AutoCAD

(continuare)

Funcţia de mărire sau micşorare a entităţilor (SCALE)

Pentru începerea aplicaţiei (COMMAND) se poate efectua (la alegere) una
dintre următoarele comenzi:
- din meniu: MODIFY -> SCALE -> ...
- de pe bara utilitară (se activează semnul corespunzător acestei funcţii) —>...
Se răspunde la următoarele comenzi:
> Command: SCALE
> Select objects: —> clic stânga pe obiectul ce urmează a fi scalat —>
ENTER
> Specify base point: clic stânga în punctul de bază al obiectului ce se va scala
> Specify scale factor or (REFERENCE): —> se tastează valoarea cu care
dorim să mărim sau să micşorăm desenul —> ENTER

Observaţii:
Pentru mărire se tastează valori supraunitare, întregi sau fracţionare iar pentru
micşorare se tastează valori subunitare, de asemenea întregi sau fracţionare. Cu
această funcţie se realizează scalarea uniformă, cu aceeaşi valoare pe toate direcţiile.
Pentru realizarea unei scalari neuniforme se utilizează, aşa după cum se va explica
ulterior funcţia BLOCK.

Aplicaţie:
Să se deseneze un pătrat cu latura de 50 şi să se mărească de 2 ori, apoi să se
micşoreze desenul obţinut de 2,5 ori.

Funcţia de întrerupere a unei linii (BREAK)

Permite întreruperea unei linii sau lăsarea unui spaţiu gol pe o entitate. Se
poare face în două puncte alese la întâmplare sau poziţionate exact.
Pentru începerea aplicaţiei (COMMAND) se poate efectua (la alegere) una
dintre următoarele comenzi:
- din meniu: MODIFY -> BREAK ->...
- de pe bara utilitară (se activează semnul corespunzător acestei funcţii) —>...
Se răspunde la următoarele comenzi:
> Command: BREAK
> Select object: clic stânga pe obiect —> ENTER
> Second point or (First Point): se tastează f pentru primul punct —>
ENTER sau clic stânga într-un punct ales, de asemenea, la întâmplare sau poate fi un
punct poziţionat anterior prin coordonate sau prin măsurare —> ENTER (în acest caz
linia se va scurta, începând numai din acest punct spre dreapta)
> Specify first break point: dacă am tastat f se face clic stânga în primul punct
dorit (trebuie să fie un punct reprezentativ)
> Specify second break point: pentru întreruperea liniei într-un singur punct se
tastează @ —> ENTER sau dimensionat faţă de primul se tastează distanţa şi unghiul
de direcţie (de exemplu 90 < 0) sau se face clic stânga în cel de-al doilea punct
reprezentativ —> ENTER,

Concluzie:
 În urma generării de entităţi noi prin intermediul funcţiilor de modificare:
OFFSET, MIRROR, COPY, MOVE, etc, entităţile nou create se vor afla pe aceiaşi
strat (LAYER) cu cele iniţiale, indiferent de stratul curent.

FUNCŢII CE SE APELEAZĂ DIN TASTATURA

Împărţirea unui obiect într-un anumit număr de părţi egale (DIVIDE)

Această funcţie reprezintă o noutate faţă de autoCAD 14 (face parte din setul
extins) fapt pentru care nu are un meniu ci se tastează comanda direct:
> Command: DIVIDE -> ENTER
> Select object to divide: clic stânga pe obiect
> Enter the number of segments; se tastează numărul dorit —> ENTER

Observaţie:
În urma acestei operaţii entitatea va fi împărţită în numărul de segmente dorit
dar nu se vizualizează pe ecran, Dacă dorim să evidenţiem aceste puncte se apelează
la următoarele comenzi
> Command: FORMAT —> POINT STIL —> se alege unul dintre
simbolurile afişate -> ENTER
> dacă, în continuare, dorim să ne poziţionăm exact pe aceste puncte se
apelează la funcţia, de poziţionare exactă: se activează OBJECT SNAP —> clic
dreapta în aceasta —> SETTING —> NODE, Se înserează o entitate de tip punct

Funcţia de măsurare (MEASUSE)

Această funcţie reprezintă o noutate faţă de autoCAD 14 (face parte din setul
extins) fapt pentru care nu are un meniu ci se tastează comanda direct;
> Command: MEASURE -> ENTER
> Select object to measure: clic stânga pe obiect
> Specify the lenght of segment: se tastează numărul ce reprezintă lungimea
dorită a segmentului —> ENTER

Observaţie:
În urma acestei operaţii entitatea va fi împărţită la numărul de elemente de
lungime dorit dar nu se vizualizează pe ecran. Dacă dorim să evidenţiem aceste
puncte se apelează la următoarele comenzi:
> Command; FORMAT -> POINT STIL -> se alege unul dintre simbolurile
afişate -> ENTER
> dacă, în continuare, dorim să ne poziţionăm exact pe aceste puncte se
apelează la funcţia de poziţionare exactă: se activează OBJECT SNAP —> clic
dreapta în aceasta —> SETTING —> NODE, Se înserează tot o entitate de tip punct.

