1.

Tratatul de la Roma (1957-1958) - Comunitatea Europeană a Cărbunelui și

Oțelului. Membrii fondatori ai Comunității au fost Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de
Jos și Germania de Vest.
Tratatul de la Bruxelles(1965-1967) - Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune,
semnat la 8 aprilie 1965, a intrat în vigoare la 1 iulie 1967. Cunoscut şi sub numele de
„Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene”, tratatul de
la Bruxelles a avut drept obiectiv înfiinţarea unor structuri unice pentru cele 3 Comunităţi
Europene: Consiliul de miniştri (organ de decizie) şi Comisia Europeană (organ executiv).
Aceasta a stabilit înlocuirea Comisiei CEE şi Consiliului CEE cu Comisia şi Consiliul
Euratom şi Înalta Autoritate şi Consiliul CECO. Deşi fiecare comunitare a rămas
independentā din punct de vedere, au împărţit instituţii comune şi au fost împreună
cunoscute sub numele de Comunităţile Europene . Acest tratat este considerat de unii ca
fiind începutul real al Uniunii Europene .
Acest tratat a fost abrogat prin Tratatul de la Amsterdam , semnat în 1997.
Acordul de la Schengen (1985) - Prin Acordul de la Schengen semnat în mica localitate
luxemburgheză Schengen la data de 14
iunie 1985, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg şi Olanda au convenit să renunţe treptat la
controlul de la frontierele comune şi să introducă libera circulaţie pentru toţi cetăţenii statelor
membre semnatare, ai altor state membre sau ai unor terţe ţări. Până în prezent, 30 de state
au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au şi implementat. Într-un moment istoric,
la 21 decembrie 2007, nouă state, majoritatea din centrul şi estul Europei, şi-au deschis
graniţele, astfel încât pentru prima dată este posibilă călătoria liberă peste fosta Cortină de
Fier.
Între timp, la lista ţărilor semnatare s-au adaugat Italia în 1990, Spania şi Portugalia în
1991, Grecia în 1992, Austria în 1995, Suedia, Finlanda şi Danemarca în 1996, Islanda şi
Norvegia devenind şi ele părţi la Convenţie. Acordul şi Convenţia, împreună cu declaraţiile şi
deciziile adoptate de Comitetul Executiv Schengen, formează aşa-zisul acquis Schengen.
Pe parcursul redactării Tratatului de la Amsterdam , s-a luat hotărârea de încorporare a
acestui acquis în Uniunea Europeană, de vreme ce el se referea la unul dintre principalele
obiective ale pieţei interne, şi anume libera circulaţie a persoanelor.[33]
Actul Unic European(1986-1987)
Actul Unic European a fost semnat în 1986 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. A fost
semnat în două etape:

 17 februarie 1986: Luxemburg: 9 state membre ale Comunităţii Europene (Franţa,

Germania, Olanda, UK, Belgia, Luxemburg, Irlanda, Portugalia, Spania)
 28 februarie 1986: Haga : alte 3 state (Italia, Danemarca, Grecia)
Prevederile:

 preambulul : tranformarea relaţiilor statelor membre într-o Uniune Europeană

Tratatul de la Maastricht(1992/1993)
În 1992-1993 a fost încheiat Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană
Tratatul de la Amsterdam(1997-1998)
În 1997 şi în 1999 este semnat Tratatul de la Amsterdam. Uniunea a fost transformată şi
sunt impuse noi obiective privind sporirea rolului cetăţeanului şi consolidarea caracterului
democratic al instituţiilor. Prin conţinut, Tratatul de la Amsterdam este un tratat de modificare
a tratatelor institutive.
Consiliul European de la Köln - iunie 1999
Tratatul de la Nisa(2001-2003)
Declaraţia de la Laeken-Convenţia Viitorului Uniunii Europene(2002)
Tratatul de la Lisabona(2007/2009)

2.24 martie 1957 – 24 martie 2017 ( 60 ani )

Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi

Oţelului (CECO) şi din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din şase state în
1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre şi
şi-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale şi politice în abilităţile
sale. Tratatul de la Maastricht a înfiinţat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993.
Ultima amendare a bazelor constituţionale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat
în vigoare la 1 decembrie 2009.
Uniunea funcţionează printr-un sistem de instituţii supranaţionale independente şi
interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre.[1][2][3][4] Cele mai
importante instituţii ale UE sunt Comisia Europeană, Consiliul European, Consiliul Uniunii
Europene, Curtea Europeană de Justiţie şi Banca Centrală Europeană. Parlamentul
European este ales la fiecare 5 ani de cetăţenii europeni.

Uniunea Europeană a dezvoltat o piaţă unică în cadrul unui sistem standardizat şi unificat de
legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spaţiului Schengen (care include state
membre UE şi state non-UE) controalele vamale au fost desfiinţate.[5] Politicile UE sprijină şi
garantează libera mişcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi a capitalului[6], au fost emise
legi în domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi se păstrează politici comune în domeniul
comerţului, agriculturii[7], în domeniul pescuitului şi dezvoltarea regională. A fost înfiinţată de
asemenea şi o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din 19 state.
Prin Politica Comună pentru afaceri externe şi securitate, UE şi-a dezvoltat un rol limitat în
relaţiile internaţionale şi de securitate. Au fost înfiinţate şi Misiuni Diplomatice Permanente în
mai multe state din lume, iar UE este reprezentată în cadrul Organizaţiei Naţiunilor
Unite, Organizaţia Mondială a Comerţului, G8 şi G-20.

3.Uniunea Europeană a stabilit o piaţă unică pe teritoriul tuturor statelor membre. O uniune
monetară, zona euro este formată din 17 state membre care folosesc moneda unică euro. În
2010, UE a generat un procent estimat de 26% (16.242 miliarde de dolari) din produsul
intern brut la nivel mondial, astfel UE are cea mai mare economie a lumii. Este cel mai mare
exportator, cel mai mare importator de bunuri şi servicii şi cel mai mare partener comercial
pentru multe ţări precum China, India şi Statele Unite ale Americii.
Din 500 cele mai mari corporaţii după venituri (Fortune Global 500 din 2010), 161 au sediul
în Uniunea Europeană. În noiembrie 2011, şomajul în UE era de 9,8%[58], investiţiile erau de
20,3% din PIB [59] în noiembrie 2011, inflaţia de 3,4% iar deficitul public era de 6.6% în
octombrie 2011[60].
Două dintre obiectivele fundamentale iniţiale ale Comunităţii Economice Europene au fost
dezvoltarea unei pieţe comune, redenumită ulterior piaţa unică, şi o uniune vamală între
statele membre. Piaţa unică implică libera circulaţie a mărfurilor, capitalurilor, persoanelor şi
serviciilor în cadrul UE,[69] iar uniunea vamală implică aplicarea unui tarif extern comun
pentru toate mărfurile care intră pe piaţă. Odată ce mărfurile au fost admise în piaţă ele nu
pot fi supuse taxelor vamale, taxelor discriminatorii sau cote de import. Statele non-
UE, Islanda, Norvegia, Liechtenstein şi Elveţia sunt parte a pieţei unice, dar nu şi în uniunea
vamală.[70] Jumătate din comerţul din UE este reglementat de legislaţia armonizată de către
UE.[71]
Libera circulaţie a capitalurilor permite circulaţia investiţiilor, cum ar fii achiziţiile de
proprietăţi şi cumpărarea de acţiuni între ţări.[72] Libertatea de circulaţie a capitalurilor este
unică în lume în măsura în care este egală şi statelor non-membre.
Libertatea de mişcare a persoanelor permite cetăţenilor UE să circule liber între statele
membre pentru a rezida, lucra, studia sau pentru a ieşi la pensie într-o altă ţară. Acest lucra
a necesitat o reducere a formalităţilor administrative şi recunoaşterea calificărilor
profesionale între statele membre.[73]
Libera circulaţie a serviciilor permite lucrătorilor independenţi să se deplaseze între statele
membre pentru a presta servicii în mod temporar sau permanent. În timp ce serviciile
reprezintă 60-70% din PIB, legislaţia nu este la fel de dezvoltată ca în alte domenii. Această
lacună a fost abordată de directiva recent adoptată privind serviciile în cadrul pieţei interne,
care are ca scop liberalizarea prestării serviciilor transfrontaliere.[74] În conformitate cu
tratatele, prestarea de servicii este o libertate reziduală care se aplică numai în cazul în care
nici o altă libertate nu este exercitate.

