/ Grz.gorz.e de Nazianz, cu- rugăciune Şi post, bunătate şi mare Amf ilomf ie (1S86), Anhilohie, rr"me cĂz.at/ res'Jcr77ţen/ între alte două cărţi,
ordine, S/ 4mfl/o%z.e primeşte darul de episcop, atestat în 1666, Hj./o%;.e, Ogecz şi A4lz.Ăez.c7, cuprinde nouă capi-
noscut şi sub apelativul S/ Grz.gorz.e
reo/og%/, un supranume primit prin vindecărilor cu ajutorul rugăciunii, Anhilof ie, Hilof ie, Anhilotie (d"pîaFi- tole în care sunt aduse la cunoştinţa
lucrările deosebite pe care le-a lăsat infomaţie pe care Biserica a primit-o lotiie), Hilotie, Cilotie. regilor şi preoţilor, vinovaţi de, decă-
despre credinţă şi Biserică. S/ 4mj- de la cel care i-a cunoscut activitatea, dere, toate pedepsele cu care Dumne-
AMIAN v. Centiriom
/oĂz.e era originar din Capadocia, năs- 5/1/ Grz.gorz.e de-Nazianz. Se stinge la ze" ^\i va,1ov±.. „ Când Domnul va stri-
cut într-o familie de nobili. A studiat 23 noiembrieo 394, zi de pomenire a AMIN, AMINA, prenume rar în- ga puternic din Sion şi din lerusalim
retorica şi dreptul şi a ftmcţiohat ca S/ J477%/o%e în Biserica Răsăritea- tâlnite astăzi, dar prezente în onomas- va slobozi glasul Său, jalnice vor fi
judecător, calitate ce i-a facilitat în- năa;, t;) Sf t Mc. Aryf ilohie, guNe"ahor, tica românească la începutul sec.. La păşunile păstorilor şi uscat va fi vâr~
tâlnirea.şi buna cunoaştere a S/ZÎ72fc4- a pătimit împreună cu Filet, în tim- baza numelui pot sta două explicaţii: f iul Carmelului" (A;"os L, 2:). Po"e-
/etz. Grz.gorz.e, cel care l-a apreciat în pul 1ui Adrian, şi au trecut la Domnul a) fomula biblică, noutestamentară, nirea sa se face în cele două Biserici
mod special, mai ales în ceea ce pri- în ziua de 27 martie, zi de pomenire; folosită de Mântuitorul la începutul tradiţionale la date diferite, 15 iunie
veşte corectitudinea hotărârilor jude- c) Sf: Cuv. Amfilohie de la Pângăraţi fiecărei parabole, redată în versiunea în Biserica Răsăfiteană şi 31 martie
cătoreşti şi sufletul său ales. La sfa- s-a n'ăscut în anul 1487 în Bucovina, greacă prin ctmv (lat. amen) „adevăr:' în Biserica Apuseană:

33
A AU RELIA BĂLAN-MIHAI LOVI cl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
AMPLIAT v. Apelie ţilor ei. Această zi, a încredinţării ei despre ea, cât şi despre fiul ei, Samu- Anuţa, Nuţa, Uţa, Amţ, Anuţei, Anu-
slujirii lui Dumnezeu, este prăznui- eA,^Tr\ Vechiul Testament: „Omul ace- ţoiu, Anoca, Anoaica, Noica, Anea-
AMPLIE v. Apelie sa, Ani, Anina, Anita, Nana, Anca,
tă de Biserica Răsăriteană la 21 no- la (Elcana) avea două ftmei, nume-
AMUN v. Achepsima iembrie. Părinţii Maicii Domnului, le uneia era Ana şi numele celeilal- Ancuşei, Ancuţa, Cuţa, Cuţescu, Uţa,
Jocrc%z.77t şi 47?cr, sunt pomeniţi de Bi- te era Penina. Penina avea copii, iar Anaf tmie, Anaf ia, Aghicma şi Aviana,
ANA, unul din cele mai cunoscu- serica Orientală la 9 septembrie, iar 477# 7oe/ c}vecz cop#" (1 Regi 1, 2). Şi Aviiana, Aveana, Aviona şi lghiiana,
te şi răspândite prenume din onomas- de Biserica Occidentală la 26 iulie; în acest caz avem de-a face cu rugăL forme vechi, rezultate din contamina-
tica creştină, datorită vechimii şi mai b) S/ i47ţc7, proroczţcz, pe care o ştim ciunea Anei pentru rodul pântecelui rea cu alte nume sau rezultate din sin-
ales a provenienţei lui directe din 7re- din relatarea JVoc/% res/cr772e#f, trăia tagme ca: Ay" Awci (Agia Ânna), în
pe care îl promisese lui Dumnezeu:
chiulstiNoulTestament.L@b&zafor- în apropierea Templului din lerusa- forma ,4gz.cr#cr, 4w.cr7m şi alte variante
„După câtva timp a zămislit Ana şi
melor din greacă Awcmc (Anna-es), 1im şi a fost prezentă atunci când este a născut un ftu şi i-a pus numele Sa- menţionate. Ca nume de familie este
în latină, 4#77c7, se află temenul ebra- adus Pruncul lisus la templu de către muel, căci îşi zicea ea: ~ De la Dom- atestat, astăzi,,în fomele: 477c7, j477c7c,
ic Hc!;ţ#c}Ă, cu sensul de „milă", „bu- Născătoarea de Dumnezeu, Fecioara nul Dumnezeul Scwaot l-am cerut! - Anaca, Anagnastopol, Anagnoste,
năvoinţă", „înduarea lui Dumne- Maria, în cea de-a patruzecea zi de la .„ Ana a adus pe prunc la Eli, zicând: Anagnosti, Anasia, Anasie, Anca, An-
zeu", „ascultarea rugăciunii", „bine- Naşterea Domnului, după ritualul iu- ~ 0, Domnul meu, viu să fie sufletul car, Ancaş, Ancateu, Ancăn, Ancăr,
voitor". Se cunosc trei Sfinte cu acest daic sau Legea lui Moise, care avea tău, Domnul meu! Eu sunt acea ft- Anchescu, Ancheş, Anchidin, Anchi-
nume: a) S/Z3#ţcr 4#cr, mama Preacu- un dublu scop: 1) intrarea în Tem- meie care am stat aici, înaintea ta, şi evici, Ancu, Ancuceanu, Ancucioiu,
ratei Fecioare Maria, o descendentă m~am rugat Domnului. Pentru ac;st Anculescu, Anculete, Anculia, Ancu-
plu după zilele cuăţirii; 2) închina-
din seminţia lui Levi, care, după Tra- rea Pruncului, întâiul-născut de parte copil m-am rugat eu şi Domnul mi-a ta, Ancuţ, Ancuţa, Ancuţă, Ancuţei,
diţie, a avut două surori: pe Maria, bărbătească, Domnului. De§pre acest plinit cererea \ce aih ce:rut de la Dân~ Ncuţeru, Ancuţi, Ancuţii.
mama mironosiţei Salomeea, soţia moment relatează S/ 4posfo/ Lctccz: sul. Şi acum eu îl dau Domnului pen-
lui Zevedeu, şi pe Sovi, mama S/ E/z.- „Şi când s-au împlinit zilele curăţi- tru toate zilele vieţii lui, să slujeas- ANANIA, prenume cu o foarte
sc7beţc7, soţia lui Zaharia, părinţii Sf. rii lor, după Legea lui Moisâ, L-au că Dom7?%/%z." (1 Regi 1, 20, 25-28). mare răspândire în onomastica veche
Ioan Botezătorul. Ajunsă la bătrâne- adus pe Prunc la lerusalim, ca să-L Prorocz./c7 j477cz este prototipul feminih r6mânească. Provine din forma ebra-
ţe alături de soţul ei, S/ JoacĂ!.7%, S/ al Sf. Ana şi a fiicei ei, Fecioara, Ma- ică ffcz72cz72z.czĂ (Chanania), cu sensul
pună înaintea Domnului. Precum es-
A#cr avea o mare neîmplinire, care te scris în Legea Domnului, că orice ria, iar pomenirea ei se face în Bise- „Domnul este îndurător", „Domnul
le-a umbrit amândurora viaţa: absen- întâi-născut de parte bărbătească să rica Răsăriteană în ziua de 9 decem- este norul, apărarea mea". Ca nume îl
ţa copiilor din casa lor. Multa rugă- fie închinat Domnului. . . Şi era şi Ana, brie. Ca nume creştin, 477c} este foar- găsim în Bz.b/z.e: a) Forma grecească,
ciune, făcută neîncetat în tot timpul prorociţa, fiica lui Famel, din semin- te popular încă din lmperiul Bizantin, Avcw"s (Ananias), apare în Sepfc/c]-
vieţii, dar mai ales însoţită de post se- ţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâ- fiind propriu odraslelor împărăteşti; gz.72/cz, fiind numele unuia dintre cei
ver, săvârşită de S/ JoczcĂz.m în pustie neţe... Şi era vădwă, în vârstă de opt- d) S/ M-z'/ă j472cz v. Chiriac; e) S/ trei tineri, aruncaţi în cuptor, în Babi-
şi de S/ j477cz în locuinţa lor din Naza- zeci şi patru de ani, şi m se depărta A4-z./ă 47tci din Goţia care a pătimit cu 1on, de către Nabucodonosor, spre a
ret, timp de patruzeci de zile, aduce de templu, slujtnd noaptea şi ziua, în Sila şi Vatus v. Sila. fi arşi. Rugăciunea lor, făcută în mij-
darul aşteptat. Ei primesc, prin înge- post şi în rugăciuni. Şi venind şi ea în La români, A7zcz este al treilea pre- locul focului aprins în cuptor, este re-
rul Domnului, vestea cea mare a naş- acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vor- numefeminincaffec+enţă,dupăĂ4:c7- da;tiav^ir\ Cântarea celor trei tineri, ca,r-
terii unui copil, pe care l-au făgădu- bea despre Pr'mc tuturor celor ce aş- rz.c! şj. E/e7Îc}. Prin variahtele hipoco- te a, Vechiului Testament, ce se a:fl-a.
it Domnului. Cum erau în vârstă, de teptau mântuire în lerusalîm" CL"cÎL ristice, de alintare, se cunosc astăzi d"riai Epistola lui leremia. „Binecu~
la naşterea copilei lor, Fecz.oczrtz Ă4ri 2, 22-23, 36-38). Pomenirea'S/ 473c}, fome îndepărtate de forma iniţia- vântaţi, Anania, Azaria şi Misael, pe
r7.cz, au trecut doar trei ani şi S/ Fe- prorociţa, se face în Biserica Orienta- Tîa oa;. Anica, Nica, Anicuţa, Nicu~ Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe
cz.oczră A4lc}rj.cz este încredinţată vie- 1ă la 3 februarie; c) S/ 4#cz, prorocz.- ţa, Anişca, Nişca, Anişoara, Anişc)r, El în veci; că ne-a scos pe noi din lo-
ţii sfinte, în templu, în grija marelui ţa, rrrfr"a Sf t Samuel, prorocul . A+fLÎEîim Aniţa, Aniţan, Aniţescu, Aniţoiu, Ni- cuinţa morţilor, şi din mâna morţii
slujitor Zaharia, după dorinţa părin- câteva date biogrăfice şi istorice, atât ţa, Anuca, A"şca, Anuşa, Nuşa, ne-a smuls pe noi, şi ne-a izbăvit pe
A AURELIABĂLAN-Ml[[A,ILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
noi din mijlocul cuptorului care ar- neş, Nănilă, Naniş, Năniţă; Harianic, troviţa, în apropierea Belgradului), o înfăşoară în pânze şi îl depune într-o
de cu văpaie de f bc... " (C&r[+a;reîL. ..1, Nanoescu, Nc[notă, Namnotă, Nc[rw- cetate în care au pierit mulţi slujitori cqsă de rugăciune. Acolo, moaştele
65); b) Ca prenume creştin este răs- ca, Nanuţa, Nănuşel, Nanc, Nanca, ai Bisericii, printre care. femei, tineri Sfântului fac multe tămăduiri, adu-
pândit prin influenţa pe care a avut-o Nancul, Nanculescu, Neancu, Nean- când pe calea credinţei pe mulţi rătă-
şi copii. S/ 4#czsţc7sz.c7 şi-a dat viaţa
S/ .4poS/o/ j473cz7tz.cz, unul dintre cei ciu, Nanci, Nanciu, Ncmciul, Năn- pentru Hristos pe 25 decembrie 304, ciţi. Pomenirea lui se face la 25 oc-
şaptezeci Apostoli ce I-au slujit lui cz.oz.#/,. NCJ#c7recr, prin contaminare cu fiind condamnată printr-un ordin al ®o"brie., d) Sf Mc. Anastasie Persul,
Hristos, făcând cunoscută Evc7#gĂe- CĂJrecr. Ca nume de familie înregis- lui Probus, guvematorul provinciilor fiul unui mag, iniţiat în toate secrete-
/z.cz. Iudeu de origine, locuia în Da-
trate` astăzi : ,4#cr#z., 21.7tc77ţj.cz, 473c}73z.c77e, Panoni.a rnfeiţior, î Moesia`.ţ Superi- le acestei îndeletniciri antice chiar de
masc, ca mulţi alţi creştini iudei ca-
Ananie, Ananiescu, Ananute, Ananu- or, Dacia Ripensis. De reţinut că în- către tatăl său. După cucerirea leru-
re au părăsit lerusalimul după lapi-
ţei, Ncm, Nana, Nanaşi, Nanau, Na- tru cinstirea §/ A4-jţe 4#czs/c7s'jcr, sora salimului de către persani, în 612, se
darea S/ Ş/e/cz7?, spre a fi mai departe
nău, Nanca, Nanci, Nanciu, Ncmcu, împăratului Constantin cel Mare, s-a aduce în Persia lemnul Cr#cz.J. /#z. Jz.-
de Sinedriu. El este cel înştiinţat de
Nancuischi, Ncmculeascu, Nandra, zidit o biserică la Roma în,458, un- F#s, fapt care a creat o vie impresie
lisus Hri;tos că trebuie să-l preia pe
Saul, viitorul S/ 4o5'/o/ Pave/, ce-şi Nandrea, Ncmdriş, Nane, Nanea, Na- de au fost aduse sfintele moaşte, ca- în rândul armatei, datorită miracole-
nescu, Naneş, Ncmtu, Nnanţu, Nanu, re apoi au fost aşezate în biserica cu lor ce aveau loc. Tânărul A4lc!g##dc7f,
pierduse vederea în timpul miraco-
lului ce a avut loc pe drumul Damas- Namc, Nanul, Nanulesc:u, Nanuş, hramul „Sf. Anastasia" din Constan- care slujea în amată, a fost impresio-
cn+ui.. „A mers Anania şi a intrat în Nanuţi. tinopol. În sec. al IX-lea, o biserică, nat de ceea ce vedea şi a dorit să afle
casă şi, punându-şi mâinile pe el, a cu hramul „Sf. Mare M-iţă Anast- ce este cu această credinţă a creştini-
ANASTASIE, ANASTAS|A, lor, iar în cele din umă s-a convertit.
zis: Frate Saul, Domnul lisus, Cel ce asia" s-a zidit în Tesalonic, şi o mă-
cele două forme lexicale se impun ca
ţi S-a arătat pe calea pe care tu ve- năstire ctitorită de împărăteasa The- A părăsit locul natal şi s-a dus în pe-
neai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi prenume numai în onomastica creş- odora. Aici se află craniul Sfintei so- lerinaj la lerusalim, unde a ales viaţa
tină. Temenul gr. cWGotctols, -Sa)S
să te umpli de Duh Sf ;ânt" (Eaiphe 9 , cotită mare vindecătoare. Pomenirea monahală şi s-a botezat, primind nu-
17). După Tradiţie, se ştie că S/ ,47Îcz- (anastăsis, -eos), cu sensul de „învi- Sf t Mare M-iţe Anastasia se fîioe ^m mele de monah 4#c}S/czs'z.e. A slujit. ca
77z.cr a rămas mult timp în fruntea Bi- ere", era un temen obişnuit şi avea Biserica Orientală la 22 decembrie; monah la Mănăstirea Sf. Sava din Pa-
seficii creştin'e din Damasc, sfârşirid în epoca precreştină sensul atenuat bh Sf : Cuv. Anastasia Romana, s"prar 1estina, ocupată de perşi. Încearcă să
tragic, fiind ucis cu pietre ca S/ Ş/e- de „ridicare", „sculare", după cum nume ce reflectă originea ei, din ceta~ propovăduiască Evc7#g%e/z.c} în rândul
o arată şi elementele alcătuitoare tea Romei. Este devotată vieţii în sin- conaţionalilor săi, străbătând cetăţile
/cz7L Biserica Orientală îl pomeneşte
pe S/ 4pos'/o/ 477cr#z.cr la 1 octombrie
ale cuvântului civG- (ana-) „sus" + Palestinei şi ale ludeii. Este prins în
gurătatea monahală, având grijă de
şi la 4 ianuărie, odată cu cei şaptezeci otcioLo (stâsio) „a sta". Foma se im- creştinii care sufereau pentru credinţa Cezareea şi decapitat. Pomenirea lui
de Apostoli; c) `S/ A4lc. 4#cz#z.cz, preot pune ca nume de persoană prin creş- lor. Pârâtă guvematorului, care punea se face în Biserica Orientală la 24 ia-
în Persia, care a pătimit în,timpul lui tinii care, la botez, primeau aces- în aplicare planul lui Decius şi Vale- nuarie, iar la 22 aducerea moaştelor
Sapor 11 (344) împreună cu alţi cinci te nume, în forma gr. Awc"otoc rian, de stâpire a creştinilor, este su- lui; e) S/ Ă4Lzţtă J47cc}sfc}sz.c}, martiră ce
mucenici în 17 aprilie, zi de pomeni- (Anastăsios) şi AvctoŢGo" (Anas`ta~ a pătimit împreună cu S/ A4Ţ-zţă yc}§j.-
pusă la nenumărate suplicii, ca ac61ea
re în Biserica Orientală. sia) sau în foma lat. 47?cH/c}§J.#S, cu de ;fârtecare a membrelor şi a limbii, /z.s'c7 în timpul lui Nero, făcând parte
În onomastica românească, es- specificul noii semnificaţii, date de i s-a tăiat capul la 29 octombrie, zi de din creştinele convertite chiar de Sf.
te atestat mai întâi ca nume monahal Învierea lui Hristos. Aiceste prerr" Apostoli Petru şi Pavel. Pomenirea ei
pomenire a Sfintei în Biserica Orien-
sau ecleziasti6: 47?cz#z.e, ,4#z.7#.e, O#cr- me sunt atestate în primele secole şi tală; c) S/ A4c. 4#crsJc#z.e, martir, pro- se face în Biserica Occidentală la 15
rtie, Naniescu, Nanlat, Nani, Nc(nia, au, fost fre?vente în lmperiul Bizan- aprilie; D S/ A4:c. j4#c7§ZczSz.e v. Celsie;
povăduitor al lui Hristos, care neîn-
Nanie, Nanianu, Anan, Ananul, cn tin, datorită multor Sfinţi prezenţi cetat adăuga cuvântrilui său fapte de- g) Sff Miţă Anastasia v. Hrţsî\gon.
der.Na;ki3Le Ncm, Naneş, Ncmaş, Nă- în sZ.;7axcm ce au Purtat acest nume: osebite cu care îi aducea pe mulţi la Prenu"ele Anastasie şi Anastasia
niş, Nancu, Nam; Nanul, Nanules- a) S/ A4c. j4j7crs'/czsz.c7, martiră, născută Hristos. Este prins, i se taie capul şi sunt răspândite pe zona întinsă a tra-
cu, Nanea, Nănescul, Năriău, Nana, în provincia daco-romană din sudul este aruncat în mare. 0 creştină re- diţiei onomastice creştine româneşti,
Năneasa, Ndnaşcu, Nănaşca, Na- Dunării, în cetatea Simium (azi Mi- uşeşte să-l `scoată, îl unge cu mir, îl vechimea lor fiind probată şi în acest

36
A AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
caz de mulţimea variantelor: j47Îc}r/cr- până astăzi în foma pe care o măr- rea sa pe o cruce în fomă de X, în primele veacuri: Hipolit Romanul,
sie, Anăstasia, Nastasia, Năstăsoa- turisim. Pomenirea S/ 4#ci/o/z.e se oraşul Patras din Achaia. Deoarece Despre j4pos/o/z., Eusebiu din Cezare-
ia, Nastasca, Nasta, Naste, Nastasă- face în Biserica Orientală la 3 iulie; S/ 477c7rez. a propovăduit credinţa în ea Palestinei, cel care a preluat ştirea
ia, Tasăia, Tăsia, Siia, Tasiia, Tastia, tjh Sft Miţă Anatoli sm Anatolia v. Hristos într-o arie întinsă din punct de la Origene din Alexandria, pe care
Stia, Nastasica, Sica, Nastasiţa, Siţa, Fotina; c) S/ A4c. 47?crţo/z.e v. Eus- de vedere geografic, cuprinzând ţăr- o redă în JS/orz.cJ ec/es'z.c}sfz.că (111, 1,
Sică, Siica, Nastina, Năstuţa,. Anasta- tratie; d) S/ Ă4lc. j47?c7Jo/z.e, Stratilat mul Mării Negre, Dobrogea, Sciţia, Ţ).. „ Sf tnţii Apostoli ai Mântuitorului,
se, Năstase, Stasii, Stase, Tasie, Tase, (general), care s-a săvârşit împreună Epir, Tesalia, Achaia, numele lui se precum şi ucenicii lor, s-au împrăş-
Năstac, Anastasian , Tassian, Anasta- cu Sf. Gheorghe la 23 aprilie. tiat în toată lumea locuită pe atunci.
păstrează în tradiţia populară, regă-
siu, Anastasachi, Năstanasie, Stana- Ca o particularitate în ceea ce pri- sit în multele ciedinţe şi practici po- După rTradiţie, lui Toma i~au Căzut
sj.e. Ca nume de familie este răs- veşte aria de răspândire a prenume- sorţii să meargă la Parţia, lui Andrei
pulare, exprimate lingvistic şi sim-
pândit astăzi în foarte multe varian- lui în onomastica românească, amin- bolic în mai multe compartimente: în Sciţia, lui loan în Asia, unde a şi
ti3.. Anastas, Anastasatu, Anastase, tim frecvenţa lui în zona de răsărit, în 1) toponimie cu nume rămase până murit, la Eftes" (mv, p. 25). N±chi-
Anastasecu, Anastasescu, Anastasia. Moldova, Basarabia şi în sudul Du- astăzi în Dobrogea; 2) numele po- for Calist scrie că S/ 4posfo/ 4#c7rej.
Anastasiade, Anastasie, Anastasiei, riă".fir. Netolia, Nadolu, Nadu, Dolu, a plecat de la noi spre sud, trecând
pular al lunii decembrie, 473c7rec!,
Anastasiu, Anastasoaie, Anăstase, Dole, Dolea, Dolă, Doleian, Doli- f#c7recz, U77c7recz, Variante ce indi- prin Tracia şi a ajuns în Bizanţ, apoi
Anăstăsoaie; Nasta, Nastac, Nasta- nescu, Dolete, Doleteman, Doluman, că o perioadă veche a proceselor fo- prin Macedonia, în Tesalia, de aici în
cu, Nastasa, Nastasache, Nastasă, Dolcu, Dolca, Dulca, Odoleanu. Cai netice suferite de limba latină), lună Achaia, la Patras, unde a fost crucifi-
Nastase, Nastaselu, Nastasescu, Nas- nume de familie astăzi: 4#crfo/z.e, Do- ce începe după prăznuirea is/ 4pos- cat. Biserica primară a stabilit chiar
tasi, Nastasia, Nastasie, Nastasiu, la, Dolan, Dolcma, Dolănescu, Dol- /o/ 4#c7rez., în ziua de 30 noiembrie; din sec. al lI-lea, ca dată de prăznui-
Nastasîuc, Nastaste, Naste, Nastea, ccm, Dolcescu, Dolcoş, Dolcu, Dol- 3) Crucea în formă de X simbolizea- re a sfârşitului său, ziua de 30 noiem-
Nastescu, Nastiuc. dea, Dolea, Dolec[n, Doleanu, Do- ză „pericolul de moarte" la trecerea brie, păstrată până astăzi de cele două
lenschi, Dolete. căii ferate şi poartă numele de Cr#- Biserici tradiţionale, Ortodoxă şi Ro-
ANATOL, prenume care repro-
cea Sf lântulul Andrei. mano-catolică. Nu se ştie ariul crucifi-
duce numele de persoană de origi- ANATOLIE v. Anatol
Pentru români, şirul „Sfinţilor na- cării; unii istorici cred că s-a petrecut
ne grecească AWŢo^ioc (Anat6lios),
ANCA v. Ana ţionali" ar putea începe cu S/ 47?c77iez., în timpul lui Nero (anii 64-67), alţii
în latină ,4#c7/o/z.#s', fomă adjecti-
chemat direct de lisus Hristos, spre cred că în timpul persecuţiilor declan-
vală derivată de la numele comun ANDREI, ANDREIA, prenume a-l face propovăduitor al Legz.J. Noz., şate de împăratul Domiţian. Patriar-
cwaŢom (anatol6) „răsărit", „orient". intrat de timpuriu în onomastica creş- Evanghelia.. „Pe când umbla pe lân- hia ecumenică din Constantinopol îl
Foma feminină, ,4#cz/o/z.c}, este un to- tină. Numele de persoană a existat şi
gă Marea Galileii, a văzut doi firaţi, socoteşte pe S/ 4#c7rGz. un întemeietor
ponim pentru denumirea Asiei Mici. în greaca veche, Avspsae (Andr6as), al sccr###% c7po§/o/z.c în răsărit.
pe Simon care se numeşte Petru şi
Numele a intrat în onomastica creş- explicat prin forma de nominativ-ge-
pe Andrei, firatele lui, care aruncau Pentru Biserica Ortodoxă Română
tină prin intemediul o72o77ţczsţz.co##- nitiv a substantivului cwiip, -cwspc[c mteaja în mare, căci erau pescari. Şi Sff Apostol Andrei " este Trnma,i „cel
% Creş/Z.7ţ în Care sunt atestate nume
(ândras) „bărbat". Prezenţa nume- le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi dintâi chemat la apostolie" , ci ^rr[Hf fii]l
de Sfinţi, cuprinşi şi în Sz.#cwcw a) S/ +rii ^rri Noul Testament, ^rrL Evanghe-
face pescari de oc[meni. Iar ei, înda- propovăduitor al Evcr72gĂe/].ez. pe pă-
Ierarh Anatolie, patriarh al Constan- /z.cr c7cfpă Ă4cz/ez., precum Şi populari- tă lăsând mrejele, au mers după Er' mântul străromân, deci un ,4pos/o/
/j.#opo/z/% între 449-458. A partici- tatea Sfinţilor ce au purtat acest nu-
(Matei 4,18-20). al neari"lui nostru, şi creştinismul
pat la Sinodul Ecumenic de la Calce- me, au făcut posibilă frecvenţa mare S/.. 477c77`ez. vine în Sciţia Mică românesc trebuie săfie considerat ca
don din 451, în care s-a pus problema a acestui prenume în tot spaţiul creş-
(Scythia Minor), teritoriul dintre Du- fiind de origine apostolică" (Sf da-
combaterii ereziilor multiple, apăru- tin, cu precădere în cel ortodox: năre şi Marea Neagră, predicând po- co-J'o77?., P. 23).
te în legătură cu persoana Mântuito- a) S/ 4pos'fo/ ,472c7rez., fratele Sf. Pe-
pulaţiei geto-dace. Tradiţia aposto- Acest mare dar obligă naţiunea la
rului. Este Sinodul la care s-a stabi- trii, „Andrei, întâiul chemat la apos- latului S/ j4#c7rez. în Sciţia este sus- conştientizarea acestui har dumneze-
1it definitiv Sz.w6o/2// crec7z.#/ez., rămas /o/z.e ", a suferit moarte prin răstigni-
ţinută în lucrările creştine,' scrise ,în iesc. Un argument decisiv şi de ne-
A AU RELIA BĂLAN-MI HAILOVI cl
DICŢIONARONOMASTICCREŞTIN A
contestat al existenţei creştinismului rior în amata romană, se afla cu tru- Andreoiu, Druţul, Druţe, Druţa, An- soţul ei, deoarece era travestită şi s-a
geto-dacic din sec. I şi începutul sec. pele în Siria, în timpul domniei lui driş, Andrior, Andriica, Andrici, An- pTezeri+at călugărul Atanasie. Seu ho.-
ai irTiea este prezenţa !.cocr;ţez. creşţj.- Maximian Daia, şi este numit coman- tărăsc să ducă o viaţă aspră în apropi-
c7re#cĂ, 4#c7rez.c7czr.' Sub alte influenţe
#e! „Păstorul cel bun", de pe Columna dant în războiul de rezistenţă împo- erea Alexandriei, fără ca ,473c7ro7ţ!.c să
depronunţareveche:47cdorcr,,4#c7or-
lui Traian, unde apare chipul Mântu- triva oştirii persane. Înainte de bătă-
ca: Andreica, Andreică, Andrd!co, bănuiască identitatea monahului 4 fcr-
lie s-a rugat lui Hristos, fiind creştin, `Andreicuţ,Andreic_uţă,Andreca,.An-
itorului cu hrismonul gravat pe umăr #c}sz.e.Dupămdarteaacestuia,Andro-
(Vasile Lovinescu, 0 !.cocz7ză creş/z.- iar după victoiie a mărturisit\.soldaţi- nic descoperă în Atanasie, „fratele de
drica, Aridruşco, Îndreiu, În4reiasa,
nă pe Columna TraianăD., b) Sf An~ lor din apropierea lui secretul victori- chilie", pe fosta lui soţie, 4Jcr#asz.ci.
Îndriiu, Îndreieşi`, Îndrieş, Înd.reica,
drei Criteanul, ou un supranume care ei lor, cerându-1e să aducă mulţumi-
Îndre, Îndrea, Îndrei, Îndrti, Îndreş, Sunt pomeniţi în Biserica Răsăritea-
îi indică originea, insula Crefc7, al că- re acestui Dumnezeu viu, ceea ce a nă la 9 octombrie; b) S/ 47?c7ro7ţz.c şi
Înd"l , Îndrea, ^Indru..
rei episcop a fost. Născut la Damasc, dus la convertirea multora dintre ei. J%7!z.c7, două nume ce apar şi în No2t/
în Siria, în sec. al VII-1ea, pleacă la Aflând despre aceasta, guvematorul ANDRONIC, prenume vechi, resfcrme#f; în îndemnul făcut de Sf.
lerusalim, unde se călugăreşte. Es- Antioh a poruncit ca toţi creştinii să aproape ieşit din uz. În onomasti- Apostol Pavel, de a fi îmbrăţişaţi ca
te hirotonit diacon de către patriar- fie prinşi şi scoşi în afara Siriei, spre ca românească actuală, e folosit mai . pătimitori întru credinţa şi mărturisi-
hul lerusalimului, Teodor. După ce a fi maltrataţi. 47?c7rez. reuşeşte ca, îm- mult 6a nume de familie. Reprodu- rea lui lisus Hristos: ,+^77tbră/z.şc}/z. pe
a participat, ca trimis al lerusalimu- preună cu un corp de amată, să plece ce uh nume de persoană, frecvent în Andronic şi pe lunias, cei de un neam
lui, la Sinodul Ecumenic al VI-lea de în Cilicia, unde îi va boteza pe toţi cei Grecia antică, AvspovtKo€ (Andr6i cu mine şi împreună închişi cu mine,
la Constantinopol, sinod în care sunt convertiţi. Guvematorul Antioh dă nikos), care reprezintă, din punct de care sunt vestiţi întru Apostoli şi ca-
condamnate ereziile ce continuau în ordin să fie toţi condamnaţi la ipoar- vedere formal şi semantic, un cuvânt re ^maintea mea au f ;ost ^m Hristos"
unele zone ale lmperiului, S/ A72c7rez. te prin decapitare. Biserica Orien- compus din cwsp-cwspoc (aner-ân- (Romani 16, 7). Cei doi, soţ şi soţie,
este hirotonit ca episcop al Cretei în tală face pomenirea lor la 19 august; dros) „bărbat" + vtq (#z'ke) „vic- au făcut parte din grupul celor şapte-
jurul anilor 700. Este cunoscut ca au- d) Sf t Mc. Andrei v . Ţ]ai"st, e) Sf i Mc. torie", deci „bărbat victorios". Es- zeci de Apostoli ai Domnului, primii
tor de cărţi de învăţătură şi de cân- 47®c7re!. v. Cristina. te cunoscut datorită celebrităţii scri- creştini din lerusalim „de un neam cu
tări bisericeşti, mai ales cu minuna- În onomastica conteinporană ro- itorului antic latin Z,z.vz.%s j473c7ro7!!.ce/s Saul", adică iudei creştinaţi înaintea
ta cântare numită Ccr7!o73%/ ce/ Ă4czre, mânească sunt frecvente două fome: (280-204 î.Hr.). În onomastica creş- întâlnirii lor cu „Apostolul neamui-
o rugăciune de pocăinţă, de o ffumu- 2473c7ra, 473c7rc7c7cr, explicate direct din tină este frecvent în Biserica Răsări- lor". Biserica Orientală îi pomeneşte
seţe şi adâncime spirituală de excep- foma grecească ,4nd7.ds. teană, iar în limba română este atestat la 17 mai; c) S/ 4#cJro#z.c, Prov şi
ţie, ce cuprinde istoria mântuirii nea- Vechimea `numelui Andrei, la ro- în sec. al XV-1ea şi al XVI-1ea. În Sz.- rc!rcr% au trăit şi au suferit martiriul
mului omenesc, confomi Legz.z. 7recĂz. mâni, se fixează prin analiza forme- #c"c" sunt pomeniţi: a) S/ 47tc7ro#z.c în timpul marilor persecuţii ale împăL
Şi jvoz., adică legea celor două resfcr- lor din primele secole, dovada o con- ratului Diocleţian. Fiind creştini ca-
ş]. 4fcr#asz.cr, soţ şi soţie, părinţi a doi
me#fe. Este citit de preoţi şi cântat stituie prezenţa acestor fome păstra- copii, pe care îi pierd în uma unor re Îl mărturiseau pe Hristos, au fost
de credincioşi în primele patru zile te prin filieră latină: 4#c7rea, J^#c7recr boli incurabile. Aflaţi în mare sufe- prinşi în cetatea Pompei (Pompeio-
din prima săptămână a Postului Ma- şi U7Îc7recr, precum şi multele varian- rinţă şi tristeţe, sunt mângâiaţi prin- polis), unde rcrrcrĂ, originar din Ro-
re, şi în ziua de miercuri a săptămâ- te, folosite ca nume de familie: 4#- tr-o viziune, în urma căreia hotărăsc ma, slujea ca demnitar militar. Prov
nii a cincea din Postul Mare. Trece la dreiaş, Andriaş, Andrieş, Andrica, să vândă averea şi să devină monahi. era originar din Tracia, iar 477c7ro7w.c,
Domnul în Erisso, din insula Lesbos, Andricu, Andriţă, Andreuţă, Andru, Fac un pelerinaj la lerusalim, de un- din Efes. Toţi se aflau în serviciul îrp-
în 4 iulie 740, zi de pomenire a S/ Andruţu, Andreucă, Andraş , Ondraş, de 4/c}#crsja se îndreaptă spre Mănăs- păratului, de aceea au fost duşi în fa-
Andrei Criteanul ^m Biser±ca Or±en- 477c7reş,. alte fome şi derivate: .4#c7re, tirea Tabenesi, în Egipt, iar 4#c7ro- ţa lui Flavian, prefectul oraşului, şi
tzLl-a., c) Sy: Andrei Stratilat, s"pr&r"- Adrei, Andreia, Andreescu, Ndrea, #z.c rămâne la o mănăstire din Palesl obligaţi să renunţe la cultul creştin.
mele indicând în acest caz profesia, Andrii, Andraie, Draia, Andrica, An- tina. Se întâlnesc, întâmplător, după Aceştia au refiizat să se supună şi au
Sfrc7Jz./crj însemnând „conducător de drică, Andricu, Andriţa, Andriţoiu, fost maltrataţi şi ucişi cu cruzime.
12 ani, în pelerinajul de la lerusalim,
oşti", „general". În calitate de supe- Andriu, Andriuş. Andriuţă, Androae, facut de j4fcz7ţc}s!.c} nerecunoscută de Pomenirea lor se face în Biserica Ră-

41
A AURELIABÂLAN-MIHAILOVIcl D]CŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
săriteană la 12 octombrie; d) S/ A4:c. gĂe/ a suferit martiriul în Creta la 28 baza lor stă un nume cu valoare de Anesiia, Anasia, Anasăia, Anaisa,
Andronic v. Faust. octombrie, zi de pomenire; c) S/ Mc. adjectiv, cwwo5 (ânninos) „care stă Niesiia, Nisica, Nisioara.
Variante înregistrate în onomas- 47tgĂe/ a suferit martiriul în Constan- drept", iar ca prenume, Avwo€ are
tica românească: 477c7ro7?7.c, 47?c7ro- ANTHIA v. Antim
tinopol la 1 septembrie. sensul „cel cu poziţie dreaptă", „drep-
nescul, Androneasca, Androinic, An- În onomastica românească, forma tul" OJOEL). În documente este înre- ANTHIMEIA v. Antim
droină, Adrunic, Dronic; Andronie, arhaică s-a păstrat prin contactul cu gistrat cu ambele forme, 4#j77 şi ,4#j.~
Androni, Androniu, Andron, Andro- textele gereqeşti şi este concurată de #cr, pentru foma masculină, 477z.7?%. ANTl v. Sebastian
nii, Andronile, Andronoiu, Androna- cea latină, 47Îge/a/Ţ. Formele j4#gĂe/, Avem atestat şi un derivat, 4nz.7?oz'2/,
che, Andrunache, Dron, Drona, Deo~ ANTIA v. Antim
47egĂe/cz se menţin în derivate ca: 4m iar cu afereză, variantele: Nz.#, Nz.7ee/,
ne, Dronea, Dronca, Dronciu, Dron- Ninul, Ninea CDOB:). ANTIM, ANTIMIA, prenume
gheluţă, Angheliţă, Anghelache, An~
ţa, Dronţă, Dronţu; Andru, Andruţ, ghelina, Angheluşa, în ti"p ce Ange- aproape ieşite din uz; în onomastica
Druţu, Druţul, Druţe, Andruşco, la, Angelica, Angelina, Gela şi Gelu ANISIA, prenume mai rar întâl-
creştină actuală este întâlnit foarte
DrG/şcă, DrG/ş'ccr. Ca nume de fami- sunt fome mult mai frecvente as- nit astăzi, deşi în Tradiţia Ortodo-
rar. La origine se află un nume de
lie, atestat astăzi: 4#c7ro, 4#c7roczş- tăzi. Aceste variante sunt interesan- xă se menţine prezenţa sa în Sz.#czxcm
persoană, frecvent în greaca veche,
că, Andromescu, Andromic, Andron, te prin multele contaminări ce s-au La baza numelui stă temenul grecesc AVO€Htos (Anthemios), cu variantele
Andronache, Andronachi, Androna- ctJioos (anisos) sau civtoci (anisa), cu
prod"s.. Anghel, Anghela, Anghelea, din neogreacă AvOSL.tc şi AV0tHOS
chii, Androne, Andronel, Andrones- Anghelescu, Angheliţa, Angheliu, sensul „fară pereche"„singular" „fă-
(Anth6mis şi Anthimos), în foma fe-
cu, Andronic, Andronica, Andronică, Angheloiu, Angheluş , Angheluşa, An- răegal".Numeles-aimpusprinexem- minină AvOSLi" (Anth6mia), cu vari-
Andronicenu,Androniciuc,Andronie, plul de cucemicie şi credinţă al unei
gheluţi, Angheluţă; Ghelea, Ghele- anta AvO8" (Ântheia), derivate de la
Andronii, Androniu, Andronovici, aristocrate din Tesalonic, care a trăit
ţul, Anghelit, Anghelache, Arighile; substantivul de bază cwOoc (ânthos)
Androvici; Dron, Dronca, Droncio- Anghela, Angila, Ngelă, Anghelica, în timpul domniei împăratului Maxi-
„floare". Prenumele intră în onomas-
iu, Dronciuc, Drondoe, Drondoi, Anghelina, Anghilina, Anghilină, An- mian.. Creştină, foarte bogată, a rămas tica creştină prin S!.#ci]fcrr, în care fi-
Drondu, Dronea. delina, Andilină, Angileana, Anghe- fără părinţi şi primul gând a fost acela
gurează mai mulţi Sfinţi cu acest nu-
luşa; Angereşti, Anghereşti, Angăl, de a împărţi averea sa celor nevoiaşi. r"e.. a.) Sf t Mc. Antim, episcopul Nico-
ANEMPODIST v. Achindin
Angălina, Anigăi, Angl; Anghe, An- A preferat să trăiască în post şi rugă- wz.c7z.ez., a slujit ca episcop în timpul
ANGHEL, prenume folosit mai g}iea, Anghei, Anghie, Anghioiu, An- ciune, cu mulţimea faptelor bune, ca- celor mai cumplite persecuţii pomite
mult în foma de feminin, 4#g%e/z.- €hion, Angonescu, Angh;na, Anghe- re îi aduceau bucuia duhovnicească. împotriva creştinilor de către împăra-
#cr. Astăzi este utilizat ca nume de fa- ni, Anghenici, Anghenie, Anghene, Prin acest mod de viaţă, ieşit din co-
ţii Romei, Diocleţian şi Maximian.
mihe, deşi a fost bine reprezentat în Anghenia, Anghinia,. Luţă, Luţa, Lu- mun, atrage atenţia celor din jur şi es- Începând cu 302 s-a încercat, cu o
onomastica creştină. Forma păstrează ţea, Luţiia, Luţia, Luţaş, Luţoiu, Luţi, te pârâtă consulului roman că este o cruzime ajunsă la paroxismul bestia-
fie modelul grecesc ciyy8^o€, ctyy8^n Luţescu. creştină devotată şi un exemplu peni 1ităţii, lichidarea credinţei creştine
(agg6los, aggele), fie cel latin d73ge- tm alţii. Acesta ordonă prinderea ei şi prin arderea bisericilor, a cărţilor de
/#s „trimis", „mesager al lui Dumne- ANGHELINA v. Angliel o somează să-şi facă datoria şi să adu- cult şi a Ei;cz#gĂe/z.!./or, dar şi prin ni-
zeu". Semnificaţia prenumelui este ANGHIE v. Anghel că ofrande zeului la templu. S/: 47?z.sz.cr micirea fizică a creştinilor. S/ 4#fz.m
aceea de prezenţă a îngerului, deci în- reftiză să facă acest lucru şi este supu- a stat ascuns într-un sat, numit Se-
gerul Domnului este bineracătorul şi ANICA v. Ana să la numeroase suplicii. După sufe- man, de unde, cu discreţie, îi învăţa şi
pomenirea se face la s noiembrie, la rinţe multe şi cumplite, este ucisă în întărea pe creştinii prinşi, aflaţi în
Soborul Sf Arhangheli Mihail şţi Ga-
ANICET v. Fota
298, la 30 decembrie, zi de pomenire mari chinuri. Venind ostaşii călări, în
vr7./. Sfinţi din Sz.#czx;c7r: a) 4ţ Mc. j4n ANIN, ANINA, prenume rar în- în Biserica Orientală. căutarea lui, Sfântul le-a ieşit în în-
g%e/, unul dintre cei 40 de mucenici tâlnite în onomastica românească, În onomastica românească avem tâmpinare şi i-a încredinţat că se va
din Sevastia, pomenit la 9 martie în dar frecvente în onomastica greceas- doar câteva atestări vechi: j473g.s';.cz, preda în mâinile lor, numai după ce
Biserica Răsăriteană; b) S/ A4:c. 4m că, începând cu sec. al XVIII-lea. La Anisiica, Anisâia, Anisăia, Anesia, vor mânca şi se vor odihni după dru-

42
A AURELIABĂLAN-M]HAILOVJCI
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN

mul străbătut. Miraţi de acest com-


A
ca egumen. Aici, întemeiază o tipo-
portament, aceştia au încercat să-l mare învăţătură, ce izvorau din inima peşti prin puterea credinţei. Mergând
facă scăpat, ceea ce Sf. Antim nu a grafie în care va tipări carte bi-
sericească românească, dar şj gre- şi mintea unui bun cunoscător al mai în Egeea, în cetatea Lisiei, împreună
îngăduit, cerându-le să respecte în- multor culturi. Este ctitorul bisericii cu alţi creştini propovăduitori, au fost
c.o.-^ti^rŢb-a{Liturghier,1701,deas-lov,
totdeauna adevărul. În drum spre îm- din Bucureşti cu hramul „ro/z. S/Î#- chemaţi de guvemator şi, mărturisind
1702) pentru trebuinţele cr6dincio-
părat, ostaşii au fost impresionaţi de ţii ", astiaja;zj\ Mănăstirea Antim, ii+e că- deschis credinţa lor, au fost torturaţi
şilor ortodocşi din Antiohia Siriei.
comportamentul senin şi de învă- rei uşi de la portalul de intrare în bi- şi aruncaţi în mare. Scăpând din mare
Munca neobosită, lumina minţii şi a
ţătura Sfantului şi au cerut să fie bo- sufletului lui l-au făcut apreciat se- serică au fost sculptate chiar de S/ sunt aruncaţi în foc, apoi răstigniţi pe
tezaţi într-un râu, pe care tocmai îl j477fj.7#. Toate au fost bune până la cruce şi, în cele din umă, sunt deca`-
menilor, şi în 1705 este numit epi-
treceau.Ajunsînfaţaîmpăratului,S/ moartea martirică a lui Constantin pitaţi împreună cu cei patm fraţi:
scop al Râmnicului, unde va duce cu
47Î/7.m vorbeşte despre lisus Hristos Brâncoveanu şi a umaşului său, Şte- Cosma (medic), Leontie, Damian
sine şi tipografia din Snagov. Aici, la
şidesprebucuriadea-şidaviaţapen- Râmnic, pune bazele tipăririi de carte fan Cantacuzino. Umează la tron (medic) şi Ei;prepz.e, la 17 octombrie,
tru credinţa nouă. Este torturat după primul domn fanariot, Nicolae Ma- zi de pomenire a lor în Biserica Răsă-
religioasă, tipărituri prin care se
toate metodele supliciului aflate în vrocordat (1716), şi S/ A7?fz.m este rltea,năa,., d) Sf t M-iţă Antia (Anthia) şi
cristalizează curata limbă româneas-
uz, şi apoi i se taie capul la 3 septem- acuzat de complot împotriva domnu- Antimia (AntimeiaD, Tri2i"a Sft Mc.
că, cunoscută prin sintagma „limba
brie, anul 303, zi de pomenire a Sf. 1ui şi a turcilor. A fost întemniţat şi E/e/ferz.e, ucisă prin decapitare odată
Râmnicenilor".Voinţamitropolitului
Antim în Biserica Orientală; b) S/ s-a cerut caterisirea sa, aprobată de cu fiul ei, din porunca împăratului
Mc.A.ptim,supranumitlvireahui,nii- ŢăriiRomâneşti,reoc7oSz.e,eraca,4#-
tir?1Râm?ieului,celpecixre^ilErpre- patriarhul din Constantinopol, adu- Adrian, la 15 decembrie, zi de pome-
tropolitul Ţării Româneşti. S-a năs- când după sine şi scoaterea din rân- nire a Sfintei în Biserica Orientală.
cia în mod deosebit, să-l umeze în
cut în Jberz.a sau JT;z.rz.cr din Georgia dul monahilor şi închisoarea pe viaţă Amintim momentul impresionant al
scaun. Antim este înscăunat la 22 fe-
de astăzi, în jurul anului 1650, ca fiu în Mănăstirea Sf. Ecaterina din Mun- decapitării S/ 47?f7.77€ez.c7, chiar în cli-
bruarie 1708. Ar trebui reţinută cu-
al lui loan şi al Mariei, botezat cu nu- tele Sinai. În drum spre Muntele Si- pa în care ea s-a aplecat spre a săruta
vântarea rostită cu acest prilej, înda-
melezl#c7rez..Fiindcopil,cadeînmâi- nai, în toamna anului 1716, ostaşii trupul neînsufleţit al fiului ei v. Elef-
toririleceîireveneauşifaptulcănua
nile turcilor şi este dus ca rob la Con- care îl însoţeau 1-au căsăpit şi i-au terie; e) S/ Ă4-z./ă 473f#zcr a vieţuit în
fost afectată activitatea tipografică,
stantinopol. Scăpat din robie, rămâne aruncat `trupul în râul Tungia, aproa- timpul domniei împăratului Valerian.
cu noul sediu în cetatea Târgoviştei.
pe lângă Patriarhia ecumenică, undeo Aici, a tipărit în limba română Pgc!/fz.- p6 de' A`drianopol. Prin toată activita- Fiica unor buni gospodari din Seleu-
învaţă sculptura în lemn, pictura şi tea sa, S/ A7Îfz.m Jw.rec}#2j/ rămâne un cia, practicanţi ai cultului idolatm ro-
rea, Octoihul, Liturghierul, Molit-
broderia. Constantinopolul, prin cul- luptător pentru credinţă, pentm Orto- man, şi-au educat fiica în acelaşi spi-
v?!yi_cul, Catavasierul, Ceaslovul, fâ-
turavremii,estepropiceînsuşiriilim~ doxie, sporită acum prin luminarea rit. Antuza se interesează de noua
cilitând utilizarea limbii române în
bilor greacă, arabă şi turcă, jar talen] obştei cu ajutorul cărţilor, a cuvântu- religie, cu preţul marelui sacrificiu.
Biserică. Pentni cunoaşterea activită-
tul şi râvna tânărului i-au adus bucu- lui rostit şi scris. Stilul scrierilor sale Va lua doi servitori cu ea şi va pleaoa
riadeafiprimitînrândulmonahilor. ţii tipografice, în ansamblu, trebuie
menţionat numărul de lucrări, 63, din a contribuit la cristalizarea limbii bi- în Tarsul Ciliciei, 1ocul de obârşie al
În1690esteadusînŢaraRomâneas- sericeşti, în tradiţie bizantină. Moar- Sf. Apostol Pavel. Aici, este botezată
care 38 sub semnătura sa, restul fiind
că de evlaviosul domnitor Constantin tea martirică şi întreaga sa viaţă au de episcopul Atanasie. Întoarsă la ca-
datorate ucenicilor săi. Ca om al con-
Brâncoveanu. Învaţă meşteşugul ti- deteminat hotărârea Sf. Sinod al sa ei, cei din familie nu au primit cu
deiului, a lăsat patru lucrări deosebi-
pografiei la tipografia domnească din t:.:c;a#năţţeî:,uîrnăvăîţeătff%r:t%ttj*;:tăă;,aa B0R, din 20 iunie 1992, de a-1 trece bucurie hotărârea ei şi de aceea tână-
Bucureşti, de la Mitrofan, fost epi- în rândul Sfinţilor, cu pomenirea sa la ra creştină f477fa/zcz hotărăşte să intre
scopalHuşilor,cevafinumitînscurt 27 septembrie; c) S/ A4c. 4#fz.7#, mar- în monahism, în una din mănăstirile
celemai.trebuincioaseşimaidefiolos
timp episcop de Buzău. Acesta îl va tir ce a vieţuit în timpul domniei lui pe care le frecventa. A slujit douăzeci
lăsapeS/1/,4%7#conducătorultipar- pentrŢ îiwăţătura' preoţilor., Sf ăatuiri
crştine :ătre domnitorul Ştefian Diocleţian şi Maximian, fiind unul şi trei de ani, trecând la Domnul la 22
niţei domneşti, până în 1694. Este din doctorii fără de arginţi din Ara- august, zi de pomenire a Sfintei în Bi-
C,antacuzîno.,Dtdahtt,+ucrare^:rL::;â
mutat la Mănăstirea Snagov în 1696, bia. Umbla prin sate şi oraşe şi vinde- serica Orientală; f) S/ Ccfv. 47iţ#zcr,
sunt adunate predicile sale, pline de
ca tot felul de boli sufleteşti şi tru- fiica împăratului Constantin V Co-
44
A AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
pronim. În sec. al VIII-Iea, în plină me de persoană din greaca veche,
strălucire a curţii bazileului lmperiu- ANTIPA, prenume mai puţin cu- de tortură din piele de animal, în for-
Awioxog (Anti6hos), atestat frecvent
lui Bizantin, fiica împăratului, cu o noscut şi uzitat în onomastica creşti- mă de bou, un spaţiu foarte îngust ca-
în Egiptul antic. Îl întâlnim în litera-
educaţie aleasă, înţelege chemarea nă, fie din pricina personajului isto- re se strânge şi în care S/ 4#fzpcz s-a
tura legendară ca prenume al unui fiu
autentică a lui Hristos şi, după moar- ric, Ţrod 47cfzpcr, mare vrăjmaş al lui rugat până ce şi-a dat duhul în mâinile
al lui lracleous, Herakles sau Hercu-
tea tatălui ei, îşi ia partea care i se cu- lisus Hristos şi vinovat de tăierea ca- Domnului. A fost îngropat în Biserica
le, dar şi ca nume al celor 13 suve-
vine şi o dăruieşte celor cai.e, după pului Sf. Ioan Botezătorul, fie din ca- Pergamului, iar la momântul lui mul-
rani din dinastia Seleucizilor. În va-
aprecierea ei, aveau cea mai inare ne- uza absenţei numelui în lumeâ marti- ţi creştini s-au tămăduit. Pomenirea
rianta feminină, este întâlnit ca topo-
voie. Îndemnată de patriarhul Tarasie rilor. Prenumele apare în JVozf/ resfcr- S/ 47€Jz.pc7 se face în Biserica ,Răsări-
nim, Awiox8" (Anti6hia) c7z.# Sz.rz.cz,
alConstantinopolului,îşiînchinăvia- me#Z ca nume al unui credincios, care teană la i 1 aprilie; b) S/ C#i;. ,4#/zPc7
astăzi Antakya, în Turcia. j4#/z.oĂz.cz
ţa lui Hristos, slujind până la moarte era episcopul Bisericii din Pergam: Atonitulsa;nAntipadelaCalapodeşti,
este şi numele unui centru creştin de
într-o mănăstire. Se stinge în această „Iar îngerului Bisericii din Pergam născut în 1816, ^m Calapodeşti, jud.
mareînsemnătatepentruBisericaRă-
slujire la 12 aprilie, zi de pomenire a scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia Bac'ău,cafiualluiGeorgeConstantin
săritului.Prenumelearputeafiexpli-
C#i;. 4n/&/zo în Biserica Orientală; ascuţită de amândouă părţile: - Ştiu şi al Ecaterinei, cu numele de botez
catprinapropieredeaceeaşirădăcină
g) S/ Mc. j4#/ziza v. Fotina; h) S/ unde sălăşluieşti; unde este scaunul 4/e#c}#c7r#. Rămas orfan de tată, înva-
cwOo€ (ânthos) „floare" + 8xd; (echo)
Mc. .4#/z.77? v. Eufimia. Varianta 4#J- satanei; şi ţii numele Meu şi n-ai tă- ţă meseria de legător de că4i, pe care
a avea" sau „a ţine", deci „cel ce are
Ă#zc7 poate fi apropiată de foma lati- găduit credinţa Mea, în zilele lui An- o practică până la 20 de ani, când are
floare" sau „cel ce ţine o floare", ,,cu
nă,încareyestecititu,deci4#ZĂy#z.- tipa, martorul Meu cel credincios, ca- o iluminare putemică şi pleacă spre a
floare". Dintre Sfinţii şi cuvioşii cu
Z°SÎ-napor:on::ţsat:cAa#ţrĂo"#;Zn°;a4s:#%. re a fiost ucis la voi, unde locuieşte se călugări la Mănăstirea Neamţ. Nu
acest nume Sunt amintiţi: a) s/ c#1;.
s'c7/c777cz" (Apocalipsa 2, 12-13). Pre- se ştie de ce, stareţul r-a refi]zat şi tâ-
mele este atestat din perioada veche, părinte Antioh şi Antonin oa,re tiH s" numele reprezintă o formă prescurtată nărul a plecat ^m Ţara Românească, la
ferit martiriul împreună cu părintele
fiind folosit mai ales în viaţa mona- din foma mai cunoscută, Avtt7[Gtpoc Mănăstirea Căldăruşani. Aici, se faL
Joc!# şi cu Moz.Se, în 23 februarie, zi
hală.. Antim, Antimiu, Antiriie, Anti- (Antipâtros), un nume celebru pe care ce repede remarcat şi este tuns ca mo-
de pomenire a lor în Biserica Răsă-
n?ia, Antemia, Antimir, Antimirescu, l-a purtat şi tatăl lui lrod. Semnificaţia nah, primind numele, măi puţin cu-
riteană; b) C#v. A#/z.oĂ, cel ce s-a să-
A.nti.na, Antinescu, Antiia, Antiniz;, este „ceea ce se opune", „ceea ce este noscut, 4/JZ7!.e. După doi ani se află
vârşit în 24 decembrie, zi de pomeni-
A^ndin, Andim, Andone, Andimir, A;- împotriva tuturor", dar şi „împotriva la Sfântul Munte, la schitul românesc
re în Biserica Ortodoxă; c) S/ .4#f;.oĂ
f imu, Amf lm, Athem, Anthamia,-Anti- tatălui". Prenumele era răspândit şi a Lacu, un aşezământ cu o viaţă deose-
meec7, ,4#/Ă#zc7. Ca nume de familie şi Nj.cos'/7ic}/, doi tineri care au pătimit fost purtat şi de cei care aveau să devi- bit de aspră. Într-un timp scurt se mu-
astăzi, este atestat în câteva varian- pentru credinţa în Hristos, primind rLb Sfl"ţj+.. a) Sff Antipa, episcopul Per- tă la Mănăstirea Esfigmenu, un cen-
crucea mucenicească la s iulie, zi de
tţ..A.ntemia,Antemie,Antemir,Antia, gc7m#/24z. a trăit în timpul împăratului tni de cultuă românească, mult ajutat
Antică, Antici, Antihi. Antim, Ant;- pomenire a lor în Biserica Orientală; Domiţian şi a fost hirotonit ca episcop de domnii Moldovei şi de familia mi-
d) S/ A4c. 4#/z.o% v. Procopie.
n?esFu,. Antimia, Antimir, Antiirescu, al Pergamului, în Asia, de către Sfin- tropolitului Veniamin Costachi. După
Aytimiu, Antimoianu, Antimonie, A;- Înlimbaromână,prenumeleAnti-
ţii Apostoli. Predicând cu multă râvnă patm ani de ascultare şi nevoinţe, es-
tin, Antinoianu. oh a fost la modă în sec. al XV-lea-al
Şi aducând multă roadă prin diminua- te făcut §cĂz.7%o#cr%, treaptă monahală
XVII-lea, înregistrat cu fomele: z{#~
rea numărului de închinători la idoli, care impunea rugăciune şi slujire ne-
ANTIMEIA v. Antim tiofi, Antiohi, Antohie, Antohiel, An-
este prins de guvemator şi supus unei întreruptă în post continuu şi aspru,
t_oh_, Antohe, Antohie, Antohi, Anto-
i ANTI0H, prenume frecvent în munci de educare şi lămurire asupra şi primeşte numele 4n#pc7. Nu după
hll9, Antof; Antofie, Tofia, Tofic, An-
sec. al XV-lea, în Moldova, cu o răs- temeiurilor noii credinţe în compara- multă vreme, prin râvnă şi mare ev-
t?f iţă,^. Antof ioiu, Antof il, Ăntof ilie,
ţie cu cea veche. Sfântul îi ,răspunde lavie, va fi hirotonit j.eroscĂ!.mo#c}Ă.
pândire mai mare în sec. al XVI-leâ 4#Jo//07.3/. Astăzi, ca nume de fami-
şi al XVII-lea, astăzi aproape dispă- cu demnitate şi îl pune pe guvemator După douăzeci de ani, în 1860, se în-
tii.e.. Artoce, A_ntoche, Antochi, Antoj;
rut din onomastica răsăriteană. La într~o postură dificilă, ceea ce a deter- toarce în Moldova, trimis de doi mol-
A^f ltofe, Antof i, Antof ic, Antorie, A;;:-
baza acestui prenume se află un nu- minat o reacţie violentă a acestuia. S/ doveni de la Athos, Nifon şi Nectarie,
filoiu, Antohe, Antohi, Ant;hie. 4#ţJZ?c7 este închis într-un instrument care începuseră zidirea Schitului Pro-

46
A AURELrABĂLAN-MIHA]Lovlcl
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
dromu, spre a strânge ajutoare în ve-
În onomastica românească, nu-
dereateminăriilucrărilor,faptîmpli- tura creştină, pe care o dorea respec- ruri, de' care lumea, monahi şi mireni,
mele este întâlnit de timpuriu în me-
nit în 1863, când a fost sfinţit. Stă o tată` cu sfinţenie, Sfântul a fost deza- beneficiau. Pentru rugăciune cbnti-
diul monahal, Şi este atestat un arhie-
vreme în laşi, la un metoc al unei mă- măgitdeînvăţăturapecareoprimeau nuă şi pace, Sfântul este nevoit să se
reu,4#/z.pcr,precumşialtefomepre-
năstiri din Sfantul Munte, apoi' pleacă tinerii de la înaltele şcoli. Imediat ce retragă.într-un munte mai înalt, de
scurtate ale numelui ca: r7Pc7, rz27eJ.,
laKiev,spreaseînchinaSfinţilordin a rămas orfan de amândoi părinţii, a uhd6 se coboră din când în când, spre
repez. (1472), repez.# (1486, în Ţara
Lavra PecerJkcz. S-a îndreptat spre vândut averile şi a împărţit banii să- a-i binecuvânta pe cei care îl căutau.
Românescă), 4;ţc7"p. Ca nume de fa-
Sankt Petersburg şi de aici la vestita racilor, oprind strictul necesar pentru Înainte de sfârşitul lui a lăsat haina sa
milie, astăzi, este folosit în câteva va-
Mănăstire Varlaam, aflată pe o insu- el şi sora lui, pe cDare o încredinţea-\ Sf. Atanasie din Alexandria, iar cojo-
riîm+e.. Antip, Antipa, Antipov, Anti-
lă aproape de Finlanda. Impresionat, ză unor fecioare credincioase, iar el cul său fericituhii episcop Serapion.
ppas; Tipa, Tipar, Tipaream, Ti- ia drumul pustiei. Trecând prin multe' Se stinge la vârsta de 105 ani, la 17
în chip deosebit, în 1865, se stabileş-
p_a.rt, _T}paru, Tipăreanu, Tîpărescu, ispite şi luptând aprig cu forţele întu- ianuarie, zi d6 pomenire a S/ j4;cţo7zz.e
te definitiv aici, la un schit cu hrramu| Tipei, _T.îp.el, Tipeniuc, Tip;r, Tiper-
nericului, S/ 4#/o#z.e noteăză atunci ce/ A4i;re în Bisericile Răsăriteană şi
„Tutiror Sfinţilor". În scurt timp se CPC., Tiprig, Tipiscă, Ttpişcă, i;iple,
când iese la liman şi primeşte lumina: A:p"sea;riîăr, tj) Sf : Anton de Padova,
face 6unoscut în regiunea nordică' a Tiplea' Tip,ic.
„Uhde erai, Doanme, când mă lup- originai din ofaşul Lisabona, Portu-
Rusiei, fiind căutat de călugări şi mi-
reni pentru slujbe şi cuvânt de învă- ANTIPATRU v. Artemie tam? -Eram cu tine şi te ajutam!" galia, s-a născut pe 15 august 1195,
(Pro/oc7ge/e, 1, p. 436). Întărit cU du- primind numele de botez Ferdinand.
ţătură. După 17 ani de slujire şi aspră ANTON v. Antonie hul, se suie pe munte, afimdându-se La-15 ani este trimis la Co/egJ.#/ cc}-
vieţuire, la | 0 ianuarie 1882 îşi dă ob-
în pustietate, şi se închide într-un loc nonicilor augustinieni ti+n Coimbra,.
ştescul sfârşit, departe de ţara sa natal ANTONIE, ANTONIA, prenu-
părăsit, unde primea de două ori pe an Aici, asistă în una din'zile la proce-
lă, dar într-o deplină împăcare cu via- me de origină latină (numele genti-
pâine uscată. Zăvorât aici, se ruga zi sirinea s.oleinnă a misionarilor martiri
ţa pe care i-o dăruise Dumnezeu. A lic Antonius, ±ar Antonia este n:mele
şi noapte, şi astfel a primit'harul Du- ffanciscani, căzuţi în timpul predică-
fost înmormântat în gropniţa Mănăs- ginţii la romani), ambele fi.ecvente,
hului Sfânt. După douăzeci de\ani, a rii S/ Evcz77gĂe/z.z.. În inima tânărului
tiriiVarlaam.Unuldintreuceniciisăi, iarcaprenumevorfiapropiatedenu-
ieşit să-i înveţe pe cei care începuseră se naşte dorinţa fierbinte de a deveni
ieromonahulPimen,i-ascrisviaţaaşa Ţele et"sce Antius, Antenius, Anti- să-1 caute, aşa încât locul pustiu a în- călugăr franciscan şi de a pleca şi el
cum i-a povestit-o cuviosul 4#/zZ7a. /z.#Lr. Semnificaţia lor nu a fost lămu-
ceput să fie populat de monahi. Prima în ţări necreştine, spre a suferi pentru
Cartea a fost publicată în limba rusă rită de lingvişti, dar ceea ce se ştie
învăţătură, de căpetenie, era: ,JVz.mz.c Hristos; Primeşte haina franciscană şi
în 1883, la Petersburg, cu titlul y7.a/a estefaptulcăînEvulMediusuntpre-
din lume să nu cinstiţi mai mult de- noul 'nume, 47tfo#, şi pleacă în Afri-
vrednică de pomenire a ieroschî;o- luateşidegreci,subfomaAvţa)vto€
cât dragostea lui Hristos. Ostenelile ca. Suferind de hidrofizie, aici boa-
#c7W#z.,4#ţ7Pc7,retipărităzeceanimai (Ant6nios). Ele vor fi apropiate, prin 1a se agrăvează foarte tare şi este silit
de aici se vând cu preţ veşnic, că pu~
târziu,1893, tot la Sankt Petersburg. etimologie populară, de GvOo€ (ăn-
ţin dai şi însutit primeşti. Oricât ar fi să se- întoarcă în Portugalia, dar va-
Aureola de Sfânt a a4v. 4#fzpa s-a thos) „floare". Prenumele pătrunde
de greu, să nu ne întristăm ca şi cum sul a naufragiat în Sicilia, iar S/ j47ţ-
menţinut atât la Sfântul Munte, cât şi în Onomastica Creştină Prin s7.#C"Or,
am pieri, să îndrăznim şi să ne bucu- /o77 rămâne la mănăstirea fi.ancisca-
în Rusia. Pe 10 ianuarie 1906, mona- mai ales prin influenţa mare pe care
răm ca nişte mântuiţi, că Dumnezeu nă. din Messina. Dotat cu o memorie
au avut-o Sfinţii: c7J S/ j4#}o#z.e ce/
hii ruşi de la Mănăstirea Sf. Panteli- e cc/ #oz. " (Pro/oczge/e,1, p. 436). Tră- de excepţie, S/ 47?/o7? ştia pe dinafară
Mcr;~e a/ Egzp/#/#z., fondatorul vieţii
mon din Sfântul Munte 1-au trecut în ind în timpul domniei lui Diocleţian Sfi7Îfe/e Evcr73gĂe/J.z. şi toată învăţătura
mdnahale răsăritene. S/ ,47!Jo#7.e era
#neiTlr?sesccuzîdepom?rireasff originar din satul Come, din apropie- şi Maximian, a coborât de mai mul- pe care cu mult har o putea împ'ărtăşi
G/v. 47z/zZ7c7 pe 10 ianuarie. În Biseri- te ori în cetatea Alexandriei, spre a-şi şi altora. Curând îşi descoperă voca-
reaoraşuluiHeracleopolis,înEgiptul
ca noastră este cinstit ca un cuvios ce mărturisi credinţa şi spre a-i întări pe ţia predicării şi-şi va alege oraşul Pa-
de Sus. Aici s-a născut înjurul anilor
sua nevoit în aşa fel, încât a câştigat o cei daţi chinurilor. Dar Dumnezeu a dova, unde ţinea adevărate prelegeri,
250, din'părinţi înstăriţi, care doreau
evlavie specială, atât în Sfantul Mun- avut alt plan şi, după venirea lui Con- prin care va deveni foarte cunoscut.
instruireafiuluilor,şil-audatsăînve-
te, cât şi în Rusia. stantin cel Mare, a început perioada Locuitorii Padovei asistă la ultimele
ţemultăcarte.Familiarizatcuînvăţă- sale prelegeri, ţinute în Postul Mare
de pace, Sfântul primind multe da-

