Biserica şi Şcoala

Existăm spre «a fi lauda lui Dumnezeu» (Efes. I, 12).

Cu deosebită bucurie duhovnicească am binecuvântat din toată inima, începutul unui nou an şcolar, binecuvântând pe truditorii din ogorul şcolii, pe
profesori, pe elevi, şi pe toţi cei care sunt legaţi de această nobilă activitate la Şcoala cu clasele I-VIII din localitatea Ciocăneşti. Aceleaşi binecuvântări le
transmit şi noii apariţii editoriale ale acestei şcoli.
Am început,un nou an şcolar şi primul gând al nostru, al tuturor, trebuie să ne îndrepte către Bunul Dumnezeu pentru a ne lumina mintea şi a ne
îmbogăţi zelul în dobândirea cunoştinţelor atât de necesare vieţii noastre, cunoscând că alături de «pâinea noastră cea de toate zilele» învăţătura este o hrană
tot atât de necesară.
Acest început pe care îl trăim, an de an, nu este numai un ritual sau un protocol, ci trebuie să însemne o hotărâre nouă atât a celor care continuă
învăţământul, cât şi a celor ce au venit acum pentru prima dată, în şcoală ; atât a celor din bănci — elevii — cât şi a celor de la catedră — profesorii.
A fost un moment emoţionant pentru toţi. Şi pentru cel ce v-a scris aceste rânduri şi se roagă lui Dumnezeu să aveţi totdeauna ocrotirea Lui în această
muncă nobilă şi frumoasă.
Luminarea sufletului şi a minţii este un act de mare însemnătate, pe care, profesorii,trebuie să o celebreze ca o Dumnezeiască Liturghie. Iar pentru tinerii
care vin acum la şcoală şi mai ales pentru cei care au fost aduşi prima dată de mamele lor la aşezământul de cultură, şcoala este o îmbogăţire, o trăire nouă
în cadrul întâlnirii zilnice cu profesorii. Se stabileşte astfel legătura între profesori şi elevi, legătură de comuniune, o legătură sufletească. Această forţă a
comuniunii dintre profesori şi elevi nu poate fi încununată decât cu roade binefăcătoare.
Gândul şi scrisul meu,se îndreaptă şi către părinţii trupeşti ai copiilor şi ai tinerilor. Se îndreaptă cu rugămintea stăruitoare de a face tot ce le stă lor în
putinţă pentru ca tinerii să-şi continue studiile, sau cei care merg pentru prima dată la şcoală să o facă în cele mai bune condiţii. Nu lăsaţi copiii, dragii mei,
să rămână fără ştiinţă de carte ! Nu lăsaţi aceşti muguri ai vieţii, care ne caută cu privirile lor pretutindeni, iar cu mintea iscodesc măreţia naturii şi tainele lui
Dumnezeu, să nu ajungă la cunoştinţa adevărului, la lumina cărţii. Suntem datori, iubiţii mei, să nu le închidem aceste porţi spre cultură, ci să le deschidem,
cum datori suntem să le deschidem şi ochii spre aceste orizonturi. Vremurile pe care le trăim, ştim cu toţii, că sunt grele, învăţământul înseamnă şi sacrificii
materiale şi, deşi o parte sunt făcute de Stat, altele rămân în seama familiei. Cu toate acestea faceţi eforturi să le biruiţi şi pregătiţi copiii să meargă la şcoală
şi la Biserică. Cu această lumină în sufletul lor, ei vor birui. Cu această lumină în sufletul lor înaintaşii noştri şi eroii neamului au biruit la vremea lor. Au
biruit cu lumina minţii şi a sufletului, pentru că omul biruieşte viaţa, cu sufletul greutăţile.
De aceea, este deosebit de folositor ca tinerii noştri, viitorul neamului nostru, să dobândească lumina cărţii. Mileniul în care am intrat este un mileniu al
culturii, al luminii şi totodată, un mileniu al credinţei, un mileniu credincios, religios. Numai în felul acesta va fi el aşa, dacă tinerii vor învăţa, dacă vor
dobândi acele cunoştinţe atât de necesare vieţii. Să le inspiraţi dragostea de carte, dragostea de ştiinţă, dragostea de şcoală, căci şcoala şi Biserica înseamnă
renaşterea spirituală. Mai cu seamă că acum în şcoală este prezent şi Mântuitorul Iisus Hristos, prin Religie, care conduce omul, spre cultură, credinţă şi
desăvârşire. Între Şcoală şi Biserică s-a stabilit o legătură trainică şi necesară în formarea omului pentru viaţă, pentru trăirea în armonie şi înţelegere, în
demnitate şi curăţie morală.
Vremurile pe care le trăim sunt vremuri în care un tânăr întâmpină multe ispite, multe capcane. Având însă cârma ştiinţei de carte şi în acelaşi timp
cârma credinţei în Dumnezeu, are tot ce-i trebuie pentru a fi un bun creştin şi un bun cetăţean. Va fi animat de dragostea de ţară, de dragostea de neam, de
dragostea de istoria noastră şi oriunde va ajunge acest tânăr va duce acolo acea zestre minunată şi frumoasă pe care o avem de la strămoşii noştri, toate
înnobilate de învăţătura sfântă. În aceste clipe de început editorial,al apariţiei primei reviste a şcolii din Ciocăneşti ,aş vrea să fiu alături de toţi şi să înalţ
rugăciuni către Bunul Dumnezeu, ca El să lumineze minţile, să întărească voinţa şi sa aprindă dragostea pentru cultură, pentru ştiinţa de carte, pentru şcoală
şi, în acelaşi timp şi pentru Biserică.
Ziua deschiderii noului an şcolar a fost orânduită ,ca de altfel de fiecare dată,a fi după ziua sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci. Este o sărbătoare mare aceasta.
Este simbolul jertfei, al pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos pentru păcatele noastre. Dar Sfânta Cruce este şi simbolul Înălţării, al Învierii, al biruinţei
noastre împotriva păcatelor. Să găsim de fiecare dată în această alăturare a Sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci cu deschiderea anului şcolar un sens nou, o
dimensiune nouă în hărnicia noastră, în nădejdea noastră.
Pentru că am îndemnat permanent să treacă pe la Sf.Biserică, la Sfânta Liturghie,deopotrivă învăţăcei,dascăli şi părinţi,primind şi binecuvântarea
Bisericii,care s-a rugat şi se roagă pentru sănătate,luminarea minţilor în dobândirea cunoştinţelor folositoare şi a credinţei cele drepte, Sfânta Cruce, pe care o
cinstim şi o purtăm la piepturile noastre, ne va ajuta ca şi noi să ne înălţăm cu viaţa mereu, de la bine la mai bine, la o stare de înălţare în ştiinţă, în virtute, în
credinţă, în nădejde şi dragoste.
Cu aceste gânduri consider că s-a început anul şcolar la noi, cu acest dor de a învăţa şi de a dobândi lumina dumnezeiască, am auzit şi am întâmpinat
sunetul primului clopoţel.
Pr. Prof. dr ILIE RUSU