Literatura romana in perioada pasoptista

Caracteristicile perioadei pașoptiste

Perioada paṣoptistă (1830-1860) este una dintre etapele

fundamentale ale literaturii române, aceasta
caracterizându-se printr-o mare efervescenţă
culturală ṣi prin promovarea specificului naţional.
Paṣoptismul se manifestă în preajma Revoluţiei de
la 1848, fiind strâns legat de ideea emancipării ṣi de
afirmarea conṣtiinţei naţionale.
Perioadă culturală cunoscută sub numele de perioada
pașoptistă are la bază activitatea revistei „Dacia
literară”, al cărei prim număr este publicat în 1940
de Mihail Kogălniceanu, îndrumătorul generaţiei
paṣoptiste.
Principalul obiectiv al paṣoptiṣtilor este crearea unei
literaturi naţionale. Bineînţeles, acest scop măreţ e
aliniat ideilor de formare a unei conṣtiinţe comune ṣi de
unire a românilor din toate provinciile.
Astfel, ceea ce se promovează în plan literar este pus în
slujba idealului naţional, mai exact, literatura reprezintă
un alt câmp de luptă în cadrul căruia se militează pentru
conturarea conştiinţei naţionale şi pentru realizarea Unirii
Principatelor.
Acesta este ṣi scopul revistei „Dacia literară”, întrucât,
încă din primul număr al revistei, prin articolul-program
„Introducţie” publicat de Kogălniceanu, se trasează
directive precum:
  necesitatea aṣezării principiului estetic la baza
criticii româneṣti – „[…] vom critica cartea, iar nu
persoana.”;
 unitatea limbii ṣi a literaturii la nivelul provinciilor
româneṣti, unirea literară fiind un prim pas pentru o
viitoare unire teritorială ṣi socială;
 evitarea traducerilor ṣi a imitaţiilor care „omoară în
noi duhul naţional”;
 valorificarea specificului naţional;
 promovarea unor surse de inspiraţie precum
„frumoasele noastre ţări”, obiceiurile ṣi istoria
naţională, imitarea literaturii străine fiind înlocuită
cu promovarea unei literaturi naţionale.
Curente literare specifice

Prin ideile pe care le promovează, paṣoptismul nu doar

trezeṣte conṣtiinţa naţională ṣi animă poporul la acţiune
în vederea unificării depline, ci orientează totodată
literatura înspre romantism.
Nu întâmplător, articolul lui Kogălniceanu este
considerat un manifest al romantismului, ideile pe care
acesta le impune aflându-se în consonanţă cu temele
acestui curent, cu atât mai mult cu cât romantismul are la
bază dorinţa de libertate, iar Kogălniceanu urmărea
emanciparea Principatelor.
Cu toate acestea, nu doar romantismul se reflectă în
operele scriitorilor paṣoptiṣti, ci ṣi alte curente,
precum clasicismul sau realismul. Din dorinţa de
modernizare, de aliniere la celelalte naţiuni din Occident,
literatura română „arde” etape din evoluţia ei şi încearcă
o împletire a mai multor curente literare, de multe ori
chiar în cadrul aceleiaşi creaţii. Astfel, apare fenomenul
coexistenţei mai multor curente literare în cadrul
aceleiaṣi opere,această imixtiune fiind vizibilă în creaţii
precum „Alexandru Lăpușneanul” (Costache Negruzzi)
sau chiar în pastelurile lui Alecsandri.

Scriitori reprezentanţi

POEZIE
 „Pasteluri” (Miezul Iernii, Sfârșit de toamnă, Malul
Siretului, Iarna, Sania), „Doine ṣi lăcrămioare”
de Vasile Alecsandri;
 „Zburătorul”, „Poezie” de Ion Heliade Rădulescu;
 „Fabule”, de Grigore Alexandrescu (Iepurele,
ogarul și copoiul, Câinele și cățelul, Nebunia și
amorul, Dreptatea leului);
 „Povestea vorbii”, de Anton Pann.
PROZĂ
 „Alexandru Lăpușneanul”, de Costache Negruzzi;
 „Memorial de călătorie”, de Grigore Alexandrescu;
 „Balta albă”, „Buchetiera de la Florența” de Vasile
Alecsandri.
DRAMATURGIE
 „Despot-Vodă”, de Vasile Alecsandri.