48
DICŢIONARONOMASTICCREŞTIN A
A AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI

Apostol Andrei; b) ,4peJ/es, „ce/ f7?-


din primăvara 1231. La 13 iunie, în că s-a prăvălit peste cea în care îşi ANTONIN, ANTONINA, do-
cârcat întru Hristos „' 8. fost eplscop
acelaşi an, S/ 47z/o#z.e îşi dă sufletul are locul de veci Sfântul. Avându-se uă prenume provenite din onomasti-
al Smimei (astăzi lzmir, în Turcia),
în mâinile Domnului, la mănăstirea în vedere Tradiţia şi relatările scrise ca romană, lat. 47ţfo#z.77%s, 47ţfo#z.#ci,
înainte de Sf. Policarp; c) Sfc%s este
din Arcela, aflată la o distanţă foar- ale celor care i-au cunoscut nevoin- care au intrat în onomastica creştină
atestat ca episcop al cetăţii Arghiro-
te mică de oraşul Padova, pe care îl ţele şi viaţa îmbunătăţită, Sf. Sinod prin numele martirilor, atestate în Sz.-
binecuvântează. Tradiţia spune că, în a hotărat în anul 1992, în ziua de 20 7?c}xc}r: a) S/ Mc. j4m!o#i.# v. Antioh; pol-Bizantium, hirotonit tot de către
Sf. Andrei; d) C/rbc}#, episcop al Ma-
momentul trecerii lui la cer, clopotele iunie, trecerea C#v. 47?fo72z.e în rân- UnSf.Mc.Antortinv.Ce;H"r.,Sf:M-iţă
cedoniei, a avut un sfârşit martiric;
din `Lisabona au bătut singure, asoci- dul Sfinţilor, cu ziua de pomenire la 472/o7Îz.77cz v. Alexandru.
e) j4r!.sfob%/ a propovăduit Ei;cr#gĂe-
indu-se celor din Padova. Puterea ru- 23 noiembrie; d) S/ A4lc. 472/o7?z.e v. În onomastica românească, prenu-
/J.a în insula britanică, peste care a şi
găciunii lui este simţită de toţi creşti- Casian; e) S/ A4c. j47?fo72z.e v. Celsie; mele este înregistrat şi cu schimbarea
fosthirotonitepiscop;f)jvc{rci.safost
nii, de aceea 13 iuhie este ziua pome- D Cc/i/. 47?/o7z v. Carina. consoanei t în d: 47Odo77z.7?, 4#c7o7w.7?c7,
hirotonit episcop al Atenei. Toţi sunt
nirii lui în Biserica Occidentală, dar În limba română, prenumele es- Nim,, Nina.
te foarte vechi, o vechime probată de prăznuiţi de Biserica Orientală la 31
şi în inimile tuturor rugătorilqr Bise-
ANTUSA v. N6ofit octombrie şi odată cu cei şaptezeci
ricii tradiţionale Ortodoxe; c) S/ C#i;. documentele din 1374, care atestă un
deApostoli,1a4ianuarie.Apelieeste
Antonie Sihast"l de la Schitu lez,eru Sfânt în Ţara Românească, cu nume- ANTUZA v. Anţim
forma slavizată a numelui Apelles.
(o ctitorie a lui Mircea Vodă Cioba- 1e z477c7o7z!.e, sub influenţa grecească,
nul de la mijlocul sec. al XVI-1ea). dar şi un 47z/o7#.e în 1425. La acest APELIAN v. Irina APELLES v. Apelie
După ucenicia făcută la acest schit, argument se adaugă mulţimea vari-
APELIE, nume amintit de Sf. APFIA v. Filimon
cu ascultare, post şi rugăciune, este antelor înregistrate: 4#ţo7Î, j47?ţo/ec7,
Apostol Pavel
-n;ani, dlrL în Tes{ament..
Noul Ep!.sfoJcz căfre ro~
„Îmbrăţi-
tuns şi primeşte numele marilui 47e- Antonaş, Antone, Antonescu, Anto-
APIAN v. Edesie
/o7%.e. Îmbunătăţirea sa se facea sim- nică, Antoniţa, Antoe, Antoiu, Anto-
nu, Antoana, Antoniada, Antonida, -nÂ-Îmbrăţişaţi
şaţi pe Urban,
pe Ampliat, iubitul împreună
meu _în Dom:.
ţită zi de zi, iar dorinţa de sihăstrie to- APOLINARIE, nume cunos-
tală era din ce în ce mai \mare. Cere Antoniu, Antul (sec. al XTV+ea), An- cut în Bizanţ, frecvent în cele do-
lucrător cu rrtine întru Hristos, şi pe
pemisiunea de a urca mai sus, în ,săl- tha, Anta, Antula, Antiţa, Antin, Anti- uă părţi ale lmperiului. În greacă,
Stahis, iubitul meu. Îmbrăţişaţi pe
băticiapăduriidelalez;ruVâlcei.Se nescu, Antache, Anteş, Antoc, Anto- A7toMiwpto€ (Apollinârios) este un
Apelles, cel încercat în Hristos, îry-.
instalează într-o peşteră, , în jurul anu- ce, Antochi, Ton, Tona, Tonea, Tone,
bĂc:eiţ,:îoaef,uup:enlîeif:cţ:Sşuf:tn;p,:Î;Ibar;oţdţ:';u;;, prenume cunoscut, la fel ca în latină,
lui 1690, o peşteră pe care o mode- Toneanu, Toni, Tonie, Toniţa, Anton- j4po//;.ndrz.s, o formă adjectivală de
1ează cu dalta şi ciocanul, facând din ca;
•ca, Antoncu, Tonca, Tonciu,
Doanca, Toncea, Toncu, Toan-
Tonce, la 4po//o, cu sensul „al 1ui Apollo".
ea şi un altar de închinăciune, sfinţit Numele este întâlnit şi în foma con-
de episcopul llarion al Râmnicului. Toncescu, Tonciu, Tonciulescu, Ton- pe cei din casa lui Nqrci5, c_a:?`sm^i
trasă, 4po/6#z.e. Sunt cunoscuţi mai
fn Dom7t#/" (Romani 16, 8-11). Ca
Cobora la schit pentru Sf.. Liturghie cian, Andon, Andoni, Andonie, An- mulţi Sfinţi cu acest nume: a) S/ Ă4c.
din zilele de duminică şi de sărbătoa- doniu, Doniu, Donoaia, Don, Doml, semnificaţie,prenumelepoatefiapro-
Ap;,tnartâ, eptscopu, Pav€n_et., Ţr.\g+
re şi spre a se împărtăşi cu Preacura- Dona, Doană, Donă, Done, Donea, piat de substantivul grec GLL7ţ€^t (am-
nar din Antiohia, ucenic al Sf. Apos-
tele Sfintele Taine. Slujeşte în singu- Donescu, Doneci, Doni, Donie, Do- p61i)„vie",„podgorie".NumeleSfin-
tol Petru, pe care 1-a însoţit la Ro-
răt;tea muntelui 28 de ani şi trece la nic, Donica, Donici, Doniga, Dono- ţilor pomeniţi de Sf. Apostol Pavel îi
ma şi care îl va hirotoni în slujba de
Domnul înainte de anul 1714, după iu, Donţu, Doniţă, Doniţoiu, Donca, prezintăpeceicareaufăcutpartedin
episcop al Ravenei. Capacitatea spi-
relatarea unui ucenic al său, ieromo- Doncă, Donce, Doncescu, Doncea, cei şaptezeci de Apostoli, trimişi de
rituală cu totul specială a Sfântului,
nahul Nz.co/c7e d!.7ţ rez.#ş, care i-a scris Donceanu, Donciu, Doncioiu sti for- Hristos pentru evanghelizare şi înte-
meierea Bisericii din Roma: a) 4m- prin care aducea la credinţa în Hris-
viaţa. Acesta arninteşte că a fost în- ma veche românească, J^7?/o7#.e, 4#-
tos mulţi locuitori ai cetăţii prospere,
momântat în Paraclisul cioplit de el c7ă#%/, j4#cJa##/c-z', o mulţime de de- p/jczţ r47#p/z.e/ este menţionat ca epi-
Ravena, nu a fost pe placul prefectu-
însTişi în stâncă. Astăzi, locul nu poa- rivate, din care foarte multe au deve- scop al cetăţii Odisiopole, Odessos
1ui Satumin. Suferă în mai multe rân-
te fi recunoscut, deoarece o altă stân- nit nume de familie. (Vama), fiind hirotonit de către Sf.

51
A AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN A
duri sui)li€ii Şl sughiun, deşi i}].clii- dic, în mediLil monahal. Ca nume de Toli, Tuli, Tulia, Tuliu, Tol, ce poî+ me sunt întâlnite în onomastica mo-
tindcni viiidecă pe cei în s`ifei.jn|'ă. familie este prczent în câteva varian- te fi şi din prescurtarea`1ui A7tczfo/. Ca nahală. În Sz.7cczxcir figurează: a) S/
Cti t()(`tă atenţia acordată {le tmii din- te.. Apolon, Apolozan, Apolozeanu, nume de familie, înregistrat astăzi: Mc. j4re/c}, un dregător creştin al ce-
ti'e cei vindecaţi, Sfântul c}Lqlo pi.ins de Apolza,,. Apostea, Aposteanu, Apostică, Apos~ tăţii Negran din Etiopia, dregătorie
căpeteniile templului i{lolLitru şi ucis tiu, Apostoae, Apostoaia, Apostoa- ocupată în timpul domniei .1ui Justin,
prin tăieturi cu s€`bii`, Ti.ece la Dom- Al'OL0 v. Alexandru iei, Apostoi, Apostoiu, Apostol, Apos- căruia i-a umiat marele Justinian. De
nul în ziua de 23 iulie, zi de pomenire tolache, Apostolatos, Apostoleam, numele S/ 4reţcz este legat sacrificiul
APOLON v. Apolinarie
în Bjseric.i Oi`icntală. În Ravena exis- Apostolescu, Apostolica, Apostolică, creştinilor în asediul cetăţii de către
tă Biscrjc€` Sf. Apolinarie, ctitorită do APOLONIE v. Apolinarie Apostolide, Apostolina, Apostoliu, arabi, asediu în care au fost ucişi pes-
împ.Xii.{`tul Justinian în sec. al Vlnlofl; Apostoloiu, Apostu, Apostul, Aposu. te 340 de creştini, printre care şi dre-
b) ţţ A4lc. 4po/o#z.e, originar din cc- APOSTOL, nume frecvent în gătorul sau guvematorul cetăţii din
tatea Teba, Egipt. Slujeşte c.i citeţ al onomastica creştină europeană, are ARCADIE,prenumepreluatdela lmperiul Bizantin. Este decapitat îm-
Bisericii, chiar în timpul pi`igoanei la bază foma grecească A7[ocwo^o€ greci APKctstoe (Arkâdios), în aria la- preună cu ?1ţi patru preoţi mărturisi-
declanşate de Diocleţicin. Fiind obli- (Ap6stolos) „trimis", „sol". În ono- tină 4rccrd!.#s'. Este atestat la Plutarh, tori. Pomenirea S/ Mc. 4re/cz se face
gat să aducă jertfe în templele păgâ- mastica românească trece repede de cu se`nsul de „locuitor al Arcadiei", în Biserica Răsăriteană la 24 odtom-
ne, încearcă o cale de ieşire, rugân- la prenume la nume de familie, acest „provenit din Arcadia", deci structu- brie; b) C#v. j4refcz, monah din Faran
du-l pe F/./j.mo;7, un comediant, să se fenomen fiind motivat de absenţa ra temenului este cea adjectivală. În (Egipt), pomenit la 13 martie.
îmbrace cu hainele sale şi să se ducă unei zile consacrate pomenirii unu- Sz.#cz#czr sunt atestaţi : a) C#v. 4rcc7c7!.e, Formele atestate în documente-
în locul său la templu. Fj./z.mo#, ajuns ia dintre Sfinţii cu acest prenume. 0 nume legat de cel al familiei creştine 1e româneşti sunt: 4refc}, 4re/z., 4ref-
în templu, a declarat că este creştin şi altă motivaţie o constituie deri+area, care a avut parte de minunea slujirii ha, Arefte, Aref ta, Ref t, Refta. CaLrriJ+
a fost silit să mărturisească totul. A schimbarea fomiei, care nu mai este lui Dumnezeu, a trăirii în Ţara Sfân- me de familie astăzi: 4re/ j4rejev,
fost prins şi adus şi citeţul 4po/o72j.e uşor recunoscută. tă. Cuv. Arcadie este ff"l Sy: Xenof iont Aref ta, Arefte, Aresteanu, Areşteanu,
şi s-a hotărât supliciul prin care erau Dacă în sec. al XVII-lea în ono- şi al A4lcrrz.ez. v. Xenofont; b) S/ Ă4lc. Arete, Aretianu, Areţianu, Areţu.
obligaţi să-şi lepede credinţa în Hris- mastica românească aveam destul de Arcadie v.Nestor., c` Sf t Mc. Arcadie,
tos. In uma reftizului lor, cei doi au mult6 atestări du `acest prehume, mai ierarh, episcop de Arsinof> din Cipm, ARETl v. Areta
fost condamnaţi la moarte prin deca- târziu el a fost redat prin alte varian- a ;uferit martiriul 1a 29 augu.st.
ARETIA v. Areta
pitare. Cel care îi judecase şi care a te, adesea diminutivale sau hipoco- În onomastica românească avem
participat la supliciu, Arian, a fost ră- r:ystif3e.. Aposto|, Postolachi, Apos- puţine fome înregistrate, prenume- ARGENTINA, prenume relativ
nit la ochi şi şi-a pierdut vederea. S/ tolache, Apostolachi, Lache, Apos- le fiind mai puţin cunoscut şi socotit modem în onomâstica românească,
Fz./z.mo72 l-a încredinţat că îşi va recă- tolescu, Apostoleanu, Apost, Apostu, ca un nume preţios, căutat şi artifici- fiind un urmaş al vechilor nume lati-
păta vederea dacă se va duce la mor~ Apostul, Apostola, Aposte, Apostică, a,l.. Arcadie, Arcadi, Arcadian, Arca- neşti, ^mtâlnite în inscripţii. 4rge#ţec7,
mântul lor şi se va unge cu ţărână de Apostiu, Apostoiu, Apostoaia, Posto- diid, Arca. Argentillus, Argentius s"rrt Fo"a:
pe momânt. Faptele s-au petrecut în- lea, Postoliia, Pustoli; Postul, Pos- te de la substantivul c7rge#f#m „ar-
tocmai, şi ,4rj.cr7!, vindecat, se creşti- ARES v. Prov
tan, Postea, Postescu, Posteca, Poş~ 8int", cu un sens figurat „strălucitor".
nează. Peste scurtă vreme este ucis, tescu;Postică, Postici, Postiţă, Pos- Este corespondentul 1atin al unui nu-
ARETA, prenume cu fome dife-
împreună cu alţi slujbaşi imperiali tărescul; Tolu, Tolan, Tola", Tolaş, me mai vechi, provenit din grecescul
rite, care sunt înregistrate în onomas-
deveniţi creştini. Biserica Orientală îi Tolea, Tolescu, Toleac, Tolecanu, Apygvms (Arg6ntes).
tica românească în perioada influen-
prăznuieşte pe cei trei Sfinţi în ziua Toleagă, Tolică, Tolici, Totolici, To- Interesant este faptul că în ono-
ţei neogreceşti. În greacă, numele de
de 14 decembrie; c) S/ A4clc. ,4po/o# v. tolcică, Tolocico, Tologea, Tologaci, mastica românească a sec. al
persoană este destul de vechi şi pro-
Leonida; d) S/ A4c. 4po/o# v. Alexe. Toloi, Toloş, c Toloşca. Vechji"eaL XVII-1ea, sunt atestate prenume ca
vine din sribstantivul oipgm (ar6te)
În onom.astica românească, nu- acestor derivate se poate stabili şi du- Argint, Argintu, Arginţa. Argentina
„virtute". În greacă exista şi ca pre-
mele nu a fost cunoscut decât spora- poate fi în acest caz un derivat pe te-
pă prezenţa unor fomie în aromână.. nume, Apstps (Ar6tas). Primele for-

52 53
A AURELIABĂLAN-MmAILovlcl
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
ren românesc de la prenumele deja cuţiilor cutremurătoare, comandate şi teimiţată şi a petrecut 16 ani în bătăi Acest prenume este atestat în ono-`
atestat cu multe sccole în umă, de la supravegheate de Liciniu, ar fi fost fi-
şi nemâncare, fiind purtată din tribu- mastica veche românească în forme-
rLumele Argenl + suf. -ina. ii unui episcop tomitan şi toţi trei se \e.. Arhanghel, Arhanghelul, Arhan-
nal în tribunal, acuzată şi umilită, spre
ARGEU, prenume puţin folosit pomenesc în ziua de 2 ianuarie; b) S/ a se lepăda de credinţa ei în Hristos. ghil, Aranghel, Haranghel, Ranghe-
A4c. 4rge# v. Marcel. la, Ringala, Arghel.
în onomastica creştină, deşi la baza Moare în închisoarea din Hask6y, 1a
În onomastica românească este în-
lui se află un nume grecesc cunoscut, 30 aprilie 1725, şi este înmomânta-
tâlnit, astăzi, ca nume de familie, ade- ARHELAIS v. Arhelau
Apyctto€ (Argaios), un toponim, ca- tă în cimitirul Bisericii Sf. Paraschevi
sea, îr\ fiorma,.` Ageu, Agheu, Argheu.
re indică un nume de inunte în Cre- din Hask6y. 0 parte din sfintele moaş- ARHELAU, ARHELAIA, pre-
Ca nume de familie s-a dezvoltat
ta, nume de lanţ` muntos în Capado- te se păstrează în racla de mamură nume de origine grecească, frecvent
foarte mult rădăcina, primind dife-
cia, muntele ce o dcsparte de Cilicia. din incinta Bisericii Sf. Paraschevi, în Antichitate şi purtat mai ales de
rite s"flxe.. Ageu, Agescu, Aghescu,
Este înregistrat Şi ca antroponim, fi- unde se găseşte icoana, încadrată în personalităţi, printre care filosoful
Aghim, Aghimescu, Aghimiţei, Ăghi-
ind prenumele unui personaj isto- catapeteasma bisericii. Este cunoscu- atenian Apxgxcio€ (Arch61aos), elev
on, Aghior, Aghitoaie, Agica, Agischi,
ric, fratele lui Filip al lI-1ea, care ar tă ca ocrotitoare a femeilor şi, în mod al lui Anaxagora. În lumea elenistică,
Agiu, Argeseanu, Argeşanu, Arăeşiu.
fi fost ucis din ordinul lui Filip. Din special, a croitoreselor. numele era destul de răspândit, aşa
punct de vedere semantic, numele es- ARGHEU v. Argeu Formele înregistrate în sec. al încât fiul cel mare al 1ui lrod se nu-
te apropiat de ctpycwa) (argaino) „a XVI-lea în mare parte sunt derivate mea Arhelau. Descompus în elemen-
avea culoarea albă". Prenumele in- ARGHIR, ARGHIRA, prenu- hipocoristîce.. A rghir, Arghiri, Arghi- tele componente, numele îşi trădează
tră în onomas,tica creştină prin inter- me fi.ecvente în secolele trecute şi ra- ra, Arghirescu, Arghirie, Ghira, Ghi- semnificaţia: vb. cip%gta) (ârcheio) „a
rnedirxil Sinaxarului.. a,) Sf t Mc. Argeu re astăzi. Provin din numele de per- rea, Ghireşti, Ghireasca, Ghiricoiaş, începe", „a stăpâni", „a conduce" +
este înregistrat la Tomis (Constanţa), soană greceşti Apyupog (Argyros) sau Ghiruţa, Ghirca; Arghie, Arhirie, Ar- ^Goe (lâos) „popor", deci „conducă-
capitala Sciţiei Minor, unde a fimc- Apyupsto€ (Argyreios), adjective cu hire, Arhira, Arhiri, Alhirescu, Alvi- tor al poporului". Prenumele a intrat
acelaşi înţeles, fiind derivate de la sub- rc!§c#. În literatura veche românească în onomastica creştină prin literatura
ţionat cea mai veche episcopie da-
co-romană, în timpul persecuţiilor stantivul grecesc dpyupo5, lat. czrgem este cunoscută o primă nuvelă a lui hagiografică şi prin Sz.#c"cwe: a) S/
lui Diocleţian, Maximian, Galeriu şi /#m „argint". Derivatele adjectivale loanB&rao,ArghirşiElena.C&T\ume M-iţă Arhelaia stin Arhelais , era, rrLo-
Liciniu. A4czr/z.ro/ogz.z./e occidentale greceşti ctpyupstos (argyreios) se folo- de familie, astăzi: 4rgĂz.r, 4rgftz.rcr, nahie într-o mănăstire din apropierea
amintesc de trei' fraţi, 4rgez/, jvc7rcz.S sesc pe lângă substantive, spre a arăta Arghire, Arghîrescu, Arghiriachis, Romei, unde se nevoia .împreună cu
calitatea şi au sensul „de argint", „ca- Arghiriade, Arghirie, Arghiriu, Ar- rec/c] şi cu S#scy##c7. Sub prigoana lui
şi n4lczrce/z.7Î, ucişi în timpul persecu-
re conţine argiht". S/ M-z./ă ,4rgĂ;.ra Diocleţian, ele s-au refiigiat în Cam-
ţiilor lui ,Liciniu. r4rgec; şi Ncrrcz.S au ghiroiu, Arghiropol, Arghiropulos,
fost ucişi prin, decapitare, deoarece (1688-1725), neomartiră din constan- Arghirov, Arghitaru, Argint, Ar- pania, în cetatea Nolei. Prin activita-
au`reftizat înrolarea lor în amiata ro- tinopol (Istanbul), născută la Brusa, tea lor de caritate creştină, ies în evi-
gintar, Argintaru, Arginteanu, Argin-
din părinţi binecredincioşi, primeşte denţă şi sunt descoperite de judecăto-
mană, idolatră şi aflată sub comanda tescu, Argirescu.
o educaţie bazată pe Tradiţia creştină. rul Leontie şi supuse interogatoriului.
lui Liciniu. Cel de-al treilea, n4lcrrce-
Se căsătoreşte cu un creştin pe care îl ARHANGHEL, prenume astăzi Cele trei au răspuns că tot ceea ce fac
/z.73, a fost aruncat în mare, dar trupul
preţuia pentm calităţile lui. Un vecin, ieşit din uz. La baza lui stă o fomă este cu ajutorul lui Hristos cel înviat,
său a fost adus de valui pe fâşia de
turc, se ambiţionează să o aibă ca fe- compusă după două modele, cel la- în numele Căruia vindecau şi-i ajutau
pământ a ţărmului, de unde ar fi fost meie şi să facă parte dintre metresele tin şi cel grec. Grecescul Apxciyy8^oG pe toţi sărmanii care le cereau ajuto-
luat, pe ascuns, de un creştin şi dus la
lui. Arghira, în curăţenia sufletului ei, rul. Sunt condamnate la moarte prin
casa sa, unde a fost depus şi înhumat. (Arhâggelos) este adaptat ca pronun-
respinge hotărât propunerea turcului. decapitare şi sfârşesc în anul 293, la
Aici mulţi creştini care se rugau se ţie la forina latină populară, czrĂc}7tge-
Acesta, turbat de ură, a reclamat-o la /#s, căci nu trebuie uitat faptul că pâ- 6 iunie, zi de pomenire a lor în Bise-
vindecau de anumite boli. După opi-
judecător spunând că această femeie nă în sec. al XII-1ea limbile de cult în rica Răsăriteană; b) S/ Mc. 4r%e/cr«,
nia unor hagiografi, aceşti trei fi.aţi, se hotărâse să treacă la islam şi apoi Europa erau cele două limbi clasice, diaconul v. Ipolit; c) S/ A4c. ArĂi.e/Gr#
martiri ce au pătimit în timpul perse- s-a răzgândit. În clipa aceea a fost în-
latina şi greaca. a suferit martiriul cu alţi 152 de creş-

54
A AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
tini, fiind executaţi prin spintecare cu cu S/ rro/m şi S/ P%cJe#s, în timpul riul S/ Ă4c. 4r!.s/z.cz73 (scris şi 4rz.s/o#
a fiului stăpânului. Înffuntat, stăpânul
sabia la 5 martie, zi de pomenire a lor condamnării Sf. Apostol Pâvel de că- sau 4rj.Sfjo#), episcop de Alexandria,
a supus-o unor suplicii şi a întemni-'
în Biserica Răsăriteană. tre Nero, şi au suferit martiriul, prin care mărturisea învăţătura lui lisus
ţat-o. Plin de rernuşcări, a eliberat-o,
dar s-a răzgândit şi a voit să o întem- decapitare, sub aceeaşi urgie declan- Hristos şi în afara Bisericii. Este che-
ARHIP, prenume provenit din- mat la guvemator ca să răspundă di-
niţeze din nou, dai la a doua încercare şatădeNero.BisericaOrientalăîipo-
tr-un nume de persoană grecesc, meneşte la 15 aprilie şi împreună cu rect la întrebări. Pledoaria pentru via-
nu a mai găsit-o, deoarece a fost învă-
APxt7[7[os (Archippos), nume al unui cei şapţ?.zeci jdş Apostoli în ziwua de ţa cea nouă îi aduce condamnarea la
1uită de o stâncă ce s-a deschis spre a
poet atenian din 505 î.Hr. Are la bază o proteja.' Sfânta este pomenită în Bi- 4 ianuarie; b) S/ 4rj.sfc!rĂ, episcop al moarte, fiihd'ăruncat în foc la 3` §ep-
un nume con}un compus din CtpxTiyos tembrie, zi de pomenire a Sfântului
serica Răsăriteană la 18 septembrie. Alexandriei, a fost prins şi judecat de
(arhegos) „conducător" + t7t7roc (ip- În onomastica românească actua- în Biserica Orientală.
guvematorul cetăţii, apoi a fost supus
pos) „cal", deoi „stăpân de cai". În lă prenumele a câştigat popularitate, supliciilor, spre a-l face să renunţe la În onomastica. românească sunt
Sz.7Îczxcw sunt două nume: a) S/ 4poS- înregistratevariantele:4rz.sfz.c}şi4r!.§-
sub influenţa literaturii clasice gre- credinţa lui,. dar, mărtuisind cu mai
fo/4r%zZ7, numele unuia din cei 70 de tiţa, Ristiţa, Arestea, d"păa, SorrrLa, gre-
ceşti cu conţinut legendar. multă convingere despre dragostea
Apostoli, pomeniţi de Biserică la 4 cească AptoTgct (Aristea). Nume de
lui lisus Hristos, este aruncat în foc,
ianuarie, individual la 22 noiembrie; ARIAN v, Apolinar.ie familie astăzi : .4 r!.sfz.c7e, i4rz.ScJ#%.
dându-şi sufletul în m'âinile Domnu-
ti)SffMc.Arhip,ApfiaşiFilimonpro- 1

1ui la 3 septembrie, zi de pomenire a


povăduiau Cafv47!ţ2// /#!. De/m#GZG# în
ARISTARH, prenume foarte cu- ARISTI0N v. Aristide
noscut la greci, întâlnit la Herodot, Sfântului în Biserica Răsăriteană.
cetatea Colose, în Frigia, iar 073z.sz.m
/s'for!.z., în forma Apio"pxog (Aris- În onomastica românească, pre- ARISTOBUL v. Apelie
la Roma. Toţi au sfârşit martiric şi se
tarhos), dar şi ca nume al unui trage- numele este atestat în documen-
pomenesc la 6 iulie. ARISTOCLE v. Atanasie
dian, contemporan cu Euripide. Nu- te vechi, chiar în forma grecească,
Deşi rar, prenumele 'j4r7#P este
mele provine dintr-un cuvânt com- Aristarho (baLrL), Aristarchi, Alistarh, ARISTON v. Aristide
atestat în Moldova, în foma ,4r%zP,
Alistar, Alestar, Alestari. Cîiri"me de
Archip , Archipescu, .Arf ip, Arsip. pus otpioTos (arfstos) „cel mai bun" + ARITINA v. Haritina
ctpxo)v (ârhon) „conducător", „suve- familie sunt puţin reprezentate astăzi :
ARIADNA, prenume modem, ran", în latină „optimus princeps". În Aristar, Aristănţoiu. ARITON v. Hariton
provenit din numele grecesc Ap"8vŢi Sz.72c7#c7r sunt pomeniţi mai mulţi Sfin-
ARISTIA v. Aristide ARMIN, ARMINA, prenume
(Ariâdne), cunoscută din mitologie ţi cu acest nume: a) S/ ,4posţo/ ,4rz.s'-
ca fiică a lui Minos. Fiind îndrăgos- ffecvente odinioară în onomastica ro-
fcrrĂ, originar din Tesalonic, cel care a ARISTIAN v. Aristide
tită de Tezeu, care se rătăceşte în la- mânească,astăzisuntîntâlnitemairar.
predicatEvcr7!gĂe/z.aînperioadacelor
birint, ea reuşeşte să-l scoată prin fi- ARISTIDE, prenume ce se pre- Prin secularizarea vieţii şi desacrali-
70 de Apostoli, fiind creştinat de Sf.
rul pe care îl lasă în uma ei, cunoscut zintă în două fome vechi care reprp- zarea numelor de botez, acest prenu-
Apostol Pavel. Acesta îl aminteşte pe
sub numele de „firul Ariadnei". Pre- duc câte un nume de persoană: unul me şi-a pierdut, pentm cei mai mulţi
Aristarh împreună cu alţi propovădu-
numele este considerat ca un cuvânt din foma greacă AptcmgtsTis (Aris- români, semnificaţia teoforică. La ba-
itori din zona Macedoniei, o regiune
compus cu pref. Gpi (ari) - „foarte" + teides), format din opiotos „cel mai za numelui se află o sintagmă paleos.-
în întregime creştinată de Sf. Apos-
bun" + 8tstiote (eideis) „ştire", „ves- 1avă, JerGmz.#j^z. c7z.#z. „Ziua Sf. Iere-
toh PaNel.. „Şi mergeau împreună cu
te", deci „vestea cea mai bună" şi un mia". La 1 mai, în calendarul creştin
:gi;:ŢoÎ`n`Sa,3n#:',,;ţŢer'ăe,;iu|:cuuiaeti: el [Sf Pav`el] până ^m Asia, Sosipa-
Sff Miţe Ariadna, o m&rtiră ce a tr-uLt al doilea, Apioti'a]v (Aristion) cu sen- ortodox, este prăznuit marele proroc
tru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi
în timpul împăratului Adrian. Aceas- sul de „cel mai bun". Mai există o leremia. După transformările fone-
Secundus din Tesalonic şi Gaius din
ta slujea în casa unui dregător roman fomă, cu terminaţie de adjectiv 4r!.§- tice pe care le-a suferit sintagma sla-
Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic
cu numele Tertil, guvemator al cetă- #cr#, ce poate fi apropiat de grecesul vonă, au rezultat următoarele varian-
şz. rro/m " 'flapte 20, 4). După măr-
AptoţgGe (Arist6as). Prenumele sunt te.. Arminden, Armendin, Armendina.,
ţii Promisa din Frigia. Ea a reftizat să turia izvoarelor. ecleziastice, S/ 4rz.S-
cunoscute şi în onomastica creşti- arininder, amindar sunt substantivele
participe la aducerea de ofrande zeu- fc7rĂ a fost hirotonit episcop în Apa-
lui, Cu ocazia serbării zilei de naştere nă, în Sz.7eczxc7r fiind înregistrat marti- comune, formate prin derivare cu su-
meea. S-a aflat la Roma, împreună

57
A AURE LIA BĂ LANLMIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
fix, ce definesc copacul special care se sunt trecute numele a doi Sfinţi: a) S/ monah la Sâmbăta de Sus, mare pic- anul 362. Biserica Orientală îl pome-
punea în faţa casei, 1a p6artă, în aceas- 4rse73z.e ce/ Ă4crre, originar din Roma, tor de biserici, duhovnic clarvăzător. rieşhe pe Sft Mc. A.rtemie din Alexan-
tă zi şi era lăsat până la coacerea grâ- născut în 354 dintr-o familie de se- În inima românilor este un Sfânt mar- c7rz.cz la 20`octombrie; b) S/ A4lc. 4r-
ului sau „pâinea cea nouă". Ieşirea la natori. Având o aplecare spre studiul tir spre care pomesc în pelerinaj la 28 /e77€c7, scris şi [47~/z.mc7s, martir din Ci-
iarbă verde în această zi de primăvară Bz.b/z.ez., curând este hirotonit diacon. noiembrie, la Mănăstirea Prislop, mii zic, decapitat la 29 aprilie, cu alţi opt
era legată direct de sărbătoarea religi- Se făcuse cunoscut în întreaga Romă de credincioşi. ostaşi-martiri ai iubirii şi propovădu-
oasă, iar în anii dictaturii comuniste a prin ştiinţa sa, prin erudiţia laică, dar În onomastica românească, mai irii învăţăturii lui Hristos, aflaţi în Ci-
primit o conotaţie politică, Ziua mun- şi prin cea eclezială, la care se adăuga ales în cea monahală, prenumele es- z:kc.. Teocnis, Ruf ; Antipatru, Teostih,
cii. Cei care poartă numele j47:wz.77, 4r- un mod de viaţă duhovnicesc. Este te atestat încă din sec. al XIV-lea în Magnon, Teodot, Tavmasei şi Fili-
mz.#c7 se sărbătoresc la 1 mai. recomandat ca dascăl la solicitarea forrria Arsenie, Arseni, Arsăni, Arsan- mo7?. Pomenirea lor se face în Bise-
împăratului Teodosie cel Mare al Bi- ca, Arsâni, Arsin, Arsineasa, Arsinca, rica Răsăriteană la 29 aprilie; c) S/
ARON, prenume de origine ebra-
zanţului, care dorea pentru educaţia Arsu, Arşanu, Arjanu, Arsentie, Ar~ 4posfo/ Arfe7%cz, \unul dintre cei şap-
ică, în foma Aaron, cu sensul de
celor doi fii ai săi, Arcadie şi Hono- strenie, Arsinte, Arsintescu, Arsănti. tezeci de Apostoli, episcop de Listra,
„iluminat", „învăţător". Este patriarh
riu, 'un om de mare valoare profesio- j4rse72;.c} este o fomă de feminin întâl- care a pătimit pentm creştinarea ce-
sau mare preot al israelitenilor, frate
nală şi de mare calitate spirituală. Es- nită mai rar. Ca nume de familie ates- 1or de aici şi a avut multe de îndurat
al prorocului Moise. Este socotit pro-
te adus la curtea din Constantinopol, tate astăzi: 4rs'cr#,n 4rs'ănoz.c/, 4r§ecr73a/, din partea cinstitorilor z:ilor şi a slu-
totip al preoţiei, numit chiar de Dum-
unde nu avea mulţumirea duhovni- Arsene, Arsenescu, Arseni, Arsenie, jitorilor la templu. Trece la Domnul
nezeu cu numele de /et;z.f, adică preot:
cească pe care şi-o dorea. La rugăciu- Arsenii, Arsenoiu, Arsenovici, Arsici,
Atunci, aprinzându~se mânia Dom~ pe 30 octombrie, zi de pomenire a lui
nea-i stăruitoare fti sfătuit, prin voce Arsin, Arsine, Arsinte, Arsintescu. în Biserica Orientală; d) S/ A4c. 4rţe-
nului asupra lui Moise, a zis: Nu ai
divină, să ftigă de lume, de oameni, 77ez.c7or a suferit martiriul împreună cu
tu, oare, pe fratele tău Aaron levitul? ARTEMA v. Artemie
spre a-şi împlini chemarea, mântu- Vasile,, fiind tăiaţi ^m bucăţi. Se prăz-
Ştiu că el poate să vorbească în locul irea. Frige spre Alexandria, unde se
/c-cţ (Ieşirea 4, 14). ARTEMIE, ARTEMIA, pre- nuiesc la 26 octombrie; e) S/ j`4c. j4r-
călugăreşte şi apoi pleacă la Skete, nume provenite din numele greceşti Je77?z.c7or v. Talasie. Artemidor, un
Înonomasticaromânească,nume-
locul eremiţilor din pustia Egiptului. AptgLLtoc (Art6mios) , şi AptsLLto", nume compus din 4r/emz.S + c7oJ'oS
le este răspândit. Găsim prenumele a
Aici îi ajută pe fraţi şi devine unul fomă redată şi prin 4rfgmz.cz, Aces- „dar", care are semnificaţia „darul
doi voievozi, Pezr# 4ro7? şi 4ro#-yo-
dintre cei mai buni sfătuitori ai lor. tea au fost cunoscute în perioada gre- zeiţei Artemis".
cJZ3, apoi derivate ca: j4ro#ecz7z#, 4ro~
Se nevoieşte `în asceză în Nitria. Tre- co-romană, fiind purtate mai ales sub În onomastica românească sunt
niţa, Arontea, Ronta. Ca. r\ume de Ea,-
ce la Domnul în anul 449 şi, pentru influenţa zeiţei AptsLtie (Diana, la ro- atestate câteva prenume ^mcă din sec.
milie atestat astăzi: 4ron, i4ro7zec}##,
meritele sale deosebite, este numit de mani), una din c6le 'mai vechi şi ado- al XV-1ea şi al XVI-1ea: 47'fe77ej.e, 4r-
Aronescu, Aroneţ, Aronică, Arono-
confraţi4rse#z.ece/Mc7re,prăznuitîn rate divinităţi ale Greciei. 'Sensul pe timi, Artimia, Ardimi, Artenie, Harte-
vici, Arosculesei, Aroş, Aroşculesei,
Biserica Răsăriteană la s mai, iar de care 1-ar fi avut este cel de „sănătos", rie, Artina, Artinie, Artan, Artiu,, Te-
Aroşiţei.
cea Apuseană la 19 iulie; b) S/ A7ise- „îr[+reg'. Î.n Onomasticonul creştin 7?!.e. Ca nume de familie înregistrate
ARSACHIE v. Arsenie nie, arhiepiscop al Cherchirei, cg*ar sunt atestaţi mai mulţi martiri, care a,stia;zi.. Artem, Artemi, Artemie, Arte-
tea de căpătâi a insulei Corft, a dus au avut acest nume: a) S/ A4c. 4rfe- miou, Artemoiu, Aretnciuc, Artene,
ARSENIE, ARSENIA, prenu- o viaţă de rugăciune, reflectată asu- mJ.e, conducător de oşti şi mai marele Arteni, Artenian, Artenie, Arti, Ar-
me ce reproduc un nume de persoa-
pra credincioşilor pe care îi păstorea. stăpânirii romanet în cetatea Alexan- tîm, Artimescu.
nă din greacă, Apogvtoc (Arsenios), Este pomenit de Biserica Răsăritea- driei, unde a fost condamnat la moar-
cunoscut în prima perioadă creştină nă la 19 ianuarie; c) S/ 4poSJc)/ ,4r-
ARTEMIDOR v. Artemie
te de către împăratul lulian Aposta-
şi în foma latină, ,4rŢe#z.#s', fome ce Se#z.e, episcop în Listra, unul dintre tul, fiind acuzat că a dărâmat templele ARTEMON, prenume de origi-
reproduc adj ectivul Gpogvtoc (arseni- cei 70 pomeniţi la 4 ianuarie şi indi- şi a sfărâmat idolii. După ce a suferit ne greacă, din fomţa ApîgHo)v (Ar-
os) şi oposvtKo5 (arsenik6s) cu sensul vidual la 30 octombrie; d) C#v. 4rJe- cele mai cumplite chinuri, aplicate cu temon), o variantă ce a circulat ală-
„bărbătesc", „viguros". În Sz.72czxczre 7#.e(Bocc})delaPrislop(1910~1989), o maximă cnizime, i se taie Capul în turi de APŢSHioiov (Artemision), for-

58
A AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
mă de masculin. În A4czrjz.ro/ogz.z. se ARVINTE v. Laurenţiu le redă forma cu pronunţie grecească vent şi la slavi, de unde s-ar putea să
cunosc mai mulţi Sfinţi cu \acest nu- Şi este întâlnit în Sz.#cz#c!r, unde sunt fi intrat în română, argumentul fiind
me: a/ S/ A4c. 4r/e7%on, cel care slu- ASCLEPIODOTA v. Asclipie amintiţi: a) S/ ,4sz.#crz.f, numit de Sf. accentul care cade pe ă, 4Spdzz.cz, nu
jea ca preot în Laodiceea, în vremea ASCLIPIE, ASCLIPIA, prenu- Apostol Pavel ca făcând parte din Bi- pe i, ca în greacă.
persecuţiilor lui Diocleţian. În tim- me provenite din numele grecesc serica din Roma, numit episcop de
ASPAZIA v. Aspasia
pul slujirii sale ca preot, episcop era AcrK^n7[tos (Asklepi6s), medic şi apoi Heraictiion:. „Îmbrăţişaţi pe Asincrit,
Sisinie. Cei doi slujitori sunt acuzaţi zeul medicinei la greci, Esculap la ro- ASTERIE v. Talaleu
pe Flegon, pe Hermes, pe Pqtrova, pe
de consulul imperial, Patriciu, că au mani, de la o variantă gr. Aoic^c["oe Hermas şi pe firaţii care sunt împreu-
devastat templul în care acesta a in- ASTERIUS v. Talaleu
(Asklapi6s). Numele provine din sub- nă c# ez." (Romani 16,14). S/ 4po§~
trat spre a aduce jertfă de mulţumire stantivul ctoic^€7t"e, -Gso5 (asklepiâs, /o/ j4Sj7zgrz.f este unul din cei şapte- ASTI0N, prenume puţin cu-
în uma unei zile pline de succese. El -âdos) cu sensul de bază de: „botani- zeci de Apostoli, pomenit de Biserica noscut, deşi făcea parte din mitolo-
a găsit zeităţile răstumate şi cineva a că", „plante hrănitoare", prin restric- Răsăriteană la s aprilie, dar şi la 4 ia- gia grecească şi era folosit în lumea
depus mărturie mincinoasă împotri-
ţie, „plante tămăduitoare". Am reţi- nuarie; b) S/ A4:c. ASz.#grz./, martir ce a veche. La bază se află numele grec
va celor doi slujitori ai Bisericii creş- nut acest prenume deoarece în unele fost ucis prin decapitare, cu pomenire Aon)o%oG, utos Kcw stGso%os Tou
tine. S/ 4r/emo77 este invitat să aducă Sz.#czxczre sunt atestaţi Sfinţi care l-au la 19 iunie. Ato^ou (Astyohos, yios kai diâdohos
şi el offandă zeilor. Refiizul său pro- Deşi este un prenume cu o frec-
purtat: a) Cc(v. Asc/jpj.e, scris şi i4S- tou Âiolou) „fiul şi moştenitorul 1ui
duce un alt val de mânie, însoţit de
c/zZ)z.e/, preot din Siria ce s-a săvârşit, venţă redusă, este întâlnit în onomas- Eol, zeul vântului". Numele rămâne
cele mai cumplite torturi. Sfântul re- împreună cu părintele lacob, la 27 fe- tica românească în foma: 4sz.#crz.f, în atenţia onomasticii creştine, de-
zistă la toate supliciile şi moare, prin bruarie, fiind buni mărturisitori ai lui Scrita, Sicrita, Secreţeam, Asygrit. oarece este un prenume purtat de un
decapitare, la 13 aprilie, zi de pome- Hristos, pomeniţi în Biserica Orienta-
nire a lui în Biserica Răsăriteană;
martir al cărui act de martiraj rămâne
1ă la 27 februarie; b) S/ M-z./ă 4s'c/!.- ASINETA, prenume specific fe- un document foarte important pen-
b) S/ j4r/emo7!, episcop al Seleuciei, minin, de origine ebraică, fiind ates-
pz.cz, făcătoare de minuni, care a primit tru creştinismul din Dobrogea, sub
episcopat în care a fost hirotonit chiar moarte mucenicească în 4 iulie, rzi de tat ca prenume al soţiei lui losif: „ Ş;.
de Sf. Apostol Pavel, în timpul călă- numele ei mai vechi Scythia Minor.
pomenire a Sfintei în Biserica Răsări- a pus Faraon lui losif numele Ţafi În zona braţului Sf. Gheorghe al Du-
toriei misionare făcute în ţinutul Pisi- t!ea;ria:, c) Sţ M-iţă Asclepiodota, ori- nat-Paneah şi i-a dat de soţie pe Asi-
dei. Biserica Orientală îl pomeneşte nării de Jos, în apropierea localităţii
ginară din Adrianopol, s-a săvârşit de neta, fiica lui Poti-Fera, marele pre- Dunavăţu de Jos (Tulcea), se află rui-
la 24 martie; c/ S/ 4pos'fo/ j4r/e772on, sabie în vremea lui Maximian, prăz- ot din lliopolis " (FaLoerea 4L, 45). nele unei fortăreţe romano-bizantine,
unul din cei şaptezeci de Apostoli ce nuită la 17 septembrie; d) S/ A4:c. As- Numele este prezent până astăzi numită cândva Halmyris. Aici au pă-
se pomenesc la 4 ianuarie; d) S/ n4lc. c/z2?z.oc7of v. Evlampie. în onomastica românească, păstrat timit, în timpul domniei lui Diocleţi-
4rfemo7z v. Narcis,
În lucrările de onomastică româ- probabil prin Tradiţie biblică: 4sj.-
În onomastica românească este an, părintele Fpz.cfeţ şi ucenicul său,
nească nu au fost atestate aceste neta, Astnef'ta, Sinefta, Nef.ta, Sânefi
atestat un singu nume de egumen, în 4s'ţz.o7?. Descoperirile arheologice de
prenume. ta, Arsineta. ultimă oră arată existenţa unei bise-
foma 4rfz.777o#. Este posibil să° fie şi
alte variante, neatestate, în documen- ASCLEPI0DOTA v. Asclipie ASINGRIT v. Asincrit rici foarte vechi (sec. al IV-1ea), în
te. Ca nume de fam.ilie înregistrate care, sub altar, au fost găsite moaşt`e-
a,stăa;zi.. Artemon, Artinwv, Artin, Ar- ASCLIPI0DOT v. A,sclipie ASPASIA, prenume ce reprodu- 1e celor doi Sfinţi. Originar din păr-
tinidn, A.rtino, Artinov, Artiu, Artâc, ASCLIPIU v. Asclipie ce numele celebrei curtezane, iubita ţile răsăritului, probabil Asia Mică,
Artu, Artuche. lui Pericle, Ao7"o" (Aspasf a), nuL părintele Epictet este descris în actul
ASINCRIT, prenume prove- me provenit din adj ectivul cto7"otos, martirologic ca mare făcător de miT
ARTIMAS v. Artemie nit din foma grecească AonyymToS oo7[oo" „plăcut", „foart6 mulţumit". ""rir. „Adesea deschidea ochii orbi-
ARTIMON v. Artemon (Aseggret6s), în latină 4§ecrefz.s', cu Îh onomastica românească pă- lor, îi curăţa pe leproşii care veneau
semnificaţia' „cel dezlegat", „fără trufide odată cu influenţa neogreceas- ia el, pe slăbănogi îi însănătoşea şi
ARVASIA v. Ghervasie taină sau secret", „cuat". Prenume- că, rămânând un nume izolat. Frec- alunga duhurile necurate din trupu-

61
A AURELIA BĂLAN-MIHA I LOV ICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
rile chinuite de ele" (Sft daco-rom., suportau suferinţele şi de răspunsurile ATAL v. Attalos ţe, se evidenţiază în studii ca: Desp7'e
p. 34). Fiind cunoscut în tot ţinutul, pe care le dădeau cei doi, încât noap- înlrupare, Împotriva păgânilor sa;H
ATANASIE, ATANASIA, pre- Cuvântări contra arienilot. DLrL s;ui-
a venit la el un tânăr cu numele 4s/z'- tea, pe ascuns, a intrat în înc'hisoare
nume specific epocii creştine, pro-
o7?, unicul fiu al lui „J4/eĂ;cz7?c7r%, oJ7c şi le-a cerut acestora să-l socoteas- ghiunul de la Roma şi de la Trevieri
venit din grecescul A0cwaotos. Es- au rămas bunele învăţături, fomulate
f;oarte bogat şi mai marele cetăţii şi că şi pe el printre creştini. La a doua
te o fomă de adjectiv de la subst. de S/ j4Jcz7ec7sz.e cu privire la monahis'-
al Marcelinei, o fiemeie de neam ves- înfăţişare cu Latronius au fost supuşi
c[Ocwcto" (athanasia) „nemurire", mul egiptean şi deprinderile 'monaha-
tit,fiicăasenaioruluiiuiian".Înpri altor suplicii şi lăsaţi încă 30 de Zile
fără apă şi mâncare, dar ei cântau fe-
temen care a fost redat ,şi în grafia le din pustiul Egiptului. De la el s-a
ma convorbire cu tânărul j4Sfz.o77, pă-
latină, sub foma 4/c777c7sz.c4s „cel ne-
rintele Epz.c/e/ îi explică taina mare riciţi imnuri de laudă lui Dumnezeu. păstrat şi lucrarea hagiogfafică yz.c}-
Exasperat, Latronius îi numeşte „dia- muritor", iar cea feminină este ,4fcz-
a credinţei creştine. Tânărul este cu- ţa Sft Antonie cel Mare. Pomeriiiea,
#c7sz.c}. Este un prenume frecvent în S/ Aţcz#czsz.e al Alexandriei se face în
cerit şi, a doua zi, în zori, se prezin- voli" şi le cere să jertfească idolilor.
tă la preot, rugându-l să-l socotească În caz contrar vor fi scoşi din cetate şi mediul monahal prin influenţa Sfin- Biserica Răsăfiteană lâ 18 ianuarie
catehumen, adică cel ce învaţă Şi se decapitaţi, ceea ce s-a şi întâmplat la Ţ;i+or.. a),) Sf : Atanasie, episcop al Ale- şi în cea Apuseană la 2 mai; b) C%i;.
s iulie. Din asistemţă făceau parte şi j*cr#c7ri.ej., de origine din Alexandria, Atanasie din Athon sa:H Athonitul s-a,
pregăteşte pentru primii.ea Botezului.
După primirea Sfântului Botez, îi ce- mulţi creştini ce se rugau, care au vă- educat şi instruit ^m spirit creştin, mai născut la Trapezunt în 925, primind
re părintelui Epictet să părăsească în zut strălucirea `1uminii peste trupuri- ales că Alexandria era o cetate cu o la botez numele 4vrc}77t, în grafia gre-
taină locul, spre a nu-şi mâhni pă- 1e lor. La apusul soarelu Vigilantius viaţă culturală şi o tradiţie teologică co-slavă z4i;rczmz.€. Rămânând orfan,
rinţii. Îmbarcaţi pe o corabie, ajung a venit cu toată casa sa, idicat tru_ putemice. În 3 18 este hirotonit ca di- a fost adoptat de două familii din oraş
acon, pe lângă episcopul Alexandri-
în Scythia Minor, „în ţinuturile sci~ purile celor doi Sfinţi şi le 1 îngropat ;i trimis la studii la şcolile înalte `de
cu mare cinste. Minunea 1 i Dumne- ei, pe care îl însoţeşte la primul Sinod teologie de la Constantinopol. Du-
ţilor", în cetatea Halriiyris. Stabiliţi
aici, cei doi se roagă şi vorbesc des- zeu se înfăptuieşte când intii lui Ecumenic de la Niceea din 325, si-
pă terminarea studiilor, a fost numit
4s/z.o7t, Alexandm şi Marcelina, află nod la care este înfrântă poziţia ereti- profesor chiar în şcoala pe care o ab-
pre Dumnezeu, ajutându-i pe cei ce
aveau nevoie de ei. În scurt timp so- de cele întâmplate în „ţara sciţilor", că a lui Arie. La acest 'lucru a contri- solvise. Tutorele său îl ia într-un pe-
s6şte în Halmyris comandantul mili- la Halmyris, şi pomesc întru aflarea buit şi argumentul adus de S/ A/cz#cz- 1erinaj la Sfântul Munte, unde îl cu-
tar Latronius, care este infomat ime- adevărului. Cei care îi întâmpină şi le sz.e, care demonstrează dumnezeirea noâşte pe părintele monah Mihail,
diat despre sosirea celor doi şi despre istorisesc cele petrecute sunt Vigilan- lui lisus Hristos, ca Fiu al 1ui Dum- stareţul Mănăstirii Kyme, mănăstire
activitatea lor, socotită drept vrăjito- tius şi preotul Bonosus, care stătea as- nezeu-Tatăl. După trecerea la Dom- din oraşul Kom (Kyme), Asia Mică,
rie, prin care îi îndepărtează pe local- c"rrs, „ferindu-se d? cruzimea perse- nul a episcopului Alexandru, în 328, sub a cărui influenţă va renunţa la ca-
nici de lajertfele pe care trebuie să le c#/z.z./o7. ". Cei doi devin catehumeni, S/ 4/cz7?crsz.e este ales episcop al Ale- riera universitară strălucită, primind
aducă zeilor. Latronius a dat poruncă iar la 40 de zile primesc Sfântul Bo- xandriei. Deşi înfi.ânţi la Sinodul de rasa , monahală cu numele j4/cr73czsz.e.
să fie în6hişi în temniţă, spre a fi ju- tez de la episcopul Evc773ge/z.c#s, ca- la Niceea, adepţii lui Arie continuă După o şedere de patru ani la Mănăs-
decaţi în mijlocul cetăţii. La întrebări re după opt zile „s-c} c7c/s f# ceJczzecz să lupte, cu toate amele lor, aşa în- tirea Kyme, timp în care se bucură de
cei doi nu răspundeau altceva decât cc}re ercz ;A72 czpropz.ere ", probabil To- cât găsesc aliaţi chiar la curtea impe- aprecierea egumenului Mihail (ce do-
că sunt creştini şi că doresc să se faL mis. Mărturia acestui martiraj, scrisă rială, care le dau câştig de cauză şi îi rea să-1 lase succesorul său), pleacă
6ă voia Celui de Sus, a Dumnezeu- în latina populară, este atribuităjude- surghiunesc pe cei ce rămân în dreap- în Sfântul Munte Şi se încredinţează
lui Adevărat. În uma acestui răspuns cătorului Vigilantius. Pomenirea ce- ta credinţă. Astfel S/ 4Jc7#c}sz.e a fost sub ascultare unui pustnic foarte bă-
au fost supuşi tuturor supliciilor cu- 1or doisfinţi, Epz.cJef Şz. j4sJz.o#, se face exilat de cinci ori din postul de epi- trân. Aici, atrage atenţia prin buna în-
noscute în epocă. Dar ei „ră6c7c7# czt în Biserica Orientală la s iulie. scop. Cu răbdare Şi multă rugăciune, văţătură şi smerenie şi este căutat de
Suf let mdre aceste schingiuiri" , d"ria, Prenumele nu a cunoscut o ex- rămâne în arhierie şi trece la Domnul împăraţii timpului. Moare în 1003, în
mărturia actului lor martiric. Un ju- tindere în onomastica creştină, dacă în 373, după 45 de ani de slujire arhi- timpul prăbuşirii unei 'cupole a tinei
decător.; cu numele yz.gz./cr7efz.zfs, a fost avem în vedere lipsa atestărilor vechi erească. Pe plan teoretic, în lupta de biserici aflată ' în construcţie. Biseri-
teribil de impresionat de felul în care sau modeme. stabilire a dogmei adevăratei credin- ca Răsăriteană îl pomeneşte la 5 iu-
A AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
/

-, DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN


A
ti]e., c) Cuv. Atanasie Mărturisitorul, brie 1763, pe platoul. de la Salva,1oc soaia, Atănăsoaie, Atănăsoaiei, Atha- Prenumele 4fĂ!.7cogĂe# este pre-
originar din Constantinopol, a tră- în care astăzi s-a ridicat o mănăstire nasescu, Athanasiades, Athanasiu, zent în onomastica românească ve-.
it spre sfârşitul sec. al VIII-lea şi în- unde sunt cinstiţi aceşti mucenici ai Athanasovici , Athanas iadis. che.. Athinoghen, .Finoghen, Afito-
ceputul sec. al IX-1ea. Având o edu- Ortodoxiei româneşti: „/. roc7orcr# c7/
ATENODOR v. Athinoghen ghen, Antinoghen. S-aL p-&stia,t ca
caţie creştină temeinică, din tinereţe lui Dănilă din Bichigiu de 120 de ,ani nume de familie în variantele: 4#fz.-
alege monahismul, intrând într-o mă- (în realitate 104) săfle/G7tJ ccţ rocr- ATHINOGHEN, prenume pu- moianu, Antimoneanu, Athias, Atiti-
năstire din apropierea Nicomidiei. În ta de sus în jos, iar capul lui să fie le- ţin obişnuit, explicat printr-un cuvânt ene, Atitienei.
timpul domniei lui Leon lsaurul, zis gat de o roată, pentru că a ţinut pe oa- compus AOT\voywos (Athenoginos),
iconoclastul, a fost persecutat, chinuT meni de la mire şi de la înrolarea în o 'sintagmă formătă din 4%73/o/ + ATINOGHEN v. Athinogen
it şi exilat, trecând la Domnul la 22 statutulmilitargrăniceresc...2.Wasile g/./ţos „născut de zeiţa Athena sau în
februarie, zi de pomenire a Sfântu- Dumitru Apopii, alias Wosop, din Mo- Athena". Numele au fost reţinute de
ATINODOR v. Athinoghen
lui în Biserica Răsăriteană; d) S/ j`4lc. cod, săfie t.recut de la viaţă la moarte A4c}r/z.ro/ogz.z., unde găsim atestată via- ATTALOS, prenume ce a fost bi-
4/cz77c7§z.e, unul dintre cei patruzeci de prin ştreang. 3 . Manu Grigore dtn Za- ţa unor Sfinţi. a) S/ j4fĂz.#og%e#, epi- ne reprezentat în onomastica lmperiu-
mucenici care au primit martiriul în gra săf ie spânzurai tot pentru aceeaşi scop de Pidahtoe, s-a născut în cetatea
1ui Roman de Răsărit. Numele are în
lacul Sevastiei la 9 martie; e) C#i/. crimă; Vasile Oichii de la Telciu săfie Sebastia sau Sevastia Capadociei, tră-
componenţa sa rădăcina cw" (atta-)
Atanasia v. ALndroric., î) Sfi Miţă pedepsit la ftl. Trupurile acestor cri- ind retras întrJo mănăstire, în timpul
cu sensul de „ierarh", „cel mai mare
Atanasia v. Chîr., g) Atanasie din Ci- minali să fie lăsate neînmormântate persecuţiilor' 1ui Diocleţian. Ca epi-
scop, avea în mănăstire zece diaconi într-o ierarhie". În onomastica greacă
prct a suferit martiriul în timpul lui pe locul de pierzare, ca pildă de groa-
suntenumeraţitreimariconducătoriai
Maximian, împreună cu Aristocle şi ză pentru alţii" G.BLe"şteTea," XIX, şi slujitori, care au fost prinşi de oa-
Dimitrian diaconul, în 20 iunie, zi de nr. 5, 2008, p. 2). Pomenirea celor pa- menii împăratului şi duşi în temniţă, în Pergamului: a) At"^oe (Attalos), su-
tru Sfinţi năsăudeni se face în ziua de timp ce S/ 4ţĂz.73og%e# nu se afla aco- pranumit o Z}o"p (Soter), adică Sc}/-
pomenire; h) S/ A4lc`. ,4fcJ7!cr$7.e, martir
român, originar din Bichigiu-Năsăud, 12 noiembrie, ziua martiriului lor. 1o. Aflând de cele întâmplate, s-a dus i;crforz// (269-197 î.Hr.); b) At"^os
luptătpr pentru păstrarea credinţei or- Înonomastiear.omânească,numele să-i viziteze, cu scopul de a-i încuraja (Attalos), supranumit o ®i^o[8g^poe
todoxe a familiei lui şi a românilor din este foarte răspândit, cu multe varian- să primească martiriul pentni Hristos. (Filad61fos)Fz.JcicJe//%/(220il38î.Hr.);
zona Năsăudului, a suferit martiriul te ce s-au dezvoltat sub diferite influ- Sunt scoşi la , interogatoriu (tipul de c) At"^oe (Attalos), supranumit o
prin tragere pe roată, fiind condamnat e;Mf 5.. Athanasie, Athanasia, Thanase, judecată făcut creştinilor) şi condam- ®t^omTo)p (Filometor) J%Z7z.Jor#/ c7e
Af tcmasi, Af tanasie, Af tănasie, Ftana- naţi la moarte prin decapitare. După
el şi alţi trei mărturisitori, S/ A41c. ycz- poveş!z.(171-133î.Hr.).
tăierea capeteior ceior zece, a Dvenit şi
sile din Mocod, Grigorie din Zagra şi sie, Anasie, Af iuf tase; Atănasie, Tăna- În onomastica creştină, prenumele
rândul S/ 4/Ăz.#ogĂe7Î, în 303. Pome-
Viasile din Telciu, de c-utre ^"p-a,r-a,tea,- sie, Atănase, Tănase, Tănas , Tănăses- este atestat, în foma4//cr/os', alături de
nirea lor se face în Biserica Răsăritea-
sa Maria Thereza (1740-1780), cea cu, Tănăsoiu, Nasul, Nasa, Tănăsică, alte trei nume, Zofz.kds, Kc!7#czsz's şi Fz.-
nă la 16 iulie; b) S/ Mc. 4fw#og%e# a
care a semnat actul de condamnare Tăsică, Sică, Tănăsuică, Tănăsucă, /zZ2pos, însoţite de o inscripţie în lim-
fost ars în foc, în Egipt, îh timpul lui
al Cu#ii de la Viena, pentru delictul Tănascu, Tănască, Tănaşcu, Tanacu, ba greacă, prin care pot fi identificaţi:
Septiriiiu Sever. Sfântului i se atribuie
de nesupunere la depunerea juămân- Tănacul, Nacu, Tanasia, Nasia, Tha- „Martirii lui Hristos" , descopcrire făî*
c&"kiriea Lumină lină., c) Sf t Mc. Athi-
tului întru noua credinţă a unirii cu nasiia; Atănăsie, Antanasie, Atanasiu, cută la Noviodunum (azi, Niculiţel),
nodor, frste ai} Sf Grigorie Taumatur-
Roma, o trecere cu forţa, sub coman- Tănăsâu, Tănăsache, Sache, Sachi. iar moaştele lor se află la Mănăstirea
gul v. Grigorie., d) Sf t Mc. Athinodor
da generalului Bucow, cel care a dis- Ca nume de familie s-au păstrat nu- Cocoş. Sf. Attalos din Noviodunum
a suferit martiriul în Mesopotamia şi
trus, cu focul şi tunurile, mănăstirile meroase vuria,mte.. Atanase, Atanases-
se pomeneşte la 7 decembrie. (Niculiţel) este atestat şi cu foma
din Transilvania, unele dintre ele da- cu, Atanasesecu, Atanasiade, Atana- Va;r.LîrrilîL Athinodoros (Atinodor Atal. Ziua de pomerire a celor patm
tând de la sfârşitul primului mileniu. sie, Atanasiu, Atanasoae, Atanasoaei, sau 4/e#oc7or) se explică prin compu- martiri străbuni are loc în Biserica Or-
Redăm un fi.agment din actul de con- Atanasoaie, Atanasoe, Atanasofi Ata- nerea numelui din cele două cuvinte: todoxă Română la 4 iunie v. Filip.
damnare, redactat de împărăteasă şi nasof f ; Atanasov, Atanasovici, Atasie, AfĂz.#cr + c7oros „dar", deci semnifica-
pus în aplicare pe data de 12 noiem- Atasiei, Atasiu, Atănăsoaei, Atănă- ATTU v. Chindeu
ţia numelui este „darul Athenei".