FUNCŢII DE VIZUALIZARE (WINDOW)

Acestea pot fi grupate, raportat la funcţionalitatea lor în următoarele categorii:

Funcţia de vizualizare ZOOM

În momentul deschiderii unui desen realizat anterior, pe ecran apare imaginea
salvată la momentul întreruperii sau finalizării acestuia. De cele mal multe ori este
necesar să se modifice această imagine în sensul deplasării pe ecran, a micşorării sau a
măririi unei zone selectate.
 Aceste operaţii sunt posibile prin intermediul funcţiei ZOOM, Funcţia se
activează prin: Command —> se tastează litera z —> ENTER.
După aceasta urmează comanda pentru una, dintre subfuncţii (se poate alege
direct subfuncţia, de pe bară prin efectuarea unui clic stânga pe aceasta, eliberarea
butonului mouse-ului şi în momentul ajungerii marcatorului pe ecran se reactivează
subfuncţia.
Pentru vizualizarea în întregime a unui desen se apelează subfuncţia
EXTENTS: Command: ZOOM (se tastează litera z) -> ENTER -> se tastează litera e
-> ENTER (în acest moment pe ecran apare desenul în întregime).
Pentru vizualizarea mărită a unei porţiuni din desen, în prealabil selectată într-
o fereastră (WINDOW) se procedează astfel: Command: ZOOM (se tastează litera z)
—> ENTER -> se tastează litera w -> ENTER -> se selectează în fereastră zona de
interes -> clic stânga (în acest moment pe ecran apare desenul mărit). Dacă această
mărire nu este suficientă se reface operaţia.
Pentru readucerea pe ecran a desenului anterior se apelează subfuncţia
PREVIOUS: Command; ZOOM (se tastează litera z) -> ENTER -> se tastează litera
e -> ENTER (în acest moment pe ecran apare desenul în forma anterioară ultimei
comenzi de vizualizare).
Pentru mărirea sau micşorarea dinamică a unui desen se apelează la subfuncţia
DYNAMIC Command ZOOM ( se tastează litera z —> ENTER —> se tastează
litera d —> ENTER (în acest moment pe ecran apare semnul de lupă cu ± anexat şi
în funcţie de sensul spre care mişcăm mouse-ul pe ecran desenul se va mări sau se va
micşora.
Pentru mărirea sau micşorarea unui desen de un anumit număr de ori se
apelează la subfuncţia SCALE: Command: ZOOM (se tastează litera z) -> ENTER ->
se tastează litera s —> ENTER —> se tastează raportul de mărire sau de micşorare
dorit (de exemplu pentru mărirea de două ori 2x, pentru micşorarea de două ori 0,5 x.
—> ENTER (drept urmare, desenul se va mări sau se va micşora în mod
corespunzător).
Pentru deplasarea desenului pe ecran, în toate direcţiile posibile, se apelează la
subfuncţia PAN: Command: (se tastează ‘pan) —> ENTER (în acest moment pe
ecran apare semnul unei mâini şi în funcţie de sensul spre care mişcăm mouse-ul pe
ecran, desenul va fi deplasat)

Observaţie:
Pentru autoCAD subfuncţia PAN este o comandă aşa-numită "transparentă"
deoarece se poate apela în interiorul oricărei comenzi de desenare. Acest tip de
comenzi sunt precedate la tastare de apostrof: 'pan.
Toate subfuncţiile aferente funcţiei ZOOM se întrerup prin efectuarea unui clic
dreapta şi alegerea comenzii rapide EXIT.