Lista:
1.Drepturi fundamentale
2.Legislatie Comunitara
3.Competiţia economica
4. Uniunea monetară
5. Fonduri de coeziune / structurale
6. Supraveghere financiară
7. Ajutorul umanitar

Uniunea Europeană este o uniune economică și politică unică în lume, care

reunește 28 de țări europene și acoperă aproape tot continentul.
UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În
prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: țările implicate
în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic și
astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict.
În consecință, în 1958, a luat naștere Comunitatea Economică Europeană (CEE)
care, inițial, a contribuit la intensificarea cooperării economice între șase țări:
Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Următoarea etapă a
fost crearea unei piețe unice de mari proporții, piață care este în continuă
dezvoltare.
De la uniunea economică la cea politică
Ceea ce a început ca o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o
organizație care acționează în numeroase domenii de politică, de la schimbări
climatice, protecția mediului și sănătate, la relații externe și securitate sau
la justiție și migrație. Această schimbare a fost reflectată de modificarea, în 1993,
a numelui Comunității Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea
Europeană (UE).
UE este întemeiată pe statul de drept. Toate acțiunile pe care le întreprinde se
bazează pe tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, în mod
voluntar și democratic.
UE respectă și principiul democrației reprezentative: cetățenii săi sunt
reprezentați direct la nivelul Uniunii în Parlamentul European, în timp ce statele
membre sunt reprezentate în Consiliul European și în Consiliul Uniunii
Europene.
Mobilitate, creștere, stabilitate și o monedă unică
De mai bine de jumătate de secol, continentul european se bucură de pace,
stabilitate și prosperitate. Populația sa trăiește la standarde ridicate și beneficiază
de o monedă europeană comună, euro. În 2012, UE a primit Premiul Nobel
pentru Pace ca recompensă pentru susținerea unor cauze majore precum pacea,
reconcilierea, democrația și drepturile omului în Europa.
Au dispărut controalele la frontierele dintre statele membre, iar cetățenii pot
circula liber pe aproape tot continentul. De asemenea, le este mult mai ușor
să trăiască, să muncească și să călătorească în alte țări din Europa.
Piața unică sau „internă” este principalul motor economic al UE, facilitând libera
circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. Un alt obiectiv cheie
este ca această resursă imensă să fie exploatată și în alte domenii, precum energia
și piețele cunoașterii și capitalului, pentru a le oferi beneficii maxime cetățenilor
europeni.
Egalitatea și drepturile omului
Unul dintre obiectivele principale ale UE este promovarea drepturilor omului, pe
plan intern și mondial. Demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea,
statul de drept și respectarea drepturilor omului sunt valorile intrinsece ale UE.
Din 2009, anul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor
fundamentale a UE reunește toate aceste drepturi într-un singur act. Instituțiile
UE sunt obligate prin lege să le respecte, la fel și guvernele statelor membre
atunci când aplică legislația europeană.
Instituții transparente și democratice
Uniunea extinsă face în continuare eforturi pentru ca instituțiile europene să fie
mai transparente și mai democratice. Parlamentul European, ai cărui membri
sunt aleși prin vot direct, a fost învestit cu noi prerogative, iar parlamentele
naționale joacă acum un rol mai important, participând la procesul decizional
alături de instituțiile europene. De asemenea, cetățenii europeni beneficiază de
mai multe mijloace de a participa la procesul politic european.