64
DICŢI ONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
A
AU GUSTIN , AUGU S TINA , său, se dedică în întregime vieţii as- amintiţi, pe ,baza S!.J?cz*c}re/or: a) S/ AURORA, prenume care repro-
prenume provenit din cognomenul cetice şi de propovăduire a credinţei. Aurelian s&m Aureliu, episcop al Car- duce numele latin 4%rorc7, numele
roman 4e/gcfs/j.7!#§, o fomă adj ectiva- Este hirotonisit ca preot în Hipona în taginei, ales ca arhiepiscop în 3 88, pri- zeiţei dimineţii în mitologia romană.
1ă de la ,4#g#s/#s „sacru", „venerat". 391, unde rămâne ca ajutor pe ,lângă mat al Afficii, cu drept de jurisdicţie În limba latină, cr#/'orcz, ca nume co-
Augustinus, Augustina smt Sorme de- episcopul Valeriu, după moartea că- asupra multor mitropoliţi ăi Afficii. mun, înseamnă „zori", „zorea", adi-
rivate prin sufixare. A existat şi o lo- ruia îi umează ca episcop, în 396. Este cunoscut ca mare luptător îm- că „lumină diftză, trandafirie, care
calitate, j4eţg#s'/cz, iar cei care locuiau Scrie foarte multe lucrări teologice marchează începutul dimineţii". Pre-
potriva ereziilor, mai ales împotriva
în ea se numeau c}#g3/:s'f!.7?j., un adjec- şi de învăţătură, combătând ereziile, donatiştilor şi a pelagienilor. A legat o numeie este atestat şi în o72077ZC7Sţz.CO-
tiv fomat cu suf. -J.##s, -J.#c} „1ocuitor printre care şi maniheismul. Cele mai strânsă prietenie şi colaborare cu Feri- ##/ creş/!.#, unde sunt menţionate:
din Augiista". În greacă avem foma imporiante lucrări sunt: De .a.vz.fcr/e a) S/ A4-z./ă 4%rcz, numită în grea-
citul Augustin. S-a stins în 423 şi es-
AuyouoţfvoG (Augoustinos), de un-
Dei (Despre cetatea lui Durmezeu), că Hrisi , stiu Hrisia, pr±n Etpropîe-
te pomenit de cele două Biserici la 20
De Trinitate (Despre Sf tânta Treime) ,
de pronunţia şi scrierea cu v, în foma iulie, zi dedicată sărbătoririi Sfântului re de „aur". Pomenirea Sfintei 4#rcz
Dialectica, Confiessiones (Mărturi-
4i;g#s'fz.#. Prenumele este foarte răs- llie. S/ i4c/re/z.z/ este trecut în calenda- sau Hrz.sz.cr fecioara, se face în Biseri-
s'!.rz). Se stinge la Hipona, în 430, în
pândit în Euopa creştină, atât ^m aria rul affican ce datează din sec. al V-lea; ca Orientală la 30 ianuarie v. Ipolit;
timpul asediului cetăţii de către van-
orientală, cât şi în cea occidentală, da- b) S/ A #re/J.c}, cunoscută ca purtătoare b) S/ A4l-z.jă Hrz.sz.cz, martiră în Slatina,
dali. Moaştele au fost transferate din
tor.[tizL Fericitului Augustin, c-ărtu:raLr de hram, protectoare a Catedralei din localitate aflată în Meglena (Bulga-
Hipona în Sardinia, apoi la Pavia. Fe~
şi teolog al sec. al IV-lea şi al V-lea. Strassbourg, o martiră care a fost uci- ria). S-a săvârşit prin tăiere în bucăţi
ricitul Augustin, r"rrit ş± Aurelian,
a) Fericitul Augustin, orLgi"r din Tzi- este pomenit de Biserica Occidentală să pentm credinţă în 384, prin tăierea în anul 1795, la 13 octombrie, zi de
gaste, provincia Numidia, în Africa, la 15 iunie; b) C#v. j.erc7r% ,4%g#s'fz.#, capului cu sabia. Pomenirea ei se face pomenire în Biserica Răsăriteană.
s-a născut în 354, ca fiu al unei creş- episcop de Canterbury în anul 604 în Biserica Apuseană la 15 octonibrie. Ca prenume, în limba română es-
tine devotate, Monica, şi al unui tată d.Hr., este cel care primeşte cununa În onomastica românească, pre- te atestat relativ târziu, cunoscând şi
idolatru, Patricius. Primeşte o educa- muceniciei la 26 mai. numele este foarte răspândit, mai ales unele fome hipocoristice ca: 4#rcr,
ţie şi o instrucţie desăvârşite, prin stu- În onomastica românească este în- în Transilvania, unde va cunoaşte o Rora, Rorica, Rori.
diul gramaticii, retoricii şi al filosofi- tâlnită foma cu v, d4i;gz/s/j.78, fomă mulţime `de variante: ,4e/re/7.c7#, după
ei, la şcolile superioare din Cartagina.
AUTONOM v. Avtonom
populară, de unde variantele: j4gz/Ţ- modelul împăratului roman, o fomă
Aici cunoaşte teza maniheistă pe ca- tin, Agoştin, Gostin, Gostinu, Avgus- veche, atestată la crbnicari; A#re/, J3e- AUXENTIE v. Auxenţiu
re şi-o însuşeşte. Este profesor de gra- ti, Gusti, Gust, Gustea, Gus. Ca,rrwme lu, Aurelia, Reli, Aurica, \Rica, rria;s-
matică şi retorică în Cartagina, apoi la de familie înregistrate astăzi: ` ,4#g#f/, culin 4cfr!.că,' jzjcă, şit uh hipocoristic AUXENŢIU, prenume prove-
Roma şi de aici la Milano, unde a câş- Augustides , Augustidis , Augustin, Au- nit din lat. ±4#xe7cţz.z/S, în timp ce i4i;-
destil "de rec6ht, A#rcr, formă ce ţihe
tigat, prin concurs, o catedră de reto-' gustovschi, Augustinov, Gust, Gusta, de alt prenume; Ca nume de făhiilie :*e#}z.e din gr. Ao€wTtoe (Avx6nti-
rică. În acest interval de timp, mama Gustai, Gustav, Gustă, Gustein, Gus- os), fomă adjectivală „cel care creş-
sunt înregistrate umătoarele vari'an-
sa îi atrage mereu atenţia asupra vieţii tere, Gusti, Gustil, Gustin, Gustoiu. te, sporeşte". La baza numelui stă
te.. Aur, Aura, Aurang, Auraru, Aur-
lui şi asupra necesităţii de a se apropia un subst. Gu€Tiots-ga)s (aux5sis-eos)
AURA v. Aurora bach, Aurel, Aurelian, Aureliu, Aures-
de Dumnezeul cel adevărat. La Mi- cu, Aurica, Aurică, Aurigianu, Aurite, „creşte;re" , ,.sporire" . Onomasticbnul
lano are bucuria de a asculta predici- AUREL, AURELIA, prenume Auriţai, Auroaica, Atiroaică, Aurs`ei.
creş'fz.72 înregistrează mai mulţi Sfin-
1e S/ j4773Z)rozz.e, episcopul Milanului. preluate din vechea onomastică roma- ţi cu acest nume: a) S/ A4c. 4vxe72fz.e
Înrâurirea acestuia şi lectura EtJczri- nă, după numele gintei Az/re/z.c!, ates- AURELIAN v. Aurel (4vse7?fz.e/ a trăit în timp`ul prigoane-
gheliilor şi ai Epistolelor Sflântului tat chiar în epoca republicană şi soco- lor dezlănţuite de împăraţii Diocleţi-
4pos/o/ Pc}ve/ îl apropie de clipa feri- tit un nume teoforic, datorită semnifi- AURELIANA v. Aurel an şi Maximian şi era mare preot în
cită a convertirii din 3 87, primind Bo- caţiei legate de soc}re (mai târziu va fi AURELIU v. Aurel biserica din Aravraca, Capadocia,
tezul din mâna episcopului Ambro- apropiat de substantivul crztr#§ „au", vestit pentru srierenia şi evlavia sa.
zie. După pierderea mamei şi a fiului „lumină"). În calendarul creştin sunt AURICA v. Aurel El era cel care le dădea curaj ostaşilor
A AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
romani creştini, aflaţi ca grăniceri, În onomastica românească, nu- care a suferit în Serbia în 1814, îm- AVGUSTIN v. Augustin
sub comanda dregătorului Lisis, mai mele eşte foarte bine reprezentat, cu preună cu Paisie, şi sunt pomeniţi la AVGUSTINA v. Augustin
marele cetăţii. Unii dintre ei nu şi-au fome care indică clar epoca şi filie- 17 decembrie; b) C#v. A4c. 4i;c7c#;7o
mărturisit credinţa decât în clipa în ra;. Avxentie, Evxentie, Avxente, Af: din Tesalonic, menţionat în unele Sz.- AVIANA v. Ana
care au fost aduşi în faţa lui Lisis, un- xe#/e, 4x!.7Îfe, .4*z.73fcz (doamna lui #cz]rcrre. Astăzi, îl găsim îmegistrat ca AVIM v. Macabei
de, judecaţi sumar, erau supuşi la ce- Ştef ian Tomşa) , Axanti, Axănti, Axăn- nume de familie: j4vc}cĂecz#8/, 4vc!-
te, Axintu, Xintu, Sintie, Sinte, Sinta, chian, Avacova, Avacum, Avanu.
AVI0NA v. Ana
le mai cumplite suplicii şi în cele din
`t f ,,. t,, ti,.' '0
urmă decapitaţi sau arşi. Ostaşii care Sent,u, Sente, Senti, Şentesc:ul, Şîntes- AVIT, prenume ce este apropiat
au pătimit împreună cu S/ 4vxe#fj.e cul, Şintea, Şinţea, Şinţişor; Axinde, AVERCHIE, prenume de origine de numele unei populaţii vechi, c7vjţz.!.,
latină, care are la bază numele unui
s,""+. Eustratie, Evghenie, Mardarie Sinde, Sindile, Sindâle, Sindilă, Sin- "riţj\ ^+ri Vechiul Testament hevei, o
zeu, .4ver7't3/jccz/s, 4ver##c „zeul care
şi Oresţ, toţi primind cununa muce- del, Sindilie, Sindiile, Şindil, Şindilă, veche seminţie canaaneană, aşa cum
îndepărtează relele".. Forma 4i;ercĂ!.e
niciei în 304, prin guvematorul Lisis, Sz.7ţc7z./crr# (prin apropiere de şindilă),. rdLese djirL Cartea lui losua: „Apoi
se exp|ică prin adaptarea ei °ia pro.
vestit şi în împrejurimi prin cruzimea cu o > o (influenţă slavă): O#e73fz.c}, Ţara Heveilor.. tot pământul Cana-
nunţarea greacă şi apoi slavă. În Sz.-
sa. Biserica Orientală îi pomeneşte Oxintia, Oxintea, Oxindie, Oxănte, an şi Maara Sidonienilor, de la Te-
#czAfc7r sunt atestaţi mai mulţi Sfinţi cu
pe toţi la 13 decembrie; b) C#v. 4#- Ocţintie, Osântia, Ansentie, Arsentie., man până la Af;ec şi până la\ hotare-
toiioriime.. Sinteşti, Şinteşti, Sindeşti, a;Qest ""e.. ai) Sf Averchie, episcop
#e#f!.e sau 4w#e7%z/, militar cu grad /e 4moreg./or" (Iosua 13, 4). Desigur
cz/ Jeropo/ez., în Frigia. tA trăit în tim-
superior, care a făcut parte din oastea Sindiia, Ocţintie, Osântia. că prenumele 4vz.v nu se explică prin
împăratului Teodosie cel Tânăr, Teo- pul domniei lui Marc Antoniu şi a de- această influenţă, ci prin filieră creş-
{.AUXINIB v. Avxinie pus o activitate susţinută de împăca-
dosie al lI-lea. Fiind un creştin evla- tină, fiind numele piai multor Sfinţi,
re a Bisericilor din Siria şi Mesopo-
vios şi preocupat mai mult de mân- AUXIVIE v. Avxinie adesea de origine romană. Prenumele
tamia, fiind un mare ierarh care avea
tuire decât de prestigiul ce venea în 4vz.f are la bază un adjectiv latinesc,
AUXIVIU v. Avxinie şi puterea de a tămădui şi de a-i aju-
calitatea sa de mare demnitar în oas- C7VZ./#S „avere moştenită", CU S;nsui
ta pe credincioşi. Trece .la Domnul în
tea împărătească, se retrage din viaţa AVACUM, prenume destul de figurat „strămoşesc". În Sz.#c"cm sunt
22 octombrie, zi de pomenire în Bi-
publică. Se urcă pe o stâncă în mun- rar, chiar şi în lumea monahală de as- pomeniţi Sfinţii: a) C%v. ,4i/z.f, arhie-
serica Răsăriteană; b) S/ A4lc. 4yer-
tele O€n (6xe), nu foarte departe de tăzi. De origine ebraică, numele 4v- piscop al Vienei, urmând la arhierie
c%!.e, martir care s-a săvârşit prin su-
Constantinopol. Ia parte la Sinodul acum este ^Lr[tblrit ^in Vechiul Testa- tatălui său, Js'z.%z.e, în 490. Este foar-
din Calcedon, în 451, din ordinul îm- ment, Carted lui Avacum, uriul din pliciul de a fi legat, uns cu miere şi te respectat de regii statelor care se
lăsat pradă\ insectelor. Pomenirea lui
păratului Marcian, după care se sta- şirul de profeţi care d.eplâng fără- formau, deşi creştinismul acestora, în
sefacela26mai;Lc)S/Ă4lc.4iJercĂj.e,
bileşte în muntele Siope, aproape de delegile lui luda cu 600 de ani î.Hr. formare, era sub influenţă ariană. În
unul dintre cei care au primit moarte
Calcedon. Aici îi primea pe toţi cei şi care se roagă pentru izbăvirea po- acest scop, S/ 4vz.J scrie multe episto-
mucenicească prin decapitare. Pome-
ce doreau,învăţătură pentru mântuire, po"+rir. „ Doamne, auzit-am de f iaima le, dar şi omilii şi pregăteşte Sinodul
nirea lui se face la 5 decembrie.
ajutor şi alinare în boli. Este cunoscut Tq şi m-am temut de punerile Tqle la, din 518, în care .sunt alcătuite 40 de
Înonomasticaromârieascănumele
şi ca monah imnograf. Trece 1.a Dom- cdle, Dumnezeule! Fă să trăiască,-în canoane disciplinare şi se ia atitudi-
rl_
4i;ercĂie a fost destul de fre;vent, în
nul la 14 februarie 470, zi de pome- cursîil c[Âilor, Lucrarea T;şi, în `tre- ne deschisă împotriva arienilor. Tre-
viaţa monahală şi civilă, cu vaiiante
nire a cuviosului în Biserica Orienta- cereq vremii, f ăa-o să f ie cunoscută! ce la Domnul în 525, la 5 februarie, şi
atestate şi în documente m'âi vechi şi este menţionat în literatura patristică
lă; c) S/ 4o/xe7zZz.e, mărturisitor al lui Dar; întru mânia Ta, adu-Ţi aminte
mai noi: 4verc%z.e, j4vercĂe, ,4i;ercă,
Hristos în Constantinopol (Istanbul) că eşti niilostiv!" (ANaic"m 3, 2:). Po- a sec. al VI-lea; b) S/ A4:c. 4vj.v, dia-
4i;ăJ', 4ver, j4vergĂz.e (în documente- con în Edesa, cel ce a slujit cu mare
în anii.1720. Pentru această îndrăz- menirea sa se face la 2 decembri-e.
le cancelariei lui Ştefan cel Mare), de
neală a primit cununa muceniciei, tă- În onomastica românească, este îndrăzneală în opera de catehizare. A
aici şi toponimele: 4vereş/j., j4vz.reşfz.,
indu-i-se capul în ziua de 25 ianuarie, atestat în sec. al XVII-1ea, ca nume fost prins de oamenii lui Liciniu, co-
Vărăşti,. Averescul, Averescu, Avere.
zi în care se face prăznuirea. lui sub de preot şi de monah. Din monahism regentul lui Constantin cel Mare. Li-
rr"meĂ:e Sf : Noul Mucenic Avxentie. amintim: a) S/ A4c. 4vc}c#m, diacon, AVERGHIE v. Averchie ciniu era împăratul care nu respecta
A AURELIA BĂLAN-MIHA ILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
A
edictul de la Milan din 313, propus şi a fost preluat de creştini, fiind purtat • nul în 422, iar pomenirea sa se face în revineadeseaspreaslujişiînbiserica
semnat de însuşi Constantin cel Ma- de mulţi monahi care, prin viaţa lor Biserica Orientală la 14 februarie. din Bitinia. Pe când se afla în această
re. După ce diaconul Aviv a fost mal~ de mare evlavie şi rugăciune, au fa- În onomastica românească, este biserică, în altar, este prins de ,repre-
tratat bestial, i s-a pus un ham în gu- cut minuni. Numele lor este atestat atestat mai întâi ca nume monahal, zentanţii idolatri ai locului şi ucis cu
^m forma ori6ntală, Ai;rc7"7.e, din gr.
ră şi a fost aruncat în foc. Pomeni- după sec. al XV-1ea, în forma 4i;rczm, pietre. Biserica Orientală îl pomeneş-
rea Sfântului se face la 15 noiembrie; APpctHtos (Avramios): a) Cc/v. 4vrcr- Avrămiia, Avrămie, Avramie, Avră- te pe Sf: Mc. Avtonom san Autonom
c) S/ A4c. 4w.v este unul dintre cei mz.e, pustnic, originar din părţile Ede- mj.e, cu derivate populare ca: 4vră7#z.- la 12 septembrie.
sei, care după ani de schimnicie este că, Avrămior, Avrămuş, Avrămuţ, Prenumele este atestat şi în ono-
şapte martiri din Samosata, care a
suferit mari chinuri împreună cu alţi hirotonit de episcopul de Edesa spre 4vrămz.%f, 4vrăme/ şi chiar unele for- mastica românească, mai ales în me-
a încerca să creştineze o comunita- me de feminin ca j4vrcJmc7, 4i;rczmz.cr,
diul monahal: 4)//o#om, 4//o#om, 4/-
şase ostaşi, deveniţi ostaşi ai lui li-
s"s Hi.Lstos.. Filotie sa:n Filotei, Iperi- te rebelă, reffactară la orice încercare tanom, Af tanon, Antonom.
Avrămia,. Avraam, Avrămescul, Avră-
hie, Iulian, Iacob, Romano şi Parigo- de propovăduire a Ei;a#g%e/j.ez.. Sfatn- measă, Avrămnel, Avramuş, Avrcm, AVXENTIE v. Auxenţiu
7`z.#. Pomenirea lor se face în Biserica tul, prin calităţile sale deosebite şi 4wvrcz#. Astăzi prenumele este întâlnit
Orientală la 29 ianuarie. mai mult ca nume de familie, mai ales AVXINIE, prenume ce ar pro-
prin harul lui Dumnezeu, reuşeşte să-i
În onomastica românească este creştineze. De numele S/ 4vrcJmz.e es- veni dintr-o formă veche grecească,
cu derivate ca: 4vrcr77Îesc#, j4vrcrmz.cz,
atestat 4w.i;, cu variantele: yz.v, y!.- Au€iic" (Aux6sia), nume al zeiţei
te legat şi cel al C#v. Ă4crrz.cr, nepoa- Avramidis, Avramii, Avramiţă, Avra-
euforiei, adorate de cei ce locuiau în
vescu, Vivian, Viviţul. ta Sfântului, care a pustnicit, şi după miuc, Avramoiu, Avramovici, Avra-
multe ispite, a fost ajutată mult de că- nescu, Avraniţă, Avratescu, Avră- portul Epidauros. Partea a doua a nu-
AVIV v. Avit melui 'a fost adaptată la formele obiş-
tre S/ Av7""j.e spre a înţelege toată mescu, Awămia, Avrămică, Avră-
nuite cu desinenţe ca -z.7?z.e sau -z.i;7.e,
AVRAM, nume de origine ebra- lucrarea Domnului şi, mai ales, rolul mii, Avrămiţă, Avrămiuc, Avrămoaei,
4##z.#j.e şi 4#x!.w.e, cel de-al doilea fi-
ică, purtat de cunoscutul strămoş al pocăinţei şi al suferinţei pentm ierta- Avrămoaie, Avrămoiu, Avrămoniu,
ind o formă coruptă. Prenumele a pă-
rea păcatelor. Pomenirea ei se face la Avrămuţ, Avrămuţă, Awrămuţiu oii ^Tn
poporuiui evreu, părinteie boporu- truns în onomastica creştină prin pre-
lui ales, monoteist, strămoş pe care 12 februarie; b) S/ j4vrczm!.e, episcop cazul altui prenume vechi, 4c7c7m.
zenţa lui în Sz.#czxc}re şi în calendare
l-a scos Dumnezeu din Haran sau Ur, al cetăţii Arvil, în Persia, a fost prins
AVRAMIE v. Avram vechi, în care sunt atestate numele
din Caldeea.. ,flu sunt Domnul Ca~ şi obligat să se închine soarelui. Sfân- a doi Sfinţi: a) C#v. păr!.7!fe 4"!.7w.G
re te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ţi tul a reftzat şi a explicat de ce nu se AVTONOM, prenume pro- Sau 24#XZ.1;Z.e, 24WXZ'VZ.#, episcop ai cetă-
dau pământul acesta de moştenire" cuvine să te închini soarelui, creat de venit dintr-un substantiv grecesc, ţii Solon din Cipru. Originar din Ro-
Dumnezeu, pledoarie pentm care es- ctutovoHcio" (autonomâsia), cu sen- ma, S/ j4i/*z.#z.e a fost discipolul Sf.
(Facerea 15, 7). Explicaţia numelui
a fost dată de specialişti şi prin inter- te aspru pedepsit şi în cele din umă sul de „nume de sine stătător", „ca- Apostol şi Evanghelist Marcu, fiind
decapitat. Pomenirea sa se face în Bi- re nu mai aparţine şi altuia". Numele botezat şi hirotonit preot, apoi numit
pretarea verseteLor.. „Şi voi încheia le-
serica Orientală la 4 februarie; c) S/ apare şi în forma greacă, A"oVoHos episcop al Solonului în Cipru. Este
gământ cu tine şi te voi înmulţi fioar-
te, fioarte tare. Atunci a căzut Avram părinte Avramie, eplscop îrL ceta,tea (Auton6mos). În Ă4lc}rfi.ro/ogz.z. este socotit ca unul ce a făcut să se întă-
cu f;aţa la pământ, iar Dummezeu a Cares, în Mesopotamia, este cunoscut atestat numele S/ A4:c. 4i;fo72om, cel rească Biserica Domnului în Cipru.
mai grăit şi a zis: Eu sunt şi iată ca- ca un ascet cu o mare înrâurire asu- care a trăit în timpul persecuţiilor lui S-a mutat la Domnul în 17 februarie,
re~i legământul Meu cu tine.. veif i.ta~ pra oamenilor şi de aceea a fost numit Diocleţian. Originar din ltalia, unde zi de pomerire a Sfântului în Biserica
tă a mulţime de popoare. Şi nu te vei preot şi apoi episcop. Calităţile sale a fost episcop, este nevoit să plece în Răsăriteană; b) Cc/v. părz.7ÎfG ,4v#z.vz.e
mai numi Avram, ci Avraam (Abraha- de monah sihastru şi le-a menţinut şi Bitinia din cauza marilor sacrilegii sau 4c/xz.i;z.e, despre a cărui viaţă nu
am) vaf i numele tău, căci c[m să tef iac ca episcop, înzestrat cu o slujire driL făcute împotriva creştinilor. În Biti- se cunosc prea multe date, nici cum
tată a mulţime de popoare" (Eaioc5ietL hovnicească specială, ceea ce a făcut nia ridică o biserică închinată S/ 4r- şi unde a slujit, dar amintirea bunei
17, 2-5). Deci j4Z7rczĂczc7m este cunos- să fie invitat de împăratul Teodosie Ăc}#g%e/ A4!.Ăczz./ şi hirotoneşte un pre- credincioşii şi a evlaviei a consemnat
cut cu sensul de „tată înălţat, mărit" cel Tânăr la Constantinopol. Aici pe- ot cu numele Cor#e/z.%, care va sluji numele său în Sz.7tcz)rcrr. Se pomeneşte
sau „tată binecuvântat". Ca prenume trece mai mulţi ani,apoi trece la Dom- în ea. Se stabileşte în altă cetate, dar în Biserica Răsăriteană la 29 aprilie.
A AURE LIA B ĂLAN-MIHAI LOVIcl

Prenumele este atestat în onomas- mă şi s-a sculat în grabă. El a înce-


tica românească veche în formele: put a grăi şi a zis către sfietnicii săi..
Acsenie, Seni, Senie, Sinie, Axin, Axi- - Oare, n-am aruncat noi trei băr-
nia, Axina, Axiniţa, Axenia, Acseniia, baţi legaţi în mijlocul cuptorului cu
Axenie, Axene, Axena, Axănie, Axă- fioc arzător? Răspuns-au şi i-au zis:
nia, Axana, Asenie, Seni, Oxana, Oc- - Cu adevărat, aşa este, o, rege! Şi
sii, Ocsine, Axanina, Axanâna, Axa, începând din nou a grăi, a zis : - Iată,
Axenia, Axene, Axena, Acsica, Axe- eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, um-
nie, Axene, Arxana, Axemiia, Xenia,. blând prin mijlocul cuptorului, nevă-
Asenie, Seni, Senă, Asenie, Acsena, tămaţi, iar chipul celui de al patru-
Sană, Săniia, Sănescu, Sănilă, Sănuţ, lea, ca fiaţa unuia dintre fiii zeilor"
Sănucă, Sinica, Sănic, Sănicaş, Axi- (Daniel 3, 24-25). Tânărul 14zorz.c} es- BADEM v. Vadim care făcea parte din sfatul domnesc al
nic, Axenic. te pomenit în Biserica Orientală la 17
Ţării Româneşti. În actele de proprie-
decembrie v. Anania; b) Cea de-a BADBN v. Vadim
AXIM v. Maxim tate sunt întâlnite nume ca: Bc]/c7ovz.Je,
doua fomă, 4zcrr!.e sau 4zor!.cr, este
BALDOVIN, nume rar întâlnit în Bc}/c7ow.72cz. Variante ale acestui nume
AZARIA, nume de origine ebrai- atribuită unuia dintre mulţii israeli-
onomastica de azi. Prenume de origi- sunt atestate cu valori hipocoristice:
că, CĂc}zc!rz.cr, cu o semnificaţie teofo- teni numiţi [4zcwz.e, amintiţi în Pczrc7/z.-
ne `gemanică, Bcr/dowz.77 are şi foma Baldea, Baldeş, Bălde, rr""f3 ce vor
rică: „tăria lui lehova", „cel ajutat de pomena şţa:n Cartea întâia a cronici-
de `feminin, Bc7/dowz.7ţc], şi este înre- sta la baza multor toponime româ-
lehova". Numele este prezent în mai /or. Dintre multele nume.j4zcrrj.e, cel
rweşrii, ca, Baldovineşti, Băldeşti. Cai
multe că#i ale 7recĂz.zt/%z. res/czme#f, care este reţinut de Biserica Orientală gistrat încă din sec. al VII-lea, în lta-
lia,' în foma longobardă Pc7/doz.#, ca- nume de familie înregistrate astăzi:
în cele două fome, .4zc}rj'cr şi 4zdr;.e: a fost cel purtat de un preot-profet de
la Templul din lerusalim, ridica't de re stă la baza toponimului Lo77cbc7rc7;.c7. Baldan, Baldassini, Baldea, Bal~
a) Primul, 4zcrrz'cr, îl întâlnim în Ccrr-
Solomon.. „Lui Ahimaaţ i s-a născut Compus din două elemente, bcr/d „în- deascu, Bald}, Baldin, Baldu, Băl-
/eo /#z. Dcr;?z.e/, din care reţinem două
Azaria, iar lui Azaria i s-a născut 1o- drăzneţ", „putemic" + wz.# „prieten", dan, Băldănescu, Băldău, Băldea,
versete semnificative: „Pc}fr# fz.#erJ.
hanan; Lui lohanan i s-a născut Aza- deci cu sensul de „prieten putemic", Băldean, Băldescu.
f ăară nici un cusur trupesc, frumoşi la
chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, ria; acesta este acela care a f;ost pre- „prieten curajos". Este foarte ffecvent BALTASARv. Baltazar .
cunoscători a toată ştiinţa, cu adân- ot la templul zidit de Solomon în le- în onomastica gemană, dar şi în cea
că putere de păirundere şi plini de "scr/z.m" (1 Paralipomena 6, 9-10). ftanceză, fiind răspândit şi populari- BALTAZAR, prenume de origi-
râvnă, ca să slujească în palatul re- Pomenirea preotului, numit şi proro- zat mai ales prin literatura medievală. ne caldeeană, Bcz/fĂczsscrr a supravie-
gelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi cul j4zorz.c7 (Azc}r!.e/ se face în Biseri- După sec. al XIII-lea, este întâlnit şi ţuit, prin influenţa creştină, în toată
limba Caldeilor... Printre ei se af lau ca Răsăritului la 3 februarie. în aria orientală a lmperiului, datorită Europa. După cum se ştie, numele es-
din fiii lui luda: Daniel, Anaria, Mi- Numele a pătruns şi în onomastica cuceririlor amate ale Cruciaţilor. Tre- te atestat încă din primele secole, fi-
§cze/ şz. ,4zc7rz.c7 " (Daniel 1, 4, 6). Cei creştină şi chiar în cea românească: buie amintiţi cei doi împăraţi, Bcr/do- ind purtat de unul dintre cei trei magi
din umă, 47!cr#j.cr (Şadrac), A4l!.s'c7e/ 4zorz.e, 4zcrrj.c], nume de cronicari şi vin 1 sşr" Baudouin, conte de Flandra, sa;" „crai de la Răsărit" - Gaspar,
(Meşac) şi j4zc7rz.c7 (Abed-Nego), pre- postelnici. aflat în fiuntea Cruciadei a IV-a ce va Ă4le/c%z.or şi Bcr/ţc]scrr. După Tradiţie,
zenţi în cetatea Babilonului, au fost cuceri Constantinopolul, şi Bc7/dovj.# cel din umă ar fi sfarşit în anul 30, şi
AZARIE v. Azaria
aruncaţi, 1a porunca lui Nabucodono- c7/ /ţ-/ec7, alungat de Mihail al VIII-lea Biserica Apuseană îl comemorează,
sor, în cuptorul încins spre a fi mistu- AZORIA v. Azaria Paleologul în anul 1261, după recuce- împreună cu ceilalţi doi, în ziua de
iţi, dar lisus cel dinainte de veci este rirea Constantinop olului. 6 ianuarie, odată cu Bo/Gzc// Dom##-
în mijlocul lor, salvându-i spre marea În onomastica românească este lui sa:H ,Sărbătoarea luminilor» , d"
mirare a regelui: „,4/##c!. rege/e jvcr- atestat începând cu sec. al XIV-lea, pă sintagma Sf. Grigorie de Nazianz.
bucodonosor a f;ost cuprins de spai- fiind menţionat un logofăt, Bcr/dovj.7€, Prin aceasta se arată dubla EpzJCJ#z.e,
8 AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
8
care a umat botezului lui lisus în apa vat dintr-un nume de origine ebrai- ba Utreniei. L-a rugat pe părinte să-l Bărliba, Berliba, Bârliba, Barliga,
lordanului, când s-a făcut auzit glasul că Bc}r-c76bcrs, cu sensul „fiul tatălui spovedească şi să-1 înveţe ce crede de Băr/!.gcz (prin apropiere de vb. cz bc3r-
Tatălui şi S-a arătat Duhul Sfânt, dar său". După alţi autori numele ar pro- cuviinţă ca să-şi ispăşească mulţimea /z.gc}/. Ceea ce surprinde este numărul
Şi Steaua, semnul divin de pe cer, că- veni din limba aramaică. Prenumele păcatelor săvârşite. Umilinţa la care mare de atestări a numelor de familie
lăuza magilor. apare în No#/ res'/cz77ţe7Î/ în identita- s-a supus de bunăvoie l-a impresio- derivate de la acest prenume, înregis-
În onomastica românească a pă- tea unui tâlhar, cunoscut prin activi- nat profund pe preot, pentru că sin- tra;te ş± a,st*zî.. Baraban, Barabancea,
truns prin Transilvania, prin Biserica tatea sa de răufăcător şi nesupus Le- gur şi-a asumat cele mai mari nevo- Barabas, Barabaş, Baraboi, Barabu-
Apuseană, şi va cmoaşte umătoare- gg.z., despre care au relatat Apostolii: inţe. După trei ani şi-a impus canonul la, Barabulă; Vara, Varabiev, Vara-
Le va;riîi"e.. Boldisar, Boldişar, Boldi~ „Dar ei cu toţi au strigat zicând: Ia-L de a rămâne în câmp şi de a se hrăni chiu, Varaclescu, Varadi.
zsar, Boldojar, Boldădar, Boldujariu, pe Acesta (Iisus) şi eliberează-ne pe numai cu verdeţuri crude, de a sta în
Boldizar, dar şi Balthasar, Baltasiu, Barabba, care era aruncat în temni~ BARAC, prenume care a dispărut
ploaie şi vânt, fără să-şi acopere tru-
Bcrgc7cis'cyr, devenit nume de familie, cu din onomastica creştină. El s-a men-
ţă pentru o răscoală făcută în ceta- pul\. După doisprezece ani i s-a ves-
variante atestate Şi astăzi: Bcrgc7cz§crr, /e şz.pe7c/r% omor" (Luca 23,18-19). tit că-i va veni sfârşitul muceniceşte, ţinut în onomastica românească doar
Bagdasarian, Bagdasarov, Baldovici, S/ A4lc. ycrrc7vc7r (scris şi 7rczrvcz7', rar, ca nume de familie. Numele Bczroc
prin sânge vărsat, ca o cunună a ne-
Baldovin, B aldovtnescu, Baldu. Bczrczdczr) a trăit în părţile Lucaniei şi voinţei pocăinţei. Astfel este ucis de provine din ebr. Bcrrczc şi are sensul
a fos't un tâlhar de care toată lumea nişte negustori care, oprindu-se spre de „ftilger" sau „trăsnet". Este un nu-
BAPTISTA, prenume creştin, ca- se temea. Făcea barte dintr-o bandă a se odihni la marginea poienii în care me purtat de unul dintre eroii poporu-
re are la bază un substantiv comun, de.'tâ'1hari şi a vărsat mult sânge ne- se afla Varava, l-au conftndat cu un lui evreu, crâmpeie din viaţa sa fiind
lat. Z}czpZz.5'Jcz „botezător". La originea vihovat pentru jaf. A adunat grămezi "enţ±ona,te ^Tn Vechiul Testament.. „ Şi
animal sălbatic şi au tras în el cu să-
numelui stă termenul care oglindeş- de bijuterii pe care le ţihea as6unse a trimis Debora de a chemat pe Ba-
geţi. Acesta a avut o singură dorinţă:
te acţiunea Sf. Ioan Botezăt6rul, nu- înr peştera în care vieţuia, iar când ră= să fie înştiinţat preotul din sat, care a rac, ftul lui Abinoam din Chedeşul
me redat, în latină în foma Jocr77#Gs' mânea singur, le contempla şi le eva- venit, i-a făcut toate cele necesare în- Nef talimului, şi i-a zis.. Domnul Dum-
Bcrp/J.s/cr, fonnă ce a devenit în italia- iua. Deodată, şi-â Venit în fire şi şi-a momântării creştineşti şi 1-a înhumat nezeul lui lsrael îţi porunceşte. Du-te
riâBattista. amintit mulţim6a păcat'elor săvârşite în locul în care se săvârşise. La mor- şi te suie pe muntele Tabor şi ia cu ti-
În onomastica românească veche în atâtea îriiprejurări în care a dobân- mântul său a început să vină mulţi ne zece mii de oameni dinfiti lui Nef:
este atestată forria latină, ea păstrân- dit tot ce a dorit. dândul despre ce- oameni care, prin rugăciune, se tămă- tali şi din f iti lui Zabulon" (I"detia:ho-
du-se şi în formele derivate, prin ca- ea ce va face cu averile şi cui vor fo- duiau. După dezhumare, s-a constatat rii 4, 6). În dorinţa de a le aduce amin-
re este exprimat, fi.ecvent, numele 1osi după moartea sa l-a cutremurat. că trupul era intact şi izvora mir. /c}r te evreilor, care îl prigoneau, trecutul
de familie: Bcz/z.Ş/e, Bc}/z.Ş/ec7, la înce- Şi-a amintit de Dumnezeu, de Jude- după câţiva ani adunându-se popo- glorios, Sf. Apostol Pavel îl menţio-
putul sec. al XVII-lea, dar şi cu fo- cata Sa, de tâlharul care şi-a recu- rul cu preotul, au descoperit mor- nează şi pe Barac: „Şz. ce voz. mc}z. zz.-
netism grecesc, yczpfz.s'/c7. Nume de noscut vina şi de iertarea pe care i-a mântul şi au aflat trupul Sftântului ri:u ce? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca
familie înr6gistrate în variante]e de dat-o lisus acestuia. „Ş/z.% că pe ftş/- numai nestricat, ci şi mir de tămădu- să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de
a;stâîizi.. Batin, Batinasi, Batinaş, Ba- harul cel de demult l-a primit Hris- iriizvorând''(Proloagele,T:l,p.734). Samson, de leftae, de David, de Samu-
tincu, Batista, Batistă, Batiş, Vatcu, tos întru milostivirea Sa,. apoi şi pe S/ yczravc}r /yczwcrr/ este pomenit în el şi de proroci, care prin credinţă au
Vate. mine, de mă voi pocăi, mă va primi. Biserica Orientală la 6 mai. biruit împărăţii, au f ăacut dreptate, au
Deci mă pocăiesc, căci doresc să ca- În onomastica românească intră dobâmdti f ăagăduinţele, au astupat gu-
BARABA v. Barabas
ut milostivirea Sa" (Proloagele, Ţ1: , pe filieră latină, după foma Bc7rc7bcrs, rz.Je /e3./or " (Evrei 11, 32-33).
BARABAR v. Barabas p. 732). După acest semn al bunătă- pe care o găsim în variantele înregis- În onomastica românească, figu-
ţii lui Dumnezeu, a lăsat toate, nu a trate din sec. al XV-lea: Bărz)ăş, Bc}- rează ca nume de familie. Este su-
BARABAS, cu fomă dublă, cea spus o vorbă nimănui şi a plecat să rabaş, Barlabas, Bărlăbaş, Barli- ficient să-l amintim pe Jocz72 Bc7rcrc
de-a doua a intrat prin filieră grea- caute o biserică în satul cel mai apro- bczş, Bdr/z.bczş;' (prin apropiere de tc. (1776-1848), fiu'de preot din zona
că, yczrczvas'. Este un prenume deri- piat, unde a ajuns, dimineaţa, 1a sluj- başd).. Bârlibaşa, Berlibaş, Barliba, Sibiului, traducător şi scriitor, cunos-
8 AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI P\:\CŢIONARONOMASTICCREŞ"
8
cut prin lucrarea /sforz.e c7espre 4r- Este atestat ca nume: a) Bar#Ă, pro- Creştină, Bessa este soţia unui popă
ghir cel firumos şi despre Elena cea #oc#/, cel care va vesti poporului din c;\#î:nEŢe:enon:aes:::ă:m;g:îţtîoî:a::; idolatru, dar mamă devotată, care îşi
fi'umoasă şi pustiită crăiasă. Ca, r[" lerusalim, într-o carte specială, pri- boteză cei trei copii, reog77z.e, 4gczpz.e
me de familie înregistrat astăzi, men- mită de. la evreii din Babilon, prin ca- g:e:faezsăcc:`.`sTig:iŢii:rdai:3,:ie:`B:;:ti; şi Pz.s'fos, pe care i-a crescut în cre-
ţj"iăîr:m:. Bar, Bara, Barac, Baracea- re se cer rugăciuni şi jertfe de ispă- (B*ipMkr) „ele;şi colabor-ator ai pr6: dinţa părinţilor ei. A fost denunţată
nu, Barache, Baracu, Barad, Barafi şjire.. ,Acestea sunt cuvintele cărţii pe de soţul ei şi, fară întârziere, chemată
/efwjwz. Jeremz.a ". Ca nume de familie
Baraga, Baraiac, Baraian, Barais, care a scris-o Baruh, ftul lui Neria] fi- înregistrat astăzi: Bc7r«, Bczrz/c%, Bc}- cu cei trei fii ai ei, înaintea consulului
Barak, Baralia, Baralîu, Barcm, Ba- ul lui Maaseia, fiul lui Sedechia, ftul ruhdglu, Barul, Barus, Ba"t, Baruţ, Vicarie, unde este maltratată, atât ea,
ranai, Baranâia, Barancea, Baranci. lui Asadia, fiul lui Helchie, în Babi- Băn)ş, Băruţ, Băruţa, Băruţă, Varu, cât şi copiii, aceştia pierzându-şi via-
lon. În anul al cincilea, în luna a şap- Varulean, Varun. ţa pământească în chinuri, sub ochii
BARB v. Varvara
tea, în vremea în care au luat caldeii mamei lor. ŞJ Bc}s'cz, Bcrsscz /yc7scz/ es-
BARBA v. Varvara lerusalimul şi l-au ars cuf ioc " (CaitieEL BASA v. Basarab
te supusă torturilor în continuare, fi-
lui Baruh 1, 1 -2); .Baruh, în calitate de ind aruncată în foc şi apă, dar pentm
BARBARA v. Varvara BASARAB, nume cu specific ro-
ucenic devotat şi secretar credincios că scapă tearară din toate3 în cele din
mânesc, în afara sferei creştine, soco-
BARBURA v. Varvara al prorocului leremia, îl.va urma în- urină este decapitată, iar pomenirea
tit de origine autohtonă, a cărui eti-
tocmai. Pentm scrierea şi citirea cărţii ei şi a celor trei fii ai săi se face îh Bi-
mologie a fost cercetată îndelung de
BARNABA v. Varnava în templul de la lerusalim, Baruh este serica Orientală la 21 august v. Vas.
lingvişti, începând cu B.P. Hasdeu,
BARSABA v. Varsava şi el întemniţat, cum a fost cândva in- care îl consideră cel mai important Astăzi, prenumele se menţine pe
temniţat şi leremia de către Sedechia. cHN*rr+. .J3asarabă este cuvântul cel cale culturală, în memoria celor ca-
BARSABAS v. Varsava Acum leremia este cel care va mijlo- mai important din întreaga limbă is- re ţin la trecutul glorios al români-
ci eliberarea lui Baruh. Despre educa- /orz.că c] romci^riz./or". Fiind un nume lor şi este atestat în foma: Besercr-
BARTOLOMEU v. Vartolomeu
ţia şi familia sa ilustră aflăm din ye- princiar, Hasdeu îl apropie`. de noţi-
bam (L2AT), Basaraba, Basarabă,
BARUC v. Baruh chiul \ Test4ament ~ de +ÎL T.ere"ia:. ,;Şi unea de castă. N. Iorga îl apropie de Basarabescu, Băsărab, Basarad, Ba-
am dat aaâest zapis de cuji;;;';;i sarag, Basarabul, Basarabi. Ca. T["
BARUH, nume destul de rar în- proprietatea pământului, crrczbc} sau,
Baruh;ftul lui Neria, firil lui Maasia, mai `târziu, o%c7bcz „moşie moştenită" me de familie înregistrat astăzi: Bcr-
tâlnit astăzi în onomastica creştină, în fic[ţa lui Hcmameel, ftul unchiului cu sensul de /crrd, şi de aici, Bessc}- sa, Basacopol, Basag, Basa}ac, Ba-
a fost numele unui israelit,. un cirac meu, şi în f;aţa martorilor care iscă- rcrbcr „Ţara Bessilor". BCJsc7rc}Z)ă es- saidaru, Basalau, Basalău, Basalic,
foarte aproapiat de lucrarea profe- liseră acest zapis de cumpărare, şi în te numele castei, a proprietarilor sau Basaligă, Basamac, Basan, Basanac,
tu+ril leremia. ^In Cartea lui leremia
fiaţa tuturor iudeilor care se cflau în principilor, stăpânitori ai pământuri- Basancu, Basmete, Basangeac, Ba-
se află consemnată toată activitatea c#rfecz gărzJ.z." (Ieremia 32, 12). Po- lor moştenite de la daci. Este de ne- sangiac, Basangiu, Basarab, Basa-
lui Bcrr#Ă, mai ales în perioada cola- menirea prorocului Baruh (scris ycr- contestat prezenţa celor două ele- raba, Basarabă, Basarabeanu, Basa-
borării lui cu profetul leremia, fiind r#Ă/ se fac.e în Biserica Răsăriteană la mente cu semnificaţie proprie, bcss, rabescu, Basarabia, Basarabie, Ba-
scribul care a avut toată grija şi a ţi- 28 septembrie; b) S/ C#v. Bcr"Ă, nu- bcrs şi c7bc7, czvcz „părinte!', cel de-al saragă, Basarăm, Basarâm, Basa:ru,
nut evidenţa sulurilor scrise de lere- mele unui cuvios care s-a săvârşit |a doilea prezent şi în oĂc]bă, cu sensul Basascu, Basasteanu, Basălău, Besa,
mia. La baza prenumelui se află un 21 octombrie, zi de pomenire a lui îh de moşie d6 1a „părinte", „moşie pă- Besca, Beschea, Bescheret, Beschi,
nume de persoană, ebr. Bcrrz/c, în lat. Biserica Răsăriteană; c) S/ A4lc. ycr"Ă rintească" (v. A. Mihailovici, Pocr+- Beschia, Beschieru, Beschika, Bes-
Baruch, ia.r ^Ţn Septuaginta Bo.PO»Xn apăt,imitîmpreunăculoan,fiinducişi tă spre ,,sanctuarul'.' limbii române, ciu, Bescu, Bescuca, Bescucă, Bese-
a` cărui semnificaţie ar fi „cel bine-
prin decapitare la 27 martie, zi de po- p. 126). Ceea ce este foarte impor- dovschi, Besel, Beseleu, Beselia, Be-
cuvântat". Intrând în textele biblice, menire în Biserica Orientală. t'ant pentru creştinismul românesc es- seii, Besleagă, Besliu, Besna, Besnea,
prin filieră greacă şi slavonă, în limba În onomastica românească nu este te amintirea S/ M-!./e Bes§ci, cu gra- Besoi, Besoiu, Bestiuc, Bestoiu, Bes-
română va fi utilizată forma yczrz/Ă, atestată o formă provenită direct, Bcr- fia Bc7ssc7 şi yczsc7, avându-şi originea ţiuc, Besu, Beşu, Beşchea, Beşcheret,
alături de cea lat. Bc}r#c% .sau Bczr2fĂ. ruh sa:" Varuh. în etnia besz./or,, din cetatea Edesa. Beşciu, Beşcu, Beşcucă, Beşea, ,Be-

76
8 AURELIABĂLAN-MIHAILOvlql DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
8
şel, Beşleaga, Beşleagă, Beşlic, Be- jie. Din disputele lingviştilor cu ce se vaL "Nrni ordinul benedictini- că patronul Euopei şi patriarhul mo-
şliu, Beşnea, Beşnilă, Beşoiu, Beşta, vire la semnificaţia numelui, reţin6m r, statomicit în anul 529. Născut la nahismului apusean. Aşa se explică
Beştea, Beşteală, Beştelei, Beşteliu rcia, în Umbria, în anul 480, într-o faptul că numele a fost purtat de 16
®rin apropiere de vb. Z)e3qţe/j), Beş}z., e de patricieni, este trimis la papi. Biserica Orientală îl prăznuieş-
Beştoiu, Beşu, Beşuţiu. să studieze filosofia şi retorica, te la 14 martie; b) S/ A4lc. BG72ec7z.cf,
/c2x;, -czc!.s. „războinic" + clrczrz.e) ;';,pă- pe ncare le părăseşte, retrăgân- martirizat de turci în Tesalonic la 26
BASA v. Basarab
mânt mo ştenit" „ţară". ;t :l:i:.::::l:ţ: în Affile, o cetate mai linişti- martie.
BASSA v. Basarab Fomele vechi, prezente în limba În care, în afară de studiul prelun- Surprinzător este faptul că numele
română, sunt cele cu v, datorită in- (tse va obişnui şi cu o viaţă asceti- apare de timpuriu în onomastica ro-
BEATRICE, prenume feminin fluenţei bizantine: 7rG/j.s'czrz.e, ye/z.s'c7- că. Pe aici pleacă şi se însingurează mânească, la ortodocşi, în foma 7re-
modem, împrumutat pe cale cultă din rea, Vălisari, Velisar, îa,r cele recen- 7Îec7j.c/, atestat chiar din sec. al XII-lea
şi n}ai mult într-o peşteră di,n Subia-
onomastica apuseană. Bec7frz.ce re- co. După ani de ascetism şi rugăciu-
te, intrate pe filieră latină, au o frec- şi al XIII-lea, mai ales în Transilva-
produce numele de persoană latinesc, vemţzăzL "aji rric-a,.. Belizarie, Belisarie, ne, propune pentru alţi fraţi care îl nia şi Banat. În Moldova sunt pre-
Bec}frri, care are la bază adj. Z7ecrţ#s,
Belisar. căutau, o programă şi un regulament zi5r[he foirrn!e ca, Benedict, Benedicta,
becz/cz „fericit", „fericită". S-a impus
care nu au fost acceptate de toată lu- hlpoooTLst±oe ca.. Benedic, Benetic,
în onomastica creştină prin influenţa BENEDICT, prenume care, da- mea. Este nevoit să găsească locul Benetiuc, Benedec, Bene, Benea, 86-
pe ca;re; a, a:Nu:+o Sf t Martiră Beatrice, torită marelui prestigiu dobândit, a spre o nouă` retragere, sprijinit de cei nia, Benic, Beniuc, Benici, Beniga,
martirizată la Roma, după unii autori dezvoltat şi o fomă de feminin, Be- ce acceptau noma monahală propu- Benilă, Benu, Benul, Bencul, Bencea,
în anul 290, după alţii, la 303, şi care 73ec7!.c/c}. Prenumele este fbarte vechi, să de el. Astfel se stabilesc în Mon- Benciu, Benciul, Benţul, Benţa, Ben-
estepomenitădeBisericaApuseanăla chiar dinaintea răspândirii creştinis- te Cassino, unde, pe locul templelor ţe, Benţea, Bena, Bedea, toa;he de-
29 iulie. Un rol deosebit în răspândi- mului, deoarece reproduce cognome- zeilor Apolo şi Jupiter, construiesc o venite nume de familie prin pierde-
rea prenumelui l-au avut semnificaţia nul latin Be72ec7z.c/#s' „binecuvântat", mănăstire. Preia de la înaintaşi, dar rea semnificaţiei primare. Nume de
şi rolul protector al Sfintei Beatrice. particip'iul verbului 6e#ec7!.co, format familie înregistrate astăzi: Be72, Be-
şi de la contemporanii săi, Ioan Cas-
În onomastica românească s-a im- din 6e#e „bine" + c77.co „zice". La în- sian şi Dionisie Exiguu (cei care au na, Bencea, Benceanu, Benche, Ben-
pus începând cu sec. al XIX-lea şi es- ceput, sensul verbului era de ,,a zi- vizitat mănăstirile din Ţara Sfântă şi chea, Bencheci, Benchescu, Benchie,
te şi astăzi folosit în di+erse variante ce bine", „a lăuda"; prin extensie, „a cunoşteau cele două limbi, latina şi Bencia, Bencilă, Benciu, Benco, Ben-
ale scrierii şi pronunţării numelui. vorbi frumos", deci exprimarea unei greaoa), o mulţime de nome mona- covslti, Bencu, Benculescu, Benc-
valori pQzitive. Creştinismul îi con- hale, pe care le sintetizează în,Jteg%- ze, Bendea, Bendeac, Bendean, Ben-
BEATRIS v. Beatric6
feră alte valenţe specifice, fiind pre- /c} w.fcre mo7?czs'/!.ccre, sub deviza „Ora descu, Bendic, Bendis, Bendiu, Ben-
BELIZARIE, prenume mascu- zent harul divin, cu care sunt binecu- et labora" („Roagă-te şi munceşte"). dovchi, Bendovski, Bendre, Bendriş,
1in, rar întâlnit astăzi, de origine tra- vântaţi cei ce vin întru numele Dom- Şi-a dat sufletul în mâinile Domnu- Bene, Benea, Benec, Benedec, Bene-
cică, folosit alături de puţinele nume nului. Primul care a venit din cer 1rii, pe care L-a, slujit cu devotament, dek, Benedic, Benedict, Benedik, Be-
păstrate, în afara celui arhicunoscut, z^7t/rz/ numele Domnului, al Tatălui în ziua de 21 martie 547, dar pome- negoi, Benegui, Benelli, Beneschi,
Decebal. Numele de persoană de ori- ceresc, vestindu-L, este lisus Hristos. nirea sa se face în Biserica Apuseană Benesciuc, Benescu, Beneş, Benezi,
gine tracă apare în inscripţii sub for- Demn de reţinut este faptul că Bene- la 1 1 iulie, ziua în care moaştele sale Benezic, Benga, Bengalici, Bengea-
ma grecizată B€}tc"ptos (Belisâri- dict devine un prenume foarte răs- sunt descoperite la Monte Cassino şi nu, Bengescu, Benghe, Benghea,
os), dar mai cu seamă în grafia latină, pândit, prin influenţa Bisericii, a Sz.- aduse la Mănăstirea 'Fleury-sur-Loi- Benghiuj, Benghius, Ghîus, Ghiuş,
Be/z.s'czrj#s'. Răspândirea numelui are #czxc!r#%, în care sunt atestate nume re, în Franţa. Văzător cu duhul, îl va Benghuş, Bengu, Bengui, Bengules~
la bază virtuţile generalului bizantin ca;. ai) Sft Benedict de Nurcia, rr"rriii umili pe Totila, regele goţilor, şi va cu, Benguş, Beni, Benia, Benic, Beni-
Be/z.s'czrz.oS, cel care în timpul împăra- şi părintele monahismului apusean. scăpa din uneltirile celui potrivnic pe ceanu, Benieş, Benig, Benim, Benin,
tului Justinian îi învinge pe vandali Şi Acesta înfiinţează primul aşezământ toţi cei ce se încred în Dumnezeu. Es- Bening, Beniuga; Vene, Veneciuc,
ostrogoţi, devenind un model de vite- călugăresc, cu o ordine bine stabili- te socotit de Biserica Romano-catoli- Venescu.
/t

8 AURELIABĂLAN-MIHAILOVIC],,t\^ :ŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN B


BENIAMIN v. Veniamin c7#§, Berwcrrc7o, ca şi forma gr. 8€ tă influenţelor literare; este împrumu-
creştinarea englezilor. A adormit
psoe 6(citit Vemârdos), fome ce Domnul la 1 5 mai. tat din italiană, unde fomele Bz.c}7!co,
BERNARD, cu corespondentul
feminin Ber77c}rc7cz, este un prenume în documentele moldoveneşti În onomastica românească a avut o Bz.cz;7cĂz., reproduc adj. Z7z.cr7!co „alb".

rar întâlnit în onomastica româneas- din sec. al XV-lea. În Moldova e înrâurire, prin căsătoriile mixte Numele de culori sunt specifice mul-
că. El reproduce un numc de per- atestate variante ca: Ber#c7rec7, Transilvania, aşa încât prenume- tor popoare, prenume devenite cu
soană, de originc gcrmanică, atestat nat, Benart, Bernad, Be;rnade, intrat în componenţa a numeroa- timpul nume de familie, exemplul ro-
chiflr din scc, {il Vn-lea în Franţa, în #c!c7j.e. După 1500 sunt întâlnite e de familie înregistrate astăzi: rria"esc.. Alba, Albu, Negru, Roşu stc.
formq Bc?/.//)/7c//'c/. În ceea ce priveşte te_fo"Ş,_ca:.Barnat,Bărnat,Bărhat, Bertagna, Bertalan, Berta", Deşi nu au nici o..implicaţie religioa-
semnirle.1|i{`, s|)ccialiştii au acceptat Brănad, Brănat, V?rnadea, Bârndde, Bertea, Berteanu, Bertelon, Berte- să, acest tip de prenume sunt utilizate
formuk\ {`lcăti`ii.ii numelui din două Bernart, Bernart, Bârnade, Bârndriu, luşi,'}v Bertesîu, Pert?şte_anu,. Berinho- destul de ftecvent astăzi. Alegerea lor
cuvjntc: v. germ. Gero „urs", ngem. Bămaru, Bârlea, Bârlescu, Bârleţ. lcm,`Bertholon, Bertia, Bertianu, Ber~ este determinată numai de rezonanţă,
băr(in) .1- hard „tirre", „pmtemic", Formele modeme astăzi, Ber7zc]rc7, tiescu, Bertini, Bertnari, .Bertok, Ber- de o anume sonoritate străină şi, mai
deci ,,urs putemic". Prenumele creş- Bernardin, Bernardina, Bernarde- tola, Bertolon, Bertucceli, Bertume, ales, din mare snobism, înlocuind
tin Bc/.#c7;'d a cunoscut o largă răs- /a sunt împrumutate pentru rezonan- Bertzi, Berţaru, Berţea, Berţeanu. fomele cu specific românesc, mult
pândireînBisericaApuseanădatorită ţa lor occidentală, dar şi sub influen- folositoare. Numele pe care îl avem
BERTHOLD, prenume cu sem-
vieţii şi activităţii monahale speciale ţa Sf. Bemard, patronul spiritual, pr6- are o mare influenţă asupra noastră,
nificaţia amintită, „stăpânire străluci-
aS/Ber72czrt7,născutînFranţaîntr-un zent în Biserica Romano-catolică. ` mai ales dacă invocăm numele Sfân-
tă", v. Berfcz. Prenuipele este ffecvent
castel din apropierea oraşului Dijon, tului, devenit patronul nostru, prin
BERTA,prenumefeminincepro- în Biserica Apuseană, datorită faptu-
la Fontaine. De mic copil este înzes- Sfânta Taină a Botezului, o consacra-
vine dintr-un vechi nume germanic, 1ui că un călugăr cu humele BerfĂo/d
trat cu o sensibilitate religioasă par- re a înrudirii cu Sfântul al cărui nume
Ber/%cz, fomat de la adjectivul 6erĂ/ a înfiinţat ordinul cczrwe/z./z./or, un or-
ticulară şi de aceea doreşte să apro- îl purtăm.
din ce îşi trage numele de la Muntele
fimdeze studiile cu caracter teologic. „strălucitor", „glorios", care a dat şi
o fomă de masculin, Ber/Ăo. Inte- Ccrrme/ din Palestina. Originar din Li- BLANDIANA v. Alexandru
Curând îmbracă rasa călugărească Şi
resant şi demn de semnalat este fap- moges,Franţa,dupăteminareastudi-
fomează un grup de rugăciune şi o
ilor, se înrolează în armata de elibera- BLANDINA v. Alexandru
mănăstire într-o zonă numită metafo- tul că acest adjectiv intră în compo-
re a Ţării Sfinte de sub ocupaţia turcă
ric CĂz.czrcnJcz//e, în ffanceza moder- nenţa mai multor prenume de origine BLANDINA v. Sact
nă C/czj.n;c}a(*, care a devenit cu tim- şi, ca mulţumire că a scăpat cu via-
gemianică, fomate prin compunere:
Berto/d (+ wcz/d „stăpânire"), Ber- ţă, se retrage în Muntele Camel, un- BLAGOVEŞTENIE, un prenu-
pul un centru monahal cu peste 'şapte
de reface o mănăstire aflată în ruină. me ce pare straniu, dar el a fost, în
sute de călugări. Pe lângă regimul se- trand (+ rand „scuf'), Albert şi Adal-
Sub directa îndrumare a patriarhului
ver de viaţă şi rugăciune impus de Sf. bert (+ crc7c7/ „nobil") Gz.fl)ert (+ gz.sz./ diverse variante, ^inregistrat de\ ono-
Antiohiei, a grupat un număr de cru-
Bemard, s-a conturat un studiu atent „garanţie"), Herbert (+ Ăc}rz. „ama- mastica românească. De origine sla-
ciaţi, cu adevărat iubitori de Hristos,
pentru problemele teoretice ale vieţii tă"), fze/bert (+ %e/g% „inteligenţă"), vonă, E^AroBeH]eiiiie (Blagoveş-
readucând strălucirea vieţii monaha-
monahale, legate direct de viaţa cul- Robert (+ hrod „vestii') e+c. Bertina, tenie) sau 8%7tc!ves/!'re, are în limba
le, distrusă de războaie. A adormit în
tică. A scr.is lucrări de mare devoţiu- Betina, Bertila sunt florme h±pocoris- vorbită o mulţime de forme corup-
Domnul la 29 martie, zi în care este
ne către Maica Domnului, predîci şi tice, frecvente ^m Transilvania, intra- te ca: B/czgoi;eşţe „bună veste", for-
multe scrisori de folos în menţinerea pomenitînBisericaApuseană.
te prin Biserica evanghelică. Ferz.cz.- mă ce va fi descompusă în cele do-
caracterului unitar al Bisericii. A tre- /cz Be7`fcr, luptătoare pentru viaţa în BESA v. Basarab uă elemente componente, din care
cut la Domnul în ziua de 20 august Hristos, este reţinută în 07eo7#czj'/z.co- s-a reţinut primul: B/crgcr, atestat atât
BESSA v. Basarab
1153, zi de pomenire a Sfântului în ##/ ccr/o/z.c pentru meritele deosebite în Ardeal, cât şi în Moldova, B/cz-
Biserica Occidentală. avute în procesul de creştinare. Fiica BETRANI0N v. Vetranion gu, Blagul, Blăgan, Blăgeni, Blă?oi,
În onomastica românească întâlŢ lui Charlemagne şi soţia ducelui de B/c}gĂe; compus cu alt cuvânt slav:
BIANCA, prenume feminin, mo-
riirn ţo;rrne cai Bernaldinus, Bernar- Ponthieu, Engilbert, Berta contribuie Blagodă, Blagotă, Blagot., dirL pa;rteei
dem, destul de frecvent astăzi, datori-

80 81
8 AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIC \t\DICŢI0NARONOMASTICCREŞ"
8
a douâ a numelui B/c7goveşze77z.G sunt neci, Bogdănel, Bogdănescu, Bo€ teoforice, ca gr. Kupios (Kyri- niul teologic, Toma d'Aquino. Viaţa
reţL"te.. Veştenie, Veştea, Vişte, Viş- noiu, Bogdea, Boghet, Boghez,
/ecr, yes'Zgcz, 7re§fes'cz/. Ca nume de fa- Es;l:: KDp"KTi (Kyriak6) sau Do7%- monahului Bo#c7ve#f%rc7 este caracte-
ghian, Boghicmu, Boghici, Boghi #r şi Domnz.cc}, variantele latine ale rizată prin dragoste, devoţiune maxi-
milie înregistrat astăzi avem nume- Boghină, Boghi"chi, Boghio,Bo mă pentru lisus Hristos Şi multă sme-
pnfmumelui Bo*€ (Boje), de origi-
roa;se va.iŢa;r[+e.. Blag, Blaga, Blagai- toi, Boghiţă, Boghiţoi, Bogltiţoiu, n6: slavonă. Prenumele este o fomă renie, aşa cum reiese dintr-un ffag-
lă, Blagcm, Blagă, Blagoci, Blagoe, Bo
ghiu, Bogiaris, Bogiu, Bogles, ment desprins din Jfe7zera7"m me7!fz.s
Blagoi, Blagovescenschi, Blagu, Bla- Bogliş, Bogodai, Bogodoi, Bogoi :3.vicnî,ti;i:i3Ţ:,ne::::îEno::LLBeog! in Deum (Calea sau drumul spîritu-
guţ, Blaha, Blahoianu; Vesa, Ves- bază, cât şi în derivate: Bo/.e, Bo/.ec7, lui către Dumnezeu).. ,Nu este sufici.-
ca, Vescan, Vescă, Vescovici, Vesco- BOGORODIŢA,
Boja; Bojan, Bojcma, Boji, Bojicm, entă citirea f ăară participarea inimii;
vini, Vescu, Veşa, Veşca, Veşcă, Veş- trem de rar, atestat în onoriasti-
Bojică, Bojilă, Bojin, Bojinca, Bojda- ri;u ajunge speculaţia fără evlavie; nu
tea, Veşteanu, Veşteman, Veştemean, ca românească, în sec. al Xvn-lea
riu, Bojoiu, Boju, Bujoiu, Bujcm, Bo- este destulă cercetarea dacă nu este
Veştemeanu, Şi al XVIII-1ea. Are la bază nu:mele
slav BoropoAiiuA (Bogorodiţa), ce- gescu, Bogea, Bogeiu, deveni.te, prin însufleţită de bucuria de a descoperi,.
B0GDAN, prenume ffecvent în ea ce în română înseamnă Născă/ocr- pierderea sensului, nume de familie, nu ajunge contemplarea. rece a lucru-
onomastica românească, datorită pre- Este atestat ca nume de familie, as- rilor dacă ri:u ne înflăcărează inima;
re c7e D#"#ezeaf şi corespunde gr.
stigiului de care se bucură. El a fost ®8otoKTi5 (Theot6kes). Apare înre-
tăzi, în numeroase variante: j}o/.c}, Bo- nu atiunge priceperea f ăară evlavie;
dobândit prin calitatea unor domni- gistrat în documente în două fome: jan, Bojana, Bojanopol, Bojă, Bojdă- ştiinţa f ăară dragoste; inteligenţa f ăa-
tori şi prin semnificaţia teoforică ; neanu, Boje, Bojea. Bojeanu, Bojec, ră umilinţă; rmncaf ăară har" Wieţile
Bogorode, Bogoroda, şi Bogorodă.
temenului. Vechi nume slav, com- Bojenescu, Bojeniţă, Bojescu, Bojes- S/7?/!`/or, vol. 11, p. '37). A adomit în-
Ca nume de familie înregistrat astăzi:
cul, Boji, Bojian, Bojica, Bojică, Bo- tru Domnul la 15 iulie, zi de comemo-
pus din două elemente lexicale, Borh Bogorodea, Bogorodita, Bogorodiţă,
Bogos, Bogosian. jici, Bojii, Bojin, Bojinca, Bojincă, rare în Biserica Apuseană.
(8og) „Dumnezeu" + AAi] (dan) „dat"
„dăruit", deci „cel dăruit de Dumne-
Bojinescu, Bojincivici, Bojita, Bojiţă, Prenumele s-a păstrat în cadrul
zeu". Ca semnificaţie este identic cu BOGOSLOV, prenume care tra- Bojiu, Bojneag, Bojneagu, Bojnicea- onomasticii româneşti ca un derivat
ebra;ic;ti Jonathan, Natanael, Matei duce în slavonă epitetul ®€o^oyoc nu, Bojocescu, Bojoi, Bojoiu, Bojoni. de la prima parte a numelui Bo77-, fi-
(Theol6gos), acordat Sf. Evanghelist ind asimilat cu adv. it. Z)#o72o.. Bon,
gr. ®866a)Po€ (The6doros), lat. Deo- BONAVENTURA, prenume rar
c7cr/#f . Vechimea lui, la români, poate loan şi Sf. Grigorie de Nazianz, re- Bona, Bonache, Bonachi, Bonar, 8o-
ologul sa:m Cuvântătorul de Dumne- întâlnit în aria răsăriteană, fiind spe-
fi calculată şi după atestarea unui to- nasiu, Bonatiel, Bonaţiu, Bobărăscu,
cific Bisericii Catolice. Bonc}ve72/#rcz
zee4. Prenumele este format din Borb Bonca, Boncan, Boncea, Boncescu,
ponim, Bogc7a#eş/z., jud. Vâlcea, ce- este un nume de origine italiană, al-
ea ce înseamnă că numele de persoa- (Bog) „Dumnezeu" + c^oBo (slovo) Boncete, Bonchiş, Bonc, Bonci, Bon-
cătuit din două cuvinte independente:
nă era mult mai vechi decât atestările „cuvânt„. cilă, Boncioagă, Bonciocat, Bonciog,
În documentele româneşti din sec. Bonus, bona „bnm" + ventura „soa;r-
din 1200, din zona Maramureş. Boncioi, Bonciu, Bonciulescu, Bon-
al XV-lea figurează multe variante ale tă", „întâmplare", deci Bo7ţc}ve72/#rcz
Însec.alXII-leaşialXIII-leasunt ciulică, Boncotă, Boncu, Boncuţ.
a;c;esmi r[ume.. Bogoslov, Bogoslova, înseamnă „soartă bună, fericită". În
atestate în Bihor şi Ţara Oltului for-
Bog, Bogul, Boga, Bogan, Boganul, rândul Sfinţilor Bisericii Apusene fi- B0NIFACIU, prenume care are
"eĂ!e.. Bogdan, Bogdanu, Bogdcma.,
Bogoe, Bogoescu, Bogoiu, Bugoiu, gmieazăa Fericitul episcop Bonaven- la bază un nume de persoană, fomat
câteva fome cu sufixe: Bogc#7!ec7§c7,
Bogoş, Boguş, Bugmoi, Boh, Bohan, f2trcz, un călugăr frariciscan, născut în în latină, în două variante: Bo72z/c7-
BogcJa#e/, dar şi unele prescurtate
BOĂcr#zf/, Bo%gtş. Ca nume de familie ltalia, la Bagnoregio, în 1218. Ca ori- fz.c/s' şi Bo#!/c7c;.c/s, atestate în sec. al
prin eliminarea particulei -an, inter- ce tânăr al acestei generaţii, a făcut IV-lea în literatura creştină. Numele
`pretată probabil c.a sufix: Bogc7c7, Bog- înregistrat astăzi: Bogosz.cr#, Bogosj.~
anţ, Bogoslcwu, Bogoslov, Bogoş, Bo- studii teologice la Universitatea din provenit din adj. bo#!/cr/%s, la rândul
c7G, Bogc7ecr. Ca nume de familie în-
Paris, `,unde nu a fost mulţumit de mo- lui alcătuit din bo7?%s' „bun" +/crf2/m
registrat astăzi: Bogc7cz/, Bogc7cr#, goşi, Bogotaniu, Bogovici, Bogozi.
dul de apro ndare al disciplinelor de- „destin", „soartă", la fel ca şi în ca-
Bogdanescu, Bogdanos, Bogdanov, B0JE, un foarte interesant nume dicate studiulrii biblic. Aici lLa 6unos- zul numelui Bo#crve7c/wrcr, înseam-
Bogdanovici, Bogdăneam, Bogdă- ce poate fi încadrat în rândul prenu- cut pe cel ce se va impune în dome- nă „norocos", „fericit". Deşi foma