Funcţia de vizualizare a mai multor ferestre din cadrul aceluiaşi desen

(VIEW)
Un desen se poate vizualiza în mai multe ferestre (în momentul în care este util
a opera la marginile lui sau a compara zone diferite, ce nu pot fi aduse la o scară
convenabilă, prin intermediul funcţiei ZOOM), Pentru aceasta se apelează la funcţia:
VIEW -> VIEWPORTS —> NEWPORTS —> apare fereastra de dialog din care se
pot alege vederile pe care le dorim: ca număr (2,3,... ) ca mod de vizualizare (vedere
sau portret) sau ca poziţionare (dreapta sau stânga).
 Revenirea la situaţia iniţială, a unui singur desen se face astfel: VIEW —>
VIEWPORTS -> ONE VIEWPORTS.

Observaţie:
Dintre cele două desene de pe ecran, numai unul va fi activ acesta putându-se
recunoaşte după faptul că bara de afişare a numelui este mai intens colorată iar în
cuprinsul lui mouse-ul este activ (săgeata este transformată în cruce de punctare).
Activarea celuilalt desen se poate face simplu, prin clic stânga în fereastra respectivă.
În consecinţă, orice comandă în autoCAD începe din fereastra activă, şi poate fi
continuată în cealaltă prin activarea acesteia.
Dacă în fereastra activă se desenează o entitate, ea apare imediat şi în cealaltă
fereastră.
Acest mod de lucru este util, de exemplu, la cotarea desenelor lungi sau la
măsurarea dimensiunilor longitudinale ale acestora.

Funcţia de vizualizare a două desene simultan (WINDOW)

Pentru a se putea realiza această vizualizare se apelează funcţia WINDOW —
> CASCADE —> şi se optează pentru modul de vizualizare dorit (pe orizontală —>
TILLE HORIZONALLY sau pe verticală -> TILLE VERTICALLY),

Observaţii:
Dintre cele două desene de pe ecran, numai unul va fi activ acesta putându-se
recunoaşte după faptul că bara de afişare a numelui este mai intens colorată şi că în
cuprinsul lui mouse-ul este activ (săgeata este transformată în cruce de punctare).
Activarea celuilalt se poate face simplu, prin clic stânga în fereastra respectivă, în
consecinţă, orice comandă în autoCAD începe din fereastra activă şi poate fi
continuată în cealaltă prin activarea acesteia.

Funcţia de vizualizare a caracteristicilor geometrice ale obiectelor (LIST)

Se procedează astfel:
- Select object: se face selecţia în fereastra superioară prin clic stânga —> în
acest moment, pe ecran, apare o fereastră de tip text ce afişează o multitudine de
informaţii despre obiect (coordonate absolute şi relative, valori unghiulare, etc).

Funcţia de vizualizare a distanţei (DISTANCE)

Se accesează în două moduri:
- din meniu funcţii: TOOLS -> INQUIRI -> DISTANCE ->...
- din claviatură: se tastează literele dist —> ENTER —> (trebuie avut grijă ca
butonul OSNAP să fie activ) —> Select first point —> clic stânga pe punct —>
Select secund point —> clic stânga, pe punct —> sistemul afişează informaţiile;
distanţe, unghiuri, coordonate relative,

Observaţie:
Diferenţa dintre funcţiile DIST şi LIST constă în aceea că, în cazul distanţelor
nu este neapărat necesar ca pe ecran să existe o entitate desenată (se poate puncta în
oricare puncte de pe acesta) obţinându-se informaţii referitoare la gabarit,

FUNCŢII DE COTARE (DIMENSION)

Prezintă mai multe subfuncţii: LINEAR, ALIGNED, etc, )

 Observaţie:
În general, este de preferat, ca desenele să fie cotate pe un strat separat, care,
pe cât posibil, să aibă această denumire. De asemenea, atunci când se lucrează cu
acest strat, celelalte (de exemplu stratul de haşurare) pe cât posibil, să se îngheţe,
deoarece se creează prea multe entităţi, ce micşorează vizibilitatea necesară pentru
punctarea exactă a capetelor

Funcţia de cotare liniară (LINEAR)

Realizează cotarea liniilor ce sunt paralele cu axele sistemului de coordonate
UCS. În această situaţie se urmăreşte ca funcţia. OSNAP să fie activă şi să fie desetată
subfuncţia NEAREST.
Algoritmul de lucru este următorul:
 Command: DIMENSION -> LINEAR
 Specify first extension line or (select object): clic stânga pe primul punct
al liniei
 Specify second extension line: clic stânga pe al doilea punct al liniei, după
care se trage cu mouse-ul până la distanţa dorită faţă, de linie —> clic stânga,

Aplicaţie:
Să se deseneze un dreptunghi cu L = 100, l = 60 şi să se coteze pe toate
laturile.