82
8 AURELIA B ĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN 8
curentă este Bo#z/c7cz.#s, prenume- stejar socotit de populaţia idolatră B0RIS, prenume relativ frecvent BOTEZ, prenume foarte vechi ce
1e atestate sunt în fome derivate de loc al zeului. În loc să fie ucis, reuş în onomastica românească, socotit ca datează din perioada de creştinare,
la j}o#z/crţz.#s, o variantă atestată în te să-i convertească pe toţi şi pe lo specificşi'detradiţielapopoarelesla-
sec. al llI-lea. În A4lz.7zez.%/ sau .Sj.#cr- stejarului înalţă prima biserică qin ve. .Specialiştii îi dau numelui două ;]Î::e::anftuemŢ:iţîT:]?nneţe#;ţtîe:i::î:
:x:c!;.#/ celor două Biserici tradiţionale zonă. Nu după multă vreme înterie- explicaţii oarecum antagonice. Cei limba română, terihenul provine din
se află consemnate mai multe nume: iazăunaşezământmonahaldepresti- care îl consideră de origine slavă, îl latinaprimelorsecole,fiindunderivat
&) Sf t Mc. Bonif iatie, rob pe proprie- trateazăcapeunvechihipocoristicde regresiv din verbul Z>ofezcz < 1at. pop.
giu, Fulda, pe malul drept al Rinu|ui,
tatea unei aristocrate romane, cu nu- la un nume compus din rădăcina Bop- battizare < La;t. baptizare. De \a ba-
o abaţie ce va fi un centru de cultu-
#z.zczre la Z)ofezczre este foarte simplu,
mele 4g/crz.cr, fiica prefectului Romei. ră renumit care va adăposti mulţi mo- (bor-) „luptă'', ca Borz.s/czv (Boph +
Bo7zz/cz/z.e face o călătorie în Cilicia
doar un proces fonetic generalizat,
nahi şi multe cărţi ce au circulat între C^ABA „slavă"), Bon.mz.r (BOpb + Miip
acela al închiderii vocalelor (a > o).
cu scopul de a se întoarce cu oşemin- Fulda şi Monte Cassino. Spre bătrâ- „1ume", adică „vestit"), iar cei ce-1
În onomastica românească, pre-
te de martiri, dat fiind faptul că se ştia neţe, pe la 80 de ani, se întoarce în consideră de origine turcă îl apropie
că acestea au calităţi deosebite de tă-
numele este foarte vechi, încă din
Frisia, împreună cu alţi călugări, pen- de cuvântul mongolic bogorz. „mic",
Sec. al XII-lea, iar ca atestare este din
măduire şi ajutor dat creştinilor. Aici, tru a celebra Ziua Rusaliilor, alături teorie ce se sprijină pe numele cnea-
sec. al XIII-1ea: Bofez, °Bof!.z/o) ceJ
tânărul este impresionat de viaţa mo- de catehumeni, adică cei aflaţi în curs zuluibulgarBOJ`!.ssauBogorz.s,celca-
Bătrân, Botezoaia, Botedz, Botezan,
nahilor şi de valorile moralei creşti- de catehizare pentm Botez. În Bise- re adoptă creştinismul de rit bizantin
Botezatu, Botezăşti, Botezoaia, Bo-
ne, de aceea se converteşte pe loc şi rică a pătruns o ceată de localnici şi îşi ia numele de Mihail. Numele se
fezăfoc!!.e, Bofegz.w7Îe. Ca nume de fa-
devine un înflăcărat propovăduitor. idolatri, înamaţi cu spade, şi s-au re- răspândeşte după sec. al X-1ea dato-
milie înregistrate astăzi: Bofez, Bofe-
Prins de autorităţi şi obligat să adu- rită unui martir rus, cu numele Borj.s,
pezit asupra celui ce ţinea în mână zdn, Botezst, Botezatu, Botezi.
că jertfe zeilor, îşi mărturiseşte cre- Evcz#g%e/z.cr şi asupra monahilor. Ca- fiul lui Vladimir cel Mare. Vladimir
dinţa şi eşBte Supus torturii, iar în cele
pul îi este retezat la 5 iunie anul 754,
este primul voievod creştin al ruşi- BRĂDUŢ, creaţie românească,
din umă decapitat. Piserica Răsări- zi de pomenire a Sfântului în Biserica lor, cel care şi-a creştinat supuşii spre sub imperiul mitologiei româneşti,
teană îl pgmeneşte pe S/ Bo#z/cz/z.e la Occidentală. sfarşitul sec. al X-1ea. Tată a trei fii, în care bradul este arborele` Î)rincipal,
19 dec?mbri? împreună cu 4g/crz.cJ; Numele Boniftatie şi Bonifiaciu Boris, Gleb ş:\ Sviatopolk, ceh din ur- socotit „pom al.vieţii", ce ia parte la
b) Sf tâniul Bonfflaciu, "artir, origimr sunt purtate de 'monahi şi m`bnahii; mă, scelerat Şi avid de putere, îşi uci- toate evenimentele speciale, cu ca-
din Anglia, este născut în anul 673 şi dar le întâlnim atestate şi în rândul de ffaţii spre a deveni unicul stăpân al racter sacru, după cum sunt cunoscu-
primeşte numele Winfrid. Fiind foar- creştinilor laici: BOJ?z/c7/z.e, Bo#z/c7/z., pământului. După Tradiţie, pentru că te din credinţele şi obiceiurile româ-
te dotat şi sensibil, intră în mănăsti- Bonif;atii, Bonifiatia, Bonea, Bonaş, trupurile celor ucişi mişeleşte în anul nilor. Numele de persoană Brc!d es-
re la şapte ani, pentru studiu. Şcoala Bonif;aţia, Borif;ac, Bonifiaci, Beta, 1015 nu au putrezit, Biserica rusă i-a te identic cu substantivul brczd, vechi
monahală o părăseşte la terminarea Bo77e/crcz.z. din lat. Bo7tj/c}cz.es' „cu faţă canonizat pe cei doi fl.aţi la 1021. Po- 6lement autohton, traco-dacic. Astăzi
studiilor, animat de gândul de propo- bună", alături de varianta greco-sla- menirea celor doi fi.aţi, Bor!.s .şi G/eb, prenumele nu mai este utilizat, iar
văduire a Ei;c7#gĂe/z.ez.. Locul de acti- se face de Biserica rusă la 2 mai. For- fomele cele vechi, atestate, au de-
vă,Vonif;atie.
vitate misionară ales a fost mai întâi mele vechi atestate în onomastica ro- venit în ^mtregime nume de familie:
În onomastica românească este în-
în Frisia, apoi în Turingia, colindând mânească au fost: Borc7, Bore, Borec7, Brad; Bradea, Brădel, Brăduţu, Bră-
registrat astăzi ca nume de familie:
o parte însemnată a Germaniei, dând Borcec}, astăzi nume de familie, întă- dişor, Bră4oiu, Brădet, Brăduşcă,
Boni, Bonica, Bonifiaciu, Bonifiate,
dovadă de o mare călduă sufleteas- rite şi de altele: Borcec}7!, Borcea7t%, Brec7%Şcă Înregistrări mai noi ale nu-
Bonini, Bonis, Boniş, Boniu, Bonjjug,
că şi de o mare dragoste pentm Hris- Borcescu, Borchescu, Borcia, Borci- melor d6 familie: Brc}c7, Brcrgc7crfc777,
Bonk, Bonoiu, Bonomy, Bonisceam,
tos. Papa Grigorie al lI-lea îl invită la lă, Borcinschi, Borcoci, Borcos, Bor- Bradaţan, Bradau, Bradea, Bradea-
Bont, Bonta, Bonlas, Bor[taş, Bontă,
Roma, unde îl sfinţeşte ca episcop, coş, Borcoşi; Boriaru, Boric, Bori- nu, Bradi, Bradin, Bradisteam, Bra-
Borttea, Bontean, Bonteanu, Bonte-
schimbându-i numele din Winffid cean, Boriceanu, Boricescu, Boris- diş, Bradl, Brados, Bradoschi, Bra-
deanu, Boniidean, Bontiuc, Bontosi.
în Bonifaciu. Pe drumul de întoarce- ciuc, Borisevici, Boriseviciu, Borisof ; doş, Bradu, Bradvarovici, Bradzi,
re săvârşeşte o minune, doborând un B0NIFATIE v. Bonifaciu Borisov, Borişeviciu. Brădăţan, Brădescu, Brăescu.

84 85
8 AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVIcl
D]CŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
8
BRÂNDUŞ, BRÂNDUŞA, pre- re ar avea la bază numele unei zeiţe,
ro§). 8%c#r are un corespondent şi în canică şi ar avea la bază o rădăcină
nume specific onomasticii româneşti, Brz.gcz72/z.c7, zeiţa înţelepcimii la celţi.
albaneză, b#c#rG., cu sensul de „fiu- 6%z cu sensul de „răsfrânt" sau „cres-
create după numele de plante, în spe- Acest nume, din punctul de vedere al
mos", o corespondenţă semantică ce tat". A se vedea şi substantivul b#-
cial de flori, nume folosite spre a se sensului, ar însemna „înalta", „mă-
evita numele calendaristice. Prenume spune foarte mult despre semnificaţia ză cu sensul „crestat", „ceea ce are
reaţa". Popularitatea numelui în Fran-
feminin românesc, provenit din nu- primară, pe care de altfel o regăsim multe crestături". Că este un cuvânt
ţa, Scoţia, Irlanda, Gemania şi Sue- în rugăciuni şi acatiste. Este 6#ccjr!.c7 vechi românesc o demonstrează şi fa-
melefloriicareacoperăpăşunilemon- dia se explică prin influenţa S/ Brz.-
ţîrne(Colchicumautumnale).N""e*e specială, duhovnicească, frumuse- milia de cuvinte derivate ca: fm6#-
gj.c7e, o martiră de origine scoţiană,
florii este foarte vechi în limba româ- ţea negrăită pe care o creează şi o tră- jora, îmbujori, bujorelnic, bujorat,
născută la Fochart, cca 455, adomită iesc Sfinţii încă de pe pământ. Ates- z^777b#/.orcr/. Ca prenume este atestat
nă, el părând a fi un cuvânt autohton,
în anul Domnului 524, la Kildare, în tările prenumelui şi ale toponimelor încă din sec. al XIV-lea: B#/.or, 8#-
traco-dacic, cel puţin pentru prima
februarie, ceea ce a făcut ca numele ca Bzfc#reşfz. sunt foarte vechi; ele da-
parte a numelui. Numele este simţit joru, Bujoreni, Bujorea, Bojor, 8o-
popular al lunii februarie să fie „1una tează din sec. al XIV-1ea. Vechimea /.orcr, Bo/.orcz7Î, ca şi toponimele care
ca un compus din două elemente le-
sărbătoririi Brigitei". Sfânta este pa- lor este verificată prin mulţimea va- adesea respectă numele proprietaru-
xicale:Z)rc3#-brc^z^7zcz'„ceeaceînconjoa-
troana lrlandei, fondatoare a Mănăsti- riantelor, devenite toponime: 8%cc/r, lui.. ooLna Bojoranească, Bujorăscu,
ră" sau „acoperă" + c7zţş'c7 „duh". Ar fi
rii Kildare. Numele apare şi în varian- Bucuroaia, Bucureasă, Bucure, Bu- Bujoreni, Bujora (1392:), Bujoreşti
„ceea ce acoperă cu duh, spirit", adică ta 87'z.gĂz.fe. Se pomeneşte în Biserica
„duhul celor ce se află sub glie". Inte- cureni, Bucurescu, Albucurei, Bucu- (1465), Bo/.oreşfz.. Ca nume de fami-
Romano~catolică la 1 februarie. raş, Bucurecea, Bucurel, Bucurilă, lie înregistrat astăzi: Bo/.or, B#/.or,
resant este faptul că de la forma femi-
nină s-a cristalizat un prenume mas- Bucurenciu, Bucuroiu, Bucuruş, Bu- Bujoran, Bujorescu, Bujoriam, Bu-
BRIGITTA v. Brigita
culin, Brtî72c7c/ş, ca şi multe alte for- cu, Bucul, Buculea, Buculei, Bucu- jorică, Buju.
maţii similare. Atât forma feminină, BRUNO, nume de origine ita- leiu, Buculeaiu, Buculăi, Buculeşti,
cât şi cea masculină sunt at`estate în liană, cu sensul de „negricios", „în- Buculean, Buculeţ, Buculuţ, Bucules~
documentele lui Ştefan cel Mare, vol. tunecat". Este specific credincioşilor cu, Buclescu, Bucleş, Bucui, Bucui-
1, 11 (c'f. DOR, p. 217). Bisericii Evanghelice şi Catolice. Es- lă, Bucuilea, Bucuş, Bucoiu, Bucoe,
Vechimea prenumelui se verifică te foarte răspândit în aria occiden- Bucuţ, Bucuţă, Bucuriia, f ior"e pr.rr\
în multitudinea numelor de familie tală, datorită martiriului Ferz.cz./#% care s-a văzut trecerea lui r la 1, pre-
înregistrate astăzi : BrG#czr#, Brâ7?czş, Br#77o, născut spre anii 1030, în Co- cum şi alte fenomene de ordin fonetic
Brânaşi, Brânceam, Brâncoveam, 1ona (K6ln) şi socotit creştinătorul şi lexical, datorate vechimii temenu-
Brâncuş, Brâncuşi, Brândasu, Brân- sau Apostolul Prusiei, cel care a Pie- lui. Fiind perceput ca nume de fami-
daşu, Brândea, Brândeu, Brânduses- rit împreună cu alţi optsprezece mar- 1ie, astăzi nu mai este utilizat ca pre-
cu, Brânduş, Brânduşa, Brânduşcm, tiri în anul 1101, la San Stefano de nume, ci a dezvoltat variante noi, ca
Brânduşă, Brânduşe, Brânduşea, Bosco, în Calabria. Este întemeie- nume de familie: 8%c2j;', 8%c%rcr, Be/-
Brânduşeam, Brâyiduşel, Brându- torul Mănăstirii Charteuse, în 1084, curaş, Bucureanu, Bucureci, Bucu-
şescu, Brânduşi, Brânduşoiu. mănăstire ce poartă numele munte- rei, Bucurel, Bucurenci, Bucurenciu,
lui pe care este ridicată. Sfântul Bru- Bucurestu, Bucuresteanu, Bucureşu,
BRETANI0N v. Vetranion
no e pomenit în Biserica din Apus la Bucureşteanu, Bucurică, Bucuroaia,
BRIGHITE v. Brigita 15 octombrie. Bucuroiu.

BRIGITA, prenume feminin, in- BUCUR, BUCURA, nume stră- BUJOR, prenume întâlnit astăzi
trodus în limba română destul de re- vechi şi foarte răspândite la români. Şi ca nume de familie. Asemenea al-
cent, prin influenţa cinematografiei. Fără îndoială că sunt de origine tra- tor prenume româneşti, fomate după
Este un vechi nume celtic, atestat în co-dacă şi au la bază o întreagă fami- numele de flori, b%/.or este un cuvânt
irlandeza veche, în forma Brz.gĂz.cJ, ca- lie lexicală (G#c#rcz, 6%c#rz.e, b#c#- străvechi, cunoscut în toată aria bal-

86
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C
culescu, Găiculeşti, Găiceasnu, Găi- „bun" + viKn (nike) „victorie", deci
cecr#cz. Varianta literară Ccrz.#, Cczz.c/s etimonul prenumelui analizat este
reprezintă foma cultă, răspândită în KCMwtKoe (Kamnikos), în lat. Ccr/-
epoca modemă. Ca nume de familie /Z.7?Z.c#SO al Cărui Sens Poate fi „învin-
înregistrat astăzi : Gcrj.c], Gc}J.ZJcr#; Gc7!.- gătorul", antroponim atestat şi în pe-
bar, Gaibăra, Gaibu, Gaici, Gcticofi rioada precreştină. Intră în onomasti-
Gaicu, Gaiculescu, Gaitan, Gaiu, cacreştinăodatăcuatestareaprimilor
Gaivoronschi. mar+:iri ^Tn Sinaxar şî Martirologii ş±
este un prenume prezent în onomas-
CALIAN, prenume fomat din-
tica românească veche. Această pre-
tr-o variantă a lui Cc]/o!.cr#, în forma
zenţă poate fi explicată prin influenţa
populară Ccr/J.z.cz72, a cărei temă Ccz/e/!`/
CAECILIANUS v. Ciprian săriteană la 9 martie,; b) S/ 4po§/o/ pe care a avut-o decodificarea nume-
provine din grecescul Kct^o5 (Kal6s) 1ui, dar şi prin influenţa Sfinţilor care
CcH.e4s, unul dintre cei şaptezeci de „bun" şi o găsim în multe alte nu-
CAIUS, prenume de origine la- au purtat acest nume: a) S/ Cc}/z.nz.c,
Apostoli, originar din Corint, botezat me co"p"se.. Calida, Calimah, Ca-
tină, folosit în special în Transilva- episcopul Râmnicului, riâzisc" La 8"
de Sf. Apostol Pavel în casa pe care lini, Calist, Calistrat, Calinic, Cali-
nia, unde a fost introdus mai ales prin cureşti, la 7 octombrie 1787, din pă-
acesta a pus-o la dispoziţia comuni- opi, Calisa, Calista, Calistena, Calia
influenţa Şcolii Ardelene. Cc7!.#S este rinţi buni creştini, Antonie şi Floarea
tăţii creştine, casă numită „domus ec- etc. Prenumele Cc7/z.c}7€ este atestat în
un nume care a fost cercetat de mai
clesia". Numele celui botezat apare Sz.;7czxcrr, în `forma Cc}/z.e77, fiind pur- (devenită călugăriţă la Mănăstirea-
mulţi lingvişti şi sunt mai multe teorii ^m Noul Testament şî ^Ţn foiri:rra Gaius Pasărea, cu numele Filoteia). Studii-
tat de unul dintre cei nouă martiri din
privitoare la semnificaţia termenului. suH Gaie: Mulţumesc lui Dumnezeu 1e le-a făcut la Bucureşti, 1a una din-
Perga Pamfiliei, ucişi în timpul pri-
Unii l-au explicat din subst. gcz#c7z.#m tre şcolile ce ftmcţionau pe lângă bi-
că pe nici unul dintre voi n-am bote- goanei diocleţiene: a) S/ A4c. Cci/z.e#
„bucurie", alţii l-au asociat termenu- zat, decât pe Crispus şi Gaius " (1 Co- sericji, oa Sf Gheorghe sa;n Colţea.
v. Chindeu; b) S/ Ă4l-z./t5 Cc}/z.Jc}, mar-
lui gczz.#f „coţofană", românescul gcz- Sensibilitatea, evlavia, dragostea ma-
rinteni 1,14). Este numit episcop de tiră din Elada, 'a fost prinsă şi dusă în
;.e. Ideea poate fi acceptată deoarece re pentm Dumnezeu l-au făcut pe tâ-
Efes şi prăznuit de Biserica Orienta- Corint împreună cu alţi buni credin-
modelul prin care unele nume de pă- nărul Constantin (nume primit la bo-
lă o dată cu cei şaptezeci de Apostoli cioşi, printre care şi S/ Ă4lc. Gc}/z.#z., şi
sări sunt extinse la nume de persoa- tez) ca înainte de a împlini 20 de ani
la 4 ianuarie şi la 5 noiembrie; c) S/ după ce au fost torturaţi au fost arun-
nă, prin porecle, este deja cunoscut, să aleagă Cemica, din apropierea Bu-
Cc#.#S, socotit o rudenie a împăratu- caţi în mare la 16 aprilie, zi de pome-
fiind aplicat în multe cazuri. V. j4cvz.- cureştiului, spre a-şi închina viaţa lui
1ui Diocleţian, este născut şi educat nire a lor în Biserica Orientală; c) S/
/j.7m sau 4cĂz./z.#cr. Nu conţi'nutul se- Miţă Calida v..H3+ricLeei\. Hristos. După un an, în 1808, duhov-
într-o familie de creştini. Prin calită-
mantic i-a asigurat circulaţia ca nu- În onomastica românească nu- nicul său, Pimen, va cere stareţului
ţile sale ajunge să ocupe scaunul întâ-
me, ci faptul că a fost purtat şi de îm- iului stătător al Bisericii Romei, între mele este atestat chiar din prima ju- Timotei să-l îmbrace în rasa monaha-
păraţi, desigur nu toţi merituoşi, cel anii 283 şi 296, şi de numele său es- mătate a sec. al XV-lea în cele trei 1ă, ceea ce s-a facut la 12 noiembrie
puţin în relaţia lor cu creştinii, unii te legată organizarea Bisericii în epi- provincii româneşti, în fomele: Ccr- 1808, când tânărul Constantin devi-
dintre ei fiind din acest punct de ve- scopate şi stabilirea fazelor pe care lian, Calianu, Caliin, Călian, Căli- ne monahul Calinic. După o 1ună. es-
de;re odioşi.. Caius Caesar Caligula trebuie să le parcurgă preoţii înainte ani, Călianul, Căliean, Călieni. Nw te hirotonit ierodiacon de episcopul
şii Caius Aurelius Valerius Diocleti- de sfinţirea lor ca episcopi. Este săi- me de familie înregistrate ca varian- bulgar Sofronie, refiigiat la Mănăs-
an#s', cel mai sângeros dintre oprima- bătorit de Biserica Romano-catolică te a;stiîrzi.. Cale, Calean, Cali, Calian, tirea Cemica din cauza turcilor. Prin
torii creştinilor. Acest nume roman la 22 aprilie. Caliani, Calianu, Caliaş. ascultare, viaţă aspră, nevoinţe nenu-
este atestat în Sz.72cw#re, fiind purtat Şi În onomastica românească a fost mărate, post şi rugăciune, prin matu-
CALIDA v. Calian
de numeroşi martiri: a) S/ n4lc. Cc7z.zts, asimilat în foma Gcw.#s şi Gcrj.e, ul- ritate duhovnicească se impune şi în
unul dintre cei patruzeci de mucenici tima fiind mai fi.ecventă.. Gcw.c/, .Gcz- CALINIC, antroponim format 1813 este hirotonit ieromonah, în Bi-
din Sevasta, prăznuiţi de Biserica Ră- iul, Gaia, Gaiia, Gaica, Gaicu, Gai- de la adj. gr. Kci^oG (kal6s) „ffumos", serica Batişte din Bucureşti, de .că-
C AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl DlcŢloNAR oNOMASTlc cREŞTm
C
tre arhiereul Dionisie Lupu. În anul re bunei desfăşurări a serviciului di- ce sluj6a la templu în timpul lui De- re în privinţa derivatelor Că/z.77 şi Ca-
1817 face o călătorie la Sfântul Mun- vin. De numele său se leagă ridicarea cius. Asistând ca martor la supliciile /z.7?cz, apropiate de subst. că/z.7?ă „fruct
te, unde va rămâne aproape un an şi noii catedrale episcopale, pictată de aplicate Sfinţilor rz.rs şi le#cĂz.e, care al arbustului sălbatic", numit` că/z.77
unde se va deprinde cu cele mai se- Gh. Tattarescu, iar în 1859-1864 a ri- au scăpat din cele mai grele chinuri ( Vz.Z)c#73#m op#/z/s). Numele sunt exr
vere canoane monahale. La 14 de- dicat biserica nouă de la schitul Fră- la care au fost supuşi, prin credinţa în plicate prin această descendenţă, o
cembriel818, după decesul stareţu- sinei, în munţii Vâlcei, unde se afla puterea lui lisus Hristos, s-a conver- soluţie puţin prob,abilă, ca şi etimo-
lui Dorotei, Sf. Calinic este ales sta- un schit ce data din sec. al XVII-1ea. tit. Acum el era cel care arăta bucuria 1ogia (v. DEX). Ca nume de fami-
reţul mănăstirii, deşi avea numai 31 Aici a instituit respectarea tuturor ca- credinţei dobândite, şi pentm mărtu- lie atestat astăzi: Ccz/e7!, Ccz/e#cz.#c,
de ani. Dintre cei 32 de ani de stăreţie noanelor existente la Sfântul Mun- risirea noii credinţe a fost decapitat în Calenic, Calenici, Caleniuc, Caler-
la Mănăstirea Cemica, este greu să te. Dorinţa arzătoare a episcopului ziua de 14 decembrie, zi de pomeni- ghi, Calescu, Calesiu, Calesu, Caleş,
spicuieşti câteva date spre a arăta ce Calinic era aceea de a readuce g|o- re a lui împreună cu rz.rs' şi 4ez/cĂ!.e v. Caleşu, Cali, Calian, Caliani, Calia-
fo#ă şi ce spirit de organizare a avut ria râmnicenilor, manifestată prin ti- "rs., c) Sţ Calinic, patriarhul Con- nu, Calicenco, Calin, Calina, Calin-
Sf. Calinic. Cele două coordonate ale păriturile din sec. al XVII-lea şi al s/cz77fz.#opo/e//#!., a fost mai întâi pre- cea, Calinciuc, Calinescu, Calînic,
activităţii în cadrul mănăstirii au fost XVIII-lea, motiv pentru care cu bani ot schevofilax, adică sacristan (cel ce Calinis, Calîniuc, Calinotu, Calinov,
viaţa duhovnicească şi munca diver- şi eforturi personale va pune pe roa- are grijă de sfintele vase din altar), în Calinovici, Calinovschi, Calintzachi.
sificată, fiecare monah punând în ac- te o tipografie în care au apărut cărţi Biserica Maicii Domnului, 7tJaĂer#e.
de slujire şi învăţătură. Cu un an îna- A trăit în timpul împăratului lustini- CALI0PIE, CALI0PI, pre-
ţiune priceperea sa, aşa încât mănăs-
tirea a devenit repede un centm de inte de a se stinge, a donat tipQgrafia an, nepotul lui Heraclie, în sec. al VI- nume cu ambele forme, cea 'femini-
activitate gospodărească şi culturală, oraşului Vâlcea cu cererea ca, din ve- II-1ea, şi a suferit din cauza nelegiui- nă face parte din mitologia grecoTro-
cu ateliere de copiat manuscrise ce niturile ei, să se asigure ftincţionarea rilor făcute de acesta, care în cele din mană, Kcr//z.ope fiind una dintre ce-
cuprindeau lucrările Sfinţilor Părinţi urmă a fost pedepsit şi alungat la Her- 1e nouă muze, protectoare a baladei
şcolilor din oraş, ajutorarea elevilbr
sau învăţături şi îndrumări duhov- săraci şi a schitului de la Frăsinei. son sau Cherson, în Creta. Se întoar- (poezia epică) şi a elocinţei, aminti-
niceşti necesare vieţii monahale. 0 Ca părinte duhovnicesc avea o, pute- ce cu oaste şi se răzbună pe patriarhul tă de Hesiod. Existau şi coresponden-
altă latură a activităţii deosebite a Sf. re mare de vindecare, prin rugăciune, Calinic, surghiunindu-1 1a Roma, un- ţe masculine, KCMto7tts (Kalli6pis),
Calinic o fomează buna chivemisire a multor boli. Cu sănătatea şubrezită, de este zidit de viu. După 40 de zile, KCMio7in (Kalli6pe), în lat. Ccz//z.o-
a donaţiilor, ridicarea de şcoli şi bi- se retrage la Mănăstirea Cemica, dar când s~a desfăcut zidul, Sf. Calinic a pz.#s, CczJ/z.op#s, o fomă de mascu-
serici în satele învecinate, ctitorii şi cât timp este în viaţă nu este eliberat fost găsit viu, dar va mai trăi doar 40 lin. Prenumele este compus din adj.
restaurări pe lângă schiturile mai să- din postul de episcop al Râmnicului, de zile. Este înmomântat în Biseri- i(ci^o€ (kal6s) „frumos", „bun" +
race şi multe milostenii făcute mire- în semn de mare apreciere, până după ca Sf. Apostoli Petm şi Pavel, din po- o7tc, o7toc (6ps-6pos) „gură", „orga-
nilor, în locul şi timpul în care a fost chemarea sa la Domnul, în anul 1868, runca papei, la 23 august, zi de po- nul vorbirii", cu sensul de „voce",
nevoie. S-au păstrat până astăzi lăca- 1 1 aprilie. A fost înmomântat în tin- menire a Sf. Calinic în Biserica Ori- „glas plăcut". Unii cercetători cred
şuri zidite sau reamenajate prin grija da Bisericii Sf. Gheorghe, de unde a entală; d) S/ A4c. Ccz/z.79j.c v. Meletie. că a existat şi o fomă adjectivală
sa. Exemplu este zugrăvirea Biseri- fost scos, iar moaştele au fost aşeza- În onomastica românească veche KCMt87itc (Kalliepis) „elegant în dic-
cii Sf. Nicolae şi construirea biseri- te în Biserica „Sf. Gheorghe", de la numele este întâlnit mai ales în me- ţie". În Sz.7zcr#cm figurează mai mulţi
cii cu hramul Sf. Gheorghe, alături Cemica, pe care a ctitorit-o, pentru diul monahal în forma Ccz/z.77z.c, Că- Sfinţi cu acest nume: a) Sf. Mc. Ccz-
de o bolniţă a Mănăstirii Cemica, închinare şi ajutor dat mai ales boll /z.nz.c, Cc!/z.#z.cĂz.cr, apoi fome deriva- /z.opz.e, martir din timpul împăratului
în ostrovul mănăstirii. În anul 1850, navilor. Ele au fost scoase odată cu te, Galinicu, Calin, Calina, Calinaş, Maximian. Sfântul s-a născut în Per-
14-15 septembrie, este numit în scau- canonizarea solemnă care s-a făcut în Calincea, Caliniţa, Calen, Calea, ga Pamfiliei, dintr-o mamă creştină
nul episcopal de la Râmnicu Vâlcea. ziua de 23 octombrie 1955. Prăznui- Ccr/cecz, Cci/ofă, este fl.ecventă foma cu numele reoc/c}. Prins, este intero-
În această calitate arhierească a des- rc5ÎL Sf Calinic de la Cernica se fzice Călin, Călină, Călina, Călinuţă, Că- gat şi supus supliciilor, chiar răstigni-
chis calea învăţământului religios, de la 1 1 aprilie; b) S/ A4c. Ca/z.7tz.c, mar- /z.#oz.a/, multe devenite nume de fami- rii în Vinerea Mare, prin cererea lui
pregătire a tuturor treptelor necesa- tir, provenit dintr-un „popă idolatru" lie. Adăugăm şi un alt punct de vede- şi a maicii sale, răstignire ce s-a făcut
C AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONARONOMASTICCREŞTIN
C
cu capul înjos. Mama sa, Teocla,1-a Erwog%e#. Pomenirea lor în Biserica şi aruncat în mare. Ieşind teafăr şi J Hl``şi, yi.c/or, Zof!.c, Z.won,
sprij init în tot timpul marilor suferin- Răsăritului se face la 1 septembrie; aceasta, 49 de alţi soldaţi au dec] 'itl.in, Severian, Hristo-
că sunt creştini. Sunt închişi toţi
•i)gti"|i în uma vederii
ţe şi, sfarşită de durere, şi-a dat duhul e) S/ A4:c. Cc}/z.sţ, episcop al Romei,
în mâinile Domnului în timp ce ţinea numitpapădeBisericaRomano-cato- preună cu Ccr/z.s/rcz/, şi condam . U (lJ3 Sf t Gheorghe ^Tn
în braţe trupul însângerat al fiului ei, lică. După cinci ani,de pontificat; Fe- moarte prin decapitare. Biseri( 1{` cnre era supus).
în ziua de 7 aprilie, 304, zi de pome- ricitul Calist a fost asediat în casa sa entală îl pomeneşte la 27 sep` iio lisus Hristos
nire a lor în Biserica Orientală; b) S/ din Trastevere şi aruncat pe fereastră pe Sf Mc. Calistrat, împrew 101., 0l)oi deca-
A4-;ţă Ccz/z.opz., martiră ce a pătimit într-o fântână, în ziua de 14 octom- 49 de Sflnţi. tmrc) în .focul
în timpul împăratului Decius. Fiind brie a anului 222, zi de pomenire a sa În onomastica româm l,it, spre

prinsă şi mărturisind că este creştină, în` Biserica Romano-catolică; f) S/ numele este atestat în fo fllcc în
a fost silită să părăsească credinţa ei. Mc. Calist v . Vgis. fr# (monah, egumen, preJ
Nu a acceptat, în ciuda supliciilor la În onomastica românească pre- (v-ata;f, 16]9), Calistrat
care a fost supusă, toate de o atrocita- numele este atestat în foma Ccz/j.s- itor, 1848-1917), dar
te ieşită din comun. A supravieţuit de tu (ritropo\i+), Calistea, Caliştea. În strâtu' stratu,. ,ăeL -ie CNo -`
fiecare dată, astfel că i s-a hotărât tă- a;stiîrzjH.` Calische, Calisevici, Calisov,
privinţa vechimii numelui sunt do-
ierea capului, care a avut loc în s iu- vezi nu numai în Grecia antică, ci şi Calista, Calistrache, Calistrat, Ca- s-a rabr.`

nie, zi de pomenire a Sfintei în Bise- în Dacia, unde s-au găsit consemnate listrate, Calistru. Camelia, forrria:~~`
rica Orientală. pre""ehe Kallistos ş± Kallista pe tăîL- CALIVIT, prenume foarte inte-
Foma masculină a prenumelui nu bliţele cerate. Aceste form6 au putut :aunfleoâr::trce::::]âşeî;`:ugEh,Tîn_
resant, rar astăzi, fiind atestat doar mentală, adusă din Japonia în sec, (\1
a fost folosită în onomastica româ- ajunge până la noi în varianta Ccr/z.s/.
în documente. La baza lui se află un XVIII-1ea, s-a numit ccr/?Îty//.cJ? Răs-
nească. Cele mai multe atestări su<nt Sunt înregistrate câteva nume de fa- subst. grecesc, tcG^uptTTie (kalybites)
din perioada influenţei neogreceşti şi "Irie.. Calische, Calisevici, Calisov, punsul este foarte simplu. Călăt()i.ul
„locuitor al unei colibe", rom. „coli- care a avut ideea să ia plant€\ şi s-o
sunt prezente mai ales în foma Ccr- Calista. baş". Apare în documente fiind ates-
/z.dpz. şi Ccz/z.dpc7, cea de-a doua e'ste
aducă în Euopa se numcti Ă#c///7tg//,
tat cu precizarea îndeletnicirii: Ccr/!.-
mai rară, nefiind atestată ca nume de CALISTRAT, prenume frecvent deci numele plantei nu renccl'ă cat.ac-
vjf, ieromonah, i4/evz./, diacon, 4/evz.f,
familie.
la greci, prezent în literatura clasică. teristicIle e±. În Martirol()gylul i.oina-
Prenumele grecesc KctMtotpcwos
baca", Călivă, Colivan şl Coliban, #O-CC7ţo/Z.C este amintit t`n c."igăr cu
CALIST, CALISTA, prenume Co/z.6crş. Interesant este faptul că pre- numele Ccrm}./, carc n întcmeiat o gru-
(Kallistratos) e format din două cu-
numele s-a menţinut ca nume de fa-
vechi, cu o bogată tradiţie. În greacă vinte obişnuite, KG^os, -n (kal6s, -e) pare monahală numită a cc7mz./cz#z./or.
rriiti+e.. Caliu, Calivascu, Calivaşcu,
foma atestată este KciMtotos (Kâl- „frimos", „bun" + oTpcwos (strat6s) Scopul acestcia era ajutorul, atât de
Calivi, Calîvis, Calinciu, Caleya.
listos), o fomă adjectivală de super- „armată" sau (stratiotes) „soldat", necesar, ce trebuie acordat bolnavi-
lativ „prea frumos", „foate bun". Dic- deci „bun so.ldat". Cc7/z.sfrcrf este for-
® CAMASIE v. Kamas.is lor şi muribunzilor. Desigur că nume-
ţionarele greceşti atestă doi patriarhi ma care se impune prin numele Sfin- 1e grupării monahale poate veni de la
ai Constantinopoluhi:. a) Kcr//z.sţos J ţilor înscrişi în Sz.72c"or: S/ A4c. Ccr-
CAMASIS v. Kamasis numele întemeietorului, dar şi prin in-
(1350-1354); b) Kcr//z.sJoS J/ (1397); /z.Sţrcrf, originar din Cartagina, a ajuns • CAMELIAv. Camil fluenţa numelui vechi, folosit în sfera
c) S/ A4c. Ccz/J.s}, ori8inar din Amo- la RQma fiind într-un corp de ama- Sacrului. Fericitul Ccz77Îz./ trece în lu=
rea, un dregător care a fost luat rob tă condus de generalul Persentin, în CAMIL, CAMILA, prenume a mea drepţilor la 1614 şi este pomenit
de către musulmani, supus la chinui timpul împăraţilor Diocleţian şi Ma- cărui fomă feminină este puţin cu- de Biserica Apuseană la 18 iulie.
şi decapitat la 6 martie, zi de pome- ximian. Aflându-se că nu aduce jertfe noscută, fiind concurată de una mult În onomastica românească, prenu-
nire a Sfântului în Biserica Orientală; zeilor şi nu cinsteşte idolii, este supus mai răspândită, Cc7me/!.cr. Ele fac par- mele Ccrmz./ este destul de rar. Amin-
d) Sf : M-iţă Calista, rrLa;rt:irăa, ca;ie a. supliciilor pe care le rabdă cu mare te din aceeaşi familie şi au la bază un tim numele scriitorului interbelic,
pătimit împreună cu fraţii săi, Evod şi pace, aş.a încât este legat într-un sac veohî "me 1&tin, Câmillus, Câmilla. Camil Petrescu, a cărui operă este ex-
AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI DrcŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C C
trem de interesantă din punct de ve- În limba română acest prenume CARITAS, prenume feminin din cii Domnului era foarte putemic încă
dere intelectual. a fost introdus pe cale cultă sau du- prima perioadă a răspândirii creşti- din sec. al XIV-lea, aşa încât S/dpâ-
pă Sz.#ci#czr. Îl regăsim cel mai adesea nismului în aria lingvistică latină, în na Cerului şi a Pământului era, trNo-
CANDID, CANDIDA, prenume ca nume de familie: CG#c7ec7, ates- care nume comune, cu un anume se- cată şi cu alte nume ca: yz.rge72, Nc/-
care este folosit mai rar în onomas- tat la 1469 şi chiar un toponim, satul mantism, specific creştinismului, de- estro Sehora, da.r r"ji a,les Maria del
tica modemă. Ambele fomie au la Cc^z77c7eşfz. - Buzău, 1491 . Alte varian- vin nume de persoane ca în întreg Cczrme/, care prescurtat şi cu schim-
bază prenumele corespunzătoare din te, Cându, Cânda, Cândelea, "u ţost spaţiul creştinismului bizantin, ră- barea consoanei finale va da forma
\&tinăa,, Cândidus Şi Cândida, n"me explicate prin filieră slavă, fără nici o săritean. Astfel substantivul cczrz.fc}s, Ccrrme77. Trebuie reţinut şi faptul că
atestate în inscripţiile întregului lm- -c7/z.s „afecţiune", „iubire", cu sensul în zona Palestinei, Muntele Camel
justificare. Ele s-au menţinut la po-
periu Roman, după prima jumătate pulaţia vorbitoare de limbă română, de „devoţiune", „filantropie", devi- se bucură de o climă blândă şi ume-
a veacului 1 d.Hr. Desigu că prenu- chiar şi în sudul Dunării. Această teo- ne prenume. Acesta este preluat de dă care favorizează o vegetaţie boga-
mele este dezvoltat din adj. ccr#c7z.cJ#§ rie este susţinută de mulţimea varian- onomastica creştină prin consultarea tă, fiind acoperit cu flori multicolore
„alb imaculat", dar şi „pur", „senin", ti3hor.. Candidia, Canda, Cându, Cân- Martirologiilor sa;H a, Sinaxarelor. ce sunt prezente pe o suprafaţă întin-
„sincer", care mai târziu, prin apropi- da, Candin, Cânde, Cândescu, Cân- Astfel este atestat numele S/ A4Ţ-z./e să chiar în tiiripul iemii. În u+sc'ăciu-
ere de verbul cc77zc7eo, -ere „a fi incan- deşti, Cândea / Condea, Cândiliţă, Cczrz.fczs, cea care suportă martiriul în nea specifică zonei, aflate sub biciu-
descent", „a străluci" are şi sensul de Cânduleţ, Căndea, Căndoiu, Cândo- timpul prigoanei împăratului Adrian, irea soarelui, Muntele Carmel este o
„luminos", „strălucitor". În onomas- 7ez.j.. Prin contaminare: Ccz7zc7rec}, GŞ7?- la 10 august, anul 120, zi în care este oază, o grădină,` de altfel „cc7rme/ "'în
tica creştină, prin mijlocirea unor Sz.- dreş, Chindea, Kende, Chendi. pomenită de Biserica Occidentală. ebraică înseamnă „grădină". Numele`
#cz#czre, sunt reţinute numele Cc}72c7z.c7
CARLA v. Carol se răspând6şte din Spania în Portuga-
al unor Sfinţi: a) S/ A4:c. Ccz#c7z.cJ, un CANID v. Candid
1ia şi de aici în toată Europa.
martir dintre cei patruzeci care au pie- CARMEN, prenume feminin ce
CAPITON v. Vasilevs L-a noi prenumele a intrat pe ca-
rit prin îngheţare în lacul Sevasta, cu are o origine şi dezvoltare foarte in- le cultă, în ultimii 50 de ani, mai ales
pomenirea lor în Biserica Răsăritea- CARINA, prenume modem, de teresante pentru istoria creştinismu- sub influenţa personajului literar Cczr-J
nă la 9 martie; b) Cwi;. Cc77?c7z.d (scris lui. Maica Domnului, Preacurata Fe-
provenienţă occidentală, intrat în me7e din ntivela lui Prosper Merim6e
şi Cc777z.c7/, fiul creştinilor reoc7o/ şi onomastica românească prin influen- cioară Maria, a fost şi este simţită şi a operei cu acelaşi nume.
reo/c7#cz, a trăit în timpul împăratului ţa gemană. Este un nume cu un se- de creştinii autentici ca o mare forţă
Theodosie cel Mare, în Capadocia. mantism clar, provenit din adj. 1at. CAROL, prenume vechi la noi,
protectoare. De aceea numele ei este
Cum a ieşit din prima copilărie, tână- ccrrcz, cczr#m, cu sensul „iubit, -ă", foarte răspândit pe toate meridianele având la bază numele de. origine ger-
rul Candid a şi părăsit casa părinteas- „scump, -ă", „drag, -ă", atribute des lumii. Cc}rme7? este un prenume ca- mană Kczr/, care la rândul lui repro-
că, unde fi]sese crescut cu multă grijă întâlnite în limbajul părinţilor. Ce- re nu poate fi,înţeles în afara cultului duce un substantiv specific tuturor
şi evlavie, şi a plecat într-un vârf de ea ce este important pentm alegerea Sfintei Fecioare. Pe muntele Carmel limbilor gemanice, Kczr/ „bărbat de-
munte, unde s-a închis într-o peşteră, acestui nume, ca nume de botez, este din Palestina, unde se află şi astăzi plin", „om liber", „om din popor".
în care petrecea cu rugăciune şi post, faptul că el a fost purtat de o muceni- o biserică închinată Sfintei Fecioare Numele cunoaşte o mare răspândire
adică o masă pe săptămână, fomată ţă a lui Hristos, S/ A4-z./ă Cczrz.7;;, nu- Maria, s-a fomat un ordin monahal, după victoria lui Carol cel Mare, rege
din verdeţuri crude, nesărate. A tră- me a.testst în Martirologiul Roman, numit al cc}r772e/zţcz7cz./or sau al cc7r77ee- al francilor şi împărat al Occidentu-
it şaptezeci şi trei de ani şi s-a mutat alături de cel al soţului ei, A4e/;sz.p /zţz./or, stabiliţi aici în 1156, de unde 1ui, întemeietoml dinastiei carolingi-
la Domnul 1.a 10 iunie, zi de pomeni- şi de al fiului lor, Anton, toţi trei fi- sunt alungaţi de musulmani. Vin în ene. Aspectul fomal al numelui Ccz-
re a Cuviosului în Biserica Orientală; ind torturaţi, au suferit martiriul în Europa, unde ordinul are unele prin- ro/ se explică prin foma latină Cc7-
c) Sf l Mc. Candid v .E"gcn., d) Sf i Mc. timpul împăratului lulian Apostatul cipii de a trăi în sărăcie şi rugăciune ro/%s', în greacă' KGpo^oc \(Kârolos).
Candid v .MÎNrTi., e) Sf Mc. Candid, (361-363), în Ancira (Ankara), în zi- permanentă, sub protecţia Sfintei Fe- Trebuie subliniat faptul că la' presti-
ce` a pătimit împreună cu Evghenie în ua de 7 noiembrie, zi de pomenire a cioare Maria din Camel. Răspândit giul prenumelui a contribuit şi sanc-
Trapezunt la 10 ianuarie. lor în B iserica Romano-catolică. mai mult în Spania, unde cultul Mai- tificarea împăratului Cczro/ c€/ A4cz-
DICŢIONAR ONOMAST]C CREŞTIN
C AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVIcl
C
re, socotit unul dintre marii misionari faţă Valeriu, guvematorul Asiei Mi- CARTERIE, nume specific Evu- CASANDRA, vechi cognomen
ai creştinismului, un Mecena al artei ci. Aici a fost adus împreună cu Pcr- 1ui Mediu, acordat în mod special ce- grec, cunoscut din literatura clasică
şi culturii creştine. Este sărbătorit de 1or ce se ocupau de documente. La a Antichităţii. KoioodvspG (Kassân-
pz./, diaconul său, şi cu sora acestuia,
Biserica Apuseană la 28 ianuarie. Tot 4gc7Jo77J.ce, din porunca împăratului baza numelui stă subst. gr. XqpTgc dra), fiica lui Prj.czm şi a frec%6G!., cea
în Biserica Apuseană este prăznuită Decius. Acesta umărea revigorarea (chart6s), lat. charta „hârtie", „docu- care a primit de la Apollo darul pro-
S/, Ccfv. Cczro/!.#cr, în ziua de 9 mai. cultului idolatm spre a stârpi , creş- ment ce consemna titlul de propri- feţiei, dar şi pedeapsa de a nu fi cre-
În onomastica românească este tinismul. Cei trei sunt îndemnaţi să etate". Ele puteau fi documente im- zută niciodată. După foma numelui
atestat începând cu sec. al XVI-lea, aducă jertfă zeilor, dar hotărârea lor portante, juridice sau cod de legi, ca ei, grecii foloseau şi un nume mascu-
A4lag#a cĂc]r/c7 din anul 1215. Nume- lin KGoocwspos (Kassândros), for.
sub fome românizate: Căr/ecz, C4r- de a-L mărturisi pe lisus Hristos, sin-
le intră în onomastica creştină prin mă în care se recunoaşte cu uşuin-
/ă, Căr/cz7?, alături de ele apar şi topo- gurul Dumnezeu, este irevocabilă, in-
nime, mai întâi nume de proprietăţi diferent de sentinţa judecătorilor. Du- prezenţa lui în Sj.7zczxcrr, unde sunt tre-
ţă alcătuirea numelui din două cu-
cuţi mai mulţi Sfinţi cu acest nume:
sti de sa*;e.. Cărleşti, Cârleşti, Cârlo- pă ce au fost supuşi supliciilor atroce, vinte: KGoo- (kass) „distins", „ales"
a,) Sf Mc. Carterie (soris sti Capte~ + owspcL-wspos (ândros) „bărbat".
mă7?eşf!.. De la forma de masculin a sunt arşi de vii, şi cu aceeaşi moar-
rz.e) a pătimit împreună cu Eud6xie,
prenumelui s-a dezvoltat femininul, te se sfarşeşte în aceeaşi zi şi slujito- Cczs§d7ţc7ros este numele regelui Ma-
în cetatea Nicopol6, au primit mar-
Cc7ro/cr, după modelul geman Kczr- rul lor, 4gcz/c7c7or v. Agathon; b) S/ cedoniei (în jurul anilor 358-297
tiriul 1a 2 noiembrie, zi de pomenire
/c}, la care s-a adăugat un derivat, Ccr- j4po§fo/ Cczrp face parte din ceata ce- î.Hr.), fiul lui Antipatru.
a lor în Biserica Orientală; b) S/ A4c.
ro/z.7?c}. La nivelul limbajului popular, lor şaptezeci de Apostoli. Este origi- Ca nume primit la botez, apare în
Cczr/erz.e a Pătimit în Palestina, îri-
întâlnim şi alte derivate româneşti: nar din Troa (Troada), unul dintre cei mod fi.ecvent în onomastica româ-
preună cu alţi mucenici ai lui Hristos,
Crăiţa, Crăliţa, Craia, Craiu, Cră- care au ucenicit sub directa îndruma- nească, aşa încât a fost etichetat „nu-
Domnin şi Eupsihie, în timpul dom-
iuţu, Craliu, Chirai, Chirali, "nJ:fie re a Sf. Apostol Pavel, cel care îl va
niei lui Maximian, în anul 307, sufe-
me popular în Moldova şi Muntenia"
din ele au devenit nume de famiue, o aminti în Epistola scrisă lui Timotei:
rind martiriul prin tăierea tuturor mă- (DOR). Astăzi îl explicăm printr-o
parte fiind înregistrate şi astăzi, de la Când vei veni, adu~mi fielonul pe ca- dularelor, în ziua de 5 noiembrie, Zi influenţă a personajelor literare din
prenumele Crcz7. prin asimilare: CrG- re l-am lăsat în Troada, la Carp, pre- de pomenire a lor în Bisericâ Orien- operele de artă. Este atestat şi ca nu-
escu, Crăete, Crăiescu, Crăilă, Crăi- cm şi cărţile, mai ales pergamentele tîihăa (DA;)., c) Sf t Sf tnţit Mc. Cartarie, me de familie : Cc}scr7?, Cc}Sc7#c7rc}, Cc}-
neanu, crăinescu, drăiniceam, cră- (11 Timotei 4, 13). După Tradiţie, S/ sc[ndroiu, Cascmdru, Cascmgiu.
preot în Cezareea Capadociei, a fost
iţă, Crăiţoiu, Crăîuţ, Crăiuţu; Carl, 4po§fo/ Corp a fost episcop la Bere- umilit şi maltratat în timpul 1ui Dio-
Carlcm, Carlaonţ, Carleciuc, Carles- ea, aproape de Tesalonic, în Macedo- CASIAN, CASIANA, prenume
cle`ţian, primind martiriul în ziua de
cu, Carlet,. Carol, Carolea, Carolen- nia. Este prăznuit în Biserica Orienta- ce reproduc numele latinesc Ccrssz.c7-
s ianuarie, zi de pomenire în Biseri-
ca, Caroli, Carolus, Carolyi. lă la 26 mai şi la 4 ianuarie, când sunt n%S, Cc}ss'z.c}#c7, atestate ca prenume
ca Orientală (DA). Prenumele a fost ^m epoca imperială. Foma feminină,
pomeniţi cei şaptezeci de Apostoli. înregistrat în onomastica româneas-
CAROLA v. Carol În onomastica românească, nu- Cc}sisz.cz7Îc7, apare şi în inscripţiile din
că în mai multe variante: Cc}r/c/, Cc}r-
mele este atestat în perioada veche în tul (diaic;), Cartea, Carteul, Cărtuţă, Dacia. După unii cercetători, aceas-
CAROLINA v. Carol
formele: Cczrpc/ (1660), Cczrpe, Car- Cartiu, Cartianu, Cartojan. Ve[r.rîrm tă fomă ar proveni de la etrusci, fi-
CARP, prenume folosit astăzi tele apar în cadrul numelui Ccrr/w, nu- ind un ,nume frecvent în limba etrus-
peşti, Crăpeşti, Carpis, Cărpiş, Car-
în arii mai restrânse. La originea lui me explicat din lat. gz/c}r/#§ „al pa- cilor. Alţii cred că ar fi o formaţie
pz.#cz.- În foma literară, prenumele
se află un prenume grecesc, Kop7ioc Ccrrp s-a păstrat ca nume de fami- trulea" sau din Carterie, explicat, la indo-europeană având la bază o ră-
(Kârpos) „fluct", nume provenit din 1ie până astăzi: Cc}rp, Ccrrpcz#, Cc7r- rândul lui, ca provenind din lat. quar- dăcină neatestată, kc7c7s!.os „splendid"
subs. itcip7tos (kârpos) „fiuct", prin pân, Carpen, Carpenco, Carpenisan, torius „pătrar" (DOR, p. 28). Credem şi este apropiată de unii exegeţi de
extensie „copil". Prenumele este ates- Carpenisanu, Carpineţ, Carpiniş, că variantele româneşti, apropiate în adj. grecesc KSKOLSHsto€ (kekadm6-
tat în Sz.#cwcrr fiind purtat şi de Sfin- Carpiuc, Carpov, Carpovici, Carpu, mod clar de carte, sunt suficiente ca nos) „strălucit". Este socotită o fomă
ţi: a) S/ A4c. Cc!rp, episcop de Tiatira, Carpus, Carpusca, Carpusov, Car- argument pentm susţinerea punctului postverbală a vb. ţccwi)HCH (kainy-
care a pătimit în Pergam, unde era de puş, Carpuzoglu. nostru de vedere. mai), în greacă, cu sensul „a fi pu-
C AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢloNAR ONOMASTIC CREŞTIN
C
temic", „splendid". După opinia au- unde trăiau mari duhovnici. Aici ră- ne, S/ Jocr# Cc}s'z.cr7t, supranumit Ro- xcrr: a) S/ A4:c. Cc}s/orj.#s a pătimit în
torilor greci, prenumele Cc}§z.cm din mân până în anul 400, când se duc la mcr#%/, este revendicat de BOR, fiind oraşul Simium, azi Mitroviţa, lângă
onomastica creştină se poate expli- Constantinopol, unde era arhiepiscop socotit un Sfânt străromân, dar prin Belgrad, în Serbia. S/ Cas'/orJ.%s era
ca prin influenţa Sz.73czxc!re/or. În ce- Sf. Ioan Gură' de Aur Sau Hrisosto- meritele sale el aparţine întregii cul- un iscusit cioplitor în piatră şi lucra
ea ce priveşte forma feminină, Cc}sz.c}- mul, cel care l-a hirotonit diacon şi de turi creştine. Pomenirea sa se face în ca meşter împreună cu alţi patni creş-
#cr, ea ar veni de la un prenume popu- la care a aflat multe dintre învăţături- Biserica Orientală la 29 februarie (an ti]hi, Claudius, Nicostratus, Sempro-
lar bizantin, Ţi KGootcMi (Cassiâne), le duhovniceşti. Nu rămân mult timp bisect) şi 28 (an abisect); b) S/ Mc. 7zz.c]7!%s şi Sj.mp/c.cj.c/§. Toţi au fost bo-
impus prin numele unei plante, foar- aici, căci, în anul 404, S/ Joc}72 este Cc!Sz.#, soldat roman, martir pomenit tezaţi de episcopul CAz.rz./ al Antiohi-
te cunoscută în toată aria romanizată, arestat şi exilat în Amenia, unde va la 10 octombrie; c) S/ M-!ţă Ccr§sz.#c} ei, surghiunit în aceste ţinuturi. Erau
n i(aoo" (câssia), plantă folosită ca Şi muri în anul 407. În anul 405, Sf. sau Cc]Sz7ţcr, L-a mărturisit pe Hristos meşteri iscusiţi şi lucrau împreună
substanţă farmaceutică, dar şi în cos- Casian se afla la Roma spre a inter- în cetatea Arghira, în timpul lui luli- cu şase sute de muncitori, dintre care
metică. Dicţionarele greceşti înregis- veni pe lângă papa lnocenţiu 1 pen- a;n Apostatul, scris şi Parsavatul, şi ă cei mai mulţi erau idolatri şi erau an-
trează o poetesă, KctooLcwTi (Cassi- tru salvarea Sf. Ioan. Nu reuşeşte să suferit martiriul împreună cu S/ Ă4e- gajaţi să execute diferite statui şi al-
ane), monahia, din sec. al IX-lea. Du- facă nimic Şi va pleca, plin de amă- /c}sz.p şi [4#ţo7Îz.e în anul 361, ziua de 7 te lucrări, în mamuă, pentru un pa-
Pă Opinia noastră, ccrs'SZ.C77gcfs, -CZ este răciune, în Galia, în portul Massilia noiembrie, zi de pomenire a Sfintei în lat al împăratului Diocleţian din ceta-
un adj . cu sensul „al |ui Cc7s'Sz.#s' ", nu- (Marsilia de astăzi). Aici este hiro- Biserica Orientală; d) S/ M-!ţă Ccr§!.cr- tea Salonae (astăzi Split), în Bosnia.
me gentilic roman, răspândit şi cu- tonit preot şi va înfiinţa două aşeză- #c}, soră a episcopului Eutihie din Gor- Cioplitorii idolatri 1-au înştiinţat pe
noscut mai ales în magistratură. În minte monahale, în anu.1 415, unde tina, a suferit martiriul la 17 august. împărat că cei cinci meşteri sunt creş-
yz.e/z./e Sfl73/z./or figurează mai mulţi va ` introduce toate canoanele mona- În onomastica românească veche, tini şi au refuzat să lucreze statuia lui
Sfinţi cu acest nume: a) S/ Joc!;4 Cc!- hismului răsăritean, deprinse în tim- Asclepios, zeul vindecătorilor, adică
prenumele este frecvent la monahi
sz.cz#, supranumit şi Cc}s'z.cr# Romc77t#/, pul şederii sale în Egipt. Este cunos- în foma Ccrs!.cz#, G5s!.z.c7#, urmate de
al medicilor, instigând asupra lor o
originar din Schytia Minor. Cel ca- cut ca stareţ al Mănăstirii Sf. Victor, mulţime de necreştini. Fiindu-i teamă
prescurtări: C4Sz{, Cc]j%/, Casz.7Î, Ccr-
re i-a scris viaţa a fost Ghenadie din mănăstire în care se află o icoană cu de o răscoală, împăratul a poruncit ca
siu, Casan. Cosiah, Casiiana, Casia,
Marsilia, un fiu duhovnicesc, născut chipul său. În aceeaşi mănăstire, în- toţi cinci să fie închişi de vii în sicrie
Căsăz.z., Căs#/a. Ca nume de fami-
şi educat în aceeaşi zonă geografică, tr-un sipet special, sunt expuse capul de plumb şi aruncaţi în râul Sava. Un
1ie înregistrat astăzi: CcxSz'crde, C4s'j.-
cel care a`precizat că era „de neam şi mâna dreaptă spre închinare. S-a creştin cu numele Nicodim a scos pe
dri, Casica, Casiean, Casihin, Casim,
scit". S-a născut în jurul anului 360 Stins aici, înjurul anului 435. Cei Lca. ascuns sicriele din apă şi le-a îngro-
Casimir, Casineanu, Casiu, Casiuc.
într-o familie bine aşezată. Două in- re l-au cunoscut l-au declarat Sfânt şi pat, după cuviinţă. BOR îl pomeneşte
scripţii, găsite şi desciffate de Vasile este cinstit de timpuriu în sudul Fran- CASINA v. Casian pe S/ Ă4lc. Ccrsţor, împreună cu cei-
Pârvan, amintesc de „hotarele Cassi- ţei, având ca zi de pomenire de 23 iu- 1alţi patru mucenici, la 9 noiembrie;
enilor", în satul numit astăzi Casian. lie. Ca teolog, se face cunoscut prin CASIU v. Casian b) S/ Ă4:c. Cc}sfor, unul dintre marti-
A primit o educaţie aleasă în una din- atitudinea sa împotriva nestorienilor, CASTOR v. Castorius rii care au suferit martiriul, în timpul
^rri r"cra;iea Despre întruparea Dom-
tre cetăţile bilingve de pe ţămul Pon- domniei lui Diocleţian şi Maximian,
^ţ"pien"Ă c;" Sf Sebastian şi Castul
tului Euxin, probabil Tomis. În anul #%/#z.. Amintim lucrările care au avut CASTORIUS, prenume , vechi,
380 face o călătorie în Răsărit, înso- m rol important în dezvoltarea vieţii legat de amintirea personajului mi- (originar din Roma) în cetatea Medi-
ţit de sora^sa şi de un prieten, Gher- "o"h;Îi+:.. Despre aşezămintele n;ă- tologic Ccrs'for, -z.§, fiul lui Tyndareus olamului (Milano), în ziua de 18 de-
man, cu care va rămâne într-o mă- năstireşti cu viaţă de obşte şi despre şi al Ledei, vestit ca îmblânzitQr de cembrie, zi de pomenire `a lor în Bise-
năstire din Bethleem, în apropiere de remediile Celor opt păcate principa- cai. Numele este explicat din ace- rica Răsăriteană.
peştera în care S-a născut lisus. După le., Convorbiri cu părinţii, un Sel de eaşi rădăcină indo-europeană, Kczc7§z.- În onomastica românească, pre-
cinci ani, cei doi monahi se hotărăsc Pateric, în care sunt redate convor- os „splendid". În onomastica creştină numele este înregistrat în câteva va-
să treacă în pustiul Egiptului, vestit birile cu părinţii din pustiul Egiptu- prenumele, pătrunde prin yz.e#./e Sfl#- ri&ritQ vechi.. Castru, Castriş, Castri~
pentru viaţa monahală organizată şi lui. Datorită originii sale daco-roma- /j./or, descrise în ceea ce numim Sz.7?c7-' şoaia, Căstruţ, Castriotul (L]LL).
AUREL rA BĂLAN-MIHA]Lovlcl
C DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C
Cc7S/#/. Astăzi îl găsim înregistrat ca mele Caecina, Caecenninus. în Tos- le Sf. Calist. Pomenirea lor se face în rea papei Celestin s-a menţinut, prin
nume de familie: Cc7sfc7/z.z/, Cc}s'ţe7., cana, s-a păstrat până astăzi hidr€oni- J3iserica Romano-catolică la 14 apri- Tradiţie, ca fiind cel mai mare das-
Castor, Castu, Casu, Căstoiu, Căto- mul Cecz.72cz, ceea ce pare să confirme lie. Sf. Cecilia este închisă într-o baie căl al Bisericii, corect şi cri spirit de
iu, Castris, Castriş, Castner. această ipoteză şi să spulbere teoria de aburi, în construcţia palatului, spre sacrificiu pentru adevărul credinţei.
prin care numele a fost explicat de a sfarşi prin asfixiere. După trei zile A adomit întm Domnul în anul 432
CASTUL v. Castor
la adj. cczecz/§ „orb". Ca nume genti- este găsită în viaţă şi i se taie capul. şi este pomenit de Biserica Orienta-
CATERINA, v. Ecaterina lic este răspândit în tot lmperiul Ro- Biserica .Romano-catolică şi cea Ori- lă la s aprilie; b) Ferz.cz.ţ%/ Ce/esJz.7? al
man şi devine cognomen, calitate cu entală o comemorează la 22 noiem- V-1ea (1215-1296), ales papă la 5 iu-j
CAZIMIR, prenume foarte vechi care este atestat într-o inscripţie din brie. Sfintele ei moaşte se află la Bise- lie 1294, a primit numele de Ce/es'-
în lumea slavă, mai cu seamă în Po- Dacia. Se răspândeşte repede în lu- rica Sf. Cecilia din Veneţia. /!.7€ în locul numelui de monah Petm
lonia, dar şi în onomastica slavilor mea creştină datorită unei martire ca- În onomastica românească, riu- din Morrone. A stat în înaltul scaun
din sud, sârbi Şi croaţi. În limba ro- re a purtat acest nume. S/ Cecj./j.cz era mele Cecilia este foarte răspândit doar cinci luni. Dorinţa sa unică a
mână este înregistrat târziu, după sec. o tânără patriciană din familia Ceci- prin devoţiunea şi' evlavia pe care o fost să-şi trăiască ultimii ani din viaţă
al XVIII-lea, ca împrumut. Semantic, liilor, care a fost martirizată în Ro- au românii pentru fecioara-martiră în rugăciune şi meditaţie, retras la un
el este explicat printr-un cuvânt com- ma, în jurul anului 230, sub împăra- Cecz./i.cr. Ca nume de familie, astăzi schit uitat de lume. Nu i-a fost dat să
pus din Ăozz., un derivat regresiv de la tul Alexandm Sever. Trupul ei a fost avem câteva variante: CecĂ, CecĂe, se întoarcă la schit, ci a fost sechestrat
verbul cozcK? „a porunci", „a predi- găsit în catacombele Sf. Calist abia în Cechea, Ceciu, Ceck, Ceclan, Cec- în palatul de la Fumone, din porunca
ca" + mz.r „1ume" sau „pace", ceea ce anul 821, într-o criptă cu numele Ce- ma, Cecman, Cecon, Ceconnciuc, papei Bonifaciu al VIII-1ea, spre a nu
ar fi „conducător paşnic" sau „făcă- cilia. Se ştie despre S/ Cecz./z.c7 că a Ceconvciuc, Cecunov. veni în contact cu nici un om al Bi-
tor de pace", „predicator". Temenul fost deosebit de devotatăo vieţii creşti- _\
sericii. Aici, se stinge în totală singu-
Ccrzcz7#.e din limba română face par- ne,fiindînpermaneiŢţăsubascultarea CELESTIN, CELESTINA, pre- rătate la 19 mai 1296, dată comemo-
te din aceeaşi familie semantică „pre- arhiepiscopului de Roma, Urban. Îh nume înregistrate încă din sec. al rativă în Biserica Romano-catolică;
dică". Ca personalitate, cu acest nu- noaptea nunţii l-a 6onvins pe soţul ei, llI-lea d.Hr. Aceste prenume sunt de- c) S/ A4lc. Ce/esf!.7z, martir care a su-
me este amintit regele Poloniei, Cczzz.- yc}/erz.cr#, vorbindu-i despre credinţa rivate cu suf. -!.##s, -!.7tc] de la numele ferit toate supliciile puse în aplicare
mz.r cr/ Jy-/ecz (al cărui fiu avea acelaşi şi hotărârea ei de a sluji numai lui li- propriu Ccre/es/z.s, asimilat de la înce- pentm stârpirea creştinilor. S-a să-
nume), mort la 25 de ani, necăsătorit sus Hristos, să accepte păstrarea cas- put ca atribut al sfinţeniei, fiind simţit vârşit prin străpungerea cu cuie la 25
tităţii ei, Acesta accepţă propunerea ca un adjectiv de la substantivul ccre- mai, zi de pomenire a Sfântului în Bi-
şi foarte credincios, a fost ridicat la
cinstea Sfintelor Altare, fiind declarat Ceciliei şi se botează, convertindu-l lus, caelum „cer", dec± .,c;eea oe apar- serica Orientală.
patron al Poloniei şi al Lituaniei. Co- la rândul lui pe fratele său, rz.b#r/z.# ţine cerului", „ceresc", idee redată în Înonomasticaromânească,prenu-
memorarea lui are loc în Biserica Ro- (scris şi rj.b#r/z.e). În timp scurt, cei gr. prin oupovos (ouran6s) „cer" şi mele Ce/esfz.73 şi Ce/es'fz.#cz pătrund
mano-catolică la 4 martie. doi fi.aţi sunt c6ndamnaţi la moârte Urt7#z.c7 „a cerului", prenume feminin.
prin Biserica Greco-catolică sau Ca-
În oriomastica românească, este şi decapitaţi la porunda prefectului În cele două Biserici tradiţiona- tolică, în mod special în Transilva-
înregistrat astăzi ca nume de familie: Almachius. Ofiţerul, cu numele A4lc7- le figurează mai mulţi Sfinţi cu acest nia, de unde se răspândesc şi în alte
Cazi, Cazila, Cazimir, Cazimirov, #z.", care îi conducea pe cei doi fi.aţi nume: a) S/ Ce/esf!.#, roman de origi- zone geografice.
Cazimirovici, Cazimirschi. condamnaţi spre locul de osândă, es- ne, a umat la scaunul episcopal din În onomastica românească are câ-
te putemic impresionat de cuvintele Roma, după adormirea papei Boni- teva variante înregistrate ca nume de
CECILIA, un cognomen gentilic, fiumoase şi de bucuria celor doi osân- tatie, septembrie 422. De numele său familie, derivate din prenumele de
girita romană Cczecz./z.cr, atestată docu- diţi şi set converteşte pe loc, mărturi- este legat Conciliul din Roma, anul ba;zăa.. Celibidache, Celic, Celin, Cd-
mentar din sec. al llI-lea î.Hr. Cerce- sindu-L pe Hristos. Izvoarele spun că 430, în care are loc combaterea ne- niac, Celnicu, Celoîu.
tătorii apropie numele de civilizaţia cei trei` au fost decapitaţi în apropie- storianismului, urmat de alt conci-
etruscă, anteromană şi apreciază că rea Romei în anul 229, iar trupurile liu sau sinod la Efes, în care au fost CELSIE, prenume înregistrat şi
numele etrusce ar fi putut avea for- lor au fost descoperite în catacombe- şi reprezentanţi ai Romei. Aminti- în foma C%e/sz.e, intrat în limba ro-
C AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C
mână prin filiera latină sau greacă. pus împreună cu Seve;`, originar din răspândit la romani, numele nu apa- creştini-ostaşi, y!.c/or, Zo/z.c, Z.no72,
Ce/Sz.e provine din forma lat. Ce/Sz.#S Pisida Pamfiliei, închişi împreună cu re la creştinii din aria occidentală, ci Sf Mc. Achindin, Severian, Hristo-
„mai înalt", în gr. KCH^otos (Kailsi- alţi treizeci şi şapte de creştini mărtu- la cei din Biserica Orientală. Formele /or, Teo77c7 (creştinaţi în uma vederii
os), fomă preluată din latină, iar for- risitori, toţi fiind încarceraţi în ceta- sub care apar înregistraţi în Sz.#czxc7r minunilor făcute de S/ G%eorgĂe în
ma' greacă se va impune, deoarece tea Filipopolis. După supliciu, tuturor Sfinţii cu acest nume sunt influenţa- timpul supliciilor la care era supus).
prenumele există în Sz.7!c}#c7r în vari- li s-au tăiat capetele, iar S/ A4em#o7Î te de pronunţia greacă Kcmc"p (Kai- Toţi L-au mărturisit pe lisus Hristos
errilai Chelsie.. aL) Sf t Mc. Chelsie, "Îir- CĂe#c7z.rj.o7! a fost schingiuit şi arun- sar), Kcmc"p8" (Kaisăreia) CĂes'czr, şi au fost supuşi torturilor, apoi deca-
tir ce \a pătimit împreună cu Ncrzc7rz.e cat în foc în ziua de 20 august, zi de Chesariu se[n Chesari: 8) Sft Ceza- pitaţi sau ucişi prin aruncare în focul
v. Nazarie; b) S/ Ă4lc. CĂe/s'z.e este pomenire a lor în Biserica Orientală. rJ.e, medicul, ftatele Sf. Grigorie Teo- cel mare, în pemanenţă străjuit, spre
cel ce a suferit martiriul împreună cu În onomastica românească veche logul, episcop de Nazianz. Sf. Ceza- a fi mistuiţi. Pomenirea lor se face în
r"zŢrriasa,,Vasilisa,oululianEgiptea- sunt atestate prenumele CĂe#/z.rz.o#, rie a studiat în Alexandria şi apoi a Biserica Orientală la 20 aprilie; d) S/
nul sa,u Liveanul, cu Antonie preotiil, C%e7?c7j.rz.o#. Ca nume de familie înre- venit la Constantinopol. A fost unul Mc. Chesarie v . Dî\ste.
j47ms/cr§!.e şi cei douăzeci de păzitori gistrate astăzi: Ce#fecr, Ce#/z.z/, Ce#/#- dintre cei mai vestiţi specialişti ai În onomastica românească, for-
ai temniţei în care au fost închişi. Tu- rianu, Cenţiu, Cenţu, Chende, Chen- veacului său, pentru care s-au lup- mele atestate în perioada veche sunt
turor li s-au tăiat capetele în ziua de dea, Chendi, Chendo, Chendrea, tat marii demnitari, chiar şi împăra- venite prin filieră greacă, Kc#.s'drJ.-
21 iunie, zi de pomenire a Sfinţilor în Chendrean, Chendreanu, Chendru. tul lulian Apostatul, spre a-1 reţine la os.. Chesar (1586), Chesarie, Chesa-
Biserica Răsăriteană; c) S/ n4lc. C#e/- curtea imperială. Cu greu reuşeşte să ru, Chesariu, Chesa, Chisariu, Chi-
CENTURI0N v. Centirîon
sz.e v. Protasie. renunţe la viaţa publică, dar se deci- sar, Chisăr, Chisăroaia, Chisa, Chi-
În onomastica românească veche, CEZAR, CEZARA, cu for- de în uma cutre.murului din Niceea, sul, Cisar, Chesarion; Isarie, Isariu,
numele este atestat atât în lumea mo- ma feminină, destul de rar întâlnită. care l-a impresionat şi l-a detemi- Isar, Isara, Isarescu; Saru, Sarul, Sa-
nahală, cât şi în cea laică: CĂe/§z.c}, Lingviştii au pus în circulaţie nume- nat să-şi împartă averea săracilor. A ră, Saria, Sărescul, Săroiu, Săroaia,
Chelsoiu, Chelsioi, Chelsienii (to- roase ipoteze cu privire la semnifi- adomit întru Domnul în anul 369 şi Sarogea, Săriian, Sarlea. Ca. ""e de
pomjm), Chelsia, Chelsiia, Chelsiea, caţia şi originea prenumelui, teorii este pomenit în Biserica Orientală la familie înregistrat astăzi: C»escz, C%e-
Chilsăe, Chealsia, Chilisia, Chelsâ- pe care le ignorăm. Am reţinut doar 9 martie; b) S/ Ă4c. CĂesc}rje diaco- sar, Chesai'u, Chesarir, Chesăraicu,
#c}. Ca nume de familie înregistrat as- două dintre cele mai cunoscute. Pri- nul, a trăit şi a pătimit în timpul îm- Chesăvan, Chesca, Cheschin, Che-
tia;zjr. Chelsău, Chelsoi, Chelsoiu. ma aparţine istoricului Pliniu cel Bă- păratului Claudiu care şi-a ucis maL sea, Chesei, Chesler, Cheslerean,
trân, cu referire la naşterea împăratu- ma pentru credinţa ei în Hristbs şi i-a Cheslereanu, Chesnoiu, Chesoi, Che-
CENSURIE v. Ipolit lui prin „tăierea pântecului mamei" supus prigoanei şi morţii pe creştini. sotu, Chesu, Cheşa, Cheşoiu, Cheşu,
CENSURIN v. Ipolit (CC!eLr#rc7, -Cre „tăietură", „tăiere"), Diaconul Chesarie a venit din Africa, Chisăr, Chisăraicu, Chisărescu, Chi~
termen consacrat în medicină în for- din satul Teracini, plin de devoţiune so, Chisoi, Chisovschi.
CENSURIU v. Ipolit ma cezcrrj.c}7Îă. Cea de-a doua ipoteză, pentru Biserica lui Hristos. Nu putea
în favoarea căreia ne pronunţăm, es- CHELSIE v. Celsie
suporta templele şi statuile lui Apolo,
CENTIRI0N, prenume provenit te aceea că Caes'crr, cu forma de geni- aşa încât prin simpla rugăciune le-a CHENDIRI0N v. Centirion
din subst. lat. ce#f#rj.o, -o#J.s „condu- tiv Cc7Gsczrz.s', este.un vechi coghomen dărâmat. Este prins şi maltratat cum-
cător ce are în subordine 100 de os- CHENTIRI0N v. Centirion ,
gentilic, celebra gintă J#/z.c7, din care plitîmpreunăcupreotullulian.Înce-
taşi", „sutaş". În Sz.#cwcw este atestat este amintit în 208 î,Hr. Ser/%s J#/z.- le din umă sunt legaţi în saci şi arun- CHENTURI0N v. Centîrion
prenumele Ce#/z.rz.o72, purtat d6 doi eţs' Cc}z.§crr, pretor. Ca nume ar fi tot caţi în mare. Trupurile lor, aduse la
Sfinţi: a) S/ Â4c. CĂe7!/z.rJ.o#, care a de origine etruscă, din numele comun CHERCHIRA v. Kerkira
ţăm, sunt luate şi îngropate de creş-
pătimit împreună cu OcĂec7#, reoc7or, cczz.§cm „divinitate". După împăratul tini. Pomenirea lor se face în Biserica
Amian ş± Iulian v. Ochei\n., b) Sff Mc. CHERVASIE v. Valeriu
Adrian temenul nu mai rămâne un Răsăriteană la 7 octombrie; c) S/ A4c.
Memnon Chendirion, ceĂ ca;re a, s," CĂeSc7rz.e a pătimit sub împăratul Di- CHIAJNA, prenume relativ ffec-
prenume, ci primeşte sensul comun
ferit toate supliciile la care a fost su- de fmpărc7f. Ciudat este faptul că deşi vent în societatea medievală româ-
ocleţian, împreună cu J47zţo#z.# şi alţi

102
C AURELIABALAN-MIHAILOVICI
DICŢIONAR ONOMASTJC CREŞTIN
C
nească. La baza acestui prenume se potriva militarilor creştini, persecuţii serica Răsăriteană; c) S/ Ă4:c. Ci;z.#/z.-
noscut, 'fiind un cognomen roman,
aflăLun temen vechi slav, c#ez Sau dezlănţuite de Diocleţian şi Liciniu. /i.cz7€ v. Maxim.
Quiritilianus „al rrii Quintilis ". a.dj+c;-a.
cĂz.7?ez, proprietar al unuia sau a mai În actele martirice alături de C%j.#c7e- În onomastica românească se cu-
„al 1ui lulie". Avem o fomă adjecti-
multor sate, având drepturi depline, afs' este menţionat c%J.rJ./, prenume- nosc următoarele forme: C%77fz./z.cr7?,
vală de la gat!.#fz./J.s > g#z.#f#s, 1una a
chiar şi cele judecătoreşti, asupra ob- le fiind înregistrat şi pe o inscripţie, Chindilian, Chindtnian, Chintilă,
cincea după vechiul calendar, atunci
ştii ţărăneşti, termen sinonim cu cel alături de cel al lui rczşz.%S (Dasie), in- Chintea, Chintescu, Chindilă, Chin-
când anul începea cu luna martie. Lu-
latin, judex, judec. Pentru soţia sau scripţie descoperită aici în anul 1947j. dilia. VaLiîaixr+e+e Chintus stl Chintion
na a cincea a devenit apoi a şaptea,
fiica acestui stăpân se folosea apela- S/ C7#.ri./ era foarte cunos6ut în Axio-
numită /z//j#s, în cinstea lui lulius provin din lat. g#z.7tf2/s;
tivul Chiajna, ca în cazul despotului, polis şi cinstit la fel ca S/ C7#.#c7ecrs, Caesar.. Prenumele a fost preluat de
Despina, Duduca, Domniţa etc. Vari- la 26 aprilie; b) S/ A4lc. C%z.72c7e2/, cel CHINTION `v. Chintilian
Onoma6Stica Creştină datorită prezen-
antele atestate în limba română sunt: care a fost martirizat în Perga Pamfi-
ţei lui în Sz.#cz]fczr: a) S/ A4c. C%z.72fz.- CHINTUS v. Chintilian
Cneaghina, Cneajna, Chiajniţa, 1iei,, împreună cu alţi opt buni creştini,
lian (scr.rs şi.. Cvintilian, Chindilian,
Chejna, Chleajna, Chiazna, Chine- Leontie, Attu, Alexandru, Manisiteu, CHI0NIA v. Hionia
gcf z.#fz./z.c7#/ a pătimit în timpul îm-
ja sEm Cnectia, Chîneaja, Chineajna Chiriac, Mineu, Calien şi Evclur, t!oţi
păraţilor Diocleţian şi Maximian, în CHIPRIAN v. Ciprian
(DOR). Majoritatea prenumelor au primind cununa muceniciei în timpul zona geografică apropiată de cetatea
fost folosite iniţial ca apelative pen- împăratului Diocleţian şi a guvema- CHIPRIE v. Ciprian
Dtirostorum (scris şi Dorostor), astăzi
tru domniţele de la curtea voievodală torului Flavian. S-au făcut vingvaţi
Si\±strzL. Sy: Mc. Chintilian, ^impre"n-a, CHIPRILA v. Ciprian
sau domnească. de răstumarea idolilor din templul ze-
ch Dczc7c} şi Mc"7.m, îşi duceau viaţa
iţei Artemis, cea care la romani se nri- CHIR, prenume frecvent în ono-
CHIDILIAN v. Chintilian în mod înduhovnicit într-un sat numit
meşte Diana. După mai multe suplicii mastica românească din sec. al
Ozovia. Guvematorii primiseră or-
au fost închişi cu fiarele sălbatice, ca- XVII-lea şi al XVIII-lea, fapt dove-
CHINDEAS v. Chindeu din ca toţi sătenii şi orăşenii să fie ur-
re nu i-au sfâşiat, ceea ce a făcut mul- dit prin mulţimea derivatelor deve-
măriţi şi puşi să practice cultul idola-
CHINDEU, prenume mai puţin ţimea să strige: „Ă4lcrre esJe D#m#eze- nite nume de familie. La baza aces-
truj Cei trei sunt denunţaţi, prinşi, le-
cunoscut, fiind înregistrat doar de lu- #/ creşfz.;ţz./or./ " La porunca lui Flavi-
tui prenume se află numele de per-
an toţi au fost decapitaţi. Pomenir6a gaţi şi duşi la Durostorum, unde sunt
crările de martirologie. La baza aces- soană de origine persană Cj;7~#s, în
lor, în Biserica Răsăriteană, se face la bătuţi şi închişi, din nou bătuţi crunt
tor fome cu teminaţii latine se află
sperându-se că vor renunţa la mărtu- gr. Kupoc (Kyros), vestitul împă-
foma gr. KwsuTi, iis (Kindye), un to- 1 `august.
risirea minunilor lui lisus Hristos. În rat al perşilor. Numele are ca suport
În onomastica românească es-
ponim`, Cz.73c7z.cz, iar foma Kw8"C, cele din umă sunt duşi în satul 1or, un substantiv comun ic\]poe (kyros)
Gsos (Kindyas-âdos) înseamnă „ori- te reţinut numele în varianta CĂj.#dlă
Ozovia, şi li se taie capul la 13 aprilie. „prestigiu", „autoritate". A pătruns în
Sc%z.;ţc7c7, Cc7^77c7ecz, cel din umă nefi-
ginar din Cindia". Semantic este legat Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe S/ onomastica Creştină prin Sz.7?czxc}r, în
de adj. Kwsw, -uvos (kindyn-yn6s) ind acceptat ca derivat din C7!z.#c7ecH.
Mc. Chintilian, Maxim sti Dada+a L3, care sunt trecuţi mai mulţi martiri cu
Ca nume de familie înregistrat astăzi:
„riscant", „îndrăzneţ". Fomele ad- dar şi la 28 aprilie (probabil o eroare, aiGest r[""f3.. a.) Sfl Mc. Chir şi loan,
Chinde, Chindea, Chinea, Chineaţă,
jectivale,n gr. Kwscmoc (Kindaios) şi Sftnţiidoctorifărădeargînţi,a:Mtia:ri+
Chinta, Chintea, Chintesc:u, Chintilă, preluată din cauza schimbării calen-
lat. g#z.72c7e#s sunt explicate ca având mit în timpul domniei lui Diocleţian.
Chintovean, Chinţă, Chinţel, Chinţs- darului). Aflarea moaştelor acestor
la bază un nume trac. În Sz.#czrcrr sunt S/ CĂz.r era originar din Alexandria,
cu, Chinţoi, Chinţoiu, fiome ce.ţ}ot  Sfinţi în satul Ozovia este prăznuită
înregistraţi mai mulţi Sqnţi cu acest iar S/ Jocz# din Edesa, mare dregător
explicate şi prin prenumele CĂz.#fj./z.cr#. de Biserica Răsăriteană la 2 august
"rr+!e.. aL) Sfi Mc. Chindeus, ceA car în arinata romană, pe câre o părăseşte
v. Di`dî\., b) Preacuv. părinte Chinti-
re a pătimit în Axiopolis, o cetate în CHINDEUS v. Chindeu 07Î (Scris şi g%Z.#/io#), episcopui se- şi se asgciază cu CĂz.r, c7ocţor%/, că-
Scythia Minor lângă localitatea Cer- ci amândoi erau cunoscători ai sufle-
CHINDILIAN v. Chintilian 1euciei, o |ocalitate în care Biserica a
navodă, pe malul drept al Dunării. tului, dar şi ai trupului omenesc, şti-
fost organizată de Sf. Apostol Pavel.
Aici se afla o legiune militară romană CHINTILIAN, prenume prelu- indu-le multele lor suferinţe. Uniţi în
S/ Criz.#/z.o# cu pace s-a săvârşit la 15
în care au avut loc mari persecuţii îm- at din latină. În latină este foarte cu- cuget şi simţire, amândoi cutreierau
noiembrie, zi de pomenire a sa în Bi-

105
C AURELIA BĂLAN-M I I-rAILovlcI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C
satele şi oraşele învăţând cuvântul Chirbea, Chircă, Chircălan, Chircea, lostf:, t;) Sţ Cuv. Chiriac de Tazlău,
putea fi un derivat de la Kj;ros, ca va-
lui Dumnezeu şi vindecând toate bo- riantă feminină având acelaşi înţeles. Chircd; Chircev. amintit în acelaşi text, dar şi în izvoa-
lile. Fiind înconjuraţi de mulţi creş- Prenumele este prezent în S!.#"crr şi rele lui Dosoftei şi ale lui Veniamin
tini, au aflat cum a fost întemniţată o ^m Îo;rmâ Chiranna. tL) Sy: Miţă Chi- CHIRANA v. Chira Costachi, fară a da infomiaţii mai bo-
mamă creştină, z4ţcr#c}§z.cz, cu cele trei rc7 (scris şi C%j.rc7#cz) era originară din
CHIRIA v. Chira gate. Pomenirea lui se face tot la 3 1
ftice ale eî, Teodota, Teoctista şi Eu- Bereea, o localitate integrată astăzi în decembrie. S-a născut la începutul
c7oxz.cr. Sfidând pericolul, au mers la Tesalonic. Împreună cu sora ei, Mcr- CHIRIAC, prenume cu o ffec- sec. al XVII-1ea într-o familie de cre-
închisoarea cetăţii Alexandriei spre rc7#c! (scris şi A4orc7#cr/, au primit o venţă mare în perioada modemă. dincioşi din satul Mesteacăn. Copil
a le îmbărbăta pe cele aflate în chi- educaţie strălucită, fiind dintr-o fa- Provenit din numele de persoană gr., fiind, este dus de părinţi la slujbele
nuri, prin cuvântul tare al lui Dumne- milie nobilă. Cugetând mai adânc la KDp"i(o€(Kyriâkos),unadjectivfor- de la Mănăstirea Tazlău, unde a prins
zeu. Au fost prinşi, închişi şi supuşi semnificaţia trăirii în Hristos, au ho- mat de la substantivul Kop"KT\ (Ky- dragoste pentm viaţa monahală şi a
tuturor supliciilor, apoi decapitaţi
tărât să se mute într-o colibă, căreia riak6) „duminică", cu sensul „de du- intrat în monahism. Curând a fost hi-
împreună cu cele patru martire, la 3 1
i-au astupat uşa cu zid şi pietre gre- minică", „duminical", sinonim cu lat. rotonit diacon şi apoi preot, devenind
ianuarie, zi de pomenire a lor în Bi-
le, şi astfel ferecate se rugau, prive- Domz.#z.c#s. Este un prenume creş- păstor ales de suflete. Dorind o treap-
serica Orientală. Sfintele lor moaşte,
gheau şi nu vorbeau decât la Cz.7!cj.- tin, cunoscut şi în foma lat. Cyrj.c7- tă superioară în lupta pentm mântu-
făcătoare de minuni, fiind îngropate,
zecz.me (Rusalii). Pe o ferestruică c#s, atestat în inscripţiile creştine de ire, s-a retras în pustia muntelui nu-
au fost descoperite de C%z.rj./, patriar-
primeau mâncarea. Hrana era redu- la Roma, dar şi în textele mşrtirolo- mit Măgura Taslăului, într-o peşteră,
hul Alexandriei, la 28 iunie şi cu ma-
să, căci mâncau la intervale mari de gjicb.. a) Sf Cuv. Chiriac de la Biseri- unde vieţuia în rugăciune pemanen-
re cinste păstrate, de aceea în ziua de
timp, treizeci sau patruzeci de zile. cc7#ţ., un călugăr moldovean care „s-a tă. Era foarte căutat pentru învăţătu-
28 iunie se face. pomenirea aducerii
Au făcut un pelerinaj la lerusalim, la nevoit în munte/ 60 de ani", în apro- ră, atât de monahi şi preoţi, cât şi de
sfintelor moaşte ale S/ CĂz.r şz. Jocz#; • piere de 'sihăstria de la Bisericani, pe
Sfântul Momânt şi în timpul călăto- mireni. Sub presiunea propagandei
U) Cuv. părinte Chir, patriarhul Con-
riei de douăzeci de zile nu au mân- valea Bistriţei. Intrat de tânăr în si- luterane şi calvine, ce se infiltrase pu-
stantinopolului, s-a, s-&varşit c" pace
cat, nici la ducere, nici la întoarce- hăstria de la Bisericani, , după uceni- temic în Transilvania, C#v. CĂz.rz.c7c a
la s iunie, zi de pomenire a sa în Bi-
re. Au trăit 42 de ani şi s-au mutat la cie, cere pemisiunea stareţului să ur- fost propovăduitorul 1uminat al păs-
serica Răsăriteană; c) S/ Mc. CĂz.rj.-
Domnul în ziua de 28 februarie, zi de ce în munte, unde îşi găseşte o peşte- trării, cu preţuljertfei de sine, a Orto-
o#, unul dintre cei 40 de mucenici din
pomenire a lor în Biserica Orientală; ră în 6are va petrece 60 de ani, singur doxiei în tot ţinutul Neamţului. A tre-
lacul Sevastiei, prăznuiţi la 9 martie.
Înonomasticaromâneascăprenu-
b)ŢKŢ::,ăaîîi,;r:"r:riţ:iesat:Ţăa.prenu- cu Dumnezeu, în apropierea jivine- cut în Împărăţia cea cerească în anul
1or muntelui. Veneau la el de sfinte- 1660 şi a fost înmomântat în pridvo-
mele a cunoscut o frecvenţă destul de
mele este prezent atât la bărbaţi, cât le sărbători fraţi spre a-i aduce Sfânta rul bisericii Mănăstirii Tazlău. Po-
mare, aşa cum o dovedesc derivatele,
devenite nume de familie, şi fome- şi +@ fie"dL:. Chira, Chii^iţa, Chiria, Împărtăşanie. Peştera este cunoscută menirea sa în BOR se face la 9 sep-
Le pr.ţ"Îire.. Chirus, Chiru, Chirules- Chiran, Chirana, Chirena, Chireana, azi cu numele de „peştera lui Chiri- tembrie („Lumina", 5 iunie 2008, p.
cu, Chire, Chirea, Chirescu, Chiriţă. Cherana, Chieruna:, co"pnis.. Chera- ac". Despre viaţa lui au scris teologul &)., c;) Sf t Chiriac şi Teodul s"ri+ fra;fii,
Chiriţescu, Chiriţoiu, Riţoiu, Chiro- na-Ana, Chira~Chiralina, Chirivana, ucrainean Zaharia Kopistenski, în fiii lui Esper Şi ai Zoz. (Zoe/, robi pe
iu, Roiu, Chiraş, Chiruţă, Chireţul, Firulina, Chirianca, Chireanca.. A;s- lucrarea sa Pc}/z.#ocJz.c7 (1621-1622), Q moşie stăpânită de idolatri. Ei au
da,r şi co"puse ca,.. Chiratcu, Chiraf i tăzi, ca nume de familie: C72j.rc7, C%7.- mitropolitul Moldovei, Dosoftei, în slujit în timpul împăratului Adrian.
tei, Chiraleu, Chiribelea, Cherbelea, rac, Chiracheş, Chiracu, Chiracula, Viaţa ,,şi petrecerea Sftnţilor, şi mL Crescând ca robi, copiii cer părinţilor
Cherbe, Cherbeţ, Chiribon, Chirf;o- Chiraculea, Chirai, Chiraleu, Chi- tropolitul Moldovei, Veniamin Cos- lor să se mute de pe moşia stăpânu-
te, Chir, Chirion, Chirvan, Chirvai, ran, Chirana, Chiranescu, Chiranis, taohi, ^in Vieţile Sf inţilor, toţi consem- 1ui, pentm a se separa de orice legă-
Chirvasiu, Chirvasia, Chirvăsuţă. Chiranoiu, Hiranu, Chiranus, Chiras, nând trecerea lui la Domnul în ziua tură cu aceştia. Părinţii le-au explicat
Chiraş, Chiraşcu, Chirată, Chiratcu, de 31 decembrie, zi de, pomenire a copiilor că ei aparţin cu totul stăpâ-
CHIRA, prenumele are cores- Chiraţa, Chiraţă, Chirazi, Chirazic, Sf t Chiriac de Bisericani ^Tn Bise;r±cai nilor, aceştia fiind stăpâni şi pe tru-
pondentul în gr. Kupo (Kyra) şi ar Chiră, Chirăscu, Chirăstău, Chirbă, Orientală şi la 1 octombrie în BOR v. purile lor. Copiii, viitorii Sfinţi păti-

106
C AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI. DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞT" C
mitori, se considerau persoane libere a crescut odată cu influenţa grecea§- nuite care se află în calendar, şi alte- gari, înrudiţi cu triburile `turanice, dar
că din perioada domniilor fanariote; , le.." Chiriachiţa, Chiriacuţa, Chiricu- care s-au slavizat sub influenţa slavi-
prin jertfa de sânge adusă de Hristos.
Mamaaînţeleslibertateaprimităprin Este cunoscut apoi ca nume de fa- lor care au cucerit Dacia, Panonia şi
ţa, Achiţa, Chiţa. _
jertfa lui lisus, Cel care este Stăpânul rnjtiie.. Chiriac, Chirică, Chiricuţă, cele două părţi ale Sciţiei. Sub cnea-
sufletelor şi al trupurilor, şi s-a înfă- Cfîz.rj.acesccf . Mai veche este foma
CHIR|L, prenume ce reprodu- zul Borj.s J, devenit prin creştinare
feminină, CĂz.rj.c7ccr. Ca nume de fa- ceJ un nume de persoană grecesc, MiĂczj/ (852-889), are loc (cu multe
ţişat -înaintea lui Catal, stăpânul lor,
unde au mărturisit credinţa cea nouă, milie, astăzi: C%z.recr, C%J.recrc, C%j.- KupiMos \\(Kyrillos), cu sensul „di- piedici şi frământări) creştinarea ofi-
subliniind că este mai`util să slujeas- reanu, Chireaţă, Chirececmu, Chi- vin", „dumnezeies9" şi este o fomă cială a bulgarilor (864-865), în ca-
că lui Dumnezeu decât oamenilor. rescu, Chireşcă, Chirfiot, Chirigiu, adj ectivală, derivată din substantivul re un rol hotărâtor l-au avut cei doi
Fiind mare sărbătoare în casa suvera- Chiriac, Chiriacescu, Chiriacopol, KDptos (Kyrios) „Dumnezeu". Nu- Apostoli, C%z.rz./ şi n4e/odz.et. După
nului, la naşterea fiului său, le-a tri- Chirial, Chiriazi, Chiriazides, Chiri- mele este cunoscut şi în latină, în for- Bulgaria a urmat Moravia şi Boemia,
mis şi robilor came şi produse jertfi- bau, Chiribelea, Chiribici, Chiribu- ma C)/rz.//#s, atestată în epoca creşti- lui Chiril revenindu-i sarcina de a tra-
te .idolilor. Aceştia nu le-au mâncat, că, Chiribuţă, Chiric, Chirica, Chi- nă. S-a răspândit mai mult la popoa- duce din greacă toate cărţile de cult
ci le-au aruncat câinilor. Fiind pârâţi, ricea, Chiriceanu, Chiricencu, Chi- rele slave datorită influenţei pe care şi- de a stabili S/ Iz.f#rg#je în limba
au fost chemaţi şi pedepsiţi aspru, iar ricescu, Chirici, Chiriciam, Chiricu, a ;vut-o asupra lor S/ 4posfo/ K);- ţărilor pe care le-a creştinat, ceea ce
copiii au fost spânzuraţi şi supuşi su- Chiricuţă, Chiriencu, Chirieri. rz./ (827-869), împreună cu ftatele a stâmit critici din partea Romei care
pliciilor, chiar în faţa mamei lor, apoi său, n4le/odz.cf, călugări greci, tesalo- nu accepta o limbă barbară în oficie-
CHIRIACHI, prenume feminin, nicieni, care i-au creştinat pe slavi şi rea cultului, în afara celor două con-
aruncaţi toţi trei într-un cuptor încins,
astăzi rar în onomastica românească,
moarte prin care au primit cununa lu~ le-au dat alfabetul ce stă la baza scri- sacrate, latina şi greaca. Astfel papa
deoarece şi-a pierdut sensul teoforic,
minii martirice. Pomenirea lor se fa- erii chirilice, numită astfel după nu- loan VIII (878) a cerut ducelui Mo-
pentru necunoscătorii de limbă grea- mele Apostolului. Fraţii Co#sfc}7?fz.72, raviei Şi călugărului Metodiu, pe care
ce în Biserica Orientală la 2 mai;
că, şi a fost înlocuit cu echivalentul
d) Sft Mc. Chiriac, episcop al lerusa- devenit prin monahism CĂ!.r!./, şi Mz.- l-a numit arhiepiscop al Panoniei, să
său lâtin, 'D#J#z.#z.ccr sau Z)om#;.cc}. La
/z.mzţ/%z., a pătimit în epoca împăratu- %crj./, numit n4:efoc7j.#, s-au născut în nu mai oficieze slujba în limba slavo-
baza prenumelui CĂz.ri`ocĂj' stă formâ
lui lulian Apostatul, în timp ce acesta Tesalonic dintr-o familie senatorială. nă. Au ajuhs la Roma, unde, simţin-
grecească Kup"icn (Kyriake) „Du- du-şi sfârşitul aproape, au şi rămas.
se ridicase împotriva perşilor. Ajuns Bucurându-s6k de o educaţie aleasă,
minică". În sZ.7Ccl]fm Sunt îri`e8istrate
la lerusalim, împăratul i-a cerut epi- Constantin a studiat la Constantino- C%z.J'z.J a explicat necesitatea limbii de
mai multe Sfinte cu acest nume: a) S/
scopului Chiriac să jertfească zeilor pol literele şi filosofia, fiind poreclit cult pentru popoarele proaspăt con-
Ă4LzţG C7!j.rz.acĂz., martiră ce a pătimit
şi idolilor, ce-i reprezentau. Sfântul încă din tinereţe „filosoftil". Aceste vertite şi a reuşit să-1 convingă pe no-
sub Nero, fiind decapitată în ziua de
l-a mustrat şi atunci au început bat- studii 1-au condus spre aprofimdarea ul papă, Adrian, să accepte crearea
26 februărie, zi de pomenire a Sfin-
jocura Şi supliciile. Mai întâi i s-a tă- teologiei şi obţinerea rangului preo- episco.patelor independente din cen-
tei, împreună cu S/ M-z./G Fofz.7tz., de-
iat mâna dreaptă, apoi a fost aruncat ţiei. Prima misiune primită din partea trul Europei. S/ n4efodz.cf, cel care fa-
oarece era cea de-a şasea soră a Sfln-
într-un vas cu ulei incandescent şi a Patriarhiei de Constantinopol a fost cuse atât de mult pentru creştini, ca-
tei Fotin{, samarineanca v. PotinîH,
fost tăiat cu sabia. Mama sa, 472cr, a aceea a creştinării cazarilor, un trib re călcau acum pe urmele sfinţeniei
bh Sf M-iţă Chiriachi, miartifăEL c&ie si
fostatâmatădepărşijupuităcuţepile tătar din ţinutul cuprins între Marea lui, trece la Domnul în anul 885, 1a
fostdecapitatăîripreunăcuDom7!c]şz.
de fier, tortură în care şi-a dat duhul. Caspică şi Marea Neagră, trib aflat 6 aprilie. În ceea ce priveşte poporul
Do7%7cj.72cr în ziua de 2 noi6mbrie,^ zi de
Sunt pomeniţi de Biserica Răsări- mereu în mişcare şi cucerire de te- român, creştin încă din sec. 1, intro-
pomenire a lor în Biserica Răsăritea-
teană la 28 octombrie; e) S/ A4lc. CĂz.- ria., c| Sf t M-iţă Chiriachi, rmrijmă Qe a ritorii. Puterea lui se diminuează în ducerea Liturghiei în limba slavonă
rJ.crc v. Chindeu; f) S/ Ă4c. CĂJ.r!.ac v. sec. al X-lea, după anul 965. S/ CĂj.- (sec. al XIII-lea) a fost o problemă
primit cununa muceniciei prin ardere
Faust; S/ h4c. C#!.rz.c!c v. Firm. în foc, în ziua de 19 mai, zi de pome- rj./'a reuşit să creştineze o bună par- politică, legată şi de existenţa româ-
În onomastica românească prenu- nire 'a Sfintei în Biserica Orientală. te din această populaţie, după care a nilor din sudul Dunării (ţaratul vla-
mele este atestat în sec. al XV-lea, fă- În onomastica românească sunt primit, împreună cu ffatele său, Ă4e- ho-bulgar, sub conducerea fraţilor
ră a fi avut o frecvenţă mare. Aceasta îmegistrate,' pe lângă fomele obiş- /odz.#, misiunea de a-i creştina pe bul- Petru şi Asan) şi de limba adoptată,

109
C AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl
PICŢIONAR ONOMAST[C CREŞTIN
\ C
din necesităţi diplomatice, în cance- ril va trece cu pace la Domnul în anul Minor, În `apropierea Cemavodei de nă, g#j.r!.n#s, -j., atribuit lui Romulus,
lariile celor două principate, rămase 444 şi, datorită rolului avut în cadrul astăzi. A trăit în timpul persecuţiilor dupăapoteozarealui.Prenumeleg#J.-
alături de Transilvania, o adevărată Sinodului de la Efes, cărţilor scrise dezlănţuite de împăratul Diocleţian şi r!.72j.Cfs (Scris şi c%r!.7ZZ.#S) este atestat
insulă de romaritate orientală. Pome- despre taina Mântuitorului şi a Mai- coregenţii acestuia, continuate de Li- în No%/ res/c}me;ţf, în relatarea eveni-
nirea celor doi Apostoli ai popoarelor cii Sale, despre necesitatea cinstirii ciniu. S/ C%z.rz./ este menţionat alături mentelor premergătoare Naşterii lui
slave se face în Biserica Occidentală lor în Sfanta Biserică, precum şi da- de Sf. Mc. CĂz.77c7eczs şi rc7sz.%s, scris Hristos, făcută de Sf. Apostol Luca:
la 14 .februarie şi în cea Răsăriteană la torită mulţimii milosteniilor făcute, În zilele acelea a ieşit poruncă de la
şi Dc}s'z.#s, nume atestate în A4lcrr/i.7`o~
11 mai. CĂ!.rz./ este un prenume foarte a fost socotit printre marii Sfinţi ie- /ogz.z., dar şi într-o inscripţie descope- Cezarul August să se ^mscrie toată lu-
răspândit în lumea monahală şi a fost rarhi şi dascăli ai creştinătăţii. Biseri- rită în anul 1947. Suferise martiriul mea.Aceastăînscrieres-afăacutîntâi
purtat de mai mulţi patriarhi ai Con- ca Orientală îl pomeneşte la 1 s ianu- în Scytia Minor, căci în această zo- pe când Quiripius ocârmuia Siria"
stantinopolului, ai lerusalimului şi ai arie, după alte izvoare la 3 1 ianuarie, nă staţiona, pentru paza lmperiului, o (Luca 2, 1-2). În Sz.#c"cw este atestat
A:]exîmdrie;r. EL) Sf t Chiril , pairiarh al iar Biserica Occidentală la 27 iunie; legiune romană. Se crede că ar fi fost un martir cu acest nume (scris şi gc/!.-
j4 /e*c7#c7rj.ej., originar din Alexandria, Tjn Sf Kiril sem Ciril, arhiepiscop suM ucis în ziua de 26 aprilie, şi pe mor- rin, Cvirin saJm CirinD, Sf i Mc. Chirin,
a trăit în timpul împărăţiei lui Teodo- patriarh al lerusalimului, origj"Îii mântul lui ar fi fost ridicată o mică episcopul, a pătimit împreună cu S/
sie cel Mic, nepot al patriarhului Ale- din lerusalim, născut din părinţi creş- bazilică ale cărei ruine au supraviei Jpo/z./, episcop al Romei (în titulatura
xandriei, Teofil, şi umaş al acestu- tini şi educat în cunoaşterea tainelor ţuit până âstăzi. Pomenirea sa se fa- Romei, papă). Au trăit în timpul îm-
ia la scaunul arhieriei Alexandriei în vieţii creştine. S-a bucurat de o peri- ce în Biserica noastră la 26 aprilie (v. păratului Claudiu, a guvematorului
anul 412. Se ştie că avea o educaţie oadă istorică liniştită, când împăratul M. Păcurariu, S/ c7czco-rom., p. 190); Ulpie Romul, când era vestit profe-
aleasă, bun cunoscător al literaturii şi Constantin cel Mare scoate la lumi- d) S/ A4lc. CĂz.rj./, unul dintre cei 40 sorul Ce7zS#rj.7t (scris şi Ce#s#rz.# sau
limbilor greceşti şi latine, iscusit fi- nă Crucea Domnului de pe Golgota de mucenici din Lacul Sevastia, po- Ce72S%rz.e/, care în ascuns era creştin.
losof şi mare trăitor al credinţei întru şiridicăBisericas/tz^#/Ww;.Mormc^r^n/ menit la 9 martie în Biserica Orienta- Aflându-se ceea ce el preda în taină, a
Hristos. Sla facut remarcat mai ales şi Biserica /^#vz.erj.j., în care a slujit ca
lă; e) S/ Mc. C7#.rj./ v. Chindeu; f) S/ fostchematlainterogatoriuşiaruncat
în perioada anilor 420-433, în pregă- Mc. Chiril v . MÎ+rc;". în închisoare. Aici, cu puterea credin-
preot. În tinereţea sa, Sf. Chiril redac-
tirea şi susţinerea celui de-al llI-lea tează Cc7feĂeţze/e, ce aveau în vedere În onomastica românească cele
ţei lui, a readus la viaţă un muribund.
Sinod de la Efes (a. 431), când s-a mai fi-ecvente variante sunt: Cf!!.rz./ă, Această minune a făcut ca mulţi din-
pregătirea pentru primirea Sfântului
condamnat erezia lui Nestor, cel care Botez. Înjurul anului 350, după ador- Chirilean, Chirileanu, Chiriloae, Ci- tre temniceri să creadă în Hristos,
nu a înţeles taina Întrupării Mântui- mirea lui Maxim, arhiepiscopul leru- riil, Circa (Ţirca), Ciuril (îx"1131&), faptă gravă pentm care Sf. Censuriu
torului ' şi rolul Născătoarei de Dum- salimului, este numit în locul său S/ vlah din sudul Dunării: Cj.e/rj./cz, Cz.#rz.- i s-a tăiat capul. Auzind papa lpolit
Tiezi5", .,cea care L-a purtat pe Cel C%z.7`z./. Foarte curând, în anul 351, se
leşti (toporim) , Cîurla, Ciurlea (Ţur- de cele întâmplate, a cutezat să-l în-
ce pocrrţă /oczţe". Sf. Chiril, împreu- află la stăpânirea împărăţiei Constan- lea), Ciurlic, Cure, diure, Ciura, Ţu- frinte pe împărat şi să-l acuze de cri-
nă cu cei peste două sute de episcopi 7ic7,. C%roj.%, Ce/rw/ecr, cele mai multe
ţiu şi Valens care împărtăşesc dogma mă. Ca răspuns, împăratul a decis
adunaţi la Efes, au statomicit dreap- sunt folosite ca nume de familie, pier-
ariană şi numesc episcopi arieni, în- aducerea în închisoare a papei, deca-
ta învăţătură, potrivit căreia ,J'rec]- zând astfel 1egătura cu originea sacră
depărtându-i pe cei care rămân fideli pitarea tuturor preoţilor şi a diaconi-
curata Fecioară Maria L-a născut pe a rădăcinii. Ca nume de familie înre-
dreptei credinţe. Sf. Chiril este sur- lor, în fiunte cu lpolit. Dintre martirii
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, m Dum- gj+sfta;+ 8istizrzi.. Chiril, Chirila, Chiri- menţionaţi ca fiind decapitaţi şi arun-
ghiunit mai mult de 16 ani, după care
nezeu adevărat, Care a luat trup de laş, Chirilă, Chirilean, Chirileanu,
va reveni în scaun spre sfârşitul vie- caţi în mare odată cu Sf. Mc. Ipolit
om din trupul Născătoarei de Dum- Chirilescu, Chirilici, Chiriliuc, Chiri-
ţii. Ia parte la cel de-al lI-lea Sinod tirri"Sirrr. Sf i Mc. Felîx, Maxim, Er-
nezeu, cea care_ a primit acest mare lioae, Chirilioaia, Ch{rilioaie, Chiri-
ţinut la Constantinopol în anul 381 şi culin, Venerie, Stirachin, Mina, Co-
har din partea lui Dumnezeu-Tatăl, loi, Chiriloiu, Chirilov, Chirilovici,
se stinge în anul 386, la 18 martie, zi mod, Ermis, Mavru, Eusebiu, Rustic,
devenind mai sfiâmă decât toţi sftn- Chiriloviciu, Chiriluş , Chiriluţă.
de pomenire în Biserica Răsăriteană Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru
ţii, mai cinstită decât Heruvimii şi şi în cea Apuseană; c) S/ Mc. CĂj- CHIRIN, CHIRINA, prenume (scr.Ls şi Chiprie), Tribun, Maxim,
mai mărită decât Seraf imii" . Sţ. C;hi- ril din Axiopolis, oraş situixt ^m Soyt±a de origină romană, nume de persoa- preotul, Arhelau - diaconul, Chirin

110
C AURELIABALAN-MIHAILOVICI`
` DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C
- episcopul, Scwain sti Sf : M-iţă Aura an. s"pru"rit Magul stin Vrătiitorul, scop cr/ Cc}rfczg!.#ez., S-a născut în Car- ciale, operaţie care se, numea `strujire.
sau fJJ`z.s'z. (în greceşte). Pomenirea lor cel care prin harul divin ajunge epi- tagina într-o familie nobilă, necreşti- Sfânta Şi-a dat dtiul în mâinile Dom-
se face în Biserica Răsăritului la 30 scop al Cartaginei. Originar din An- nă,` în anul 210. Face studii dintre ce- nului la 4 iulie, zi de pomenire a ei în
ianuarie v. Ipolit. tiohia, a fost încurajat în studiul ma- le mai strălucite şi este mare profesor Biserica Răsăriteană; f) S/ n4:c. Cz.pr%
În onomastica românească este de retorică. În anul 245 îl cunoaşte pe v. Ipolit.
giei şi al misterelor idolatre, pe care
atestat în documentele de limbă ve- tânărul le-a desăvârşit la Atena (Ele- Ccrecz./z.cz#%s', un preot deosebit care îi În onomastica românească prenu-
che în şc)rrnele.. Chirina, Chiran, Chi- usis), în Olimp (Macedonia), la Ar- devine prieten. Sub influenţa acestu- mele a intrat cu varianta, de pronun-
rean, Chireana, Chirano, Chiranov, gos (în Frigia), la Memfis (Egipt), ia îşi schimbă concepţiile şi primeş- ţ]e g[eaicăa, Chiprian, Chipriana, Chi-
Chirănuş, Chirănaş, Chercm, Chera- dar şi în Chaldeea şi lndii. Folosind te Botezul. Împarte averea săracilor prieni (+oporiim) , Prian, Chiprin, Că:
#o, C7!eră#oz.c/ (v. DOR). Ca nume de cunoştinţele acumulate în cele mai şi face studii de teologie. Este hiro- prian, Căpriiam, Căpriiana. Ca. ""e
familie înregistrate astăzi: CĂz.r;.77?b#, tonit preot şi în scurt timp, în 248, ^in de familie înregistrate astăzi : CĂj.p7.z.-
renumite centre, încerca să facă pe
Clririmbuţă, Chirimeaca, Chirimeacă , uma decesului episcopului Do7!cr}, ade, Chiprian, Chipriote, Ciprian,
placul acelora care îi cereau tot fi;lul •Cipriani, Cipruţ, Cipu.
Chirindel, Chirineacă, Chirion. de servicii, chemând în ajutor forţele este numit episcop al Cartaginei. În
întunericului. Într-una din zile a venit anul 257 a fost declanşată o nouă pri- CIPRU v. Ciprian
CHIRINIUS v. Chirin
la el un tânăr din Antiohia, Aglaid, goană împotriva 'creştinilor sub îm-
spre a-i cere să-l ajute să cucerească CIVIRIN v. Ipolit
CHIRION v. Chir păratul Valerian, an în care Sf. Cipri-
inima unei tinere foarte frumoase, pe an este exilat la Curubis. De aici es- CLARA, prenume feminin, ates-
CHIRVASIE v. Chervasie numele ei Je/s'fz.;?cz. Aceasta era o creş- te adus la Utica, .unde era proconsul tat în latină spre sfarşitul sec. 1. Deşi
tină devotată, care, prin post şi multă Galerius Maximus, care l-a provocat foma masculină, C/or#s, este ates-
CHRISANT v. Hrisant
rugăciune, se apăra de toate atacuri- direct, punându-1 să aducă jertfe ze- tată în perioada precreştină, prenu-
CHRISOSTOM v. Ioan le. Ciprian se văzu biruit de o putere ilor romani. Refiizul acestuia a atras mele dispare rămânând numai for-
superioară, neînţeleasă, „p#/erecz S/ co.ndamnarea lui la moarte prin deca- ma pentni feminin. Semnificaţia lui
CHRISTINA v. Cristina Cruci cu care se alungau demonit" . pitare. Despre martiriul său aflăm din de adjectiv, în latină, eşte „străluci-
Intrigat de nereuşită, Sf. Ciprian în- ActaproconsulariaCypriari,r"Îr*er.\- tor", „luminos", „care străluceşte".
CHRISTOFOR v. Cristofor
cearcă să afle care este misterul. In- al ce cuprinde interogatoriul dinain- S-a păstrat nealterat în toate limbile
CIPRIAN, CIPRIANA, prenu- teresat de taina creştinismului, citeşte tea execuţiei. Nu putem ignora fap- romanice, ca adjectiv, dar şi ca pre-
me cu specific creştin, atestat în la- mult, se converteşte curând şi îşi arde tul că Sf. Ciprian a fost un ierarh ca- nume. S-a transmis prin devoţiunea
tină încă din primele secole ale creşti- cărţile de magie în piaţa publică. Prin re a luptat cu /cuvântul rostit şi scris. faţă de Fericita C/cm c7j.# ,4ssz.sz., care
nismului, în foma C}p7`z.cr72e/S, C}pr!.- smerenie, umiliţă şi multă credinţă Amintim câteva lucrări de o mare a fondat ordinul monahal al „claris-
c!7?cz, având o frecvenţă foarte mare în se face remarcat în cadrul comuni- frumuseţe[ morală şi valoare teologi- selor",1a 1212. C/czrz.Sscr, nume frec-
inscripţiile creştine. Cuvântul se pre- tăţii creştine şi este hirotonit în Tai- dEa;. De habitu virginum (Des`pre ţinu- vent în Anglia şi Franţa, s-a format
zintă sub foma unui adjectiv fomat na Preoţiei, fiind în scurt timp numit ta ftcioarelor), De catholice Eccle- din adj. c/crr/cr/ + suf. gr. -!.sscr.
din grecescul Ku7tptog (Cyprios), la- episcop. În această calitate este prins siae unitate (Despre unitatea Bise~ În onomastica românească prenu-
tinescul gprz.cts „Cipru" + suf. -cz7!/z) din ordinul împăratului Diocl6ţian, ricii Uriversale), De lapsis (Despre mele a pătruns prin Biserica Catoli-
%s „din Cipru", „al Ciprului", formele supus supliciilor şi în cele din umă cei căzuţi), Ad Donatus (Către Do- că în Transilvania. Nu trebuie uittăi
fiind folo§ite curent în latină şi greal dus în Nicomidia, unde este decapitat nczf/ etc. Biserica Ori6ntală îl prăznu- tă doamna C/orcz, soţia domnitorului
că, KD7tptcwoc (Kyprian6s). Fomele în 304. S/ Je/s'/z.#cz are aceeaşi sbartă, ieşte la 2 octombrie; c) S/ Mc.\ a.prz.- Nicolae Alexandru Basarab, militan-
simple CĂzprz.e au la bază grecescul fiind adusă din Damasc în acelaşi loc, an v. Codru+, d) Sfl Mc. Chiprie v. tă pentru extinderea Bisericii Cat6|i-
KD7[pLo5 (Kyprios) „din Cipru", cu pentm a i se tăia capul în anul 304. Sf. Chirin; e) S/ M-z./ă C7#.pri./cz a suferit ce. Ca nurhe de familie astăzi: C/cJrd,
derivate feminine de tipul CĂz.prz./cz. Ciprian este pomenit de Biserica Ră- martiriul prin smulgerea unor fâşii de Clarian, Claru.
Numele este preluat ca teofor, dato- săriteană la 2 octombrie, împreună cu piele şi muşchi din tot trupul, cu aju-
rită martiriului Sfinţilor: a) S/ Czpr!.- Sf i M-iţă lustina:, t;) Sf t Ciprian, epi- torul unor instrumente de tortură spe- CLAUDIE v. Claudiu'

113
112
AURELIA BÂLAN-M IHAILOVI CI DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTN
C C
CLAUDIU, CLAUDIA, pre- Pomenirea Sf. Claudie în Biserica tiriu, asemenea primului episcop, Sf. împremă lucrătoriu cu Sf Pcwel".
nume fi.ecvent astăzi în onomastica Răsăriteană şi în cea Apuseană se fa- Apostol Petru. Nu sunt cunoscute da- Sfânta Tradiţie spune că făcea parte
creştină. Fomele prezentate sunt co- ce la 31 ianuarie; c) S/ A4c. C/cz#dz.e, te privitoare la viaţa sa. Puţinele re- dintre cei 70 de Apostoli şi ar fi fost
respondentele româneşti ale vechilor martir care a fost ucis prin tăierea ca- latări apa#in Sf. Irineu care reprodu- mai întâi episcop de Sardica, iar apoi
nume gentilice latine, C/c7#c7z.#s, C/cr- pului, împreună cu Dz.oc7or, yz.cfor, ce în lucrarea sa, Adver§#S ffczereses episcop al Romei. Deoarece lucrurile
2/dz.c!. Ele sunt atestate încă din peri- Victorin, Papia, Serapion şi Nichif ;or, (111; 3), scrisoarea Sf. Clement către nu sunt clare, noi îl evocăm prin măr-
oada imperială şi erau răspâridite în la 5 aprilie, zi de pomenire a Sfinţi- Biserica din Corint. Scrz.§oczrec} căfre turia Sf. Apostol Pavel: „ 0 rog m#//
tot lmperiul, după cum arată inscrip- lor amintiţi în Biserica Răsăriteană; cori.7ţfenz. a fost scrisă între anii 93-96 pe Evodia şi mult o rog pe Sintihia să
d) S/ A4:z./ă C/crcţc7!.cz, una dintre cele şi este importantă datorită relatărilor aibă aceleaşi gânduri întru Domnul,.
ţiile găsite în provinciile orientale,
chiar şi în Dacia. Paralel cu aceste despre relaţiile creştinilor între ei, dar te rog de asemenea şi pe tine, adevă-
şz.pte muceriţe, Alexandra, Euf irasia
fome, sunt atestate şi în uz deriva- şi ale acestora cu preoţii. Redăm un
ratule Sizig, ajută-le şi tu, ca unora
(scriTs sti Ruf i'asia) , Malrona, Iuliana,
tele de tipul Claudianus, Claudianq, Euf imia şi Theodora v. A:le;xa,ndru., scurt fragment, o rugăciune a Sf. Cle- care laolaltă cu mine s-au luptat îm
cu sensul „din familia Claudia". În e) Sf Mc. Claudiu v . T:pa;tie. m!e"ţ:. ,,Dumnezeule a toată f ;ăptura, tru Evanghelie, aşa cum şi Clement şi
căutarea explicaţiei sensului primar, În onomastica creştină româ- Care singur aduci viaţa şi moartea, ceilalţi împreună lucrători cu mine,
etimologii au propus o simplă apro- nească prenumele putea să fie cunos- Care cobori îngâmfiarea celor încre- ale căro; nume sunt înscrise în Car-
zuţi şi zădărniceşti uneltirile păgâni- fec7 yz.e/j.z." (Filipeni 4, 2-3). Biserica
piere de adj. c/c}#c7#s „şchiop", idee cut încă din prima perioadă a creşti-
ridicolă, total nesemnificativă şi deri- lor, vino în ajutorul nostru, o, Stăpâ- Orientală îl pomeneşte la 10 septem-
nismului, dar ffecvenţa mare se re-
ne Sf lânt! Potoleşte f ioamea celul f lă- brie şi la 4 ianuarie; d) Cc/v. C/eme72/z.-
vată din altă rădăcină. Alţii s-au mul- marcă în perioada în care se face
mând şi eliberează pe aceia dintre #c}, martiră din Heracleea Macedoni-
ţumit numai cu declararea cuvântului apel la numele romane, în special în
noi care au atiuns ^m temiţă. Dumne- ei, cea care este pomenită în Biserica
ca preroman, ca nume gentilic sabin. Transilvania. tFomele înregistrate,
Răsăriteană la 14 noiembrie.
La baza numelui stă adj . latinesc C/c7- în perioada mai veche, sunt deriva- zeule bun işi îndurător, uită păcatele
În onomastica românească nu-
e/c7!.#s „cel care făcea parte din fami- te de tlpul Claudie, Claudian, deve- noastre, căderile noastre, m lua în
mele este întâlnit începînd cu sec.
lia C/czctdz.cr", fomă devenită nume nit curând nume de familie, alături de seamă L greşeiiie siujitoriior şi siuji-
al XVI-1ea în Moldova şi ceva mai
de familie, C/cz#dz.cAs, -z.z.. În ceea ce fomia C/cr#c7cr/#. Nume de familie în- toarelor Tale. Dăruieşte-ne buna ^m-
târziu, în Ţara Românească, sec. al
priveşte semnificaţia cuvântului s-ar Teg±stra.te ast-aLzji.. Claudato, Clauda- ţelegere şi pace, nouă şi tuturor lo-
XVII-lea, în fomele: C/z.m, C/z.mcz,
putea apropia de sensul „cetate încer- tos, Claudian, Claudino, Claudius. cuitorilor pământului"(G. T{m"ş,
C/z.7%#, C/!.77?e, variante de la care s-au
cuită de fortificaţii" sau „cetate ase- Vieţile Sftnţilor, p.. L85). FLind m&re
CLEMENT, CLEMENTINA, fomat toponime. De la numele pro-
diată", de la verbul c/cz#c7o, -ere, c/c}- făcător de minuni, mai ales în timpul
#§z., c/c7#s#77L Răspândirea humelui în prenume atestate din primii ani ai surghiunului şi al supliciilor sale, Sf. pr±eta,"]ui, Climescu, Climeşti,. Che-
lemen, Chiliment, Călămeant. Tr[hi3-
onomastica creştină are la bază cărţi- răspândirii creştinismului. Fomele Clement a fost acuzat de vrăjitorie,
resant este faptul că în perioada mo-
1e cu vieţile Sfinţilor, Sj.#czxc7re/e, în provin din prenumele latin C/eme#§, exilat în insulele Cherson (Herson)
demă au fost preferate alte forme,
care sunt atestaţi Sfinţi şi Sfinte cu cu foma de genitiv C/e77ee7!/z.s' „in- şi ulterior condamnat la moarte prin derivate chiar în latină: C/eme##7?
&cestr[""e.. a)i) Sf t Mc. Claudius , mar- dulgent"„iertător"„blând"„milos". înec. I s-a legat o ancoră de gât şi a
dir\ Clementinus şL Clementina din
fz.r dz.# Sz.rmz.%77î (Mitroviţa, în apropi- Prinsemnificaţie,vafireţinutdecreş- fost aruncat în mare. După ce s-au re-
C/e77?e#fz.#c}. În monahism avem for-
ere de Belgrad) v. Castorius; b) S/ tini şi de aceea este răspândit din pri- tras apele, trupul său a fost găsit ime-
"f3rie.. Climent, Climentie, Climinte.
Mc. C/c7afdz.e, martir din Corint. Aces- mele decenii ale sec. 1. Numele este diat şi a fost înmormântat cu cinste.
A;+te va,iLzţr[+e.. Cleman, Cleamintioi,
ta a pătimit sub stăpânirea lui Decz.%s, preluat de greci sub foma K^nLtgvs, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe
C/em%. Nume de familie înregistrate
mărturisindu-L pe Hristos cu mult K^nLLswoG (K16mens, Klem6ntos). S/ A4:c. C/eme7?/, episcopul Romei, 1a
sist:Hzi.. Clembeţ, Clemensevici, qle-
curaj înaintea lui Terentius Antipa- În Şz.#axcm sunt amintiţi Sfinţii: a) S/ 24 noiembrie, iar cea Romano-cato-
ment, Clement{, C:lementici, Clerien-
tul, administrator al Eladei, în Corint. A4lc. C/eme73f, episcopul Romei, care lică la 23 noiembrie; b) S/ Ă4c. C/e-
ţeanu, Cleminte, Clemovici.
După ce i s-au tăiat mâinile şi pic,ioaL este cel de-al treilea episcop, în ordi- ment, episcopul Ancirei (A{rik:Îm)
rele a fost decapitat la 3,1 ianuarie. ne cronologică, şi a.sfârşit prin mar- v. AgHlhoTL:, oţ) Sf : Apostol Clement, CLE0 v. Cleopatra
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C C
CLEONIC, prenume preluat din În onomastica creştină a fost prelu- arhimandrit loanichie Bălan, intitula- purtat de tm?i mulţi Sfinţi: \a) S/ A4c.
onomastica veche grecească, fomat at prin filiera No#% resfamenf, pre- t Ne vorbeşte părintele Cleopa, un Coc7rc7Z a trăit în timpul împărăţilor
din două elemente lexicale: K^€o + numele fiind purtat de un Apostol`: număr de zece cărticele apărute la Deciu şi Valerian, fiind originar din
vLKos (Kle6nikos) „victoria lui C16o". „Şi iată că-n aceeaşi zi, doi dintre ei Editura Episcopiei Romanului. . Corint. Acesta s-a refugiat împreuŢ
Îri onomastica creştină a pătruns prin mergeau la un sat 6are era departe În onomastica românească pre- nă cu alţi cinci buni creştini\ în munţi,
Sz.7zczxc7r, unde sunt atestaţi martiri de lerusalim, ca la şaizeci de stadii, numele s-a păstrat nealterat în mo- spre a se ascunde din calea prigohi-
cu acest nume. S/ C/eo#z.c, martir al cărui nume era Emaus„. Şi a fiost nahism. Înregistrările din documen- torilor. Au fost prinşi şi duşi la jude-
din oraşul Amasia Pontului Capado- că în timp ce vorbeau şi se întrebau te arată unele schimbări ale fomei: cată, 'supuşi torturii şi apoi decapitaţi.
ciei, care a suferit împreună cu fra- între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, Clapo, Clapa,. Clipa, Clăpâneasa, Numele celor ce au pătimit împreu-
tele s-uu, Sf Eutropiu şi cu Sft Vasi- mergea împreună cu ei... Şi El le-a G/zPc7. Nume de familie înregistrate n3a, cH Sf Mc. Codrat ş5""+. Anecton,
/z.ic, nepot al Sf. Teodor Tiron. Toţi zis: Ce sunt cuvintele acestea pe ca~ a;stăîrz:r. Clapa, Clapan, Clapon, Clap- Ciprian, Cr&scent, Dionisie şi Pavel,
erau ostaşi în aceeaşi oaste cu Sf. Te- re le schimbaţi între voi mergând? şanţ Clăpuci, Clepa, Clepce, Clep- fiind ucişi în ziua de \10 martie, z,i în
odor şi, fiind descoperiţi că sunt creş- Iar ei s-au oprit şi erau trişti. Şi răs- cea, Cleps, Clepsi, Clepş, Clepşa. care sunt pomeniţi de Biserica Orien-
tini, au fost prinşi Şi obligaţi de împă- punzând uml, cu numele Cleopa, I-a tală; b) S/ 4posfo/ Coc7rc}ţ, episcop
CLEoi]ATFLA, prenume femi-
ratul Maximian să se lepede de cre- zis: Oare numai Tu singur eşti stră- al Atenei. A trăit în Atena în timpul
nin, răspândit prin celebritatea regi-
dinţa în Hristos şi să aducă jertfe la in în lerusalim şi nu ştii cele ce s-au împăratului Traian, dar a suferit mar-
nei Egiptului. Este un cognomen no-
templu. Acuzat de a fi doborât statu- întâmplat în el zilele acestea?" (T.;i+ tiriul în timpul împăratului Adrian.
bil grecesc, atestat sub domnia lui Fi-
ia zeiţei Artemis prin rugăciune, este ca 24, 13-15, 17-18). a) S/ C/eopc} A fost unul dintre propovăduitorii
lip 1 al Macedoniei ca nume al soţiei
condamnat la moarte. Se toamă peste era unul dintre cei doi călători spre Evc77egĂe/!.ez., după învăţătura priniită
lui şi este format după varianta de
el smoală incandescentă, dar rămâne Emaus, orăşelul din Galileea situat de la Apostoli, fiind şi un învăţat în
masculin K/eopdfros. Numele este
nevătămat, ceea ce 1-a uimit pe împă- nu departe de lerusalim, unde se du- domeniul arheologiei. , Este hirotonit
alcătuit din două cuvinte de sine stă-
rat, apoi îl crucifică, împreună cu.fra- ceau după Răstignirea şi Învierea lui ca episcop al Atenei, umându:i lui
tătoare, k/eos tradus adesea prin „glo-
tele său, sfârşind la 3 martie, iar yc}sz.- lisus Hristos, înviere despre care ei Publius, şi el martirizat sub împăratul
rie" şi pcz/ros „tată".
/z.sc trece la Domnul,. prin decapitare, nu aflaseră şi nici nu se aşteptau ca Adrian, în 125. Sf` Codrat s-a. bucu-
JPsZ.#C"C7`rexistă`semn.aiat`nume-
după ce a mai rămas în închisoare o ea să sejbetreacă. JNumele este fl.ec- rat de la început de admiraţia nu nu-
le Cc/v. C/eopcz/rc!, cinstită împreună
vreme. Sunt pomeniţi toţi trei de Bi- vent în relatările celor patm evan- mai a creştinilor, ci şi a ,idolatrilor sau
c" Sţ Mc. Thr v . VŢir .
serica Răsăriteană la 3 martie. ghelişti. După Tradiţie, se ştie că S/ a ateilor~, datorită spiritului său, a cu-
În onomastica românească este
Interesant este faptul că'numele C/eopcJ face parte din cei şaptezeci de noştinţelor sale\ de mare întindere, a
cunoscut abia în sec. al XIX-1ea şi s-a
a supravieţuit în onomastica româ- Apostoli şi este pomenit de Biserica pietăţii şi a zelului manifestat în pre-
răspândit rie cale cultă. Prescurtat:
nească, fiind înregistrat ca nume de Orientală la 30 octombrie şi 1? 4 ia- dicarea EvcrJţgĂG/z.ez.. Cum împăratul
Cleo, Cleuţa şî forrna co"pus~a Cleo-
"Nîrrie., t;n Preacuviosul arhimandrit Adrian era foarte interesat de miste-
familie : C/eo73!.c. rc, (DOR).
C/eopcr, unul dintre marii monahi ai rele eleusine, venea foarte des la Ate-
CLEOPA, prenum\e răspândit Mănăstirii Sihăstria şi al altor aşeză- CLEUŢA v. Cleopatra na şi, pe măsură ce se iniţi@, era tot
mai mult în lumea monahală. La ba- minte monahale din Moldova. Mare- mai cucerit de Eleusis şi ura doctri-
CLIMENT v. Clement
za acestuia stă un prenume grecesc,. 1e duhovnic s-a implicat în învăţătura na creştină. Astfel episcopul Codrat
Kka)7[otc (Kle6pas), fomă prescur- duhovnicească, profimdă şi sistema- CODRAT, prenume c.e s-a impus îi cade victimă, căci fără să prevadă
tată din K^8o7tcwpos (Kleopâtros), tică, atât de necesară creştinilor, ră- în onomastica creştină prin prezenţa efectul pe care îl va avea asupra îm-
prenume form;t după modelul ono- maşi „orfani" în perioada de restriş- sa în Sz.72cz7fc7r. Menţionăm că în Sz.7?c7- păratului, compune o apologie a r6-
masticii arhaice greceşti, din K^€o te a unei jumătăţi de veac de educaţie xarul grecesc este ^m florm& Condrat. ligiei creştine, pe care i-a prezentat-'o
(Kleo) + 7[cwpos (pâtros) „Cleo (mu- atee. Pentm datele biografice şi învă- La baza numelui stă un prenume gre- imediat după ce a fost ales episcop.
za, gloria) tatălui", iar în foma in- ţăturile dogmatice şi liturgice a se vei cesc, Kospcwos (Kodrâtos), din lat. Lucrarea de mare valoare teologi-
versă, IbTpo + ic^;Tioc (Patrocleos). dea seria de scrieri a Cuv. ieromonah g#crc7rc!fwS „pătrat". Numele este că, cu argumente deosebit de puter-