Funcţia de cotare liniară (ALIGNED)

Realizează cotarea liniilor ce nu sunt paralele cu axele sistemului de
coordonate UCS, şi în această situaţie se urmăreşte ca funcţia OSNAP să fie activă şi
să fie desetată subfuncţia NEARFST. Algoritmul de lucru este următorul:
> Command: DIMENSION -> ALIGNED
> Specify first extension line or (select object): clic stânga pe primul punct al
liniei
> Specify second extension line: clic stânga pe al doilea punct al liniei, după
care se trage cu mouse-ul până la distanţa dorită faţă de linie —> clic stânga,

Aplicaţie:
Să se deseneze un hexagon înscris într-un cerc cu raza de 100, fără să apară
desenat cercul şi să se coteze o latură a hexagonului.

Observaţie:
Aşa după cum se va studia ulterior, în cazul acestei funcţii există posibilitatea
să se prefigureze atât distanţa liniilor de cotare faţă de liniile desenului, cât şi unitatea
de măsură, sau alte caracteristici de scriere ale acesteia.

Funcţia de cotare a razei pentru un arc- sau un cerc (RADIUS)

Realizează cotarea cercului din punct de vedere al lungimii razei, având două
posibilităţi de inscripţionare a valorii acesteia.:
- în interiorul cercului;
- în exteriorul cercului.
Algoritmul de lucru este următorul:
> Command: DIMENSION -> RADIUS
 > Select arc or circle: clic stânga pe conturul entităţii după care se trage linia
cu ajutorul mouse-ului în interiorul sau în exteriorul acestuia, până la o distanţă şi o
înclinare aleatorii sau ce se pot defini răspunzând la comenzi ulterioare ( cum ar fi
spre exemplu: Specify dimension line location) —> clic stânga,

Funcţia de cotare a diametrului pentru un arc sau un cerc (DIAMETER)

Realizează cotarea cercului din punct de vedere al lungimii diametrului, având
două, posibilităţi de inscripţionare a valorii acesteia:
- în interiorul cercului;
- în exteriorul cercului.
Algoritmul de lucru este următorul:
> Command: DIMENSION -> DIAMETER
> Select arc or circle: clic stânga pe conturul entităţii după care se trage linia
cu ajutorul mouse-ului în interiorul sau în exteriorul acestuia, până la o distanţă şi o
înclinare aleatorii sau ce se pot defini răspunzând la comenzi ulterioare (cum ar fi spre
exeruplu; Specify dimension line location) —> clic stânga,

Funcţia de cotare unghiulară (ANGULAR)

Realizează cotarea unghiului sau a arcului de cerc având două posibilităţi de
inscripţionare a valorii acesteia:
- în interiorul acestuia;
- în exteriorul acestuia.
Algoritmul de lucru este următorul:
 Command: DIMENSION -> ANGULAR (DIMANGULAR)
> Select arc, circle, line or (specify vertex): clic stânga pe conturul entităţii
sau pe cele două linii după care se trage arcul format pe ecran cu ajutorul mouse-ului
în interiorul sau în exteriorul acestuia, până la o distanţă şi o înclinare aleatorii sau ce
se pot defini răspunzând la comenzi ulterioare (cum ar fi spre exemplu: Specify
dimension line location) —> clic stânga,

Funcţia de cotare continuă (CONTINUE)

Realizează cotarea în situaţia în care avem o linie construită din mai multe
segmente astfel încât, punctul de capăt al primei linii coincide eu punctul de început al
celei de-a doua linii şi aşa mai departe) scriind mărimea fiecărui segment separat.
Algoritmul de lucru este următorul:
> Command: DIMENSION -> (LINEAR sau ANGULAR) -> clic stânga pe
punctul de început al primului segment —> clic stânga pe punctul de sfârşit al celui
de-al doilea segment
> DIMENSION —> CONTINUE —> clic stânga pe punctele de sfârşit ale
fiecărui segment ce urmează a fi cotat —> se trage linia la distanţa dorită —>
ENTER

Aplicaţie:
Să se deseneze cu funcţia ORTHO activă mai multe linii, una în continuarea
celeilalte având lungimile de: 100, 30, 20, 50, apoi să se coteze continuu linia
rezultată.