116
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
C C
nice, a stâmit mânia lui Adrian, ca- interesante şi contradictorii. Lexi- numele grecesc Kovcw '(K6non) ca- care a biruit toată lupta sa interioară.
re dispune ca episcopul Codrat să fie conul grecesc atestă numele Kospoc re, după opinia noastră, ar putea fi le- A adomit cu pace la 19 februarie, zi
ucis cu pietre şi aruncat în foc, în ju- (C6dros) ca un nume din mitologia gat de i(cwa)v-ovct€ (kan6n-6nas) „re- de pomenire a S/ C#v. Co77o7? în Bi-
rul anului 126.i Prăznuirea sa în Bise- veche ce-1 desemna pe basileus, apă- gulă", „nomă". Mai există însă o in- serica Orientală; b) S/ A4c. Co7zon
rica Orientală se face la 21 septem- rătorul sau salvatorul cetăţii Atena. terpretare. La baza acestui prenume dj.# J§cre/rcr, originar din satul Bidani,
brie. De menţionat că numele apare Etimologia temenului coc7r#, în lim- se află un verb grecesc, i(ovvo) sau fiul 1ui Nestor şi al Nadei, este cunos-
în unele Sj.#c"ore scris în forma 0%c!- ba română, a fost stabilită în dicţio- Kovvsa) (conneo) „a cunoaşte", for- cut ca un mare făcător de minuni. A
drat; c) 'Sf Mc. Codraf eţţhe df3ceiri+ nare ca provenind din latina vulgară mă folosită pe lângă cea obişnuită, trăit în vremea predicării Evc]#gĂe/!.ej.
tat împreună cu S/ 4cc}cĂz.e (scris şi quodrum, quadrum < +st. quadratus. yva)pl€co (gnorizo) „a cunoaşte", „a de către Sf. Apostoli. Este descope-
4cczcz.%) şi S/ Sfrcz/o#z.c. Pomenirea Este greu să acceptăm evoluţia de la şti". Forma prenumelui Co7ţo7? este rit de guvematorul lsaurei, Magnus,
lor se face la 4 martie; d) S/ Mc. Co- subst. coc7r# „pădue" 1a prenume. un abstract verbal pe care 1-am tra- care îl va pedepsi pentru mărturisirea
c7rcr/ v. Alexandru. Relaţia între numele grecesc C6c7ros duce prin „cel ce ştie", ,„cunoscăto- credinţei lui în lisus Hristos, dar mai
În onomastica -românească prenu- şi prenumele românesc ţine de o in- rul". Acest prenume este cunoscut ales pentm minunile pe care le săvâr-
mele este înregistrat în foarte mul- vestigaţie a culturii arhaice, ce-şi în onomastica creştină şi a fost folo- şea şi pentru simpatia mulţimilor, a
aşteaptă cercetătorii. În epoca mo- sit de creştini datorită prezenţei lui în oamenilor satului care l-au izgonit pe
te vari:Îir[+e.. Condrat, Condre, Con-
demă, prin analogie, Coc7r# devenit Martirologii.. aDiţ) Sf t Cuv. Conon, ori Magnus, punându-l pe fiigă. Sf. Co-
drea, Condra, Condrean, Condriţă,
sHbst&ntiv, caL pădure, dumbravă, es- ginar din Cilicia, din ffagedă pruncie non este prins şi, după bătăile primi-
Condroae, Candrea; Condrea, Cu~
dre, Cudrea, Cudrescul, Cudreşti te preluat ca prenume şi nume de fa- a intrat ca monah în sihăstrie, o mă- te, a mai trăit doar doi ani, apoi şi-a
milie. Acestea nu sunt însă argumen- năstire în apropierea lordanului, cu dat duhul în mâinile Mântuitorului, la
(topori"), Cădrea, Contra, Con-
te suficiente în ceea ce priveşte eti- numele Pentucla, unde curând a fost 5 martie, zi de pomenire a Sfântului
ţrciş, 'Co#c7reczJc#. Ca nume de familie
mologia prenumelui Coc7r#, Codr#/. hirotonit ca preot. Fiind un monah în- în Biserica Orientală; c) S/ A4lc. Co-
îmegistrat astăzi: Coc7rczş, Coc7rcr4
Atestările prenumelui Coc7r#, Coc7r#/ duhovnicit, cu multă evlavie şi sme- #o#, supranumit GrăcJz.7ţcrr%/, origi-
Cbdrd, Codrea, Condopol, Condor,
sunt numeroase în onomastica româ- renie, este ales de episcopul Petru al nar din Nazaretul Galileii, a trăit în
Condorachi, Condorăţeanu, Con-
nească veche şi actuală: Coc7r%, Co- lerusalimului ca să aibă grijă de bo- timpul împăratului Decius. Îşi culti-
doroţednu, Condorupis, Condorus,
dre, C.odrea, Codrescu, Codreşti, te2"l tuturor celor ce veneau acolo, va grădina sa din Camenq, în Pamfi-
Condoş, Condovas, Condovici, Con-
Codreanu, Codreana, Codreniţa, copii, bărbaţi şi femei. I-a botezat lia, când a fost convocat de serviciul
drache, Condrachi, Condraschi, Con-
drat, Condratcu, Condratenco, Con- Codrica, Codricel, Codreş, Codrean, pe mulţi, dar fiind mereu ispitit, mai public al guvematorului. Contrariat,
Codrear", Codreţ, Codrin, Codri- ales când avea de-a face cu tinere flu- el răspunde că este creştin şi va face
dratov, Condrea, Condream, Con-
nescu, Codrişan, Codruşan. Nu"e moase, a dorit să fiJgă în pustie şi să numai ceea ce este confom cu prin-
drei, Condret, Condriuc, Condrovici,
de familie atestate astăzi: Coc7rciş, nu mai boteze. De câte ori îşi punea cipiile vieţii creştine. Auzind acestea,
Condru, Condruc, Condruş, Con-
Codre, Codrea, Codrecm, Codreanu, în gând să fi]gă de la această slujire, guvematorul porunceşte să i să bată
d"ţ, Condruţă, Condruţi, Condruz,
Codrescu, Codreş, Codreşanu, Co- de fiecare dată era întâmpinat de Sf. cuie în picioare şi să fie silit să alerge
Condu, Conduc, Conducosta, Con-
dreşi, Codreşin, Codrianu, Codrici, Ioan Botezătorul care nu-i îngăduia în faţa căruţei lui, trasă de cei mai pu-
ducostea, Condulescu, Conduleţ,
Codrişan, Codru, Codrun, Codruţ. să părăsească locul, rămânând în si- temici cai. Sfântul cade în genunchi,
Condulov, Condurache, Condura-
hăstrie. Sf. Ioan Botezătorul îl îmbăr- vlăguit, şi se roagă lui Dumnezeu,
chi, Conduraru, Condurat, Condura~ COMOD v. Ipolit băta spunându-i : ,Jtcrz7cJă, Z7ăzra7ţz{/e, Care îi ia sufletul. Aceasta s-a întâm-
tu, Condurăţeanu, Condurescu, Con-
duri, Conduris, Condurăteanu, Con- CONDRAT v. Codrat şi te vei uşura de război!", da;r arii plat în ziua de 5 martie, zi de pomeni-
treceau şi lupta nu era mai uşoară. re a lui în Biserica Orientală.
duruţă, Conduvaş.
CONON, prenume ce a rămas o Plecând într-una din zile, este întâm- În onomastica creştină româ-
CODRU, un prenume răspândit vreme în sfera onomasticii monahale pinat din nou de Sf. Ioan Botezătorul nească, prenumele este atestat în lu-
în onomastica românească, ce a stâr- şi ecleziale, apoi a dispărut. La baza care îi ascultă plângerea şi îl pecetlu- mea monahală, Cono#, şi în cea laioă,
nit o mulţime de teorii etimologice, prenumelui stă, după unii cercetători, ieşte cu semnul Sf. Cruci, semn prin Co7zo7t şi Co7Îo7!ov, devenit toponim.

118
DICŢI ONAR ONOMASTIC CRE ŞTIN

C
AURELIA B ĂLAN-M IHAILOVICI C
dpminicus, dominica, deNeriLăzL zi de majr, t;ţ) Sfi Mc. Constanti:n Vodă şi
Nume de familie înregistrate astăzi: pect pentru creştini şi se ruga şi 61
o-dihnă. Zece ani mai târziu, în anul ceipatru ft ai săi.. Constantin, Şte-
Conn, Cormert, Conofi Cononenco, Dumnezeului acestora, implorând
ajutorul de care avea nevoie într-uh 324, în urma bătăliei de la Adriano- ftn, Radu, Matei şi sfttnicul lanache.
Cononov, Cononovici, Conopan, Co-
pol, devine singurul împărat al Ori- Sf. Constantin Vodă s-a născut la 15
nopărla, Conopărlă, Conovalov, Co- război, ce se arăta a fi între forţe ine-
entului şi Occidentului şi este preo- august, în anul 1654, şi a fost instruit
novaru, Conovici. gale; În timpul rugăciunii, ziua, la
cupat de unitatea Bisericii .1ui lisus şi. educat după cerinţele marii boie-
amiază, a văzut pe cer o cruce lumi-
CONSTANTIN, CONSTANTI- Hristos. D.e numele:=Lsău estş legată rimi a Ţării' Româneşti. Curând a
noasă pe care scria cu stele mici cu-
NA, un! prenume fQarte ,răspândit, capitala creştinismului răsăritean, ajuns uff.eru.dit'îh pri'vi'nţa.. art€lor, ar-
vLnte\€...`,|n hoc signo vinces", „în
deşi este atestat târziu în bnomastica Constantinopol, nume dat vechiului hitecturii şi filologiei, cunoscând lim-
acest semn vei învinge". După Tradi-
creştină, în sec. al IV-lea, prin nume- oraş Bizantium de pe malurile Bosfo- bile latină, greacă şi slavonă. S-a că-
ţie, se spune că Însuşi lisus Hristos i
le marelui împărat Co7?s'/c77?fz.7Î, înte- rului, devenit sub Constantin cel Ma- sătorit cu prinţesa Maria. Au avut 1 1
S-a arătat în vis şi l-a sfatuit pe Con-
meietorul capitalei lmperiului Bizan- re capitala lmperiului Roman. Nume- copii, patm băieţi şi şapte fete, după
stantin să pună semnul Sfintei Cruci
tin, Constantinopol sau cea de-a doua 1e împăratului tuturor creştinilor este Sfânta Tradiţie a Ortodoxiei româ-
pe steagurile de luptă şi semnul Hris-
Romă. Provenit dintr-un vechi cog- legat şi de primul Sinod de la Niceea, neşti. Ajuns domn al Ţării Româ-
monului. Victoria împotriva lui Ma-
"o"en rorrrîlrL, Constans , Constantis , din anul 325, la care se va condamna neşti, într-o perioadă frământată a is-
xenţiu, obţinută sub zidurile Romei,
este un prenume ce avea forme şi în definitiv arianismul. Cu împăratul toriei în Balcani, Constantin Brânco-
la Podul Milvius, în 312, va decide
inscripţiile din Dacia. Foma mai no- Constantin cel Mare î"cepe pra,ctic veanu a căutat să aibă relaţii cu toţi
definitiv eliberarea creştinismului de
uă, Co73s/cz#/z.c4s, din Co#sfc7#f + suf.
lmperiul Bizantin, caracterizat prin vecinii şi să evite conflictele. În acest
sub teroarea autocraţiei romane. Ca
-z.#§, este un derivat adjectival, care reforme sociaie, bazâte pe principiiie climat favorabil a fost un adevărat
mulţumire adusă lui Dumnezeu, prin
religiei creştine: subvenţii pentru Mecena al culturii şi artelor româ-
are la bază un alt adj. co#s/czr3s, co72- lisus Hristos, Fericitul împărat Con-
întreţinerea clerului, abolirea pedep- neşti. Titlul de Mecena era recunos-
sfci#J!.s cu sensul „ferm", „putemic", stantin a promulgat la Milano, în anul
s6lor corporale cumplite (răstignirea, cut chiar în perioada vieţii lui, fiind
„constant". Prenumele s-a impus în 3 13 , o 1ege prin care se interzicea pri-
lapidarea, stigmatizarea ş. a.), prote- menţionat într-o prefaţă la o E73cz.c/o-
onomastica creştină prin influenţa pe gonirea creştinilor şi se declara creş-
care a avut-o împăratul devenit Sfant: tinismul religie oficială, alături de ce- jarea minorilor orfani şi a văduvelor pecJz.e; în limba greacă, finanţată de
prin introducerea unei legislaţii care domnitor, E72cz.c/opec7z.e ce a apărut la
ţL) Sf Constantin cel Mare, Flavius lelalte. Actul este cunoscut sub nu-
să-i favorizeze pe cei aflaţi în mari Veneţia în anul 1712. Constantin
Valerius Constantinus , cel ca;re a uri- mele „Edictul s\au Decretul de la
nevoi. Biserica creştină se întăreşte şi Brâncoveanu a fost un domn luminat
ficat lmperiul Roman şi a declarat Milan". Cu toate aceste vădite gesturi
cunoaşte o înflorire care va fi desă- şi profimd religios, caracteristici evi-
creştinismul religie de stat. Originar de bunăvoinţă şi înţelegere a noii cre-
vârşită de împăratul Justinian, cel ca- denţiate prin ctitorirea a numeroase
din Naissus (azi, Niş în Serbia), fiu al dinţe, împăratul îşi păstrează titlul de
re va protej a numeroasele biserici cti- locaşuri de cult, biserici şi mănăstiri,
împăratului Constanţiu Clorus şi al "zire Fireot, Pontiftx Maximus, pe;r+
torite de Constantin şi mama sa, Ele- tipografii în care au văzut lumina ti-
împărătesei Elena, a avut coregenţi la tru raţiunea de a nu-şi atrage duşmă-
na. Acestea sunt construite pe toată parului zeci de cărţi româneşti, crăs-
domnie, în partea occidentală a lm- nia idolatrilor şi pentm a fi în deplină
suprafaţa lmperiului, începând cu le- pândite în toate zonele locuite de ro-
periului, la Roma, pe Maximian şi pe curioaştere a acţiunii lor. După opinia
rusalimul, în care va fi constmită Bi- mâni, chiar dacă aceştia se aflau, po-
fiul acestuia, Maxenţiu. După moar- multor exegeţi, acesta, alături de tea-
seri+ca, Sftântului Mormânt şi a Î"ie- litic, sub alte stăpâniri, Banatul
tea tatălui său, Constanţiu, Constan- ma păcatelor capitale, ar fi motivul
rii, B±ser±ca, Naşterii Domnului din sârbesc şi Transilvania. Amintim
tin este numit conducător al întinse- major de amânare a botezului. Fă-
Bethleem, continuând cu Roma, An- doar câteva cărţi tipărite sub finan-
lor ţinuturi ce cuprindeau Galia, Spa- când apropierea între Soarele necu-
tiohia, Nicomidia etc. Biserica creşti- ţarea visteriei domneşti: A4ăr/#rz.sz.rec}
nia şi Britania. La Roma, după cerit, zeitatea supremă, şi Dumnezeul
nă, Orientală şi Occidentală, îl prăz- Orfoc7oj*ă, o carte a lui Petm Movilă,
moartea lui Maximian a fost numit fi- creştinilor, în anul 321 Constantin în-
nuieşte pe cel întocmai cu Apostolii, apărută în româneşte la 1691 ;. cele 12
ul acestuia, Maxenţiu, care i-a decla- locuieşte Dz.es So/z.§, „Ziua Soarelui",
Constantin, şi pe mama sa, Elena, volume din Mz.7tez.e/e ce cuprind Tipi-
rat, război lui Constantin. Acesta, deşi c" Ziua Învierii Domnului, rn"+tizL
prin oficierea Sfintei Liturghii la 21 cul, Paremiile, Sinaxarul, apărute în
nu era botezat,.avea un deosebit res- Ziua Domnului, Chiriachi s,Î" Dies

120
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C C
L698., Evangheliar greco-român, le-au pescuit trupurile din mare şi Costinaş, Costina, Costinca, Costi- /!.cz s-a dezvoltat dintr-un substantiv
1693, sub tipamiţa lui Antim lvirea- le-au îngropat în mănăstirea greceas- nescu, Costineşti, Costaş; Codin, Comun, CO#S/C}7?/Z.Cr, -Oe „Statomicie",
r"l ş± un Liturghier greco-arab, ^irL că din insula Halki. Doamna Maria, Codina, Codinică, Codică, Dică, Di- .,constanţă:'. În Antichitate, respec-
1701, precum şi un Cec}s/oi; gre- fiicele, ginerii şi nepoţii au fost în- c%. Fiind un prenume foarte vechi şi tiv în lmperiul Roman, existau patm
co-crrcrz}, cerut de patriarhul Atanasie chişi într-o cetate din Asia Mică, de ffecvent utilizat şi la foma feminină, ofaşe cu acest nume.
Dabas al Antiohiei. Cu cât râvna unde au fost eliberaţi după doi ani. În Co7Îs'}cr7!c7z.r!c7, derivatele hipocoristi- În onomastica românească numele
domnitorului era mai mare, cu atât anul 1720, Maria doamna a reuşit, în ce sunt foarte numeroase, fomate din este des întâlnit, fiind âpropiat \de
duşmanii săi personali, cât şi cei ai taină, să aducă rămăşiţele pământeşti cele două părţi ale numelui, detaşate Co#§fcr##7t deoarece este simţit ca un
Ţării Româneşti, au ţesut o intrigă pe ale domnitorului în ţară, pe care le-a nemotivat în Co5'/t7 şi partea finală a derivat al acestui prenurie cu valoăr;
lângă Înalta Poartă care 1-a acuzat de îngropat ^m Biserica S/ G%eorgĂe ce/ numelui, -c7j.#. Astfel avem fome oa: teoforică. Fomiele înregistrate sunt:
infidelitate şi l-a adus cu familia şi No#, una dintre ctitoriile sale din Bu- Costea, Costel, Costică, Tică, Costă~ Constanţa, Co:tanţa, Tanţa, Tdnţi,
averile sale la Constantinopol. În cueşti. Biserica noastră îl pomeneşte chel, Costache, Coca, Cocuţa ehR. sti Tăhţica, Ţica, Costăncioard, Cos-
martie 1714, în Săptămâna Patimilor, pe voievodnl Constantin Brâncovea- din partea finală întâlnim fome hi- /ă#/orz.G/ (fomă de .masculin), Sfcrn#-
au fost toţi aruncaţi în temuta temniţă 7c#, împreună cu cei patru fii ai săi, pocorlsrîce cai.. Dinu, Dina, Dincă, ccr. Ca nume de fami'lie, up loc abarte
cu şapte tumuri, din care li s-a promis Constantin, Ştefian, Radu ţi Matei, Dinca, Dincea, Dinciul, Dincescu, îl ocupă numele Co73sj4#c7c!, ,Co#s/a#-
eliberarea în schimbul trecerii lor la alături de slujitorul său, sfetnicul Jcz- Dinescu, Dincu, Dincul, Dincules- dacatos, Constdhdache, Constcm-
religia islamică, soluţie de neacceptat #c}cĂe, 1a 16 august; c) S/ A4c. Co#- cu, Dinculoiu, Diriică, Dinicu, Dini- dachi, Constandes , Constandeş , Con-
pentru un bun creştin, aşa cum a fost stantinv.V7rs. ţa, Diniţă, Dinoci, Dinoiu, Dinuţ, Di- stantzo, Constanţa, Constahţiu, Con-
Constantin Brâncoveanu. La 15 au- În onomastica românească nu s-a nuţă, Dinulescu, Dimlică, Dinuliu,. stănceanu, Constănţeanu.
gust, ziua marelui praznic al 4c7or77ez.- răspândit foma latină, ci cea gre- Diţu, Diţa, Dineaţă, Tin, Tina, Tiiti-
rii Maicii Domnului, cand ur fi ^"p+i- cească, Ko)voTcmwo€ (Konstânti- ca, Tinică, Tinaşco, Tincă ehc.., Cus- COPRIE v. Cuprie
nit 60 de ani, are loc cea mai cuplită nos), cu fonetismul grupului nt > d, tandini, Standin, Tandîn, i Tand, (v.
CORES, prenume străvechi cu
tragedie a unei familii domnitoare pe care îl găsim atestat încă din sec. Tanda şi Manda), Costa OrrL compn+
rin echivalent în ebraică, Core, ates-
europene. Redăm nota secretarului al XIV-lea, şi chiar cu fome hipo- se, Costa-Petre), Cota, Cotcm, Cotă.
tzst c& riurne ^+n Vechiul Testament.
său pentm limbile apusene, Anton coristice de tipul: Cosfe/ (cca 1400), nic, Cotela, Cotelin, Cotin, Cotinici,
Maria del Chiaro din Florenţa, care Coz.e (1492), Coz.ccr (1424), Co77- Cotenciu, Cotean, Cotenescu,. (ft+ie-
.Fiii lui Hebron sunt: Core, Tapuah,
jzecĂem ş!. Şemc7 " (1 Paralipomena 2,
reţinuse ultimul îndemn al tatălui sfc7J?dz.72 (1412), Cos/ecz (1389), Cos'- ră sîrbă) Cocecr, Co/cz, Co73ecz, Coz.e,
adresat copiilor săi: „ Cop!.z.z. 7#ez., flfz. fz.77ccz (1469); ^m Moldova, în tihpul 43); în Sep/#c}gj7!Jcr numele este redat
Coica (sec. ail XV-lea), Coia, Colan,.
întocmai. Grecescul Kop€crns (Kor6-
cu curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lui` Ştefan cel Mare, Cos'ţcrcĂz., Cos'- nume de familie înregistrate astăzi:
ses) „cap cu chelie" este o fomă care
lumea aceasta,. să ne mântuim cel te, Costin, Costea, Constantinaţă, Constandin, Constandinescu, Di-
Constantineaţă, Constantinaş, Con- poate fi apropiată fonetic şi semantic
puţin sufletul, spălându-ne păcatele nescu, Constandinidis, Constandis,
de ebraicul Core.
în sângele nostru!" (Sf : daco-rom„ p. stantinache, Constantinciu, Consr- Constandoiu, Constandu, Costanin,
În onomastica românească prenu-
139). Mai întâi a fost decapitat sfetni- tandinciu; Constandin, Constandi- Constaninescu, Constahte, Constan- mele este atestat ^m limba veche, în sec.
cul său, Jcz#czc%e 7Ţăcăresc#, apoi au na, Constandiniţa, Tandin; Costan, tin, Constantiniam, Constantinide, al XV-1ea şi al XVI-1ea: Cores, logofăt
fost tăiate capetele fiilor săi, Co7!- Costana, Costa, Costă, Costdc, Co- Constantinides, Constantinidi, Con-
(158|), CoresJ. diacul 1525 şi ,Coresu.,
stantin, Ştef ian, Radu sti Matei, ^Ţr+ fîTţzL stacea, Costăcan, Costache, Costă- stantinidis , Constantiniu, Constanti- diaconul, Corejz., Cores'z`e, Corczsz.c}.,
părintelui ,lor şi, la sfârşit, a fost luat chiţă, Stăchiţă, Tăchiţă, Costăchel, nofi ' Constantihoiu, Constantinov,
cu paloşul capul lui Constantin Brân- Costăchescu, Costariu, Costaş, Cos- Constantinovici. CORINA,|prenume feminin întâl-
coveanu. Capetele lor au fost purtate taşcu, Costaşco, Coste, Costea, Cos- nit în creaţia lui Ovidiu şi interpretat
de turci în vârful suliţelor, prin tot ti, Costian, Costiescu, Costiul, Cos- CONSTANŢA, prenume feminin de specialişti ca fiind o creaţie litera-
Constantinopolul, iar trupurile le-au tin, Costici, Costicea, Costilă, Costi- frecvent în lumea bizantină, preluat ră. Totuşi numele se poate explica de
fost aruncate în Bosfor. Nişte creştini şel, Costişor, Costiţa, Costuc, Costul, din latină, unde prenumele Co7z§fc77?- la atestar6a luii`în foma simplă a pri-
AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMA STIC CREŞTIN
C C
•trîndu-se ca nume de familie sau to-
mei părţi Kore, identificată cu Pe7iSe- la anul 485 î.Hr. În privinţa semnifi- ne, s-a săvârşit după multe umilinţe
/onczînmitologiagreacă.Cuvântulnu caţiei numelui, amintim subst. cor- porime, cu" eir fi Corneşti, Corneni. şi suferinţe la 18 aprilie, zi de pome-
este o creaţie artificială, ci este un nu- #%m „com" din care sLau fomat două Nume de familie înregistrate astăzi: nire a Sfântului în Biserica Orienta-
me comun care în gr. KopTi (k6re) ar? nume: Cor7z#/%s „cu coarne" şi Cor~ Corn, Cornac, Cornaci, Cornaciu, 1ă; b) S/ Cos'mcr, episcop de Maiu-
înţelesul de „fată", „fecioară". Corz.- 73e/z.#s „cel care aparţine comului". Cornara, Cornateanu, Cornăcel, ma, supranumit 4gz.opo/z.fc//, este au-
#cz pare a fi un derivat diminutival de Această apartenenţă se explică prin Cornăciu, Cornăşanu, Cornăţeanu, tor al unor cântări bisericeşti, alături
la
` kore + suf. -z.7mc!românească,
În -onomast`icqL „fetiţă". Corz.= valoarea simbolică a comului de taur Cornea, Corneagă, Corneanu, Cor- de fratele său prin adopţiune, S/ Joc}73
J
sau berbec, „comul abundenţei", ini- neci, Corneciu, Corneev, Cornei, Dc}mc}s'cĂz.#. Familia Damaschinilor
#cr este un prenume frecvent în me- ţialexprimatprinbogăţiatumelorde Cornel, Corneliac, Cornell, Corne- era foarte bogată, şi tatăl lor, care era
diul intelectual. Prin analogia fQrmă- animale,ceeacedădeaforţaşiputerea schi, Cornescu, Cornet, Cornetti, moştenitorul bunicului, deţinea, ca şi
rii numelui cu sufixul -z.7?, se fbloseşte ec\onomică şi politică ă unei familii. Corneţeanu, Cornianu, Corrici, acesta, flincţii administrative dintre
şi o fomă de masculin, CoJ'z.#, `4upă Înonomasticacreştinăprenumelepă- Cornicioiu, Corniciuc, Corrtienco, cele mai înalte la curtea califilor, cei
Codz.79, fenorien` specific pentru capa- trunde prin textul Nocf% .re§fcrme7Î/. Corniencu, Cornif i Cornigeanu, Cor- care în 635 supuseseră Siria şi cuce-
citatea de adaptare a limbii române lâ În versiunea greacă prenumele are nila, Comilă, Cornilescu, Cornileş- riseră Damascul. Sf. Cosma şi fratele
brice 'situaţi.e nou creată, ca în` cazul chi, Cornistu, Cornişteanu, Corniţă,
foma Kopvri^ios (Kom6lios). Osta- său au făcut studii teologice, au fost
foimei hipocoristice Corz.77e/. 'Nume
ş"l, ror"a:n Cornelie, sutaşul sziu cen- Corniţescu, Corniza, Cornoc, Corno- hirotoniţi ca preoţi şi au ajuns la Con-
de familie astăzi: Corz.72, Corz.#c7.\ -
`CORI0LAN-, vşchi nume ro- /c/rz.o7?#/, din cohorta ltalica, este pre- iu, Cornosov, Cornovac. stantinopol, de unde au plecat la Mă-
zentat astfel: ,Jc}r f73 Cezc!reec} erci c/72 năstirea Sf. Sava, nu departe de leru-
CORNILIE v. Corneliu
man-, cu o explicaţie interesantă. Este bărbat cu numele Corneliu, sutaş din salim. Amândoi s-au aflat în fiuntea
cel de-al treilea nume al unui general coh;rta ce se chema. Italica, cucer- CORONAT v. Leuchie celor ce militau pentru cultul icoane-
ro"Hn, Cnaeus Marcius+ Coriolams , nic şi temător de Dumnezeu, cu toată lor. S/ Cos77Îcr, episcopul, este pome-
sec. al V-lea î.Hr., cuceritorul cetă- casa lui, care f ăacea multe milostenii u COSMA, prenume care este puţin nit de Biserica Răsăriteană la 12 oc-
ţii Corj.o/z.s, la care' s-a adăugat suf. poporului şi-ntotdeauna se ruga lui reprezentat în onomastica contempo- to"br.re., c) Sf t Mc. Cosma din Roma,
-cz7?i#, însemnând „cel care apa#ine Dc/77€72eze# " (Fapte 10,1-2). Primind rană. Fomele prezente în latină sunt împreună cu ftatele său Dc7mJ.cJ#, sunt
cetăţii Coriolis". harul Duhului Sfant prin intervenţia provenite din grecescul KooHoic, doi mari vindecători care cereau în
În onomastică românească este Sf. Apoştol Petru care ajunsese în ca- KooLL", KooHo€ (K6smas, K6smia, schimbul vindecării mărturisirea lui
un numeJ fi.ecvent în Tr`ansilvania în sa sa, toţi s-au botezat: ,J^# /z.mp ce K6smos), cu sensul împrumutat din lisus Hristos. Ei au trăit la Roma în
sec. ' ar XVIIILle'a şit al XIX|1ea, însă Petru încă grăia, cuvintele acestea, numele comun, i{ooLLoc (k6smos) timpul scurtei stăpâniri a împăratu-
astăzi este întâlnit'mai rar. Sunt nu- D;hulcelSflântS-apogorâtpestetoţi „ordine" şi „univers", dar şi „oma- lui Carin, pe când se umărea distru-
mer\oase derivate ale numelui, păstra- cei ce ascultau cuvântul" (Fa;p+e 10, ment", „podoabă". Frecvenţa nume- gerea 'învăţăturii creştine şi a creşti-
te ca nume de' familie: Corzcz., Corz.cj- 44). Despre Sf. Comelie se spune că lui s-a impus dintr-o perioadă veche, nilor. Sunt învinuiţi că practică vră-
că, Coriciu, Coricovac, Coriu, Cori- `L-a mărturisit pe lisus Hristos aseme- prin influenţa pe .care au avut-o mai jitoria (m.iracolele vindecărilor) şi că
van, qorici. nea Apostolilor şi a ajuns episcop în mulţi Sfinţi Mucenici cu acest nu- nimicesc credinţa romanilor prin pro-
Cezareea Palestinei. Biserica Orienr me: a) S/ Ă4c: . Cosmc}, monah evlavi- povăduirea la închinare şi preamări-
CORNELIE ,v. Corneliu
tală îl pomeiŢeşte la 13 septembrie. os, care pentm meritele sale duhovni- re a „Celui răstignit", fapt pentru care
CORNELIU, CORNELIA şi Ceea ce este hotărâtor pentm ve- ceşti ajunge să fie hirotonit episcop al au fost ucişi cu pietre de însuşi dască-
varianta vech6, Cbr#eJz.e, sunt moşt6- chimea riumelui în onomastica româ- Calcedonului, într-o perioadă tulbu- lul lor întru arta tămăduirii, cel care
nitoarele vechilor nume ge-ntilice ro- nească esteL atestarea încă din sec. al re a izbucnirii crizei eretice a icono- a rămas păgân. Se pomenesc la 1 iu-
mane. Ginta CorJee'/z.cr este una dintre XVI-lea a fomelor prescurtate, Cor- clasmului. Din această pricină a avut lie şi sunt supranumiţi c7oc/orz./ărG c7e
cele mai cunoscute din Roma rustică. nea, Cornilă, Corneală, Corneliu, mult de suferit din partea împăraţi- arginţi., d) Sf i Mc. Cosma şi Damian,
Un'purtător al acestui nume este Ser- Cornel, Cornelia, Neli, Nela, fo:rme lor iconoclaşti. Surghiunit şi pedepsit doctori f ăară de arginţi v. DsimiLîi",
vius Cornelius Maluginensis , a;hestîrf , ce sunt astăzi fi.ecvente, primele păs- pentm a nu fi înlăturat sfintele icoa- e) S/ A41c. Cosmci v. Antim.

124
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C
AURELIA BĂLAN-MIHAILOWCI
C
Prenume foarte vechi în limba căreia la originea cuvântului Crăciun nire spiţei neamului". În limba româ- mă contrasă, Xptotooygvw (Hristu-
română, afimaţie argumentată prin Stă temenul lat. creczzz.o72e „naştere". nă veche nu este atestat acest sens de genna). După cum am văzut şi la alte
mulţimea fomelor atestate, începînd Din explicaţiile oferite de Christian „vlăstar" sau „fiu", dar există verbul nume, intrate prin \filieră greacă, din
cu sec. al XV-1ea, Cos'mczcĂe, O§7#c}- lonescu reţinem una care ne este uti- cr 7%oşz' „a scoate moşul", „a aduce pe cauza necunoaşterii de către vorbi-
che, Mache, Cosmai, Cosmaţu, Cos- 1ă în demersul 1ogic al demonstraţiei lume moştenitorul". Sensul figurat al tori a limbii, s-a produs deteriorarea
man, Cosmac, Cosmacon, Cosmea, pe care încercăm să o facem: ,f#/r-o termenului este cel de „întemeietor", formei iniţiale şi s-au creat fome ca
Cosmie, Cosmiţă, Cusmin, Cosmin,
* Christughina, Christuina, Cristu-
cronică din Novgorod din anul 1143 „c&p". Astfie\, ^Tn Vechiul Testament,
Cosmoiu, Cosrmţă, Cosmulescu, dai cuvâyitul în discuţie desemna solsti- moş#/ şi' moafc7 sunt Adam şi Eva, în-' in6a, *Christtina, *Crăstina, Crăşti-
şi toponimul Cos7#z.#, Co$7#e7Îz., Cos- ţiul de iarnă, chiar numele unei di- temeietorii neamului omenesc, sens na; Crăciuna, Crăciun, ţorrne din ce
^mtî+rit ^.n Biblia de la Bucureşti L688
meş/!.,. ®rin contaminare cu Dc7mz.cr#) i;!.73!.ÂĂ/j. cr z.er7zz.z." (MEO, p. 94), idee în ce mai îndepărtate de construcţia
Co§7#cr#c7z.#,. nu am reţinut variantele la care adăugăm singura precizare cu şi în Lefopz.§e/c// lui Grigore Ureche: iniţială. Teologul Dumitru Stăniloae
cu z.. Cozma, Cozman, Cozmea etc. privire la sursă, aparţinând lui N.A. „Am aflat cap şi începătură moşilor ui"gîâ:. .,Moş-ul Naşterii lui Hristos
Ca nume de familie înregistrate as- Constîmtimesou, .,personif tcat în f iol- de unde au izvorât în ţara" (DH:R, se- prin care se adewereşte încă o dată
tĂzir. Cosma, Cosmaciuc, Cosman, clor - Moş Crăciun" (DC)R, p. 36). rie nouă, s.v. 77toş). Anunţarea veni- de unde a venit creştinismul şi când,
Cosmanciuc, Cosmanescu, Cosma- Sintagma A4:oş Crăcz.#72 constituie rii lui Mesia, ca trimis al Tatălui, este în vremurile apostolice. Deci din do-
novici, Cosmatu, Cosmaţchi, Cosmă~ punctul central pe care se axează de- făcută de profeţii mesianici, cel mai uă cuvinte deosebite d rezultat o no-
nescu, Cosme, Cosmeanu, Cosmeci, monstraţia noastră. Cuvântul moş a clar fiind exprimată în lsaia: „0 A47ă- ţiuneunitară.NuesteundevauhMorş
Cosmei, Cosmelegea, Cosmeniuc, fost explicat multă vreme de specia- diţă va ieşi din tulpina lui lesei şi un Crăciun şi altundewa lisus Hristos"
Cosmescu, Cosmici, Cosmin, Cosmi- lişti ca derivat regresiv de la 77ţoczşă, Lăstar din rădăcinile lui va da; Şi Se (id., ib.). Din punct de vedere ling-
neanu, Cosmiţă, Cosmoiu, Cosmopol, făcându-se o trimitere cu confer la al- va odihni peste EI Duhul lui Dum~ vistic, cele două cerinţe ale unei eti-
Cosmovici, Cosmulescu> Cosmulete. banezul mosĂG. „vârstă" (DLR, serie nbzeu, duhul înţelepciunii şi al înţe- mologii corecte, evoluţia fonetică şi
nouă,1968, DEX,1975). Mai târziu legerii, dulml sfiatului şi al tăriei, du- cea a conţinutului semantic, se află
CHRISANT v. Hrisant
Grigore Brâncuşi consideră cuvântul hul cunoştinţei şi al`bunei credinţe" în deplină amonie. În plus, romani-
COVA v. Iacob moczşG un „cuvânt autohton" (yoccz- (Isaia 11,1-2). Prin acest sens al cu- tatea creştină expriină acest minu-
bularul autohton al limbii române, vântului 7#oş se clarifică şi sintagma nat eveniment prin menţinerea con-
COVU v. Iacob
1983). A recunoscut că este un „cu- A4loş Crăcz.##. Cel care Se întrupează oeptu+ui prlma,r aLI Naşterii Fiului lui
CRĂCIUN, un nume vechi ro- vânt autohton geto-dac" şi lingvis- este Întemeietorul creştinătăţii, aşa Dumnezeu.. f:i. Noăl, tl. Natale, sp.
mânesc, numele popular al sărbătorii tul Gheorghe Mihăilă (Dz.c/!.o#c}r cr/ cum Adam este cel prin care s-a cre- Ncz}z.i;z.c7c7d; noţiune care a fost expri-
Naşterii Domnului. Limbii Române vechi, sfarş."l sec. at urna:rita:*ea„ ,Hristos este Fiul unui mată şi în limba română prin prenu-
Ceea ce atrage atenţia la acest nu- al X-1ea, începutul sec. al XVI-lea, Tată f ăară început în sensul undi as- mele de origine latină, E7?cz/cr, cu va-
me este faptul că a cunoscut o dez- 1974). Nici unul dintre cei doi nu a cendent primordial" (D. Stăa,nlloa;e, rianteLe Enăscuţ, Enăscuţă v. Enaita.
voltare mai mare în direcţia numelor avut în vedere sensul primar al ter- Moş Crăciun, „moşul" Naşterii lui În noua structură românească a Sin-
de familie, a toponimiei şi a nume- menului prin care se explică sintagma fJrz.s/os, în „Lumea Creştină", 25 de- tagmei A4loş C7`ăcz.#7?, accentul ca-
lor de flori care se deschid în preajma A4oŞ CrGcz.zm În acest caz nu avem cembrie 1992). Dacă sensul lui moş de pe moş. Acesta este văzut ca un
Crăciunului, note semnificative pen- de-a face cu sensul „bătrân", atri- „începător", „întemeietor" a fost cla- continuator al lui Satum (1a romani),
tm vechimea lui în limbă. Lingviştii but al vârstei înaintate, ci cu un sens rificat, cel de-al doilea temen al sin- Cronos (la greci), Seb (1a fenicieni),
români şi cei străini s-au străduit şi se opus, acela de prim născut, „vlăstar", tagmei, Crăcz.e/Jţ, este sinonim cu sin- El (la popoarele semitice), Zalmo-
străduiesc şi astăzi să găsească cheia „mlădiţă" prin analogie „fiu", sensuri ta,g"zL Naşterea Domnului, redîţtiîL xis (Zeul-moş) 1a daci. Pericle Papa-
etimologiei, în afara evenimentului înregistrate în vgr. Hooxoc (m6shos) în limbajul liturgic cu sintagma gre- hagi, într-un studiu depre Cră6iun, a
şi Hoo%s" (mosheia), de aici mo- cească ysvTio€a)c tou XptoŢou (Ghe- propus o sintagmă latinească, CĂrz.s-
pe care,îl semnifică această vocabulă.
Ultima teorie, acceptată în mare mă- şz.e „proprietatea primului născut al n'eseos tou Hristou). În demotică /z./.e/.#7€z.z{7% /„Convorbiri literăre", nr.
sură de specialişti, este cea potrivit unei familii, care este lăsată moşte- (limba populară) era folosită o for- XXXVII, pP. 670-672), Pentru a ex-
AURELIA BĂLAN-MI HAILOVIcl
C DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C
plica forma de feminin, Crăcz.2{7Îcz, cu gleno-română, indică cu claritate că menire a Sfântului în Biserica Răsări- practicau cultul creştin după canoa-
oL mare fi.ecvenţă în limba populară, este un temen românesc, ce poate fi teană; c) S/ A4c. Cresce7!/ v. Codrat; nele bizantine sau greceşti. Ca nume
atât de mare, încât s-au creat nume- încadrat cronologic înainte de sec. al d) SJ: A4c. Cresce#J v. Modest. de persoanăa, Cristian, Cristiana surLt
roase legende în care apare un persoŢt VI-1ea şi preluat de toate limbile sla- atestate din sec. al XV-1ea, întâlnite
naj C/`ăc;.##cz, nume care are şi alte/ ve, după creştinarea. lor. CRINA v. Macrina astăzi cu foma hipocoristică Crz.sf}..
for"e, derlva,tQ, Crăciunoae, ,Crăciu- i Ca nume de persoană este înre- Tot fome hipocoristice stau la baza
CRISANT v. Hrisant
#eczşcz. Aceasta, potrivit unei legen- gistrat în anul 1452 ,şi 1500 în Ţara multor prenume, devenite nume de
de, este soţia lui Crăciun, păstorul şi Românească şi Moldova. Astăzi îl CRISANTA v. Hrisant familie: Că#S/ecr, Crăs/ecr, Ca^rsfecz,
stăpânul staulului, o femeie pricepută găsim mai ales ca nume de familie: Crâstea sti Cristea, Cristache, Hris-
şi inimoasă care L-a moşit pe lisus: Crăciun, Crăciuna, Crăciunaş, Cră- CRISCENT v. Crescent
tache, Ristache, Hristu, Risfiu; d"
„Soţialuicrăciunioprimeşteîntr-asr ciună, Crăciuneariu, Crăciunel, Cră- CRISOGON v. Hrisogon pă unii cercetători aceste variante ar
cunş şî` moşeşte Pe ]tsus, faptă Pentru ciunescu, Crăciunica, Crăciunică, prorve;ride\a,Cristofior,Hristofior.
care Crăciun îi taie mâinile, iar Fe- Crăciuniţă, Crăciunoiu. CRISOSTOM v. Ioan
cioara[ Maria îi lipeşte mâinile la loc. CRISTINA, prenume tot atât de
M}nunea îl corwerteşte pe Crăciun la CRESCENT, nume ce vine, în CRISTEA. v. Hristea frecvent ca şi cel analizat, Crz.sfz.c77e,
creş/z.#z.s'm " (Romulus Vulcănescu, mod sigur, de la cuvântul latinesc, fiind foarte răspândit în onomastica
CRISTELA v. Sabin
A4lz.fo/ogz.e romc^z^#G,1985, p. 330). În Cres'Ce7ţ/Z.CZ, -Cze „creştere" şi a pătruns europeană, atât în Est, cât şi în Vest.
concluzie, etnolQgul Romulus Vulcă- în onomastica creştină prin No%/ res- CRISTIAN, CRISTIANA, pre- Prenumele Crz.sfz.7ţc! reproduce un nu-
rLescu remîxrc-a;. „Crăciun este o f iăp- /czme73J, fiind atestat ca nume purtat nume frecvent întâlnit în onomasti- me de persoană latin, fomat para-
tură sacră, care simbQlizează prin de unul dintr6 cei şaptezeci de Apos- ca românească contemporană. Este o \el cu Christianus ş± Christiana, ,pre-
excelenţă tipul creator, '„. iar în ,mi- toli. â) S/ Cresce7!f este unul dintre fomă ce reproduce un nume de per- luate din gr. Xptcmowoc, Xptowct
tologia geto~dacă e posibil să fi f;ost Apostoli, care a predicat împreună cu sotm-a, Lutin, Christianus, Christiana, (Christiânos, Christina). După for-
reprezentat ', printr-un, strămoş , care Sf. Apostol Pavel şi care a fost numit un adjectiv derivat de la numele lui ma feminină s-a dezvoltat un mascu-
simboliza echilibrul elementelor în episcop al Corintului. El este amintit Jz.s#§ fJrz.sJos, în foma latină C%rj.s'- lin, C%rz.§/z.73#s, fiind derivate cu sufi-
stadiul,fiaceriilor,al,începutulu;pro~. în Epistola Sf. Pavel adresată lui Ti- /#s. Cel de-al doilea nume al Mântu- xele -z.7?cz, -z.7?#s, ataşate la foma la-
c6suiuviceiornecreateşi-n'edateînvi- "ohdr. ,J)imas, ^m dragoste cu vea- itorului este derivat de la verbul gre- tină C7!rz.sţa/§. Sufixul le conferea o
leag. Pe pământ marchează hierofia- cul de-acum, m-a iăsat şi s-a dus la cesc xpigw (chriein) „a unge", echi- anume specificitate, aceea a unui nu-
nia timpului sqcru în solstiţiul, de iar- Tesalonic; Crescent, în Galatia; Tit, valentul termenului ebraic 7wczs'Ă7. Ăcr me de persoană care a fost botezată
#ă, a cczp#/#z. cJe cz# " (id., ib., p. 329). f# Dcz/mc}/z.cz"(II Timotei 4, 10). Sf. în numele lui Hristos. De aceea pre-
„uns", termen care stă la baza supra-
Iată cum şi câtvde simplu se explică Apostol Crescent este pomenit de Bi- numelui lui lisus Hristos, Mesz.c7. În numele sunt atestate în sec. al IV-lea,
atestarea acestui sens în Cro7zz.ccr dz.7t serica Orientală la 30 iulie şi la 4 ia- după anul 3 13 , după ce a fost publicat
greacă, de la verbul Xpi€w (chriein),
Novgorod din anul 1143 . Lipsa docuL nuarie, împreună cu cei şaptgzeci de dar mai ales de la numele lui j7rj.S/os, edictul lui Constantin cel Mare. Fiind
mentelor româneşti trebuie suplini- Apostoli; b) S/ A4lc. Cresce7?f este un după modelul latin, CĂr!.§f#§-CĂrz.s'fz., foarte apropiate ca fomă de prenu-
tă7 prin refacerea arealului lingvistic martir- din Mira Liciei (scris şi Lichi- s-a fomat adj. xpiottcwo€ (christia- mele Crz.s/z.cr# Şi Crz.sfz.cz#c7, derivatele
şi această refacere constă în corela- ei), unde s-a născut şi s-a bucurat de nos), prin adăugarea suf. -cr73os, -czna. hipocoristice de la cele două forme se
rea tuturor datelor fiimizate de cul- o educaţie aleasă, ca fiu al unei fami- În română, prenumele Cri.s'/;.cr72, întrepătrund, fiind sigure doar Cres-
tură. _Faptul că temenul Crăcz.ct7e es- 1ii nobile. El devine un soldat al lui Ch.sţz.c7#c7, ca şi toponimele Cristian tina, Crestîna, Cristin, Cârstin, Căr~
te atestat în foma Krecsc/7? = 1. Na- Hristos, care a pătimit pentm propo- (din jud. Braşov şi Sibiu) sunt dez- stina, Cărstăna, Crăstina, Cristinel,
talis; 2. „nume dat lunii decembrie" văduirea, cu mare putere, a credinţei voltate direct din latină, cuvântui fi- Cristinica, Cristinuca, Cristinuţa. Lti
(Anonimys Caransebesiensis, Dicti- în lisus Hristos, suferind toate fome- ind atestat din sec. al XI-1ea şi al baza prenumelui J7rz.s/z.7tcz stă foma
onariupî valachico~latinumD sti e pHe- 1e de supliciu şi sfârşind prin spânzu- XII-lea, în documentele latine-care grecească amintită, XpLottw (Chris-
zent ca moştenit, în aromână şi me- rare şi ardere, la 15 aprilie, zi de po- se refereau în mod special la cei care tina). Formele modeme sunt cele in-
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
C C
trate pe filieră latină, C%rz.s'ţz.#c7. În jul ei este bine-cunoscut în Biserica zonier de război, cu credinţă tare şi toman, Cărsta, Cărste, Cărtea, Căr-
acest articol menţionăm numele a universală a lui Hristos încă din sec. viaţă curată, primite prin învăţătura sticm, Cărstina, Cărstian, Cărstocea,
două mucenice care figurează în Sz.- al VI-lea, când este deja reprezentată creştinădobândităînAntiohia,undea Cărstone, Cârstu, Crăstea, Crăstina,
naxar ^Tn ţoirma Hristina.. a)i) Sf t M-iţă în mozaicurile din biserici, aşa cum şi fost botezat. Era făcător de minuni Crăstocea, Crustian, Cârstu, Cârsta,
Hrj.sţz.#c7, martiră, ucisă prin decapi- o demonstrează mozaicul din Biseri- Şi, prin minunile săvârşite, a adus la Cârste, Cârstean, Cârstia, Cârstian,
tuie, odtil-a cu Sf i Dionisie, Petru, An- ca Sf. Apolinarie din Ravena; /c) S/ credinţă mulţi ostaşi ai îhpăratului. Cârstiana, Cârstilă, Cârstin, Cârsti-
drei, Pavel, Veniamin, Paulin sti Tra- A4c. f7rj.s/7.7m, o copilă 6e a suferit Pentru aceasta a fost stipus celor mai na, Cârstiţa, Cârstoîu, Cârstinoiu,
c%ez., 1a 18 mai, zi de pomenire în martiriul împreună cu S/ A4le/e/7.e, §u- fioroase torturi din care ieşea de fie- Cârstocea, Cârstoace, Câ;strii, Câr-
Biserica Orientală. După mai multe pranumit S/rc7/7./c7/%/ (generalul) şi cu care dată învingător, ceea ce l-a adus stulicea, Crâstea (freoverLt ^Ln docu-
suplicii, suportate în timpul lui Dio- C%z.rz.c7, copila de aceeaşi vârstă ria- la disperare pe Decius care a hotărât mentele lui Ştefan cel Mare), Cr4s-
cleţian la Roma, Sf. Hristina este du- gedă, în ziua de 24 mai, zi de pome- decapitarea lui la 9 mai, zi de pome- toaia, Crâstocea; de Ta Hristofioros
să la Tiro, o insulă în Toscana, unde nire a lor în Biserica Orientală. nire a Sfântului în Biserica Răsăriteai avem prin filieră fonetică greacă:
este ucisă, prin tăierea capului, apoi În onomastica româneasdă veche nă; b) S/ A4:c. Arz.s/o/or a sufehrit mar- Hristof ior, For, Istrof ior, Forăscti, Fo-
aruncată spre a fi acoperită de ape. prenumele este înregistrat în fome tiriul prin decapitare, împreună cu S/ răşti, Hristu, Hrista, Hri§tan, Htâste,
Moaştele ei sunt descoperite şi, fiind cu fionetismH\ grec.. Hrista, Hristi- M-jţă Mai;rc}, în Licia, la 9 noiem- Hărst, Hista, Ristea, Ristache, Răs-
facătoare de minuni, sunt duse la Pa- na, Hârste, Hărst, Hristea, Hristam, brie. Este un Sfânt bine-cunoscut şi /ec!. În limba română este atestat în
\ermo., b) Sfi Miţă Hristina (CristŢ- Hristache. venerat în toate Bisericile, el fiind re- numeroase variante din sec. al IV-1ea:
na) este fiica stratilatului (general în prezentat ca un uriaş ce străbate mă- Chrestus, Cristus, Crestu, Cristul,
armata .împăratului) Urban din Tir, CRISTODOR v. Hristodor rile cu Princul lisus purtat pe umeri, Crăstiul, Criste, Cristea, Cristescu,
un oraş din Fenicia (astăzi, Liban). A un simbol al trecerii prin marea vieţii Cristel, Cristănel (a;"1 1476), Cris-
CRISTODUL v. Hristodul
trăît în sec. al IV-lea şi, înainte chiar învolburată de necazuri. Biserica Oc- tiu, Criştiu, Cristocea, Cârstu, Câr-
de a fi botezată, ea se socotea uceni- CRISTODUR v. Hristodul cidentală îl pomeneşte la 25 iuhie, zi- sta, Cârste, Cârstea, Cârstean, Câr-
ca lui Hristos şi Îi slujea Lui. Aflând ua transferării sfintelor moaşte. de la stici, Cârsticel, Cârstia, Cârstiţa,
tatăl ei despre această adorare, a în- CRISTOFOR, nume vechi, ates- Toledoîntr-ocatedralădin'Frănţa,iar C6r§/#!.. Ca nume de familie înregis-
chis-o într-un tum cu multe statuete tat din primele secole, fiind evidentă cea Orientală face pomenirea acestu- trate în prezent: Crj.S/c}; Cr}.S}cm%e,
de aur ce închipuiau zeii, idolii de în- semnificaţia sa teoforică pentm toţi ia la 9 noiembrie, ziua decapitării sa- Criste, Cristea, Cristean, Cristei,
chinare, pe care S/ jŢrj.sJj.73cr i-a sfă- vorbitorii de limbă greacă şi latină. 1e în Licia; c) S/ A4c. fJrz.s/b/or, ucis Cristel, Cristes, Cristescu, Criste-
râmat şi i-a împărţit săracilor, spre a Este un prenume extrem de intere- de sabie, împreună cu E#/mz.c} şi co- si, Cristeşi, Cristi, Cristia, Cristia-
cumpăra pe ei hrană. Este pedepsi- sant în onomastica românească, fiind cu, Cristiades, Cridstiadis, Cristi-
piii lor,1a 19 noiembrie, zi de,pome-
tă cumplit de 1:atăl ei şi apoi dată pe atestat din primele secole, atât în su- nire a lor în Biserica Orientală; d) S/ an, Cristicmovici, Cristica, Cristi-
mâna judecătorilor, care o aruncă în dul, cât şi în nordul Dunării./ La baza Mc. Hristofior v . Ce;z;" . că, ` Cristiceam, Cristicel, Cristici,
temniţă. Se spune că a stat în temniţă, acestui nume se află prenumele gre- În toponimia românească sunt în- Cristidis, Cristil, Cristina, Cristi-
închisă, timp îndelungat, fără mânca- cesc compus, XpioToq)6pos (Christo- registrate fome foarte vechi, de sor- nescu, Cristinici, Cristinoi, Cristino-
re, fiind hrănită de îngeri. Rămânând fbros), în alcătuirea căruia sunt două ginte populară, în conformitate cu iu, Cristion, Cristiori, Cristiu, Cristo,
în viaţă, este aruncată în mare cu un cuvinte, XptoŢoc, (Hristos) + popos transfomările fonetice suferite de Cristoaei, Cristocea, Cristof, Cris-
pietroi legat de gât, de unde revine (f6ros) „purtător", „purtător de Hris- toate cuvintele adaptate la pronun- tof icm, Cristof ic, Cristof ie, Cristof il,
la suprafaţă fără vătămare. Aceste tos". Ca nume creştin este atestat din ţia latină: CĂres/#s, CrJ.§/#s, Cres'/c/, Cristof;ol, Cristofor, Cristof;oream,
mari minuni aduc la credinţă mii de primele secole, fiind primit la botez Crestina, Crestâna, Cristănel (a;"1 Cristof ioridis, Cristof iovici, Cristoi,
persoane şi Sfânta este străpunsă cu de mai mulţi martiri: a) S/ Mc. f7rz.s- 14]6), Cristul, Criste, Cristea, Cris- Cristoiu, C;istolovean, Cristolovea-
suliţa, trecând la Domnul la 24 iulie, fo/07`, cel care a suferit martiriul în tescu, Cristel, Cristache, Cristiian nu, Cristorean, Cristorian, Cristov,
zi de pomenire a Sfintei în Biserici- timpul domniei lui Decius. Era un (în documentele lui Ştefan cel Ma- Cristoveanu, Cristovici, Cristu, Cris-
le Răsăriteană şi Apuseană. Martira- creştin putemic, adus ca rob sau pri- re), Cristiu, Criştiu, Cristocea, Cris- /%z.#ec7. Cel din urmă nume reprezintă
AURELIA BĂLAN-MI HAILOVICI
C
o variantă foarte veche a cristalizării CUDI0N v. Hudion
nurnelui Crăcz.e/7? v. Crăciun; fJrz.§-
tofi Hristofior, Hristofiorov, Hristoiu, CUPRIE, prenume care reflectă o
Hristu, Hristudorescu,. \Ristea, Rista- realitate legată de naşterea Sfântului
che, Ristescu, Risto, Ristoiu, R}stos~
care l-a purtat. Prenumele C#prz.e are
la bază un subst. gr;cesc Ko7[po€ (k6-
cu, Ristu.
pros) ,,ceea ce se aruncă", „gunoi".
C,RISTUDOR v. Hristodor S/ Coprz.e a fost născut în Palestina,
în deşerţul Arabiei, pe un maldăi de
CRONI-D v. Straton
gunoi, de o mamă alungată de arabi.
CUADRAT v. Codrat Gunoiul era în apropierea mănăsti-
rii în care era stareţ S/ reoc7osj.e, ce|
DADA, prenume arhaic înregis- an. Fiind denunţaţi că sunt creştini,
CUART, prenume roman care se care a dat numele mănăstirii. Au luat
trat pe teritoriul ţării noastre. Prima guvematorii provinciei Moesia lnfe-
înscrie în modalitatea de a da nume, copilul, care a fost alăptat de o capră
formă, Dc7c7c}, a fost explicată adesea rior, Tavrinius şi Gavinius, au ordo-
fie după ordinea numerică a venirii ce venea special pentm aceasta din
prin apelativul popular „dadă" (mă- nat aducerea lor în lanţuri la Durosto-
copiilor într-o familie, fi; după nu- munte. A crescut sub dragostea Sf.
tuşă). Aceste explicaţii superficiale rum şi întemniţarea lor, spre a fi for-
mărul sau numele lunii de naştere, fie Teodosie şi avea darul de a fi ascul-
sunt datorate ignorării, adesea, a ono- ţaţi să renunţe la credinţă. Au refi]zat
după numărul zilei lunii în care s-ă tat de toate fiarele locului. A'fo;t hi-
masticii creştine, a criteriilor care au cu demnitate, arătând că unul singur
născut copilul. Prenumele Cz/czr/ are rotonit ca preot şi, prin harurile sale,
stat la baza ei şi mai ales a textelor este Dumnezeu, Dumnezeul viilor şi
la bază numeralul ordinal 1atin, gctc}r- a fost de mare fblos duhovnicesc mă-
A4czr/z.ro/ogz.z./or, mărturisitoare pen- al morţilor, Iisus Hristos, şi nu ido-
/#s' „al patrulea". Este un prenume năstirii. A adomit în Domnul la vâr-
tru spaţiul creştin european. Acest 1ii creaţi de om. După bătăi cu vergi-
care a pătruns în onomastica creş- stade90deani,fiindînştiinţLatd;spre
prenume este atestat în foma Dc}- 1e şi înfometare, au fost decapitaţi în
tină prin Sz.7Îczx:ar, unde este înregis- ceasul morţii sale de către Sf. Teodo-
c7c7s' într-o perioadă foarte veche, fiind satul 1or, Ozovia, la 13 aprilie, zi de
trat un Apostol dintre cei şaptezeci, sie. Pomenirea sa se face în Biserica
ce purta acest nume. Ofiginar din Ro- purtat de martiri. Cei care au studiat pomenire a lor în Biserica Orientală;
Răsăriteană la 24 septembrie.
documentele martirice cred că Dcrc7crs aflarea moaştelor celor trei Sfinţi es-
ma, S/ A4:c. C#c}rf l-a cunbscut pe Sf. Prenumele a pătruns şi în onomas-
este un nume dac. Într-adevăr, nume- te prăznuită de Biserică la 2 august;
Apostol Pavel, cel care îl va aminti în tica românească în fomele: Cop/z.e,
1e este foarte vechi şi îl putem iden- b) S/ A4îc. Dc7c7c7, originar din Persia,
Epistola către romani.. „yă îmbrăţi- C#prz.# (1512). Astăzi ca nume de fa-
tifica prin substratul tracic, fiind ase- a ajuns guvemator în timpul domniei
şează Gaius, gazda mea şi a toată Bi- Tnjtiie.. Cuprian, Cuprinsu, Coprean,
mănător cu multe dintre cuvintele din lui Sapor, dregătorie care nu 1-a făcut
serica. Vă îmbrăţişează Erast şi fira- Coprinsu.
fondul arhaic al limbii greceşti. La să tăinuiască faptul că este creştin.
fe/e Ci;czr/2fs" flomani 16, 23). A
CUŞ v. Hus baza acestui prenume este o fomă gr. Auzind regele acest lucru, a trimis pe
suferit martiriul pe 10 noiembrie îm-
8otc, -asoc (das, -dâdos), cu sensul de fiul său, împreună cu un slujitor, să-l
preună cu Sf. Apostoli O/z.mpz.c7s, jto- CVADRAT v. Codrat „lemn răşinos", „pin", în lat. fc!ec7cr, umărească şi să îl judece. Fiul rege-
dz.o72, SoszPc!jr« şi Erc}s4 fiind toţi de- *\at. `rulg. daeda. în Martirologii su" 1ui, Govc7e/cr, pregăteşte un foc într-un
capitaţi chiar în cetatea Romei din CVARTUS v. Cuart
Sz.#c»czre figurează mai mulţi Sfinţi cuptor, în care să fie aruncat Dada.
porunca lui Neron. Cei cinci Apostoli
CVINTILIAN v. Chintilian c" aicest"""e.. ai) Sf Mc. Dadas (Da- Acesta stinge focul cu puterea rugă-
amintiţi în epistola Sf. Apo§tol Pavel
c7cr/ cJ!.7ţ Ozovz.cr, un sat din apropierea ciunii. Impresionat profimd şi domic
sunt pomeniţi în Biserica Orientală la CVIRIU v. Ipolit cetăţii de pe Dunăre, D#ros'for#7%, să îndeplinească şi el miracolul, Go-
10 noiembrie şi 4 ianuarie, odată cu
astăzi Sz./z.s/rc7, un martir Care a Păti- vdela l-a întrebat pe Sfânt cine l-a în-
cei şaptezeci de Apostoli. În S!.#czxcJ-
mit împreună cu A4cz)f7.7#2/s' şi g#z.7€Jz.- vrednicit cu o asemenea putere. Sf.
re numele apare scris şi g#crJ^/. Nume
lianus (scris sti.. Chintilian, Chindi- Dada i-a răspuns : ,Jvri 7Î2ţ77!czj. c7cecrsfcr
de familie astăzi: Cctc7fcf.
/z.c777) în timpul domniei lui Diocleţi- vei fiace, ci şi împreună cu El vei fi" ,
AURELIA BĂLAN-MIHAI LOVIcl
D DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
ceea ce s-a şi întâmplat, căci Govdela greacă şi în forrna AGpvt€ (Dâphnis). este hirotonit preot şi numit egumen re într-o zi de 16 ianuarie, zi de po-
a reuşit să stingă focul în acelaşi mod Preluat din greacă, în latină are foma al mănăstirii de către ,chiar Cuv. Isa- menire în Biserica Răsăriteană; b) S/
şi s-a închinat lui Hristos, cerând să Dcrp%z.77#s'. În onomastica româneas- chie şi de patriarhul Constantinopo- Nou mucenic Damaschin L-a. rriăîr"+
fie botezat. Auzind de această întâm- că este atestat ca prenume, Da/#, în 1ului, S/ ,4/z.c. Sf. Dalmat este invitat risit pe lisus Hristos la Constantino-
plare, regele a poruncit ca fiul său să anul 1502 (DOR), dar şi cu varianta la al llI-1ea Sinod Ecumenic din Efes, pol, în anul 1681, şi s-a săvârşit prin
fie adus şi chinuit cumplit, ceea ce a Dc%7Îescc/. Sunt atestate şi fome fe- unde a fost făcut arhimandrit şi unde martiriu, la 13 noiembrie, zi de po-
făcut ca acesta să-şi piardă viaţa vre- minine, ca Dczfi#cz, Dcr%j.#c7 (doamna menire în Biserica Răsăriteană; c) S/,
ţine o cuvântare ascultată cu mare in-
melnică şi să o câştige pe cea Veşnică lui Dabija-Vodă), după modelul că- teres de Sfinţii Părinţi şi de împărat. Ioan Damaschin v.loom; .. =\
întru Hristos. Sf. Dada a fost tăiat în reia se formează o formă masculină, Trece la Domnul la 3 august, zi de În onomastica românească pre-
bucăţi la 29 septembrie, zi de pome- Dc7%!.#. Este socotit, după atestările numele Dc7mc7ScĂz.# are fomiele Dcr-
pomenire a sa şi a fiului său Fc7#s/.
nire a lui în Biserica Orientală; c) S/ de altădată, Dcr/#ă, Dc7/c7, Dc%cr, „nu- În onomastica românească nu s-au mc}s'c%J.73cr (pentru feminin), A4:c}s'-
A4lc. Dczc7c} v. Maxim. me popular" (DOR). Sigur că poa- chin, Mascan, Schina. Prin iriflHeîn-
păstrat fomele iniţiale, c7cr/7#c7/ fiind
În onomastica românească sensul te fi socotită fomia sau varianta ve- un atribut, o caracteristică a locului, ţa exercitată de Sf. Ioan Damaschin,
primar al temenului este întărit prin che, Dc%#, Dc%#cr, dublet arhaic pen- având sensul „din Dalmaţia", „cu pri- mulţi preoţi şi cărturari au purtat
toponimele „Piscul Dadelor" (Mus- tru prenumele foarte răspândit astăzi, vire la Dalmaţia". Prima parte, c7c7/-, îiGest rr"me. Ex. Damaschin Bojincă
cel). Ca nume propriu este amintit Laur, Laura. este prezentă într-o serie de nume de (1802-1869), istoric şi Publicist, CU
în mai multe izvoare vechi, în foma familie înregistrate astăzi, dar este ris- lucrări de istorie românească şi uni-
Dada sti cm deriNîrf;e, Dadu, Dadişa, DALMAT, prenume care indică
cantă asocierea, deoarece nu avem po- versală. Ca nume de familie es.te în-
Dadeş, Dateş, Dadilov (un ""e de originea, locul în care s-a născut cel
sibilitatea de verificare. Câteva exem- registrat astăzi: Dcrmcrsccr#, Dc7j%crs-
sat în Vlaşca). Ca nume de familie în- care îl poartă. S/ Dc7/maf este origi-
prie.. Dalaman, Dală, Dalban c5flf3. ' chin,i Damaschinopol, Damasoti,
registrat astăzi în mai multe variante: nar din Dalmaţia, o ţară mică, aşeza-
Damaşaru, Damaşcan, Damazoff;
Dada, Dadaci, Dadalan, Dadalau, tă în arhaicul ţinut al //z.rz.c#/%z., zona DAMASCHIN, prenume mai rar Mascaliuc, Mascan, Mascaş.
Dadalău, Dadami, Dadarlat, Dadcw muntoasă de pe coasta Mării Adria- întâlnit astăzi, dar frecvent în sec. al
latt, Dadash, Dadau, Dadărlat, Da- tice. A trăit în vremea împăratului XVII-lea. ,Corespunde prenumelui DAMIAN, DAMIANA, prenu-
de, Daderlat, Dadiciu, Dadiloveanu, Teodosie cel Mare, slujind ca ostaş în gr. AciHCLOKTivoc. (Damask6nos), ca- me provenit din numele de persoană\
Dadinopol, Dadîrlat, Dadu, Daduea- amata acestuia, căci coasta dalma- re nu este altceva decât un adjectiv de origine gr. AGriGvoc (Damiânos),
nu, Daduianu. tă făcea parte din lmperiul Bizantin. prin care se indică provenienţa, „din explicat tot printr-o fomă adjecti-
Această zonă a fost creştinată în tim- Damasc", cunoscutul, marele şi stră- vală, derivată din rădăcina verbului
DADAS v. Dada
pul Sf. Apostol Pavel, aşa cum reiese vechiul oraş sirian. Unii cercetători saHctcD şi 6ciHci€o) (damâo) „a supu-
DAFIN, DAFINA, prenume in- dintr-o epistolă trimisă lui Timotei: au încercat să afle ce se ascunde sub ne", „a domestici", „a aşeza"; cJo- es-
fluenţate de onomastica grecească, „Că Dimas, iubind veacul de acum, numele Dcr7%c}sc, care reflectă, după te o rădăcină indo-euopeană, pre-
dar şi latină. La baza prenumelui se m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic, cum este firesc, specificul locului din zentă în toate limbile arhaice. Lati-
află subst. comun gr. 8GpviiL (dâph- Crescent în Galatia, Tit în Dalma- punct de vedere geografic. Deci for- nescul c7ome§/z.c#§ este un derivat de
ne) „laur", ce a intrat în onomastica /z.c!" (11 Timotei 4,10). Pentru a sluji mele termenului, atestate şi în ebrai- la cuvântul c7om#s „casă". Dc7mj.c77? ar
mediteraneeană şi s-a iăspândit ca numai lui Dumnezeu, Sf. Dalmat şi-a că, c7czmmesĂe*, indică sensul „locali- însemna „cel care îmblânzeşte", „po-
prenume în greacă, în fomele Dc7-^ părăsit familia, luând cu el pe unul tate scăldată de ape". Prenumele `este toleşte". Prenumele nu este pfea răs-
pĂ#e. Aşa a fost numită o nimfă, fii- din fii, Fcr%s4 şi împreună au plecat la prezent în onomastica.creştină, fiind pândit, atestarea lui în onomastica
ca lui Hsvsiou (Peneiou), de care se Mănăstirea Dalmaţilor, unde slujea menţionaţi în s/.7?a]cC7r mai muiţi mar- creştină explicându-s,e prin martiriul
îndrăgosteşte Apollo. Ca să scape de un cuvios egumen cu numele JScrc%j.e. tiri: a) S/ Mc. Dc7mcrsc%7.7!, originar unor creştini deveniţi „Sfinţi prezenţi
`rrL SinaJcar.. &) Sf t Mc. Cosma şi Pa-
răzbunarea lui, fiindcă îl respinge, ce- Demn umaş al C#i/. JsczcĂz.e, prin din satul Garbovo din apropierea Târ-
re tatălui ei să o preschimbe în dafin post şi rugăciune, Sf. Dalmat dobân- novei, care L-a mărturisit pe Hristos mian v. Cosmai., b) Sff Mc. Cosma şi
sau laur, nume pe care îl întâlnim în deşte haruri deosebite, în uma cărora la anul 1770 şi a murit prin sugruma- Dc7mz.c7# sunt doi fraţi, fiii unei mame
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D AU RELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
D
creştine, cu nume teoforic Deoc7o- nind, în cele mai multe cazuri, nume 1387, a existat o dinastie a Dă#eşfz.- DANIEL, DANIELA, prenume
ţc! (scris şi reoc7o/c!/. S-au născut în de faimI+ie.. Damian, Damianidis, Da- /or. Numele s-au putut dezvolta para- ce are la bază numele profetului bi-
Arabia şi au părăsit-o, venind în Si- mianoJ; Damianov, Damianuc, Dami- lel, fără necesitatea împrumutului, ca blic Dcz#z.e/, un tânăr educat la cur-
ria, în oraşul Cyr, unde se aflau mulţi deanu, Damiean, Damienescu, Da- în cazul termenilor tehnici, necesari tea regelui Nabucodonosor. Lingviş-
creştini bolnavi, nevoiţi să părăseas- mienoiu, Damiescu, Damiloiu, Dami- în a desemna fenomene şi concepte tii explică acest nume prin două ele-
că Palestina din cauza persecuţiilor. nescu, Daminuţă, Damirescu, Damoc, noi. Unii specialişti tratează cele do- mente specifice limbii ebraice: Dc77?
În ceea ce priveşte onorariul, aceşti Dămian, Dămieni, Dămiescu, Demi- uă nume, Dcr7? şi Dcz72z.e/, în conţinutul + -z.Ăe/. Dcr7ţ ar fi o formă verbală cu
medici aplicau cuvântul Evc}72g%e/z.- an, Dimian, Domian, Dămen. Deme- ac6iuiaşi articoi, aiţii separat, pe crite- sensul de ,judecată", dar şi „îndu-
ei.. ,În dar aţi luai (primit) , ^m dar să nescu, Deminescu, Diminescu. riul etimologiei diferite. Având în ve- rare", „dăruire" + z.%e/, o prescurta-
c7cr#'', de aceea au fost supranumiţi dere răspândirea numelui Dan în Evul re cu care era desemnat /cr%ve, după
4J7org};reLŞ „fără de arginţi", adică S/ DAN, DANA, prenume fi.ecven- Mediu românesc, înclinăm să credem numele Său E/oĂz.77?. Sintagma ar în-
doctori`f iără de arginţi. Prin b"riăîr*a- te şi în trecut, şi astăzi, făcând parte că este luat direct din yecĂz.#/ resfcz- semna „Dumnezeu a dat" sau „Dum-
tea şi priceperea lor,. c7oc/orz.z./ărc.z' c/e din tradiţia onomastică românească. me#/, unde apare explicaţia semnifi- nezeu S-a îndurat". Fiind un nume te-
crrgg.7c/z. Cosma şi Damian aduceau Ele sunt atestate în număr mare şi în caţiei dată de noi ca „dar al lui Dum- oforic, a fost preluat de mulţi creştini
multe suflete la Hristos, ceea ce a fă- fomie variate, înainte de 1400: Dcr7? "ez!BN" .. .Jtoaba Rahilei a zămislit şi a şi îl găsim atestat în Europa înainţe
cut ca guvematorul Lysis să reacţio- 1385, Dcz7?cz.e// 1389, Dă#7.şor 1392, născut lui lqcov un fiu. Atunci Rahila de sec.t al XII-1ea, în Biserica Occi-
neze şi să-i cheme la tribunal, cerân- repartizate în toate zonele ţării, în Ma- a zis : «Dwnnezeu mi-af ăacut dreptaie, dentală, dar şi în cea Orientală. For-
du-le să aducă ofi.ande zeilor cinstiţi ramureş şi Moldova; Dc]73, j Dci7ecz.%, a auzti glasul meu şi mi-a datfiu». De ma diferă după influenţa suferită în
de împărat. Aceştia au reftzat şi au Dcz77c# şi DG7cwcă în documentele lui aceea i-a pus numele Dan" (FaicereeL cele două limbi ale culturii medieva-
fost condamnaţi la moarte, maltrataţi Ştefan cel Mare. În ceea ce priveşte 30, 5-6). Este folosit din vechime şi \e, Lst. Daniel, ~elis ş± Danielus şi gr.
şi în cele din umă decapitaţi. A4crr- etimologia şi semnificaţia cuvântului, ca nume de familie: Dcr#, Dcz;Îcr, Dc}- AGvtTi^ (Daniel, citit Daniil). Adapta-
ţz.ro/ogz.e// jlomcz# aminteşte un fapt specialiştii îl declară un împrumut, cu nacu, Danaila, Danailă, Danalache, rea lui la limba română s-a făcut prin
petrecut în timpul împăratului Justi- tehnică de fomiare din numele slave Danalachi, Dană, Dancan, Dancaneţ, influenţăgreăcă,cupronunţarealuin
nian, care, grav bolnav fiind, s-a ru- vecine, soluţie cu care nu putem fi d6 Dcmcasîu, Dancaş, Dancă, Dancău, (eta) la fel cu cea grecească (ita), adi-
gat lui Dumnezeu prin mijlocireă ce- acord din două motive: răspândirea Danceanu, Dancescu, Danul, Daneş, că i rDcr#z.z.//. Foma este atestată în
lor doi Sfinţi tămăduitori şi astfel s-a numelui cu multitudinea lui de vari- Dqnic, Danel, Dănel, Dăniţă, Danie, 1369, pronunţare preluată şi de slavi
vindecat. Drept recunoştinţă, a fortifi- ante înainte de 1400 şi existenţa Tra- Dania, Danco, Dancu, Danca, Dan- în textele bisericeşti de limbă slavo-
cat oraşul Cyr, în care se aflau moaş- diţiei bisericeşti cu opt secole înainte caneţ, Dancea, Danciu, Dane, Dcmea, nă. Prenumele a pătruns de timpuiu
tele Sfinţilor, şi a renovat biserica ce de creştinarea slavilor. Deci numele Danec, Daneliuc, Danicel, Dancov, în onomastica creştină prin influ.en-
a;Nea,t[ra;mHI Sf i doctori Cosma şi Da- poate fi un hipocoristic de la numele Danică, Daniş, Danovici, Danov- ţa prorocului Dc}72j.e/ şi a unor Sfinţi
77ez.c}7? din Constantinopol, constru- biblic Dcz#z.e/, în ebr. Dcr#j.Ăe/, cu sen- schi, Dam, Dăncel, Dăncău, Dăncilă, c" a;cest r["me.. a,) Sf Proroc Daniel,
ind şi o altă biserică în cinstea SJÎ7?/z.- sul „Domnul este judecătorul", sau Dă;cuş, Dănaie, Dănăiaş, Dănăiat, un tânăr iudeu, din neamul lui Dc7vz.c7,
lor doctori fiară de arginţi. MiiEwcorinl constituie un echivalent al ebraicului Dănăşel, Dăneciu, Dăneţ, Dărică, din sec. al VI-lea î.Hr. A fost luat în
vindecării împăratului a întărit cultul Dcz# ,jude" sau pur şi simplu o creaţie Dănicel, Dămţ(ă), Dănescul, Dănea- robie de către Nabucodonosor, îm-
pentru aceşti Sfinţi, a căror mamă este de la numele comun c7c]r, un substan- sa, Dăneşti, Dănac, Dănae, Dănă- preună cu alţi tineri din acelaşi ne-
menţionată cu numele în Biserica S/ tiv regresiv de la c7crre < vb. c7 c7cz, în iaş, Dănăiaţ, Dănaş, Dănel, Dăn.ăşel, a;rn sLles, Anania, Azaria ş± Misail. Cu
reoc7osz.e din Palestina. Biserica Ori- concuenţă cu gr. %cw „graţie divină", Dănăţoiu, Dănău, Dănăuţă, Dăne- toţii au dat dovadă de înţelepciune,
entală îi pomeneşte la 1 noiembrie, „cadou", „ceea ce ai primit în dar". iu, Dăneciu, Dăneuţă, Dănică, Dăni- asimilând toată învăţătura primită în
iar cea Occidentală, la 26 septembrie; Pruncii sunt şi au fost simţiţi ca un dar cel, Dănicei, Dănici, Dănişor, Dăni- Babilon, fără să uite credinţa primi-
c) Sţ Mc. Damian v . A:mflm. de la Dumnezeu, ceea ce exprimă cu- ţă, Dăniuş, Dănoiu, Dăneţ, Dăncău, tă în casele lor, în lerusalim. Ca răs-
În onomastica românească avem o vântul grecesc 77!eoc7oros' şi cel slav Dănceu, Dăncioiu, Dăncilă, Dăncilo- plată, au fost numiţi în slujbe înalte
mulţime de atestări, prenumele deve- Bogc7c77?. Amintim că, începând cu iu, Dăncuş, Dănăricu, Dănărâcu. ale împărăţiei caldeene, slujbe în ca-
D AU RELIA BĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR 0NOMASTIC CREŞTIN
D
re Daniel şi ceilalţi au putut să arate stâlp, unde cu multă răbdare a suferit cum reiese dintr-un act al 1ui leremia sa spre fomele populare ca DĂ#}./ă,
înţelepciunea şi credinţa lor. Despre toate intemperiile naturii: arşiţa verii, Vodă Movilă, din decembrie 1599, în Nz./ă, de unde toponimul Dci#j./eşj!..
viaţa şi minunile Sf. Proroc Daniel zăpezile şi vânturile iemii, ploile de care se întărea dania câtorva sate de Vairiîmhe ca:. Daniil, Daneil, Danie-
a:fl-am din Cartea Daniel, a. Vechiului toamnă şi de primăvară. Pe măsura dincolo de Prut, închinate Mănăstirii liuc, Danielopol, Danil, Dănila, Da-
res/c7me#f, cuprinsă între cărţile Jeze- suferinţelor se mărea şi cununa haru- Voroneţ, hrisov în care era vorba de nilescu, Adăniloaei, Dănil, Dănilă,
cĂz.e/ şi Ozec7. Tot ce a realizat Daniel rilor, Daniil devenind un mare făcă- statutul Mănăstirii Voroneţ şi în care Nilă, Dănealescu, Dănăilă, Danailu,
la curtea regelui a fost rezultatul cre- tor de minuni, auzite şi de împăraţii se piedHzîr. „..unde se odihnesc sf in- Dcr#c7/e, De7%./ă, cele mai mrilte, prin
dinţei sale, lăudând în fiecare clipă pe Leon, Zenon şi chiar de Vasilisc ti- telemoaştiiapreacwiosuluişipurtă- vechime şi frecvenţă, au devenit nu-
Du:rrmeze". ,A început Daniel a grăi.. ranul. Trece la Domnul în anul 490, torului de Dumnezeu, părintelui nos- me de familie, ce au generat alte for-
-Săfie numele lui Dumnezeu binecu- în ziua de 1 1 decembrie, zi de pome- tru, Daniil cel Nou" (Sfi daco-rom., me, ca cele îmegistrate astăzi: Dc}#z.-
vântat din veac şi până în veac, că a nire a Sfantului în Biserica Orienta- p. 75). 0 altă mărturie, în care este el, Danielache, Danielas, Danieles-
Lui este înţelepciunea şi puterea. Şi Tăîr, c) Sfi Daniil, sihastrul de la Vo- folosită aceeaşi sintagmă, „Daniil cel cu, Darielevici, Danieli, Danielian,
El 'este Cel care schimbă timpurile şi ro77e/, cunoscut şi sub numele Dci#!.J./ Nou", este o însemnare din 1550, fă- Danieliuc, Danielopol, Darielopo-
Ceasurile, Cel care dă jos de pe tron schimonahul, ce\ care s-a. năziscut ^\n- cută pe un manuscris slavon, dăruit lu, Danielopulos, Danielcuc, Dari-
pe regi şi Cel care îi pune; El dă înţe- tr-o casă de ţărani ce aparţineau de de un monah cu numele loan Mănăs- il, Daniilescu, Danil, Danila, Danil-
lepciune celor înţelepţi şi ştiinţă ce- Episcopia din Rădăuţi. Atras de viaţa tiriiv oEo"€ţ „unde din f iragedă tine- cu, Danilescu, Danilevici, Daniliu,
/or prz.cepc//z." (Daniel 2, 20-21). 0 monahicească, intră la mănăstirea din reţe şi din copilărie, m-am făgăduit Daniliuc, Danilopulos, Danilov, Da~
altă caracterizare a credinţei şi bună- Rădăuţi, primind în locul numeluî de lui Dumezeu, cu "găciuhile Sft Pă- nilova, Danillovici, Daniluc.
tăţii lui Daniel este făcută de /ezecĂz.- botez, Dz.m!.ţrj'e, pe cel de Dcrvjc7. Du- rintelui nostru, Daniil cel Nou, şi un-
de am primit mântuitorul şi îngeres- DARIE, DARIA, nume persane,
e/, care îl pune alături de Noe şi lov: pă ce se deprinde cu regulile vieţii
culi cin" (ud., .Lb.). Sf tântul Daniil Si- ajunse până la noi prin filieră greacă,
Dacă s-ar afla acolo cei trei bărbaţi, monahale, doreşte să se retragă în si-
Ăc}§fr#/ apare în lucrarea teologului AupgioG (Dăreios), numele fiind adap-
Noe, Dcmiel şi lov, apoi aceştia, prin hăstrie şi alege Schitul S/ 4avre#/!.e,
ucrainean Zaharia Kopistenski, Pa/z.- tate la sistemul fonetic grecesc, după
dreptatealor,şi-arscăpanumaiviaţa în apropierea satului Lcr#rt7 (Lavra),
7Îoc7j.cr (1621 -1622) în sintagma ,J)o- foma persană Dcrrq/crvcr@c/S, mai
lor, zice Domnul Dumnezeu" (+ez;e- de la numele schitului. Aici, în scurt
niil, Sf lântul f ăacător de minurii" , de La târziu Dcz7iqy. Primul nume este com-
chiel 14,14). Într-adevăr, Domnul îl timp, a îmbrăcat „schima cea mare",
scapă din groapa cu lei şi' din alte pri- ultima treaptă a călugăriei, şi a primit Voroneţ, notă preluată şi de mitropo- pus din două elemente, verbul c7c7ncp;cr-
litul Dosoftei în yz.crfc} şz. pefrecerec} 772z.)/ „a ţine", „a avea" + vc}s#Ă „bun",
mejdii, ajungând la adânci bătrâneţe, numele de Dc}7!z.z./. De aici a plecat
căci cu pace s-a mutat la Domnul în mai sus, într-un loc şi mai retras, fă- Sjî%/or (vol. 11, Iaşi, 1686, f. 152). „bine", deci Dcrrc});cn;c7%#§ „cel care
ziua de 17 decembrie, zi de pomeni- cându-şi altar de închinăciune şi chi- Încă din viaţă, puterea de Sfânt a ce- posedă binele", „cel care menţine bi-
lui ce a trăit în singurătate, post Şi ru- nele". În greacă se simplifică fomia
re a Sfântului în Biserica Orientală; lie într-o stâncă. Cuând s-a făcut cu-
tjh Preacuviosul Daniil Stâlpnicul, noscut prin bunătatea şi ajutorul dat găciune a fost simţită şi. conştientiza- pânălaceadeDczr!'os,carevafireţinu-
originar din Mesopotamia, din epăr- tă de contemporani, dar canonizarea tă şi în versiunea latină, cu schimbarea
celor ce aveau nevoie şi se înălţau cu
hia Samosatelor, fiul 1ui llie şi al de către BOR s-a făcut abia la 20 iu- acentului de pe i pe\ a, şi cu desinen-
duhul. Într-o astfel de împrejurare l-a
Martei, creştini care 1-au dus la mă- cunoscut viitorul domn al Moldovei, 1ie 1992, când s-a hotărât pomenirea ţa us, Dcjrj.#s'. Este un prenume preluat
năstire la vârsta de cinci ani, unde s-a Sf. Daniil în cadrul Bisericii noastre de creştini chiar din primele secole. În
Ştefan cel Mare, care a găsit sprijin
supus ascultării schimniceşti. Curând la 18 decembrie; d) S/ A4c. Dcr#!.e/ v. Martirologii se &ffia. "ryehe Sf i Daria,
şi încurajare la pierderea părintelui
a plecat să ceară Sf. Simeon Stâlpni- său, Bogdan âl lI-1ea, şi i-a devenit, Hariton; e) S/ Dcr7Î!.e/ v. Isaia; D S/ preoteasă sau vestală a zeiţei Minerva,
cul binecuvântarea întru nevoinţă, şi curând, fiu duhovnicesc. Viaţa Sfan- Mc. Daniil din Tasios v. M:2.cedon., devenită martiră la Roma, împreună
de aici s-a îndreptat spre Tracia, sta- tului Daniil va fi relatată de cronicarii g) Sff Mc. Daniil v. Pi+mfti. cu soţul ei ffrj.sc}#/, care a convertit-o
bilindu-se la Anaplu. Aici a pătimit Grigore Ureche şi lon Neculce. Nu Vechimea şi popularitatea nu- la creştinism, rugând-o să respecte o
stând închis într-un templu rămas de se ştie anul trecerii la Domnul a celui melui Dc7#j.z./, în onomastica creştină cerinţă, aceea de a convieţui în legă-
la slujirea idolilor, apoi s-a suit pe un ce aL fiost num±t ş± Daniil cel Nou, aşa, românească, se deduce şi din evoluţia mânt de castitate v. Hrisant.
D AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
\

Cele două prenume au fost şi con- cetatea Axiopolis, în timpul lui Ma- rostorum; b) S/ Mc. Dc}S{.e, martir din de creştini şi este foarte răspândit în
tinuă să fie utilizate în onomastica ro- ximian, la anul 298, iar moaştele i-au Damasc, ucis prin decapitare, împre- Europa şi America. Este atestat şi ca
mânească actuală. Interesante sunt fostaşezatemaitârziulaDurostorum, unăa cH Chesarie, Savinian, Agripa nume de Sfinţi martiri: a) S/ A4:c. Dc7-
fome ca: Dcrrz.c} (nume de bărbat), astăzi Silistra, la 20 noiembrie; după şi alţii, pomeniţi de Biserica Răsări- vz.c7, ucis prin înfigerea de săgeţi, păti-
Dara, Darian ş± Dariia (""e de fle- alţii, ar fi suferit martiriul în cetatea teană la 1 noiembrie; c) S/ A4lc. Dc}- mind împreună cu Sf. Mz.#cz şi Jocz# la
meie). Foma lat. Dcrrj.#s este prefe- Durostorum, în 304, sub Diocleţian. sz.e a suferit martiriul împreună cu S/ 12 aprilie, zi de pomenire a lor în Bi-
rată de ,intelectuali, în timp ce Dc}rz.G, Originar din Axiopolis, o aşezare în A4c. A4czroJ?, după multe suplicii fiind serica Orientală; b) Precrcctvz.os'zj/ pă-
Dcrrz. sunt forme mult mai răspândi- apropierea Cemavodei de astăzi, era ucişi prin decapitare, la 18 iulie, zi de rinte David, cel din Tesalonic. V.Tîrţa
te. Dăriescul, Darîu, Dăriciu (1768), ostaş în amata romană în timpu| per- prăznuire a lor în Biserica Răsăritea- Sfantului este cu totul deosebită,, fiind
Derioiu, Daria, Darie, Darian sti secuţiilor lui Diocleţian. Din actul nă; d) S/ A4:c. Dczsz.#s v. Chindeu. socotită ca a unui înger întrupat. Din
Dczr/.cz7e sunt nume de familie care au său martiric aflăm o mulţime de da- În româna veche, numită şi copilărie a părăsit casa, făcându-şi
dezvoltat alte derivate: DCJre, Dc7r%c}, te despre viaţa organizată a armatei stră-română, temenul era frecvent. un culcuş într-o grădină de migdali,
Dari, Daria, Darian, Dariciuc, Da- romane, despre obiceiuri şi sărbători. Astfel s-au păstrat astăzi, nume de fa- petrecând acolo vara şi iama, fără a
rida. Darie, Dariu, Darjan, Dărjan, Ostaşul Dcrs'!.#s' a căzut la so#i să fie rriiri+e ca:. Dasi, Dasicomis, Dasopu- simţi asprimea iemii sau arşiţa verii.
Dărescu, Dăriescu, Dăringă, Dăriu- „regele satumaliilor", sărbătoare în- lous, Dasoveanu, Dasu, Dasuki, Da- Prin rugăciune şi viaţă curată ajunge
ţă, Dăringă, Dărângă. chinată lui Sc}fe/r# (Cro72o§ la greci), şanu, Daşcă, Daşchevici. să depăşească neajunsuile firii ome-
în cinstea căruia se organiza o petre- neşti şi să-i uimească astfel pe toţi cei
DASIE, prenume vechi în ono- cere care era pregătită timp de 30 de DASIUS v. Dasie
din jur. Se mută la Domnul 1a 26 iu-
mastica românească, specific zonei zile, perioadă în care cel ce era decla-
DAUSAS v. Eliodor nie, zi de pomenire a Sf. David în Bi-
locuite de români sau de valahi. La rat „rege al satumaliilor", împodo- serica Răsăriteană.
baza acestui prenume se află un ad- bit ca un rege, îşi putea îngădui ori- DAVID, cognomen ebraic foarte Înonomasticaromânească,prenu-
jectiv trac, identificat prin gr. 8oo\)€ ce sacrilegiu, căci la sfârşitul perioa- vechi, nume purtat de cel de-al doilea mele Dciw.d este prezent din perioa-
(dasys), c7cisz.e{s, având sensul (des= dei uma să fie sacrificat, adus jertfa rege al lsraelului, între anii 1012-972 da veche a creştinismului, apărând
pre animale) „cu blană"; (despre oa- lui Satum. Dczsj.%S, fiind creştin, nu a î.Hr., considerat fondatorul unui re- sub cele două forme, masculin şi fe-
meni) „cu barbă", „bărbos"; (despre putut nici o clipă să accepte acest .tip gat unit şi independent. Credincios şi minin, şi în toponime chiar din tim-
terenuri) „împădurit". Ca prenume de sacrificiu şi a declarat că singurul plin de iubire şi recunoştinţă pentru pul lui Ştefan cel Mare: Dc".c7e§c2{/,
este înregistrat în lat. vulgară Dcr- căruia 1 se poate jertfi este lisus Hris- victoriile purtate, DCM.d cântă pute- Davida ("me de Semeie), Davideşti,
sj.#s, Dcrssz.%s', frecvent în inscripţii tos, pentru a obţine prin aceastăjertfă rea lui Dumnezeu în Pscr/77cz.z. ce alcă- Davidoaia, Davidel, Dăvid, Dăvi-
(Romcz-772rez.ci.cz, p. 58). S-a păstrat viaţa veşnică. A fost închis şi judecat triesc Psaltirea. Dawidh, ţorma, ţi" deri (topori")., Daghid, Daghii, Da~
dialecta din foma primară de adjec- de comandantul militar Bassus care, melui în ebraică, are - după ipotezele id, Daidu, Didu, Davel, Dcwiţa, Da-
tiv, în meglenoromână c7c}ş, cu sensul uimit de voinţa de fier a Sfântului, a lingviştilor -un dublu înţeles. Primul viţoiu, Davoca, Detu, Deta. CaL rrN"e
„mielul păstrat în casă", iar ca pre- dat ordin să fie aplicate cele mai săl- înţeles ar fi acela de „drăgălaş", „iu- de. familie înregistrat astăzi: Dcwz.c7,
nume este înregistrat în daco-româ- batice suplicii şi apoi să fie decapitat, bit", cuvântul ar proveni din limba- Davida, Davideanu, Davidel, Davi-
nă, Dcrş#, Dc7şcr, Dcrşec}, unele fome ceea ce s-a şi petrecut în anul 304, la jul copiilor, „cel iubit de părinţi". Cel denco, Dcwidescu, Davidoglu, Davi-
fiind acum nume de familie, în care 20 noiembrie. Moaştele sale au fost de-al doilea ar fi de „conducător", de- doiu, Davidov, Davidovici, Davidui-
s > ş.. Daşanu, Daşcă, Daşchievici, duse la Durostorum, iar din anul 579 oarece se presupune că numele, ar fi ca, Davidzon, Dcwila, Davis, Davito-
Daşcov, Daşcu, Daşoveanu, Daşu. la Ancona, în ltalia, unde se păstrea- fost, iniţial, un supranume oficial al iu, Daviţoiu.
În onomastica creştină a pătruns prin ză până astăzi în Biserica S/ C);r!.c}- împăratului. Cea de-a doua soluţie
numele ce aparţin mai.multor Sfinţi: c#s. Pe sarcofag se află o inscripţie pare mai plauzibilă. Fiind un nume DECEBAL, prenume introdus în
ai) Sf Mc. Dasius (scrţs şî Tasius), os- grece&stiii.. ,Aici zace Sf lântul martir purtat de un împărat curajos şi cre- onomastica românească modemă da-
taş al cărui act martiric arată, după Dasios, adus din Durostor" Usft da- dincios, autor al textului Psc}/fz.rez. din torită virtuţilor ilustrului rege al da-
opinia unor istorici, că a fost ucis în co-ro7#., p. 40), înţelegându-se Du- yec%z.#/ resfc7we#f, a fost preluat şi cilor. Este un nume de origine ge-

140
D AURELIA BĂLAN-MI HAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
to-dacă, despre semnificaţia căruia Delţbal, Delibaş, Delibaşi, Delic, dând prenumele domniţelor, ca de folosit, dar a cunoscut o mare răspân-
nu se pot da prea multe informaţii, Delican, Delide, Delianu, Deleanu. ex. Despz.73ci A4#z./cz, soţia lui Neagoe dire în sec. al XVIII-lea, al XIX-lea
deoarece singura modalitate de a cu- Basarab, prin extensiune „doamnă",
` DEMOCRITv. Secund şi al XX-1ea. Fiind simţit ca un nu-
noaşte această limbă preromană este me deschizător de şanse, s-a răspân-
„stăpână". Ca prenume este atestat
studiul şi analiza fomelor geto-dace din sec. al XVI-1ea, cu variantele: dit printre creştini şi ajunge să fie în-
DEMOSTENE,prenumedeorigi-
®ăstrate în limbă) prin similitudini- ne greacă, răspândit prin influenţa de- Despinian, Dăspina, Despa, Despe, registrat în A4lcrr/!.ro/ogz.g., ca nume ale
le lor, fomale şi de conţinut, cu for- Despecz, Despc}# (nume bărbătesc), unor creştini care, în sec. al IV-lea,
osebităpecareaavut-oomulpoliticşi
me arhaice ale limbilor greacă, latină Odespa, Dospina, Dospinu, Dospi- au primit moarte hartirică: a) S/ A4c.
marele orator atenian Dewos'/e#e. Fi-
populară şi albaneză. Lingviştii apro- ind un nume vechi grecesc, este com- nescu, Dospinoiu, Doschin, Doschi- De;z.c/erz.#, episcop al cetăţii Langres
pie numele lui Decebcr/ de cel al lui Jtzţ/ (nume de bărbat) etc. Fome în- (Franţa), îi întâmpină pe cucerito-
pus din două cuvinte distincte, A"oe
Dece#e# şi încearcă o explicaţie prin registrate astăzi ca nume de familie: rii vandali cu S/ Evc}#gĂe/z.e în mâ-
(demos) „popor" + o0gviis (sth6nes)
radicalul c7ekg ,,a acoperi", „a prote- Despa, Despan, Despescu, Despima, nă: Aceştia nu-i acordă bătrânului,
„fo#ă", „putere", ceea ce s-ar gbsa cu
ja", cu referire la nuanţa mistică. Es- "foFnaopnoop:Ţs|tT;,;.românească,prenu- Despinoiu. nici celor care erau în jurul lui, nici
te întâlnit în familiile care au un cult o atenţie, aşa încât este executat pe
pentru trecutul românesc străbun, iar DESPOT, prenume ce se va dez- loc, împreună cu cei care îl însoţeau.
mele s-a impus prin influenţa puter-
prenumele, rar întâlnit, a devenit nu- volta din apelativele folosite în Bi- Anul execuţiei a fost 407, în ziua de
nică a literaturii neogreceşti şi a celei
me de familie: Decec7, Dececr#, De- zanţ în situajii speciale: a) titlu prin- 23 mai, zi de pomenire a Sfântului în
clasice, dar şi prin influenţa greceas-
cei, Decenco, Decev, Decianu, Deci- ciar acordat membril6r familiei im- Biserica Occidentală; b) S/ A4c. De-
că directă.
co, Deciu, Deciulescu. p6riale şi celor înrudiţi prin căsătorie zz.c7erz.#, episcop de Viena, torturat
DEODOTA v. Damian cu aceasta; b) calificativ acordat pre- din porunca reginei Brunehilde, fiica
DELIA, nume roman preluat din laţilor oriodocşi, redat mai târziu
DESIDERIE v. Dezideriu regelui vizigot Athanaglid, căsătorită
greacă, unde De/j.ci definea numele prin slavonul „vlădică", rom. „stă- în 567 cu regele Austriei, dar care du-
unei sărbători aţeniene care avea loc
DESPINA, prenume ce face par- pân`hl". Folosit ca nume în sintag- cea o viaţă scandaloasă, de o imora-
în amintirea plecării lui Tez`eu în Cre- ma Despo/-yocJă, de către loan Ba-
te dintr-o familie lexicală dezvolta- litate i?şită din comun, pentm care a
ta. Temenul mai era folosit ca un de- silic Eraclide, domn al Moldovei
tă în limba română cu valori peiora- fost criticată, în mod public, de epi-
teminant feminin, însemnând „locu-
tiNe (despot, despotism), djrn o""za (1561-1563), se pecetluieşte\ sensul scopul Dezideriu, ucis apoi de osta-
itoare a insulei AnhQs (Delos)". Se negativ al termenului, din cauza com-
purtării neomeneşti, lipsită de noble- şii ei. Pomenirea sa se face în Biseri-
ştiecăinsulaDeloserasocotităpatria pqftării sale de parvenit §i de uzupa-
ţe, a celor care au fost vremelnic stă- ca Romano-catolică tot în ziua de 23
lui Apollo şi a surorii sale, Artemis. tor al 1ui Alexandru Lăpuşneanu. Ca
pâni, regi. Iniţial, în greaca veche, mtii., c) Cuv. Dezideriu (scris ş± Dezi-
De altfel, o formă de pl. ATi^tctsTic
88o7[omc (deJsp6tes) însemna „stăpân prenurie este atestat în forma Dg§po/ c7erz.e/, lector v. Ianuarie.
(Deliâdes), nume dat lui Beleros, fra- al casei", apoi „stăpân al unui ducat" stlDispod(i). În onomastica românească, pre-
tele lui Bellerophon, circula în litera- Prenumele s-a folosit în perioai
şi rege, ,;stăpân al unei ţări". Prin rea- numele este prezent în Trasilvania,
tura mitologică. da în care numele nu includea nuanţa
ua guvemare în care puterile suvera- atestat în sec. al XV-lea, are o mul-
În onomastica românească actua- nului erau nelimitate, s-a dezvoltat peiorativă, dovadă fiind faptul că' nu
lă prenumele s-a răspândit prin influ-
ţime de fome hipocoristice şi a for-
ideea de tiran. De§pj.#c} este o fomă a rămas ca nume de familie decât izo- mat chiar toponime de la numele pro-
enţa modelelor reprezentate de per- ce provine de la c7espo/es' + suf.-z.#o, la:k. Despoiu, Despot, Despotovici.
priTtiaru,+rir. Deja, Dija, Deju, Dejeu,
sonajele literare care au purtat acest un substantiv care o desemna pe soţia
DEZIDERIE v. Dezideriu Dejica, Dejan, Dejenariu, Dijanul
nume. sau fiica „despotului". În greacă exis- (1453),Df/.cr#ŞitoponimeleDej,De-
Este un nume ftecvent, ce datea- tă foma Aso7iowct (Despoina), fomă DEZIDERIU, prenume din lat. jeşti,Dejani,Dejoiu.Ca,pHc5""f3e;s-
ză de la începtutul sec. al XX-lea, aşa ce a intrat şi în mediobulgară. De§z.c7erj.#s, provenit dintr-o fomă te prezent în fomele: Desz.r, Desz.-
încât îl găsim atestat ca nume de fa- În limba română, temenul a fost adjectivală, creată de la subst. c7esz.- r6, Didier, Desimir, Desislau, +a Ff3m.
rrime.. Delian, Deliandes, Delianis, folosit ca atribut al politeţii, prece- c7erz.%m „dorinţă". Astăzi este puţin Dezj.c7erc7/cr. Ca nume de familie sunt

142
D AURELIABĂLAN~MIHAILOVIcl
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
înregistrate astăzi câteva variante: me, prin practicile păgâne legate de
Dezideraru, Dezideratu, Dezsi, Dez- logiu: a,) Sf i Mc. Didim, ceA ctiie a,fiar voltat noi variante: DJ.c7cz, Dz.c7czc, Dz.-
mitologia populară. Mitologia româ- timit în Alexandria, în timpul împă- dae, Didar, Didă, Dide, Didea, Di-
s!l, Dezso, Dezsy; Deja, Dejcm, Deje, nească este fidelă tradiţiei (MEO),
Dejearw, Dejescu, Dejeu, Dejiu, Dej- .raţilor Maximian şi Diocleţian. Prin deaţă, Didei, Didencenco, Didenco,
aşa încât Z6#cz ca şi ze#n/ din c7ezf§, Didescu, Didica, Didică, Didilescu,
maru, Deju. pronie cerească, Sfântul a ajuns laju-
zG#cr/ec de la zcJ^#Ă + suf. -c7/ec sunt
decata proconsulului, făcându-se vi- Didileţ, Didilică, Didiţa, Didiţă, Di-
DIA, DIU, prenume masculine reminiscenţe lingvistice ale cunoaş- novat de salvarea unei fecioare creş- diţel, Didiţoiu, Didoiu, Didona.
ffecvente în sec. al Xvilea (atestate terii tuturor practicilor legate de cul- tine, cu numele reoc7orc7, dintr-o fa-
în 1464) şi care sunt înregistrate în tul zeiţei L##j.z., exprimat prin teme- DIDINA v. Didim
riilie nobilă, aruncată de proconsul
Slz.#czx:c}r, deci prezente în onomasti- nul latinesc c7z.a#czţz.cg# „lunatic". ` Şi într-o casă de toleranţă, ca pedeap- DILA v. Dula
ca creştină, fie în foma simplă, fie în în latină, familia lexicală în care intră să că nu s-a supus şi nu a adus jeft-
fome compuse. Forma trebuie pusă temenii c7e#s „zeu", c7z.%§ „ceresc", fe zeilor. Dz.c7z.7# a intrat îmbrăcat în DIMA, prenume ce provine di-
în legătură cu cognomenul teofori6, „luminos" sau c7z.vc{s „divin", are o haine ostăşeşti şi i-a propus Teodo- rect din onomastica grecească, ATi Lictc
Dz.oc7oros, de la Aios (Dios) „Dumne- constantă semantică, aceea a lumi- rei travestiul spre a ieşi din locul pri- (Demâs) şi A"os (Demos), după
zeu" + 6opov (doron) „dar", ca şi gre- nii, a zilei însorite, aşa cum se poa- mejdios., pentru a respecta făgăduin- cum o arată şi foma românească,
cescul DorofĂeoJ. În Sz.#czxcm figu- te vedea în c77.es „zi". Prin părăsirea
ţa, pe care o făcuse lui lisus Hristos, prin respectarea pronunţiei greceşti.
rea;zăîLPreacuviosulpărinteDia(scrls cultului păgân, prenumele Dz.c}#c7 ie- de a-şi păstra castitatea Şi de a' sluji Foma grecească este socotită un hi-
sti.. Die_, Diiuî), făcătorul de m;nuni, se din uz, dar, prin desacralizarea într-o mănăstire. Ajuns în faţa jude- pocoristic de la Dz.mz./rz.e. Prenumele
a cărui pomenire se face în Biserica care a îhceput în ultimele secole ale cătorului, Didim a fost condariinat la s-a impus independent în onomastica
Răsăriteană la 19 iulie. mileniului al lI-lea, prenumele este moarte prin tăierea venelor, decapita- creştină, fiind purtat şi de martiri ai
În onomastica româneas6'ă for- reintrodus, cunoscând o mare frec- re şi arderea trupului în foc. Auzind credinţei în Hristos: a) S/ A4:c. Dz.7%c7
meleDj.oc*bros,`Dz.oc7ornuaufostfo- venţă. Ar putea fi şi o influenţă creşti- despre această sentinţă, reoc7orcz s-a a suferit martiriul în Smima (as`tăzi
losite,preferatefiindformelehipoco- riăa. prţn Martirologiul Roman, ^m ctire întors la locul de osândă, oferindu-şi lzmir), prin decapitare, în anul 1363,
ristice ca Dz.cr care reprezenta prima apare numele Dj.o#cr, purtat de o 'că- viaţa pentru minunea pe care o trăi- la 10 aprilie, zi de pomenire a Sfântu-
parte a numelui Dz.os, devenit D!.#. lugăriţă dominicană ce a trăit în sec. se, fiind decapitată şi 'ea în aceeaşi zi. 1ui în Biserica Răsăriteană; b) S/ Mc.
Surit înregistrate umătoarele varian- al XIII-lea şi care a fost beatificată de Pomenirea Sf. Dz.c7z.777 şi a Sf. M-iţe Dz.77m (scris şi Dz`mz.) a pătimit moarte
te: Dz.c} 0.upân şi logofăt), Dz.z.c7, Dz.e, BisericaRomano-catolică. reoc7orcz, cei care au pătimit în Ale- mucenicească, împreună cu S/ Pro-
Diea, Diam, Diiul, Diicul, Diicu, Di~ În onomastica europeană şi în cea xandria, este făcută de către Biserica /z.o72, prin tăierea capetelor în ziua de
z.c#/es'c#. Nume de familie înregis- românească prenumele s-a menţinut Orientală la 5 aprilie; b) S/ A41c. Dz.- 12 aprilie, zi de pomenire a Sfinţilor
tra;he aisRlziL:. Dia, Dicu, Dicuci, Di- în Biserica Orientală.
prin influenţau coJârşitoare a mito- c7z.772, originar din Laudiceea Siriei, a
c_u, Piculescu, Diculoiu, Dicuţ, Dida, 1ogiei, literaturii şi a personalităţilor mărturisit credinţa sa, împreună cu În onomastica românească pre-
D_i!ac, Didcde; Diu, Diubel, Diugan, celebre cu acest nume, ca nefericita Dz.oc7or şi Dz.o77tz.d, mai marelui cetăţii numele este bine reprezentat din pri-
Piujeu, Diulan, Diulescu, Dh;mia, lady Di (Diana), prinţesa suverană a Laudiceea. Acesta i-a supus multor mele documente, în variantele : Dz.773c}
Diunea, Diurcă. Angliei. Este atestat astăzi ca nume suplicii şi cazne, până ce şi-au dat du- (fiecNc5"[), Demd, Dimu, Dimulescu,
de faLmLme.. Diana, Dianca, Dianici, hul în mâinile Domnului, în ziua de Dimaciul, Diman, Dimcmcea, Duma~
DIANA, prenume ce are la bază
Diancof i Diancov , Diancu, Dianu. 1 1 septembrie, zi de prăznuire a lor în nciu, Manciu, Mcmcea, Manciul, Di-
numele zeiţei vânătorii, a protectoarei '
animalelor şi crângurilor, un perso- \\`w Biserica Orientală. mcea, Dimachi, Dîmuţ, Dimuţe, Di-
DIDIM, prenume arhaic de origi-
naj extrem de important în mitologia Prenumele este atestat în onomas- micel,. ®rri corLtam±nare c" Timofte,
ne greco-macedoneană, atestat în sec.
romană, fiind celebrată în numeroase tica românească în mai multe vari- fome fi.ecvente în Moldova): Dz.mo/-
I î.Hr., ca nume al unui mare scrii-
temple şi, în acest mod, pătrunzând a;"he.. Didin, Didina, Dida, Dide, Di~ te, Dimof tiu, Dimof tache. CtLrr""e de
tor ce trăia în Alexandria, AtsuLto€
adânc în conştiinţele oamenilor An- dea, Didescu, Didu, Didi, Didică, familie, înregistrat, vastăzi: De7#, De-
(Didymos). Prenumele a fost preluat Didicescu, Didilă, .Diditică, Didoi, ma, Demar, Demciuc, Demco, Deme,
tichităţii. A supravieţuit multă vre-
de onomastica creştină prin Mc7r/z.ro- Dz.c7z./z.cz.#. Ca nume de familie a dez- Demea, Demel, Demenciuc, Demen-

144
D AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
co, Demende, Demenescu, Demeny; a putemicei semnificaţii teoforice a Cele mai multe nume sunt înre- morţilor, unii l-au luat în râs, iar al-
Dlma, Dtmaca, Dimache, Dimana, acestui nume.
Dimcmcea, Dimancescu, Dimancia, gistrate în onomastica românească ţii au zis.. Despre asta te-om ascul-
în foma şi pronunţia grecească: Dz.- ta şi altă dată... Aşa că Pavel a ple-
Dtmcmciaru, Dimanea, Dimancescu, DI0MID,, vechi nume grecesc,
omid, dîrr sti Deomid, Deomed, Do- cat din mijlocul lor. Dar unii bărbaţi
Dimancia, Dimanciaru, Dimanea, Di- Atom6tie-ouc (Diom6des), un pre-
m;.c7e, Do7%z.#/e (prin traducerea celei i s-au alăturat şi au crezut, între ca-
maş , Dimaşu, Dimăncescu. nume compus din Ato (Digs) „Dum-
de-a doua părţi a numelui). Este înre- re şi Dionisie Areopagitul şi o f;eme-
nezeu" + LtTi6o€ (m6dos) ,judecată",
DIMITRAN v. Dumitru gistrat ca nume de familie în varian- ie cu numele Damaris şi alţii împreu-
„sfat" sau „opinie". Pătrunde în bno-
tehi3.. Diomnea, Diomu. #ă c# ez. " aîapte 17, 32-34). După au-
DIMITRANA v. Dumitru mastica creştină fiind purtat de mar-
torii cunoscuţi ai A4lcrrfz.ro/og;.!./or, S/
tirii din timpul domniei lui Dioc|eţi- DI0NIS, prenume ce aminteş-
' DIMITRIAN v. Atanasie 4o§/o/ Dz.o727.§j.e a fost numit de Sf.
an: a) S/ Mc. Dz.omz.d v. Didim; b) S/ te de zeul Aiowoo5 (Di6nysos), zeul Apostol Pavel episcop în fruntea Bi-
n4lc. Dz.om!.c7, originar din Tarsul` Ci- viţei de vie şi al vinului, identificat la
DIMITRIE v. Dumitru sericii primare, creată în Atena. După
liciei, medic de ,profesie, făcea parte romani cu Bcrcc%%§. În privinţa sen- mărturiile multora, printre care şi cea
DI0DOR, DIODORA, nume te- dintr-o familie nobilă, care i-a dat o sului acestui nume, însuşi Platon a a lui Sofronie al lerusalimului, Sf. Di-
oforic, preluat din gr. Ato6a)poc @i6- educaţie aleasă, Bun creştin, tămădu- fost ispitit să-1 identifice în sintagma onisie a fost ars şi este trecut în Mz`#e-
doros), prenume compus din Ato ia cu ajutorul cuvântului lui Dumne- stosou€ tou otvov (diodous tou oi- z.e/e greceşti în ziua de 3 octombrie,
@io) + 8opa)5 (doros) „dar", adică zeu sufletele, şi cu leacuri, trupurile. non), adică „cel care dă vinul". Fiind zi de pomenire în Biserica Răsăritea-
„darul lui Dumnezeu". Fiind simţit cu considerat de origine tracă, s-a căutat nă, şi 9 octombrie în riiserica Apu-
aceată încărcătură semantică, va fi nu- Îgna#a:âepEg:âne:ign:r:ş;i:ri;%ş::: o explicaţie în spiritul limbii trace şi seană. Suntem datori să mai facem o
mele de botez al multor martiri amin- sul, ducându-se în Niceea, în Bitinia, s-apropusoformaţiedinDz.os„hume
precizare: în ceea ce priveşte opera,
tiiSi ^m S.inaxare.. a).) Sff Mc. Dibdor v. spre a fi de folos şi celor ce locuiau al cerului şi al luminii" + 72ys „fiu", în scrierile cu caracter mistic creştin al
Didim; b) S/ A4c. Dz.odor v. Claudiu; acolo şi aveau nevo.ie de ajutorul său. tracă însemnând „fiul lui Zeus". In- căror autor poartă acelaşi nume, Dz.-
c) S/1/ n4c. Dz.oc7or a pătimit împre- Este pârât împăratului că avea foar- trat în onomastica europeană pe ca- o727.Sz.e 4reopc}gz'/#/, sunt scrieri des-
ună cu S/ Jioc7opz.cz# v. Rodopian; te mulţi prozeliţi creştini, şi acesta a le cultă, s-a păstrat în foma Dj.o#z.s'j.e coperite în sec. al V-lea: JercrrĂ!.cr ce-
d) Sf t Mc. Diodor preotul aL fost^"3His trimis solie ca să-l aducă legat. Osta-
(de unde şi o fomă de feminin, Dj.- rească, Teologia mistică, Ierarhia
în peşteră, împreună cu Mc7rz.cz# c7z.c7co- şii l-au găsit pe Sf. Diomid trecut în onisia», Dienis, Dionis. Pre""rn!eLe a bisericească, Numele divine. Des,pie
7z#/, unde şi-au dat duhul. Au fost gă- Împărăţia Domnului şi, spre a dove- intrat în onomastica creştină purtat fi- identitatea acestui scriitor nu se ştie
siţila19martie,zidepomenireaSfin- di împăratului acest lucru, i-au tăiat ind de mulţi martiri ai credinţei, ates- mai nimic, de aceea unii exegeţi cred
ţilorînBisericaRăsăriteană.Prenume- capul şi i l-au adus. După acest gest, tfflţi ^rrL Sinaxare.. ai) Sf t Mc. Dionisie cb este vorb& de Sf t Ap. Dionisie Are-
le a fost din ce ^m ce mai puţin folosit cei ce`i-au tăiat capul au orbit, iar îm- Areopcrg!.f#/, mare cărturar, ce făcea opcrg!.f#/ a cărui operă a fost desco-
din momentul pierderii sau opacizării păratul a ordonat ca acesta să fie re- parte din Areopagul din Atena. L-a perită atât de târziu. Este o problemă
semnificaţiei pentni toţi aceia care nu tumat şi aşezat la locul lui, nu detaşat ascultat cu atenţie deosebită pe Sf. ce rămâne deschisă cercetării filolo-
erau vorbitori de limbă greacă. de trup. Când s-a făcut aceasta, orbii Apostol Pavel, în timpul pledoariei gice şi istorico-teologice; b) S/ A4c.
În onomastica românească este şi-au recăpătat vederea. Pomenirea sale în care expunea esenţa mântuirii Di.o7?z.s'7.e, episcop al Alexandriei, ori-
atestat şi în foma Deoc7or, Prenume- Sf. Diomid se face în Biserica Orien- prin Învierea lui lisus Hristos. Tema ginar din Alexandria, dintr-o familie
1e s-a păstrat mai ales în mediul mo- tală la 1 6 august; c) S/ Mc. Dz.owz.d era dificilă spre a fi înţeleasă de ateni- idolatră, de mare prestanţă socială şi
nahal şi ecleziastic. S-ar putea să fie a Pătimit împreună cU s/ JC7Vre#JZ.e, eni, aşa încât îl tot întrerupeau pe vor- de o proftmdă cultură elenistică. Fi-
prezent în hipocoristice ca Dor, Dor# amândoi fiind legaţi de un plop şi bitor, dar unii s-au convins de adevă- ul se remarcă din copilărie şi tinereţe
sau în femininul Dorc}, prenume care ucişiprinţintirealorcusăgeţi,înziua rata lumină şi s-au botezat, Despre prin studii temeinice şi se converteş-
sunt apropiate de ,cuvântul românesc de 28 august, zi de pomenire a Sfinţi- existenţa lui Dionisie aflăm din rela- te la creştinism. Este înscris la Şcoala
c7or, din cauza necunoaşterii semni- lor în Biserica Răsăriteană; d) S/ Mc. tarea scurtă cuprinsă în JVo#/ res'fc7- de cateheţi, fiind un strălucit elev al
ficaţiei primare a fomei Dz.oc7or şi Dj.o77cz.c7 v. Evlampiu. ment: ,,Şi auzind ei despre îrwierea lui Origene. Este hirotonit preot şi se

146
D AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
\
află în fruntea Şcolii de cateheţi, fiind lui Marc-Aureliu. Ca şi ceilalţi epi- DOCHIA v. Evdochia îngheţaţi; sunt prăznuiţi de Biserica
ales şi episcop al Alexandriei înjurul scopi din această perioadă, a avut de Orientală la 9 martie; b) C#v. ptşrj.7Îfe
anului 247. În timpul marilor perse- înfruntat diverse poziţii sectare şi in-
DOINA, prenume feminin cu Doj7Îefz.cz7c, episcopul Miletului (Me-
cuţii dezlănţuite de împăratul Decius, specific românesc şi foarte răspân- letinei), în timpul împăratului Mauri-
fluenţe ale şcolilor filosofiei păgâne,
se reftigiază î,n afara marelui oraş, de dit, asemenea prenumelui Roc7j.cc7. ciu. Este cunoscut ca un bun organi-
toate deplânse în nenumărate epistole
unde îndrumă discret toată activita- Este format dintr-un substantiv co- zator, având şi o bogată activitate mi-
trimise Bisericii din Roma. La înce-
tea comunităţii creştine. După moar- mun c7oz.#ă, specie literară caracte- sionară şi obştească, ctitor de biserici
put Bisericile se întrajutorau, milos- ristică pentm poezia popul.ară româ-
tea lui Decius revine în Alexandria, teniile fiind făcute acolo unde era mai şi aşezăminte pentm săraci. Mai este
dar împăratul Valerian continuă poli- nească. De un impresionant lirism, cunoscut ca făcător de minuni, atât în
multă nevoie de ele. Datorită faptului
tica de exteminare a creştinilor şi Sf. atât în versiunea ritmată a Jversului timpul vieţii, cât şi după moarte. Tre-
că a suferit mult pentm dreapta cre-
Dionisie este prins şi exilat în pustiul rostit, cât şi în aceea a versului cân- ce la Domnul pe când se afla ^m cetatea
dinţă a Bisericii, a fost numit muce-
Libiei. Se întoarce în Alexandria în tat, c7oz.#c} exprimă o gamă variată de Constantinopolului şi este pomenit de
nic şi se prăznuieşte în Biserica Ori-
`anul 262 Şi se implică în combaterea sentimente din care dominant este cel Biserica Orienta|ă la 10 ianuarie.
entală la 29 noiembrie; e) S/ A4c.
curentelor eretice. Scrierile rămase de seninătăte şi speranţă. Acest cân- În onomastica românească este
Dionisie v. Augî+phe., t) Sf Mc. Dioni-
reflectă, ^m mare parte, toate proble- te6 lipit de inima românului, mai ales atestat mai ales în lumea monahală:
sie v. Codrîif., g) Sf t Mc. Dionisie v.
mele cu care ;e confiunta Biserica la în vremuri de restrişte, a fost prelu- Domentian (ieromorLziki) , Domenţian
Faust; h) S/ A4c. Dz.o#z.§z.e v. Ipatîe;
acea vreme, ele fiind adevărate trata- at din respect şi apropiat de sfinţenie, (egir"€n), Domeţian, Meţiam, Me-
i) S/ A4lc. Dz.o7?z.sz.e v. Cristina; j) S/
te, grupate pe teme ca: Despre 72cr/af-
fiind atribuit ca nume copilului, dacă ţul, Meţulescu, Domiţicm.
Mc` Dionisie v . Socra;*.
ră,Despreispite,Justificareadreptă- acesta era fată. Este răspândit, în ulti-
În onomastica românească, pre- ma vreme, pe tot cuprinsul ţării şi are DOMETIE, DOMITIA, cogno-
ţii, Apologia, Despre Făgăduinţe ehQ. numele Dionisie este atestat la în- men latin, în foma Domz./z.%s', nume-
fbme hipocoristice ca: Doz.7zzţcr, Doz.-
Epistolele, adresate ierarhilor, oglin- ceputul sec. al XV-1ea, în Moldova, nica, Nica, Dăina, Dăinica. Cţi"""e le gentilic a două ramui sau ginţi':
desc grija pentru păstrarea credinţei, ^" ţo;rme ca;. Dionis, Dionisie, Dioni-
de familie este atestat în câteva vari- Do77tz.f!.%s Ccr/w.7z#s', consul în anul 53
aşa curn a fost primită de la înaintaşi, ^±.Hr. ş± Domitius Ahenobarbus, ta;f tl
sia (momaLhia,), Dionisâia, Dionisiu, a:"he.. Doina, Doinaru, Doinea, Doi-
astfei încât şf. Atanasie îi numeşte Dioneşti, Diunease,. Donisie, Doni- lui Nero. Este atestată şi foma femi-
nescu, Doinofi Doinov, Nica.
„das`căl al Bisericii Universale", iar să, Donisan, Onisie, Onisia, Onisei, nină, Do77?z./!.c}. Sensul este cel legat de
Sf. V@sile cel Mare îi acordă califi- DOMETIAN, prenume latin, rădăcina c7om#S „casă" şi apoi cel al
Oniscu, Nisi, Nisioi, Nisioiul: Du-
cativul de „mare episcop", rămânând lui c7o7%[.#w§ „stăpân". După unii spe-
năsăe, Dunusia (morLa,hia,)., Dinisu, provenit dintr-o formă de adjectiv, de
cunoscut cu acest supranume, S/ 0!.- +a Domitius + s;uÎ.-(a)nus, Domitia- cialişti, în cazul lui Domz.fz.e4s avem o
Nisa, Nisan, Nisanul, Nisescu, DimîL
o#z.sz.e ce/ A4c7re. Se stinge în anul 264 7!#s „care aparţine ginţii Do7737.fz.#§ ''. evoluţie de la vb. c7omJ.fz.o, cu sensul
sie, Demisie, Denise, Deniscu, De-
şi este prăznuit de Biserica Orientală niase., Donos, Donosă, Donose, Do- Sensul prenumelui latin este cel 1egat de „întoarcere acasă", „revenire în pa-
la 3 octombrie şi de cea Occidentală de noţiunea de c7om#S „casă". Este trie". În onomastica creştină a pătruns
soe, Onose, Onosei, Onosul, Onosid,
la 8 .aprilie; c) S/ A4c. Dz.o#z.s'z.e, epi- un prenume foarte cunoscut, datorită
072o§z.cc},. (influenţă maghiară) Dj.e- prin intemediul martirilor a căror nu-
scop de Luteţia (Paris), sec. al llI-lea, faptului că este purtat de unul dintre me sunt atestate în S!.7?czxcrre: a) C#v.
nes, Denes, Dieneş, Neşu, Neşucu,
despre al cărui martiriu aminteşte cei mai sângeroşi împăraţi romani, A41c. Dome/z.e, supranumit Persul, de-
Dieniş, Deiniş, Diiniş, Diniş, Nişul,
Martirologiul Roman. Aţost deoa- Flavius Domitianus, fiul lui Vespa- oarece era originar din Persia. A tră-
Dinişco, Diineţ, Dianiş, Deanis, De-
pitat împreună cu diaconii JZ#s'fz.c#§ 77z.s', De#j.ş, De7#.şă. Numele de fami- sian, împărat al Romei (81-96). Sub it în timpul Sf. Constantin cel Mare.
şi E/e#/er!.G(S, pe colina din apropie- domnia lui, prigoana împotriva creş- După ce îmbrăţişează credinţa creşti-
1ie apropiate de foma primară sunt
rea cetăţii numită astăzi Mo#/773c7r- tinilor a îmbrăcat cele mai cumplite nă,părăseştePersiaspreaprimiBotel
puţine astăzi: Dj.o72!.c}n, Dz.o#z.s, Dz.o-
/re. Prăznuirea lor se face în Biserica fome. Prenumele este înregistrat şi zul şi a sluji lui Dumnezeu întrŢo mă-
nise, Dionisescu, Dionisiadis, Dioni- ^m Martirologii: ai) Sf Mc. Dometi-
Apuseană la s aprilie; d) S/ A4lc. Dj.- năstire. După ucenicie este făcut dia-
sie, Dionisopol, Dioniţă.
o72j.s!.€, episcop de Corint, şi-a desfa- c!#, unul dintre cei 40 de ostaşi arun- con în Mănăstirea Sf. Serghie' şi Vah,
şurat activitatea în timpul împăratu- DIONISIE v. Dionis caţi în lacul Sevasta şi care au murit unde s-a remarcat printr-o viaţă îndu-

148 149
D AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
hovnicită şi cu totul aleasă, aşa încât contemporană, face parte din familia stea Sfintelor Altare în 1234. Come- (D6mnos). Sunt atestate în documen-
egumenul mănăstirii a hotărât să-l ri- celor ce sunt specifice Bisericii Oc- ®e ţo:r'meLe.. Domnu, Domnariul, Dom-
morarea Fericitului Dominic se face
dice la treapta preoţiei. P7iec7c-#vz.o- cidentale. Nume teoforic, format din în Biserica Catolică la s august. #esc# şi toponimele Dom#eşfz., Dcfm-
s'#/ Dome/z.e a preferat să se retragă sintagma lat. c7z.es c7omj.#j.c4;s sau c7o- În onomastica românească, pre- 72eşfz., fome Ce atestă prezenţa nume-
în peştera unui munte, unde ducea o minicus dies, Duminica „zj"ai DoiJ[![+ numele este atestat începând cu sec. 1ui în onomastica românească veche,
viaţă de mare asprime şi de continuă nului", a fost atribuit mai întâi celor al XIII-lea, mai ales în Transilvania dar şi în cea contemporană, varian-
rugăciune. Primeşte harul pe măsura ce se năşteau duminica sau celor ca- şiMoldova,undeapătrunsprinBise- tele fiind atestate ca nume de fami-
credincioşiei şi a nevoinţelor sale, ca- re erau puşi de către părinţii lor sub rica Catolică: Dom!.7?c%/, Do773en- ti]e.. Domnariu, Domnaru, Domnescu,
lităţi pentm care era căutat de mulţi
protecţia Domnului, sensul fiind „cel cuş, Domocuş, Dămăcuş, Damacuş', Domnica, Dormisan, Domrişan,
credincioşi. Auzind despre aceste da- care aparţine lui Dun}nezeu". Este Domen, Domincuş, Domoncuş, Do- Domnişean, Domnişor, Domişoru,
ruri şi minuni ale Sf. Dometie, împă- un prenume răspândit în onomastica muncuş, Dămăncuş, Damancuş, Da- Domniţanu, Domniţeanu, Domniţei,
ratul lulian Apostatul trimite soldaţi macuş, Domocoş, Domacuş (1436h,
creştină apuseană, datorită influenţei Domniuc, Domnu, Domnulete.
spre a-l ucide. Aceştia îl găsesc pe Sf. Dămăcuş, Demecuşescul, Demeşco,
pe ca;ie ti a;:vu:+o Sf t Dominic de Guz-
Dometie împreună cu doi ucenici, în Dămăcian. DONAT, prenume provenit
md# (1170-1221), întemeietorul Or-
chiar momentul slujirii, la ceasul po- dintr-un cognomen de origine latină,
dinului călugărilor dominicani. Fiul
trivit de rugăciune, şi îi ucid pe toţi DOMIŢIAN. v. Dometian
guvematorului oraşului Calaruega, Po#c}/%s „cel dăruit". Este atestat ca
prin lapidare, în ziua de 7 august, zi Felix de Guzman şi al loanei d'Aza, DOMNA v. Domnica prenume şi apoi ca nume a doi mari
de pomenire a Sfâhtului în Biseri-
este un copil avut prin rugăciunea pă- cărturari ai Evului Mediu timpuriu:
ca Orientală; b) C2M Dome/j.e (scris DOMNICA, prenume frecvent în
rinţilor la momântul Fericitului Do- 4e/].e# Do#cz/%§, grămătic din sec. al
şi Do77®fez.), făcătorul de minuni, a onomastica românească veche şi con-
minic Siloss. Fiind un tânăr înzestrat, T:V+ea d.m. şL Claudius Donatus, c;o-
sihăstrit în hdtarele Mănăstirii Fi- temporană. La baza prenumelui stă
după teminarea studiilor obişnui- forma din latina vulgară Dom#z.cc!, o mentator al lui Virgiliu. În onomasti-
lotheiri din Sfântul Munte Athos şi
te în epocă, latină şi greacă, teolo- formă feminină, legată semantic de ca creştină, prenumele Do7!af%s' este
s-a' săvârşit cu pace la 7 august, zi de
gie şi filosofie, este hirotonit ca pre- D%m;.#j.că, având aceeaşi provenien- prezent prin martirii înscrişi în A4cm
pomenire a cuviosului în Biserica Ră-
ot şi reţinut în rândul clericilor care tirologii: aD,D Sf t Cuv. părinte Donat,
săriteană; c) S/ A4lc. Domefz.e, cel ce a ţă ca şi Domz.#z.c. Este atestată şi va-
aveau şi misiune didactică. Un lucru rianta Dom7Îc! şi Dom7?!.#cr, cu sufixul episcop al Eviriei, cetate în Epirul
fost ucis prin decapitare la 23 martie,
cu totul neobişnuit îl sdoate din me- -z.;?cz, dar cu aceeaşi semnificaţie. Pre- vechi, în timpul lui Teodosie cel Ma-
zi de pomenire a Sfântului în Biserica
Răsăfiteană.
diul pentm care se pregătise. Ajunge numele sunt atestate în S7.#cwcrre, un- re. Sfântul este cunoscut ca un ma-
În onomastica românească prenu- la Roma şi cere să fie trimis în zonele de sunt înregistrate mai multe Sfinte re făcător de minuni, care a ucis un
mele este atestat în diverse variante: creştine în care Biserica Catolică era cM a;cest r[ume.. îi) Sf t Miţă Domnina balaur ce otrăvea apa unei fântâni, a
Domete, Omet, Dometa, Meta, Metu, ameninţată de curentele anarhice ca- v. Chiriachi; b) S/ A4-i./ă Dom72cz v. scos demonul din unica fiică a lui Te-
Metea, Metulescu, Meteş, Metin, Do- re s-au născut imediat după Schismă Chiriachi. odosie cel Mare, a făcut să înceteze
mit, Domita, Mita, Domid, Domide, (1054). În centrul organizării vieţii Întâlnim în limba veche urmă- seceta şi să se pomească ploaia, toa-
Domşa; Domente, Domenti, Domin- religioase, după un model bine gân- toa,rele Sor"e.. Domnica, Dumnica, te cu ajutorul rugăciunilor, postului şi
dit şi demn de urinat, au stat sărăcia, Domna, Domniţa, Dumniţd Adomni-
te, Duminte, Mint, M}nta, Mintea, privegherilor, al dragostei şi harului
studiul, bunătatea şi mai ales puterea cĂz.z.. Sunt atestate astăzi nume de fa- lui Dumnezeu. A adomit în Domnul,
Mintescu, Mn{ici, Măntici, Mintoiu,
exemplului. Astfel a luat fiinţă Orc7!.- milie provenite din aceste prenume, de bătrâneţe, la 30 aprilie, zi de po-
Mintuţă, Domenţian, Minţică. Varii-
nul Dominicanilor, & c-u"i ^mteme±e- unele fiind legate direct de Dom#%: menire a Sf. Donat în Biserica Orien-
a:rrSelB Domide, Dominte, Domil, Do-
re a fost aprobată (în anul 1216), pen- Dorymica, Dormiţei, Dumnica.
mileascu, Domiloiu, Dominelli s"r[1 tală; b) S/ n4c. Do#cif, episcop al La-
frecvente astăzi ca nume de familie. tm înţelegerea corectă a Ei;o#gĂe/z.ez. DOMNU, prenume ieşit din uz, viei (scris şi Leviei), cel care a fost
sti a, scr.weÂŢLor Sf lnţilor Părinţi. Sf t Do- rămas astăzi în toponimie. La baza ucis prin sabie la 4 iulie, zi de pome-
DOMINIC, prenume mai pu- 77ţz.7?z.c s-a stins la Bologna, în ziua de nire a Sfântului în Biserica Orienta-
numelui se află forma din latina vul-
ţin folosit în onomastica românească 6 august 1221 şi a fost ridicat la cin- YĂ:, c) Sfi Mc. Donatis, diaconul dîn
gară Do7%#c4s, întâlnit şi în gr. AOLwo€

150 flE!fl
D AURELIABĂLAN-MIHAILOVICI
DI`cŢloNAR oNOMASTlc cREŞTrN
D
Cz.bc7/c7e (Cibales), o localitate afla- sensul „a guvema", ,,a domni", (fi-
În onomastica românească, nu- începutul sec. al IV-1ea. Prenumele
tă în apropiere de cetatea Sirmium, gurat) „a gândi rău despre cineva", mele este atestat o singură dată în for- se răspândeşte în lumea creştină prin
din Panonia de Jos, unde slujea îm- de unde forma numelui de persoană
ma Dorz.7#ec7o#f şi de mai multe ori în martirii care au purtat acest riume şi
preună cu preotul Romulus şi diaco- M88a)v, ovTos, A4:ecJo73fe „neîncreză-
forma Dorz., care ar putea proveni şi sunt atestaţi în Sz.72czxczre: a) S/ Ă4c.
nul Sz./vc77"s'. Au fost închişi în tim- tor", fomă care a influenţat crearea
de la fomele feminine Dor!.7Îcr, Do- Doro/ez., episcop al Tirului; a trăit în
pul împăratului Diocleţian. Aceştia, celui de-al doilea nume de persoană,
rj.s. Ca nume de fariilie înregistra- timpul împăratului Diocleţian, deci în
împreună cu toţi cei ce Îl mărturiseau AopoH€8a)w (Dorim6dont). În Sz.#cr-
:rcrr sunt prezenţi trei Sfinţi cu acest
t6 astăzi, amintim derivatele: Do7ic/e, plină prigoană anticreştină. S-a rîfii-
pe lisus Hristos, au reftizat, sub ori-
""e.. ai) Sf Mc. Dorimedont, or.rg;+ Dordea, Dordia, Dordoi, Dore, Do- giat la bidspoli- şi duf)Jă mb`aftâa pri-
ce ameninţare, să aducă jertfe zeilor,
nar din Frigia, a trăit în timpul în care rea, Doreata, Doreaţă, Dori, Dori- gonitoruluis-aîntorslaierafhiaBise-
după ritualul antecreştin, şi au fost
am, Dorian, Dorica, Dorila, Dorilă, ricii din Tir, pe care a păstorit-o până
trecuţi prip sabie, la 2.,1 august 304. A la Roma domnea împăratul Probus,
Dorin, Dorinel. la venirea în fhmtea lmperiuiui a lui
fost debapitat mai întâi diaconul Do- împărat între anii 276-282. Dorime-
Julian Apostatul, noul prigohitor al
#crţz4§ rDo77c7//, cel care slujea în Bi- dont era creştin şi avea bunul obicei
DORIN v. Teodor creştinilor. Trebuie menţionată cultu-
serica din Singidunum, în sudul Du- de a-i cerceta pe toţi fraţii creştini în-
temniţaţi spre a fi supuşi apoi supli- ra greacă şi latină a Sf. Dorotei, care
nării, împreună cu ffatele Său 7re##sf. DORINA v. Teodor
ciilor şi în cele din umă trimişi la a lăsat numeroase scrieri despre cei
Diaconul Sz./vc77€%s, preotul jtom#/%s
moarte. În timp ce lumea păgână era DORIS, prenume feminin, recent 12 Apbstoli, dar şi câteva Polemici
(Romul), Do#czf#§ diaconul şi fi.atele îndreptate îripotriva lui Po-ffirie şi'
în mare sărbătoare, întm cinstirea ze- intrat îh onomastica românească, re-
său, ye72z/§f, toţi sunt pomeniţi în Bi-
ilor lor, tânărul Dorimedont 1-a cer- produce pe cale cultă cognomenul la- Origene. Sub Julian Apostatul a fost
serica Ori6.ntală la 21 august.
cetat, în taină, în închisoarea în care tin Do7.z`s, din mitologia greco-roma- din nou ameninţat, şi de data acea`s-
Înonomasticaromânească,prenu-
zăcea, în câmpul Sinadelor dinTri- nă. Aa)pts-tsos (Doris-idos) este fiica ta, fiind foarte bătrân, având 107 ani,
mele este prezent şi astăzi, mai ales
gia, pe Fericitul Trofim. Dar Dioni- lui Okeanos şi a Thetidei, soţia frate- se refiigiază în Tracia, daf este prins
ca nume de familie: Do7Î, Do7?cr, Do-
sie, guvematorul Sinadelor, a aflat re- lui lui Nereus, părinte al celor cinci- şi torturat, suferind pehtm lisus Hris-
nabidovici, Donac, Donache, Dona-
pede de ^mtâlnirea lui Dorimedont cu zeci de fiice numite .Nereide. tos, aducându-se pe sine ca jertfă în
din, Donasă, Donat.
cei din închisoare. A fost prins, an- Prenumele nu a intrat în onomas- ziua de 5 iunie, zi de prăznuiie a Sf.
DONATA v. Ianuarie chetat şi supus la chinui pentru măr- tica creştină, deoarece nu este atestat Dorotei în Biserica Orientală; b) S/:
turisirea de credinţă. După ce au fost în A4lorfz.ro/ogj.z., el nefiind purtat de A4:c. Doroţez. (scris şi Doro#e) cel ca-
DONATUS v. Donat amândoi desfiguaţi, Fericitul Tro- re a pătimit sub împăratul Diocleţian,
nici un martir a lui lisus Hristos. Nu-
fim şi Dorimedont au fost daţi ca hra- mele este întâlnit astăzi destul de rar, împreună cu S/ Gorgo/€z.e şi alţi în-
DORA v. Teodor
nă fiarelor sălbatice, în arenă. Aces- atât în onomastica europeană, cât şi alţi ofiţeri creştini, slujitori la curtea
DOFLAŞ v. Teodor tea nu s-au arătat fiirioase şi nu le-au împăratului. Coregentul lui Diocle-
în cea românească.
făcut nici un rău, purtându-se ca ori- ţian, Galeriu, a pus foc palatului im-
DOREL v. Doru ce animal din jurul casei. Cei doi au DOROTEI, DOROTEIA, pre- perial din Nicomidia, spre a-i învinui
fost acuzaţi de vrăjitorie şi au fost nume de origine greacă, o fomă foar- pe creştini şi a declanşat stâipirea lor.
DORIMEDONT;î prenume mai condamnaţi la moarte prin decapita- te veche, răspândită în varianta mas- Toţi au fost închişi şi chinuiţi ®în mod
puţinfrecventînbnomasticacreştină. re, ceea ce s-a săvârşit în ziua de 19 culină Aa)poOsos (Doroth6os), ates- barbar, iar după ce şi-au dat sufletele,
La baza acestui prenume se află un septembrie, anul 278, zi de pomenire tat în sec. al llI-lea-al lI-1ea î.Hr. Este trupurile lor au fost aruncate în mare.
nume gr. comun, compus sopuH86aw a Sfântului Dorz.mec7o7!/, împreună cu un nume teoforic, compus din Aa)pov Pomenirea lor se face în Biserica Ori-
(dorym6don), e fomat din 6opu (do- Sf. Trof tm sti Savaiie.,tjh Sf. Mc. Dori-
(d6ron) „dar" + ®6o€ (Theos) „Dum- entală la 28 decembrie. Tot în aceas-
ry) „trunchi de arbore", „lemn de 77Îec7o7?f, un martir din Palestina, ucis nezeu", şi este sinonim cu ®8o8opo€ tă zi, confom Tradiţiei creştine, ar fi
construcţie", „lance" + H88ov (me- î"prcmrăa cm Sf : Mc. Trof lm şi Trif ion
(The6doros), cu inversarea elemen- avut loc incendierea Bisericii creştine
don), un substantiv postverbal de la la 29 septembrie, zi de pomenire a
telor componente. Forma feminină din Nicomidia, unde au pierit 20.000
H€8a), H86oHGi (medo, -medomai), cu Sfinţilor în Biserica Răsăriteană. de creştini; c) S/ Ă4:c. Doro/ez. (scris şi
Aa)poO€u (Doroth6a) este atestată la

152
153
D AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
Do7`ofe#) presbiterul, cel care a slujit Doro/e!. şi reoc7or, „dat de Dumne- Drăguşel, Drăguşin, Dragoirtir, Dră- Dragostin, Dragoş, Dragoştn, Dra-
în Biserica din Antiohia în timpul îm- zeu". În Sz.#czx;cyr este atestat un Sfânt gumir, Dragoş, Dragoşîn, Dragos- gota, Dragotă, Dragoteam, Drago-
păratului Diocleţian. Părintele Doro- cu numele Dosz.fez., supranumit j4s- teu, Dragostin, Drăguşel, Drăguşin. tel, Dragotescu, Dragotiş , Dragotoiu.
tei era un mare specialist în ebraică c#/fG/or#/, fiind sub ascultarea unui După cum se poate observa, majori-
DROSIA v. Drosis
şi S/ZÎ7?/cr ScrzpJc/7iă. Apreciat de con- călugăr cu numele Doro/ez., în una tatea lor au devenit nume de familie.
temporani pentm ştiinţa sa, a sfarşit din mănăstirile din apropierea lerusa- Amintim şi câteva fome feminine: DROSIDA, prenume cu totul spe-
prin a fi adus în arenă şi dat hrană fia- limului, în Gaza, în veacul ăl VI-lea. Draga, Drăgae, Drăgaia, Drăghia, cial în onomastica creştină, provenit
relor la 5 noiembrie, zi de pomenire a Prin ascultare a dobândit Împărăţia Drăguţa, Drăghiţa, Draghina şi Dră- din subst. gr. 8pooo€ (dr6sos) „rouă",
sa în Biserica Orientală; d) C#v. pă- cerului, trecând cu seninătate peste în forma compusă Apooioisos (Dro-
ghina, Drăgana, Drăgulina, Drăgă-
rinte Dorotei, s"pra,"rrit Tebanul, toată apăsarea bolii de care a suferit. lina, Dragna, Drahna e;hc. Toa:hi3 s"rit sisidos) „de rouă", „din rouă". Este
pentm că era originar din Teba Egip- Este caracterizat prin curaj şi fapte nume vechi, atestate în documentele numele fiicei împăratului Traian, ca-
tului; a slujit ca pustnic într-un deşert bune şi este pomenit în Biserica Ră- rămase de la Ştefan cel Mare. re era logodnica lui Adriah, viitorul
departe de Alexandria, la o distan- săriteană la 13 august. împărat. În sZ.72CZXczr este atestat mo-
ţă de aproximativ nouă mile, dar un- În onomastica românească mo- DRAGOMIR v. Dragoş
dul cu totul impresionant în care fii-
de se ajungea foarte greu. A trecut la nahală este amintit Dos'z.ţ%ez4 arhie- ca împăratului s-a creştinat. Văzând
DRAGOŞ, vechi nume românesc,
Domnul la finele veacului al VI-lea şi reul şi Doso/Jez., mitropolitul Moldo-
reluat.în ultimele decenii srire a cinsti zelul cu care cinci călugăriţe ieşeau
se pomeneşte în Biserica Orientală la vei (1624-1693); în cel de-al doilea noaptea, pe fi]riş, să adune trupuile
trecutul istoric. Prenumele este fomiat
13 august; e) S/ A4-z./ă Doro/e!.c7 este caz avem o variantă cu trecerea, după
de la tema veche slavă, APAr'b [drag-], martirilor spre a le pregăti pentru în-
cunoscută ca o creştină din Cezareea model slavon, a lui th în ft. mormântare creştinească, Drosida se
o temă care a devenit un nume atestat
Capadociei; a suferit martiriul împre- hotărăşte să participe şi ea la această
DRAG v. Dragoş în zona Maramureşului (mare propriT
ună cu Teofila, sub împăratul Diocle-
etar de pământ, v. Drag); de la aces- acţiune, impresionantă Şi de mar6 sa-
ţian, şi este pomenită în Biserica Ori- DRAG, DRAGA, prenume vechi ta` s-au format multe nume şi în limbi- crificiu. Adrian, cel care ura creştinii,
entală la 6 februarie.
româneşti, provenite dintr-un subst. 1e slave. 'La noi sunt 'atestate începând propune să se organizeze pază seveŢ
În onomastica românească for- ră de zi şi noapte, spre a fi prinşi toţi
şi adj. c7rczg, -ă, cu sensul de „plăcut", cu anul 1393 şi cuprind o mulţime de
mele prenumelui sunt atestate atât în cei care făceau această ridicare a tru-
„preţuit", „iubit". La baza familiei de variante, dintre care redăm câteva:
Ţara Românească, cât şi în Moldo- cuvinte provenită din această temă Drag, Dragomir, Drăghici, Dragoe, purilor martirilor. Astfel grupul este
va, încă din anul 1440: Dorofej.#, Do-
(drăguţ, drăgăştos , dragoste, drăgos- Dragotă, Drăgoi, Drăguş sto. M"l- prins şi, văzând-o pe Drosida printre
roteiul, Doroteia, Dorofte, Doroftia, călugăriţe,împăratuls-aînspăimântat
/z. şi f72c7rt5gos'/z. etc.) stă un terrnen slav te nume care sunt atestate înainte de
Orof tic[yia, Dor{f t, Dorof tei, Dorof :ei,
APArb. Din punct de vedere istoric, 1500 au devenit astăzi nume de famiT şi le-a ucis pe cele cinci, închizând-o
Doroftească, Doloteiu. ALstiriji este
prenumele este atestat în documen- lie. Drczgoş c;ste un' nume care are, din în palat pe Drosida. Aceasta a reu-
înregistrat ca nume de familie în va-
te în sec. al XIV-lea, fiind menţionat punctul de vedere pl preferinţelor mo- şit în cele din umă să iasă din palat,
riantele populare: Doro//e, Doro//ej., străduindu-se şi să-i fie primită jert-
proprietarul Drcrg, fiul lui Dragoş, şi deme, acelaşi statut şi concurează, ca
Dorof tiese, Dorovei.
un alt Drc}g, voievod de Maramueş frecve"ţga, cu Bogdan suu Vlad. Dra- fa. În singurătate, cade în genunchi şi
DOROTEU v. Dorotei (1368-1398). Variantele înregistra- gowz.r este folosit ca nume de familie. prin rugăciune putemică rosteşte for-
te sunt numeroase, provenite prin de- La baz'a lui se află două cuvinte slavo- mula de botez, se unge cu miruri şi se
DOROTIE v. Dorotei rivarea cu sufixe variate, din care re- cufimdă Într-un bazin cu apă; dorind
ne APArb „iubit" + iuiip „pace", deci
DORU v. Teodor dăm câteva, cele mai ffecvente: Dji#- „iubitor de pace". Diptre derivate cel să devină cre-ştină şi să-şi dea viaţa
gu, Dragul, Draga, Drăgul, Drăga, mai cunoscut §i frecvent este D7`ago- pentm lisus Hristos. Pentm credinţa
DOSITEI, prenume întâlnit mai Drăgă, Drăgulea, Drăgulici, Drăgu- J7ez.resce{, nume de familie. Ca nume şi dorinţa ei, Iisus o scuteşte de sufe-
cu seamă în onomastica monaha- lescu, Drăguleţ, Drăgulin, Dragai, de familie înregistrat astăzi, are câte- rinţă şi o trece foarte repede în lumea
lă; provine din foma gr. Aa)otosos Dragauie, Drăgaie, Drăgaia, Dra- va, variari:hB.. Dragos, Dragosin, Dra- drepţilor, iar pomenirea ei se face în
(Dositheos), cu sensul pe care îl are gan, Dragaml, Drăgan, Drăganu, goslav, Dragosloveanu, Dragoste, Biserica Răsăriteană la 22 martie.

155
D AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D
În onomastica românească este teană, sub numele S/ No# A4lc. D#ccr, „spirit sfânt.', după opinia majori- Dulaci, Dulacioiu, Dulan, Dulă, Du-
atestată şi foma Drozz./cz. Ca nume croitorul mj,til ene an. tăţii lingviştilor. Aici sunt unele ob- lăcioiu, Dulu.
de familie este atestat în foma: Dro- În onomastica românească este servaţii de făcut, deoarece temenul
DUMINICĂ, prenume românesc
sa, Drosino, Drossu, Drost, Drosu, atestat la 1 2 1 0 în foma Dc/ccr, în Ma- c7#Ă era în limbă cu mult înainte de
foarte răspândit ^m onomastica veche.
Drozdea. ramureş, şi este întâlnit frecvent în venirea slavilor şi mai ales înainte de
În ultima vreme este cunos,cut ca nu-
Moldova, unde este atestat în 1450. creştinarea lor. Termenul este atestat
DROSIS, prenume care este ates- me de familie. La baza lui stă subst.
DerŢNa:hf3.. Ducaleţ, Duculeţ, Ducan, în Bz.a/z.cz lui Wulfila QJlfilas), Apos-
tat în mai mu|te variante, legate din c7%mz.#z.cd „ziua Învierii Domnului",
D#ce, Dcfcecz,. nume de. familie as- tolul vizigoţilor şi episcop al Dunăriî
punct de vedere semantic, fiind vari- un substantiv provenit din sintagma
tiîrz:r. Duca, Ducan, Ducancea, Duca- de Jos, în anul 331. Această Bz.b/z.e es-
ante ale aceleiaşi fome gr. ApoiJooc nu, Ducar, Ducariu, Ducaru, Ducas, te cunoscută şi cu numele de Coc7e#
(Drobsos). Aceste fome, Drosz.s, Ducă, Duce, Ducea, Duceac, Du-
i:::npăog':[Sa:ă°#":.z.';?cî:,g.°:;:#
Arge7ţ/e%s, nume dat unui exemplar
Drosos, Dr#s'os', au pătruns în ono- ceag, Ducica, Ducu, Duculescu, Du- (Kyriak6).
copiat la Ravenna în anul 520, păstrat
mastica creştină prin prezenţa lor în În onomastica veche este întâlnit în
cuţă, Duducuţă, Duducă. până astăzi la Universitatea din Up-
Sinaxar. Sft M.iţă Drosis (scr.Ts sti f io:rrn!erie.. Duminică, Duminecă, Dumi~
DUDUCA, prenume vechi în psala, Biblioteca Cc7ro/z.7!c} jzec7!.vz`vc7. nicatu, Dumeni, Dumănescul; cÎL "-
D/ios'i.c}) este o martiră ce s-a săvârşit
D#Ă este un temen cunoscut şi folo- me de familie astăzi: Dc!mz.7?ecc7, D#-
onomastica românească, ce s-a cre-
prin topire într-un vas cu aur, iar po- sit de celţi, având şi sensul concret de
menirea ei se face în Biserica Răsări- at pe teren românes'c în epoca medi- nrinecioiu, Duminic, Duminica, Du-
evală, după modelul Do77ţ7#./c7, De§p+ "spiriduş". mînecă, Duminică, Duminicescu.
teană la 28 iulie.
Este atestat în onomastica româL
Drosos' este foma de masculin, 72cr, C%z.cz/.#cz. În unele izvoare lexico-
nească îri foma veche, D#Ăcr (1670), DUMITRU, DUMITRA, pre-
pe care o găsim atestată în onomas- grafice (DOR,'DEX) este explicat ca
Popa D%Ă# (Creangă). Ca nume de nume ce fac parte din Seria celor mai
tica creştină românească: Dros, Dro- rih derivat din temenul tc. dudu „co-
familie înregistrat astăzi, îl găsim în vechi şi fi.ecvente nume româneşti
sul, Drosu, Drosescu, Drostna, Dro- coană". În acest caz nu trebuie uitat
văi.Lîrr[hele.. Duhai, Duhaiu, Duhalmu, care au la bază un nume de persoa-
zz/. Nu e greu de observat că avem faptul că este folosit mai întâi ca un
Duhan, Duhanes, Duhaniuc, Duha~ nă de origine gr. AmtTitptos (Deme-
de-a face cu o temă comună cu cea apelativ, adresat fetelor tinere, păs-
nov, Duhăneanu, Duhnea, Duhneac, trios), cu forma feminină ATiLlmpw
trat şi astăzi în foma c7#c7#că, c7z/c%e,
din numele Dros'z.c7cz.
duducea, duduică, duducuţă. Lai ori- Duhoi, Duhoni. (Demetria). Din punct de vedere is-
toric, numele Heste foarte vechi la
DROSOS v. Drosis gine, a fost folosit ca apelativ, adre- DULA, prenume ce are la bază
sat fiicelor seniorilor feudali, fiind greci şi îşi are izvorul în cultul zeiţei
DRUSOS v. Drosis subst. gr. 8ou^os (dodlos) „sclav", AT\mmp, Dewe/rc!. La baza numelui
un apelativ legat direct de nobleţe,
„slugă", cu corespondenţă de formă se află o fomă adjectivală Deme/Gr
DUCA, prenume vechi, la baza de aceea a şi intrat în categoria pre-
şi sems ^Ţn trELăa,, Dulus, Dula, Dules` + suf.-z.os, Deme/rz.oS „care aparţine
căruia stă substantivul gr. (bizantin)
r["rnehor.. Duducă, Duducea, Dudui-
ÎnSz.7Îczx"esteatestatnumeleS/D#- Demetrei", zeiţa vegetaţiei, a culturii
că. Cu timpul s-a uitat relaţia nobilia-
8ouKct (dotika), lat. c73A)c., ~cJe/cj.§ „con- /ci (scris şi D!./cz), mucenic al lui Hris-
ră, fiind păstrat, astăzi, ca apelativ de şi mai ales a fertilităţii pământului. În
ducător", „duce", înlocuit la noi cu tos, originar din eparhia Ciliciei. A mitologia greacă este fii6a lui Cronos
termenul slav i/oz.evocJ, Este preluat politeţe pentm domnişoarele din fi fost dus înaintea guvematorului Ma-
milii. de prestigiu, întâlnit în pagini şi cultul ei este apropiat de cel al divi-
ca prenume prin influenţ? ,istorică a\ xim şi supus la tot felul de chinui, în nităţii Ceres, 1a romani. Fiind o zeiţă
ale unor scriitori ca Mihail Sadovea-
împăratului Conştanctin X Ducas. În trei etape, cea din umă fiind atât de a pământului, numele ei a fost tradus
nu (cf. D#de#cz Lizuca din povestirea
Sz.j?c"c}r este atestat un martir, S/ A4lc. sălbatică, încât şi-a dat duhul în ziua prin „pământul-mamă" şi acest lucru
Dumbrava minunată). Bste zitesta,t ca,
De{ccz, creştin din Mitilene, de mese- de 15 iunie, zi de pomenire a Sfântu- reiese chiar din semnificaţia celor do-
nume de familie în fomele: D#c7%c,
ri`e croitor, care a suferit moarte mar- 1ui în Biserica Orientală. uă elemente componente, şi anume:
Duduca, Duduiană, Duduică.
tirică la Constantinopol, în anul 1564, În onomastica românească prenu- ATi- (De)-, cu varianta AG- 4c*-(Da),
fiind jupuit de piele la 24 aprilie, zi DUH, prenume puţin obişnu- mele este atestat în fomia D#/c!, D#- (preelenică), gr. rG, rTi (Ga / Ge), cf.
de pomenire a sa în Biserica Răsări- it, provine din slavonul (A8'X) duh, /o, D#/ecz,. ca nume de familie: D%/cr, rom. Gcrz.e „pământ" + -mtTip (me-
AU RELIA BĂLAN-MIHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
D D
ter) „mamă". Prenumele Deme/rJ.o§ pe loc să ceară binecuvântarea lui Di- adâncă ascultare. După ce s-a călugă- Putem considera că una dintre minu-
a fost foarte răspândit în Grecia anti- mitrie, cel întemniţat, ca să-l ucidă pe rit, s-a aşezat într-o stâncă din apropi- nile sale a fost trăită de credincioşii
că, fiind purtat de mai mulţi regi, dar barbarul Lie. Sf. Dimitrie 1-a însem- ereă văii Lomului, unde şi-a petrecut care au luat parte la privegherea \din
popularitatea lui, chiar din primele nat cu semnul Sfintei Cruci pe riunte toată viaţa în rugăciune, , post aspru, 27 octombrie 1989, cu mare mâhnire
veacuri ale creştinismului, se explică spun&rLdui.. ,Du-te şi pe Lie vei birui izolat nu numai de lume,ii ci şi de cei- Şi revoltă pentm surghiunirea Sfântu-
prin numeroşii
-aicest ""e.-aL) martiri
Sy: Mc.care au puriat
Dimitri6 (Du- şi pe Hristos vei mărturisi!" T"&"d lalţi monahi. Aici s-a şi stins, neşti- 1ui din dealul Mitropoliei, la Biseri-
în arenă, Nestor a strigat: „D#m#eze- ut de nimeni. Venind odată mare apa ca Sf. Nicolae. Era prima dată în is-
mitru), Izvorâtorul de mir, or.Lgji"i ul lui Dimitrie, ajută-mi!", ş1 ^mda;lĂ Lomului, i-a luat trupul în adâncul ei, toria privegherilor bucureştene, făcu-
din Tesalonic, fiul guvematorului ce- 1-a culcat la pământ pe Lie, ucigânl şi deasupra locului în care se scufim- te în cinstea Sfântului, când acesta a
tăţii. Acest Sfânt a trăit şi a suferit în du-1. Auzind împăratul cu ,pe forţă a dase apărea o lumină Sfântă, ce-i fă- fost depus în afara perimetrului Patri-
timpul domniei lui Diocleţian şi a lui făcut aceasta, a trimis ostaşi în tem- cea pe săteni să creadă că acoloieste o arhiei. În mai puţin de două luni de la
Maximian. El a fost botezat şi crescut niţă să-1 străpungă cu su|iţele lor pe comoară. Sfântul se adresează în vis neruşinata cutezanţă a avut loc căde-
de părinţii săi în rânduiala creştină, Dimitrie, iar lui Nestor i s-a tăiat ca- unei tinere bolnave, pe care o va vin- rea regimului comunist şi a tiranului.
în mare taină, spre a evita osânda îm- pul. Sf. Dimitrie a fost ucis în tem- deca, cerându-i să fie scos din apă; Sărbătorirea Sfântului se face în fie-
păratului. Exemplul părinţilor săi în niţă, prin străpungere cu suliţa, la 26 trupul a fost găsit întreg şi luminat. care an la 27 octombrie, cu priveghe-
toată practicarea vieţii creştine, harul octombrie, anul 303. Moaştele făcă- Este ridicat şi aşezat în biserică, spre re şi rugăciune, la care iau parte zeci
pe care îl primeşte de la Dumnezeu toare de minuni ale Sf. Dimitrie se a fi de folos celor ce veneau şi se ru- de mii de credincioşi din toată ţara;
fac din Dimitrie un tânăr destoinic şi află în Biserica din Tesalonic, care gau cu credinţă la.racla lui. Un domn c) Sf t Mc. Dimitrie, diaconul, d;ir\ Sir-
de bun renume, După moartea tatălui are hramul Sfantului, socotit patronul al Ţării Româneşti a ridicat o biserică 77?z.z/m, azi Mitroviţa, oraş în provin-
său, împăratul îl numeşte direct gu- oraşului. Biserica Orientală îl prăz- nouă în cinstea Sf. Dimitrie cel Nou, cia Panonia inferioră, locuită în sec.
vemator al Tesalonicului. În această nuieşte.la 26 octombrie; b) S/ D+ în care au fost puse sfintele moaşte. al llI-1ea de traci şi daco-romani. În
calitate i-a ajutat pe mulţi, explicând mitrie cel Nou din Basarabi, ocroti- Aici au stat până la 1769, când a în- A4:czr/z.ro/ogz.z. nu sunt trecute date-
tainele credinţei creştine, ceea ce a torul Bucureştilor. SfâarLtu\ s-a năas- ceput războiul dintre ruşi şi turci; 1e biografice, se atestă doar calitatea
făcut ca mulţi să se boteze, fapt care a cut şi a trăit într-un sat românesc din moaştele sunt ridicate de un general de diacon pe lângă episcopul Biseri-
ajuns la urechile împăratului. După o sudul Dunării, în veacul al XIII-lea, rus, Petru Saltîcov, spre a fi duse în cii din Simium, J7.z.72e#. Dz.wz.Jrz.e este
victorie împotriva sciţilor, Maximian mai precis în satul Basarabi de pe apa Rusia, ca să nu fie profanate de tur- un Sfânt ucis cu suliţa, la trei zile du-
ordonă ca toate marile cetăţi să sărbă- Lomului, un afluent al Dunării. Era ci, Moaştele ajung la Bucureşti, un- pă episcopul lrineu, adică la 9 apri-
torească evenimentul prin j ertfe adu- în timpul ţaratului vlaho-bulgar, de de un negustor bogat, macedoneanul lie, anul 304. Moaştele Sfântului s-au
se zeilor. Împăratul vine la Tesalonic sub conducerea fraţilor Petru şi Asan, Hagi Dimitrie, şi mitropolitul Grigo- dovedit imediat făcătoare de minuni,
şi-l întreabă pe Sfânt dacă sunt ade- având capitala la Tâmovo. Făcea par- rie al lI-lea al Ţării Româneşti, l-au fapt ce a atras atenţia prefectului Le-
vărate cele ce se spun despre el. Sfan- te dintr-o familie modestă, dar cu fri- convins pe general să lase moaştele onţiu al lliricului care, în secolul u'r-
tul a răspuns cu îndrăzneală, condam- ca lui Dumnezeu, creştini împodobiţi pe teritoriul Ţării Româneşti. Astfel mător, a zidit două biserici în cinstea
nând închinarea la idoli. Este imediat cu toate virtuţile, care dau fiului lor au fost cumpărate şi depuse cu mare Sfântului, una în Tesalonic, în ca-
închis şi obligat să rămână acolo, pâ- un bun exemplu. Sf. Dimitrie este an- cinste la catedrala mitropolitană din re i-ar fi aşezat moaştele, la 26 apri-
nă la terminarea serbărilor care aveau gajat de tânăr ca păstor, având grijă Bucureşti, unde au rămas până astăzi. lie 413, şi alta la Simi.um, loc în ca-
în program şi luptele în arenă, în ca- de vitele satului. Blând şi milostiv, Mâna dreaptă a Sfântului a fost du- re rămăsese vie facerea de minuni a
re erau ucişi oameni nevinovaţi, de bun la suflet şi grijuliu cu cei săraci să la Kiev, unde se crede că s-ar afla sfintelor moaşte şi de aceea cetatea'se
obicei creştini. Putemicul Lie era cărora le împărţea din alimentele pri- şi astăzi. De multe ori, în vremuri de va numi A4lz.Jrovzţcz. Pomenirea S/ Dz.-
un vandal solid şi sălbatic, ce-i uci- mite de la săteni pentru paza vitelor, suferinţă, s-au făcut rugăciuni la sfin- mitrie din Sirmium este "eriţioŢLa:tă
dea cu uşurinţă, aruncându-i în suli- Sfântul cunoaşte mila lui Dumnezeu tele moaşte ale Sf. Dimitrie, care nu a în Sz.#czxcm la s aprilie; d) S/ A4:c. Dz`-
ţe. Un tânăr creştin, Nestor, ce asista şi harul Lui, revărsat în dorinţa puter- întârziat să vină în ajutorul bucureş- m!.frz.e a suferit martiriul la Constanti-
la acest spectacol barbar, s-a hotărât nică de a sluji numai Lui, în cea mai tenilor, a poporului drept credincios. nopol, împreună cu cei nouă, j4/e#z.e,
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVICI
D
lulian, Marcian, Ioan, Iacov, Fotie, Dumitraş, Dumitraşco , Duritraşcul,
Petru, Leontie şi Maria Patrichia, D#779z.frc}şz.7?, la care se adaugă o mul-

pentru icoana din poarta de aramă a ţime de forme diminutivale sau hi-
mănăstirii, rămasă în timpul patri- pocoristice, atât de numeroase, încât
arhului Ghemano. Toţi au fost con- le amintim doarpe cele mai frecv6n-
damnaţi de împăratul Leon icono- te:. M}ţru, Mitrea, Mltra, M}tu, Mitul,
clastul. Pomenirea lor se face în Bi- Mita, Mită, Miti, Mitac, Mitacu, Mi-
serica Răsăriteană la 9 august; e) S/ tache, Tache, Mitachi, iTachi, Mitea,
Mc. Dimitrie v . AILe;xe. Mitescu, M}tică, Tică, Ticu, Mtioi,
Vechimea numelrii D%mz.rr% în Mituş, Dumitrache, Dumitraş , Dumi-
limba română este foarte mare. Pre- trel, Dumitrică, Mitrică, Dumitriţă,
EBUL v. Evul xandria. Era foarte frumoasă şi foarte
numele este folosit cu mult înainte de Mitriţă, Dumitruş, Dumitrucu, Tru-
instruită, cunoscând atât filosofia pla-
introducerea slujirii în limba slavonă, , cu, Trucă, Tucă; Sanctus Demetrius : ECATERINA, prenume feminin toniciană, cât şi exegeza creştină, aşa
care a preluat direct pronunţarea gre- Sămetru, Sămedreu, Sâmedru, Simie- foarte răspândit în Europa şi în toa- încât întrecea în cunoştinţe mulţi fi-
cească, Dz.m!.Jrz.e, ce ar fi putut să fie driu, Sâmedrea, Sumedru, Sumedrea, te provinciile româneşti. Este expli- 1osofi ai vremii. Cunoştea foarte bine
Simedru, Simedriu, Simedrea, Me- cat ca fiind un nume de origine egip-
prezentăşiînsudulDunării,|avorbi- Bj.b/z.c7, în contextul cultural al Ale-
torii din Macedonia. Afirmaţia noas- dru, Medra, Medrea; +â a:rom. Mitri, teană, unde ar exista un cuvânt cu xandriei din sec. al lI-1ea şi al llI-lea
tră are la bază mulţimea variante- Mltruş, Mitu, Mltea e;ho. această fomă cu sensul de „coroa- d.Hr., şi de aceea în disputa ei cu filo-
1or vechi, populare, care amintesc de nă", sens dedus şi din viaţa Sf. Eca- sofii şi cărturarii vestiţi ai Alexandri-
sărbătoarea Sf. Dumitru: SamecJrc4, terina, aşa cum este descrisă în A4lz.#e- ei, în dezbaterea impusă de Maximin
Sămedru, Simidriu, Sămetru, d"riîL z.e sau prezentată de unii hagiografi, al lI-1ea, ea îi domina şi pe mulţi i-a
acelaşi proces, întâlnit în sărbătoa- autori ai scrierilor numite în lati- convertit la creştinism. Această in-
reci Sf. Nicolae Usânicoaraă), Sf. Iocm, nă, PczSs'z.o77es, „Pătimirile". Nume- fluenţă nu a putut fi tolerată, şi Sfânta
Sân-Ioan, SârLlan, Sânzean ehc. UrL le ar putea fi apropiat şi de o fomă a fost supusă multor şi variate supli-
alt argument îl constituie forma D%- gr. Ei(aŢti (Ekâte), nume al unei ze- cii, în uma cărora a ieşit biruitoare.
mz.fr#, atestată în Ţara Românească la ităţi ce se confimda cu Artemis. La Unul dintre instrumentele torturii, re-
1387, iar la 1469 este atestată foma această fomă s-a alătuat un al doilea dat în iconografia bizantină, este roa-
hipocoristică Dz.mci, foarte răspândi- temen pwTi, -Ti€ „scriere". În greacă ta. În cele din umă, a fost condam-
tă chiar de atunci, aşa încât a devenit numele este cunoscut în forma AiKG- nată la moarte prin decapitare. Este
nume de familie. De altfel în sec. al tsptw, Etccttspwri (Aikaterina, Eka- pomenită de ambele Biserici tradiţi-
XIV-lea sunt amintiţi doi martiri cu terine). Asocierea celor doi temeni onale (Orientală şi Occidentală) la 25
acest nume. Biserica îl pomeneşte pe poate fi explicată şi prin locul apar- "oie"brie., b) Sf t Ecaterina de Siena,
C#v. n4wce#j.c Dz.7%cz, ucis de sabie, în te pe care l-a ocupat Sfânta Ecaterina considerată patroană a ltaliei, a trăit
anul 1363, la 10 aprilie. Varianta Dz.- în Alexandria, în perioada persecu- între anii 1347-1380. Sfânta Ecateri-
77!J.frz.e nu este atestată în această for- na a fost al douăzeci şi patrulea co-
ţiilor lui Diocleţian. Sunt cunoscute
mă în limba veche, ci în formele si- mai multe Sfinte cu acest nume: a) S/ pil al unei umile familii de boiangii
rrii+are c" Dumitru, Dimitru, Dimitra, M:iţă Ecaterina s-a năasQut ^mtr-o fia- din Siena. A dovedit din copilărie o
Dîmitran, Dimitrana, Dimitrescu, milie purtătoare de coroană (fiica re- maturitate deosebită şi a ales cu hotă-
Dimitriy, Dumetru, Dumetraş, De- râre a fi întotdeauna numai în slujba
gelui Costus al Ciliciei şi a prinţesei
mefr#, De7%efr!.escz/. De la foma ve- Sabinella). A făcut studiile la cea mai lui Dumnezeu. Familia nu a putut ac-
ckif3 Dumitru, Dumitra, Dumitran, renumită Şcoală a filosofilor din Ale- cepta ideea intrării într-o mănăstire,
Mitran, Mitrană, Mitrana, Mitana,
AURELIA BĂLAN-M IHAILOVICI DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
E E
dar văzând tenacitatea fiicei lor, s-a Muntenia datează din 1495, în forma Clej, Cleja; Clejan, Clejanul, Clijan, care le suportă cu mare curaj . Este eli-
împăcat cu gândul. Intră în Ordinul al Caţcţ/!.#cr, socotită bază pentm varian- devenite nume de familie, păstrate şi berat şi pleacă în Egipt. Menţionăm
treilea Domz.77z.ccz# şi pentm început tele Că/ă/!.#c}, Că/ă/z'r!. Vechi sunt şi aistifrzi.. Clej, Cleja, Clejan, Clejam, că atât el, cât şi fratele său, Amfian,
Sf. Ecaterina se apropie de cei mai vtiriurr+ele Caterina, Catrina, Catri- Clejeneam. au fost ucenicii unui mare teolog, pă-
umili oameni, care mureau pe străzi nel, Catinca, Tinca, Tincuţa, Cati şi rinte al învăţăturii creştine, cu nume-
ECLESIARH, prenume fre'cvent
o formă mai modemă, CĂe/z., scris şi le Pamfil din Cezareea. Ajuns în Ale-
şi care aveau mare nevoie de ajutor în onomastica Evului Mediu oriental,
măcar în momentul final al vieţii lor. KJ.fo;, după forma engleză. Ordinea xandria, Sf. Edesie este impresionat
care provine din foma lat. ecc/es!.a şi
Este cunoscută pentm devotamentul atestărilor prezintă umătoarele va- de tratamentul aplicat creşţinilor de
cea gr. 8KK^no" „biserică" + Gp%oS
ei şi pentru rugăciunile făcute în pe- r.rHrihf 3'. Ecaterina, Catarina, Catirina, către prefectura oraşului, de dispreţul
Catrina, Icaterina, Caterina, Catri- (ărchos) „începător", prin extensie
rioada epidemiei de ciumă care bân- şi ocara la care erau supuse tinerele
nu, Catrinescu, Catrinoiu, Trina, Tri- „sluj itor", „fimcţie eclesială".
tuia, în 1374, în Siena, Varazze şi alte creştine, batjocorite şi lipsite de liber-
În onomastica românească este
oraşe al,e ltaliei. Este cea care va pri- nea, Trincă, Trincu, Trincea, Trincoi, tate. El intervine acuzând bestialita-
atestat în foma Ec/es!.c7J~%%/, ca supra-
mi serinele rănilor lui Hristos şi care Trâncu, Trâncă, Catrinar, Cătrin, tea comportamentală a\ fimcţionarilor.
Tiume (ex. crorica"1 Dionisie Ecle-
va fi trimisă de lisus să mustre mân- Cătrina, Rina, Cătrânău, Catrea, Că- Este din nou ^mchis, torturat şi, ca pe-
siarhui). A:]+e va;r.Tîrrrhe.. Eclisirescu.
dria celor putemici din ierarhia bise- trea, Cătreanu, Cati, Cata, Catea, deapsă capitală, este aruncat în mare
Eclisiarclm, Clesie, Clisu, Cliseru,
ricească. Trece la Domnul în ziua de Căta, Cătiţa, Catu,i Cătescu, Cătilă, la 2 aprilie, zi în care se face pomeni-
G/j.ser# sunt forme ce pot proveni
29 aprilie 1380 şi este ridicată la cin- Cătileşti, . Cătina, Catina, Catinca, rea sa în Biserica Orientală, precum şi
ca nume de familie din substantivul
stirea altarelor la 29 aprilie 1461. În Tinca, Cătincea, Catoiu, Cătuiu, Că- a S/ j477%cz#, fratele său, care primeşte
ec/esz.czrĂ sau din varianta parczc/z.ser.
1939 a fost declarată patroana princi- tuţ, Cătuţu. Cătuţa, Catoca, Catalin, martiriul în uma celor mai cumplite
Astăzi sunt atestate numele: C/z.s'er%,
Catalina, Cătalina, Catelina, Cătă- suplicii, fiind spânzuat şi apoi arun-
pală a ltaliei, împreună,cu Sf. Fran- Clisu, Clişeru.
cisc de Assisi. Se pomeneşte în Bi- lin, Cătălina, Cătălinoiu,. dar şi ""e cat şi el în mare; b) S/ A4c. Edesz.e v.
de familie de la Ecczţerz.72c7.. Ecc7ferz.- EDESIE, prenume frecvent în Frumentie.
serica Romano-catolică la 29 apri-
r+f3., c) Fericita Ecaterina de Suedia nescu, Ecateriu, Ecaterotu, Ecation. onomastica creştină. Foma prenume- În onomastica românească numele
(1331-1381),fiicabuheicreştineBri- lui este de la numele oraşului E88o- s-a păstrat, izolat, ca nume monahal..
ECDICHIE, prenume care nu a
gita (1303-1373), venită din Suedia oG, -ii€ (Edessa-es), oraş în Macedo-
fost preluat de onomastica creştină, EFRAFT, EFRAFTIA, prenume
în ltalia, împreună cu Ecaterina, cel nia, unde se afla o veche reşedinţă re-
deşi reprezintă numele unuia din cei cândva bine-cunoscut, mai ai.es îh iu-
de-al doilea copil din cei opt. Urmând gală. Edes'z.e are la bază o formă de
patruzeci de mucenici care au murit, mea monahală, în foma feriinină
exemplul mamei sale în credinţă şi adjectiv, gr. E6€ooGio€, lat. Ed;Ss'cJe-
prin îngheţare, în lacul Sevasta (Se- E/rci//z.cz. La baza numelui se află to-
jertfelnicie creştină, dar şi în ctitori- %s, cu sensul „din Edesa". Prenumele
basta), prăznuiţi de Biserica Orienta-
rea şi îndrumarea unor mănăstiri din este purtat de numeroşi martiri: a) S/ ponimul ebraic Ep%rcrf7!cz, cu sensul
1ă la 9 martie.
Suedia (Vadstena), Fericita Ecaterina Edesie, f["te cu Amf ian (scrLs şi Af ian de „podoabă", „rod", vechiul nume al
trăieşte mai mult la Roma, preocupa- ECLESIA, prenume dispărut din sau 4pz.cz#/, sunt originari din Lidia, cetăţii Bethleemului: ,Jc7/ă, crm c7%z!./
tă de a se ruga şi a veni în ajutor celor onomastica creştină târzie. Prenume- o provincie din Asia Mică. Aici L-au de El în Ef irata, L-am af lat în poienile
ce aveau nevoie de Dumnezeu. După le are la bază foma lat. ecc/es'z.cJ „bi- propovăduit pe lisus Hristos, în tim- din dumbrava" Cpsaltire, Psa,]m 13L.,
intrarea în monahism este aleasă sta- serică", „parohie", temen preluat di- pul împăratului Maximian. Sf. Edesie .,Cel ce avea să Se nască în Efirata,
reţă a Mănăstirii Vadstena. Mama ei, rect din latină şi păstrat în limbile ro- era un filosof învăţat, care şi-a păstrat acesta ftnd un alt nume al Bethlee-
Brigita, a fost ridicată la cinstirea al- manice (ff. gg/!.se), 1a noi, popular, preocupările intelectuale chiar şi după m%% ", notă din versiunea tradusă de
tarelor în anul 1391. Pomenirea mo- în formele: c/e/.z.e, c/e/.ă, dar şi în for- ceÎlmărturiseştepublicpelisusHris- Bartolomeu Valeriu \Anania). BefĂ/e-
nahiei Ecaterina în Biserica Roma- ma derivată de la Ec/gsz.cr a numelui tos, în tiinpul persecuţiei lui Galeriu em este un toponim care preia semni-
no-catolică se face la 24 martie. Ecliserescu. şi Maximian. Această mărturisire a ficaţia primară, cea de „rod", a nume-
Prima atestare a numelui Ecate- În onomastica creştină medievală provocat o mare tulburare, şi a fost în- lui vechi, EPĂrcz/Ăcz, şi este glosat cu
rina în documentele româneşti din românească este prezent în fomele: chis şi supus la numeroase torturi pe „casa pâinii".

162
AURELIABĂLAN-MIHAILOVIcl DICŢIONAR ONOMASTIC CREŞTIN
E E
În onomastica românească avem ia din cei doi fii ai lui losif. Nume- găciunilor Sf. Efrem Sirul, de o mare binevesti Evc7#gĂe/z.c7. Fiind dată po-
o atestare veche în foma J/rcr/J. le ar fi un substantiv postverbal de la adâncime sufletească, a rămas în Bi- runca severă a împăraţilor Diocleţi-
verbul pĂcrreĂ „a ffuctifica", „a avea serica Răsăriteană o fhmoasă rugă- an şi Maximian ca să se păzească le-
EFRAIM v. Efrem rod", „a rodi". Numele va pătrunde ciune de smerenie şi umilinţă, cunos- gea romană, să o cinstească toţi şi să
EFRASIE, EFRASIA, prenu- în onomastica creştină prin Ă4crr/z.7'o- cută sub numele ji#găcz.##ec7 S/c^r7?- jertfească zeilor romani, cei care nu
me ffecvent în onomastica medieva- /ogJ.z. şi Sz.7eczxcrre, în care Sunt atestaţi tului Ef i`em Sirul, o r`igiaic;i"e oare s-au supus au fost alungaţi din cetate,
1ă orientală, astăzi întâlnit mai ales mai mulţi Sfinţi cu acest nume: a) S/ se rosteşte zilnic, mai ales în timpul maltrataţi şi decapitaţi. Pomenirea sa
în cinul monahal. La baza prenume- E/re;7e, supranumit Sz.r#/, deoarece Postului Mare: Docrm7te şz. Sţăpcşn#/ se face la 7 martie în Bisericile Răsă-
lui stă foma de adj. gr. 8uppcicm, era sirian, originar din cetatea Nisibe, vieţii mele, duhul trândăviei, al gri~ riteană şi Apuseană, după cum indică
din Mesopotamia (Irakul de astăzi), jii de multe, al iubirii de stăpânire Martirologiile a:pusene v. VaLsllevs.
n, ov, (eufi.asia, adj., e, on) cu sen-
sul „plin de bucurie", „bucuros". În unde a studiat la o şcoală de limbă si- şi al grăirii în deşert nu mi~l da mie. Prenumele a fost fi.ecvent folosit
Sz'7?czxcr7'e întâlnim menţionat numele
riacă, şcoală transferată la Edesa, du- Iar duhul curăţiei, al gândului sme- şiînonomasticacreştinăromânească.
S/ E/rc}sz.e, episcop al lanopolisului pă cucerirea cetăţii de către perşi. A rit, al răbdării şi al dragostei dăru- Este atestat în documente înainte de
sau lanopolei, săvârşit la 17 iulie, zi trăit sub mai mulţi împăraţi romani. ieşte-l mie, robului Tău. Aşa, Doam- sec. al XVII-lea Şi este un nume răs-
de pomenire a cuviosului în Biserica Avea doar 6 ani când Constantin cel ne, Impărate, dăruieşte-mi ca să-mi pândit mai ales în partea de nord-est,
Răsăriteană. Mare a semnat Edictul de la Milano. văd greşalele mele şi să nu osândesc în zona Moldovei, mai cu seamă în
În onomastica românească întâl- A fost hirotonit diacon de către 5pi- pe firatele meu, că binecuvântat eşti lumea monahală. Sunt atestate mai
nim numeroase fome derivate de la scopul lacob din Nisibe, care i-a fost în vecii vecilor:. Amin.l DraLgostea sa rr"++e vtirl"rL+e.. Ef iraim, Ef irem, If tem,
E/7icrs'z.e sau Ez//rosz.#, ambele făcând şi duhovnic. Prin scrierile sale se an- pentru Maica Domnului, „cea mai Afirem, Frem, Fremul, Efirim, Fri-
gajează în luptă cu Apolinarie, dar strălucitoare decât soarele", a făcut mul, Ef irimescu, Ief i.im, If irim, Af irim,
parte din aceeaşi familie semanti-
Şi cu maniheii şi milenariştii. După să răsară din inima Sf. Efrem Sirul Ofirim, Frim, Frima, Frîmu, Frimoiu,
dEEai. Frasie, Frasian, Frăsăian, Fră-
îndelungi pregătiri şi convorbiri du- douăzeci de imnuri de laudă, închina- Framie, fflronie, Afirenie, sub infl:"
sJ.ccr#, Frăsz.e. Ca nume de familie în
hovniceşti, este hirotonit ca preot de te Preacuratei Fecioare Maria. Pentru enţă ucrainiană. Astăzi sunt atestate
uz, astăzi, amintim: Frăsz.G, Frc-rsz.7Î,
Sf. Vasile cel Mare, care îl aprecia întreaga sa activitate, pentru scrierile ca nume de familie formele: E/rc}z.7%,
Frăsiha, Frăstnar, Frăsină, Frăsin-
foarte mult, trecând peste marea sme- sale proflnde şi luminoase, papa Be- Efrem, Eftemidis, Efiremidu, Efire-
car, Frăsineam, Frăsinel, Frăsine-
renie, prin care Sf. Efrem se socotea nedict al XV-lea l-a declarat, în anul mov, Ef iremovici, Ef trim, Ef irimescu,
sc#, F7'ăsz.72z.#c. De am_intit toponimul
nepregătit pentru demnitatea preo- 1920, pe Sf. Efrem Sirul (Sirianul), Ef:rimov.
Frăsz.7zez., loc în care avem mănăstirea
ţiei. Se întoarce la Edesa, unde încă învăţător al Bisericii Universal;. Ma-
ctitorită de Sf. Calinic de la Cemica, EFRIM v. Efrem
de la începutul slujirii sale, tânăr fi- rele teolog se stinge de bătrâneţe în
după tipicul Sfântului Munte Athos.
1rLd, Fericitul Ef irem era, un asp" ne- anul 378, la 28 ianuarie, zi de pome- EFTIMIE, prenume de origi-
EFREM, prenume masculin foar- voitor, un om ce se ruga tot timpul, nire a lui în Biserica Orientală, iar în ne grecească, EuOoLLtoc (Euthymi-
te vechi şi cu o fi.ecvenţă remarcabi- iar sensibilitatea şi viaţa sa afectivă cea Occidentală la 9 iunie; b) S/ A4c. os), care s-a dezvoltat dintr-o fomă
1ă în onomastica creştină, fiind prelu- au fost convertite în poezie, scriind Efirem, episcop al Chersonului, des- mai veche, Ee/fĂymos, atestat în pe-
at direct din ebraică. Este prezent în imnui de slavă ale dreptei credinţe, pre care s-a scris atât în A4:c}rfz.ro/ogz.- rioada clasică a limbii greceşti. Par-
Vechiul Testament , ^Tr\ ca:rbeEL Facerii, cântate sau rostite în adunări, acom- !./e apusene, cât şi în A4z.#e!.e/e orto- ticula Ec/-, care se află la începutul
din care reproducem un verset: „Ce- paniate de autor la harpă, aşa încât doxe, a primit cununa martiriului în multor nume greceşti, are sensul de
luilalt i-a pus numele Efiraim, pen- Sfântul a fost numit „hapa Duhu- apropiere de Cherson sau Herson, în „bun", „bine" şi este redată în lim-
tru că şi-a zis - Dumezeu m-a f ăacut lui Sfânt". Din activitatea didactică, Creta, într-o zi de 7 martie a anului ba română în trei modui, cu folosi-
roditor în pământul suf ierinţei mele" creştină, menţionăm cele şaispreze- 304. A fost trimis şi învestit ca epi- rea a trei sunete, datorită pronunţării
(Facerea41,52).Înacestversetavem ce Pcrre#Gze, adică sfaturi pentru po- scop al Tomisului de către patriarhul în trei moduri în fimcţie de cele trei
o explicaţie a conţinutului seman- căinţă, multe dintre ele fiind şi astăzi Ermon al lerusalimului, ^T"preuria c" influenţe (latină, greacă şi slavonă):
tic al prenumelui E/rcrz`77ţ, dat Unu- rostite în biserică. Din mulţimea ru. alţi episcopi care aveau misiunea de a cu # (Eutimie), cu tJ (Evtimie) şi cu
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIcl
E DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
E
/ (Eftimie), forma ultimă impunân- te suflete rătăcite, mai ales din rândul ilor, iar S/ A4:c. Jg#c}/j.# a primit mar- tică pentru prenumele E/e#c}, E/eo-
d"-se. Deoi Euthymia, Euthymios es- cuceritorilor necreştini. Alegând pus- tiriul în acelaşi an şi în acelaşi oraş, nora, Elisabeta, ca.re s-a i"pus "ai
te format din Ev „bine", „bun" + Oo- tietatea şi viaţa aspră în Ţara Sfântă, prin sugrumare, la s octombrie. Ală- întâi în limbajul colocvial şi famili-
LLtos (thymios) „sentiment", „voie", va zidi o lavră pe drumul dintre le- turi de ei, şi S/ A4c. 4cacĂ!.e, originar al şi apoi a fost certificat prin botez.
„cinstire". Având această semnifi- rusalim şi lerihon, fără să, accepte să din Tesalonic, a primit martiriul prin Forma E/c7 nu stă numai sub influenţa
caţie, numele va fi întâlnit frecvent fie stareţ, ci cel mai umil dintre sluji- sabie la Constantinopol, în 1815. Po- unor modele străine. E bine de subli-
la creştinii primelor secole, aşa cum tori, retras pentru rugăciune Şi nevo- menirea celor trei noi mucenici se fa- niat importanţa covârşitoare pe care o
o demonstrează şi numărul martiri- inţe, ceea ce îl detemina să schimbe ce în Biserica Orientală la 1 mai. are prenumele, rostit la Taina Sfantu-
1or trecuţi în S!.#c"c7r. Îi vom amin- mereu locul spre a fi cât mai depar- Prima atestare a numelui, în Ţa- lui Botez, asupra celui care îl primeş-
ti pe cei pomeniţi doar în Sz.nczxc7re te şi cât mai izolat de cei ce-l căutau. ra Românească, este la 1478, fiind te. Prenumele E/cz se află şi în ebraică,
sa;H Mineie.. a),) Sf i Mc. Ef timie, egJi- amintit un egumen al Mănăstirii Sna- unde are sensul de „tărie", „blestem",
Şi-a dat duhul în mâinile Domnului
men al Sfintei Mănăstiri Vatopedu în ziua de 20 ianuarie, după cum au gov, Ev/z.mz.G. Numărul mare de vafi- dar şi ,jurământ", fiind întâlnit ca nu-
din Sfântul Munte Athos, este cunos- spus ucenicii săi, la vârsta de 95 de ante atestate după 1500 demonstrea-
me de persoană în yecĂz.e// resfc}me#/..
cut pentru curajul de a-i înfrunta pe ani. Biserica Orientală îl pomeneşte ză utilizarea acestui prenume şi influ-
„Căpetenia Olibama, căpetenia Ela,
împăratul Mihail şi pe patriarhul aso- enţele de pronunţare neogreceşti sau
pe Sff Ef timie cel Mare \a 20 ±anuarie., căpetenia Pinon " (Facerea 36, 4L).
ciat împăratului, supranumiţi „latino- o) Sf t Mc. Ef itimie Mărturisitorul, erii- şlavone în Moldova. E%mz.e, E/ţe-
ntia, Ef tinca, If itimie, dîir sti Eutimie, ELAD v. Eladie
foni" pentru încercarea lor de a rea- scop al Sardelor, cel care i-a combă-
E#/z.7#z.cr. Redăm variantele în ofdinea
liza unitatea Bisericii prin unirea cu tut pe eretici la cel de-al lI-16a Sinod
schimbării fomelor.. Ey/ĂywJ.e, E#- ELADIE, prenume provenit din-
„1atinii", cu creştinii Bisericii Catoli- de la Niceea. Venind împărat Leon tr-un substantiv grecesc care indi-
tim{e, Etimia, Etheme, -Etiîmi;, Ithi-
ce, văzută foarte rău de ortodocşi du- iconoclastul, îl trimite în exil, ca ur- că numele ţării grecilor, EMcts, asos
mie, Ethimia, Itimii, Ethenca, Ithin-
pă evenimentele din 1204, cruciada a mare a pledoariei făcute în susţinerea
ca; Eftimie, Eftîmescu, Eftimiu, Efte~ (Ellas-ados). Foma EMGstos (Elâdi-
IV-a asupra Constantinopolului. La- cultului icoanelor şi, mai ales, pentru os) din care a rezultat prenumele E/c}-
me, Ef temia, Ef tene, Ef tăne, Ef teniia,
tinitatea era considerată de monahii că a îndrăznit să-i anatemizeze pe toţi c7z.e este la cazul genitiv, cazul apar-
Eftenoiu, Eftina, Eftnia, Eftinca, Efi
şi creştinii din afara clerului drept o cei care nu se vor închina Domnului tenenţei, având sensul de „cel ce es-
tincu, Ef tncea, Ef ta, Ef tcma, Ef temie,
erezie, prin ruperea de Biserica ma- lisus Hristos, închipuit în icoană. Es- te din Elada", „care apa#ine Eladei".
Iftemie, Iftemti, Iftîmie, Iftmescu, If
mă, Ortodoxă. Pentru îndrăzneala sa, te trimis spre a fi închis într-o peşte- timia, Aftmia, Iftene, Iftenie, Iftine, Prenumele este întâlnit în Sz.#ax:c7re,
Sf. Mc. Eftimie a fost omorât prin ră umedă şi întunecoasă din Ohrida, Iftiyti, Iftinca, Aiftincei, Aiftinca, If fiind purtat de mai mulţi Sfinţi: a) S/
înecare, iar cei doisprezece călugă- unde întins pe piatră este bătut cu ve- tincăi; Af temie, Af temia, Af tim, Af ti- Ă4c. E/crc7j.e, uns arhiereu, a slujit cu
ri grupaţi în jurul egumenului lor au ne de bou şi lăsat aproape în agonie. mie, Af timia, Af teni, Af tenie, Af tertia, multă credinţă şi a adus pe mulţi la
fost ucişi prin sugrumare. Pomeni- După opt zile şi-a dat duhul în mâi- Af tene, Aftine, Af tini, Af tinîa, Af tina, lisus Hristos. Pe măsura credinţei sa-
rea lor se face în Biserica Orientală nile Domnului, în ziua de 26 decem- Aptsenie; Estimia, Istene, Isterire, le a şi pătimit, căci din toate suplicii-
la 4 ianuarie; b) S/ E/Jz.mz.e ce/ Mc7re, brie, zi de pomenire în Biserica Ră- Istinca; Otimie, Acttmie, Ifticar, Ne- 1e ieşea nevătămat şi, prin aceste pu-
supranume dat pentru râvna sa mo- s:ări:+Bainăa., d) Sf t Ef timie cel Nou, c"- /fj.7Îţ.cr. Nume de familie înregistrate teri dumnezeieşti revărsate asupra sa,
nahală şi mai ales pentm lupta îm- vios din Olimpul Bitiniei, cel ce a asftz:r. Efta, Eftache, Efteme, Eftei, aducea şi mai multe suflete în tuma
potriva ereticilor nestorieni şi eutihi- trecut la Domnul în 894, ziua 15 oc- Ef temi, Eftemie, Ef tenaru, Ef tene, Ef lui Hristos. Prin îndelunga suferin-
eni care au invadat viaţa creştină din tombrie, şi s-a învrednicit a se odihni temie, Ef tenoiu, Ef terina, Ef terne, Ef i ţă la care a fost supus trece la Dom-
sec. al V-lea. Este numit S/ E/Jz.mz.e în apropierea Sf. Mare Mucenic Mo- tici, Ef time, Ef timescu, Ef itimia, Ef ti~ nul în ziua de 27 mai, zi de pomeni-
ce/ A4:c}re şi pentru viaţa de monah si- chie, pomenindu-se în Biserica Răsă- rrtie, Ef :tiriu, Eftode, Ef.todi, Eftuh. re în Biserica Răsăriteană; b) S/ A4lc.
hastru, pentru capacitatea sa de a vin- riteană la 15 octombrie; e) S/ A4lc. E/- E/c7c7z.e, mireanul, a pătimit împreună
EIL v. Eli
deca prin rugăciune pe cei veniţi să ţz."z.e, originar din Peloponez, a fost cu S/ A4lc. reofl/, diaconul, în Libia,
se tămăduiască. Prin acest mare dar a martirizat prin sabie la Constantino- ELA, prenume destul de fi.ec- pentru mărturisirea lui lisus Hristos.
adus la credinţa în lisus Hristos mul- pol, în anul 1814, în Duminica Flori- vent astăzi. Este o fomiă hipocoris- Au fost prinşi şi torturaţi cu cele mai
AURELIA BĂLAN-MIHAILOVIC I
E DICŢI0NAR ONOMASTIC CREŞTIN
E
cumplite mijloace, folosite în barba- tîn onomastica românească es- mul şi Golgota). Tot ea găseşte'Cru- ţinutul său semantic, tradus printr-o
ria ce caracteriza penitenţele păgână- te atestat în foma feminină, J7;.zcJrc}, cea pe care a fost răstignit Domnul, sintagmă românească, ar putea fi re-
tăţii. Au trecut la Domnul în ziua de s dar în general este un nume purtat de de aceea este zugrăvită, alături de fiul dat prin „El este lumina mea". Foma
ianuarie, zi de pomenire a lor în Bise- bărbaţi. ei, înălţând Crucea, semnul biruinţei primară a numelui este E//z.73or, com-
rica Răsăriteană.