Funcţia de cotare bazală (BASELINE)

 Realizează cotarea unei linii formată din mai multe segmente (astfel încât,
punctul de capăt al primei linii coincide cu punctul de început al celei de-a doua linii
şi aşa, mai departe) cumulând mărimile segmentelor, de la stânga la dreapta.
Algoritmul de lucru este următorul:
> Command: DIMENSION -> (LINEAR sau ANGULAR) -> clic stânga pe
punctul de început al primului segment —> clic stânga pe punctul de sfârşit al celui
de-al doilea segment
> Command: DIMENSION -> BASELINE -> clic stânga pe punctele de
sfârşit ale fiecărui segment ce urmează a fi cotat —> se trage linia la distanţa dorită —
> ENTER

Aplicaţie:
Să se coteze prin această metodă linia de la aplicaţia anterioară.

Observaţie:
Aceste ultime procedee se pot aplica şi în situaţia în care, se doreşte
continuarea cotării la un desen nefinalizat, început prin cotare liniară ortogonală sau
înclinată,

Modificarea stilului de cotare sau dimensionare (DIMENSION STYLE)

Cotarea unei entităţi se realizează întotdeauna prin intermediul stilului curent
deşi, în cadrul programului de desenare pot fi definite oricâte stiluri. Definirea unui
stil de cotare sau modificarea celui actual se face apelând la funcţia: FORMAT —>
DIMENSION —> STYLE —> apare fereastra de dialog Dimension Style Manager
ce indică la Current Dimstyle, stilul curent (de exemplu ISO-25) dând posibilitatea de
alegere a altui stil prin intermediul ferestrei de dialog List: se glisează în sus sau în jos
săgeata cu vizualizarea stilului (PREVIEW). Mai apar, de asemenea, posibilităţi de
alegere a altui stil (NEW) sau de modificare (MODIFY), în acest caz, beneficiem, de
o altă fereastră de dialog care poate schimba tipul de linii, forma limitelor acestora
(săgeţi, bare oblice, etc.) precum şi mărimea acestor semne de delimitare a liniilor —>
LINES AND ARROWS —> ARROW HEADS, ARROW SIZE sau distanţa la care se
va trasa linia de cotare faţă de entitatea măsurată (MODIFY -> ... -> EXTEND),
Tot în cadrul acestor modificări se poate redimensiona înălţimea de scriere a
cifrelor care, de regulă, este egală cu grosimea maximă a săgeţii de cotare (MODIFY
—> ... —> HEIGHT TEXT).
Tot în cadrul acestei ferestre de dialog se poate stabili şi precizia de calculare a
dimensiunilor entităţilor prin definirea separatorului zecimal MODIFY —> ... —>
UNITS FORMAT),
Subfuncţia SCALE FACTOR măsoară o valoare şi permite modificarea
dimensiunii cotei prin înmulţirea cu un număr (dacă numărul este supraunitar valoarea
se măreşte iar dacă numărul este subunitar valoarea se micşorează). În cazul în care,
pe un desen, dorim exprimarea cotelor în mod diferit ca unitate de măsură (de
exemplu cele mai lungi de un metru să fie exprimate în metri iar cele sub un metru să
fie exprimate în centimetri) există posibilitatea modificării acestor elemente cu
notaţiile de PRFFIX sau SUFIX (pentru exemplul ales: SCALE FACTOR: se
introduce valoarea 0,01 —> SUFIX: se introduce m).
Stabilirea unui nou stil de dimensionare se face după următorul algoritm
FORMAT —> DIMENSION -> STYLE — > NEW — > se poziţionează cu ajutorul
cursorului în formă de săgeată banda luminoasă pe stilul existent (de exemplu ISO-
25) —> Copy of ISO-25 —> se poate modifica prin completarea denumirii (de
exemplu ISO-25 cm ce sugerează faptul că noua cotare va fi exprimată în centimetri).
Dacă am stabilit mai multe stiluri de cotare, schimbarea stilului se face prin
acţionarea barei utilitare de dimensionare sau prin: VIEW -> TOOLBARS —>
DIMENSION -> CLOSE (pentru fereastra de dialog DIMENSION) —> în acest
moment apare bara de dimensionare în care se operează cu ajutorul cursorului în
formă de săgeată (se poziţionează banda luminoasă pe stilul dorit)
Pentru modificarea simultană a liniei de cotă şi deplasarea înscrisului respectiv
se activează: VIEW -> TOOLBARS -> DIMENSION -> TEXT EDIT.
Tot cu ajutorul subfuncţiei DIMENSION se pot afla coordonatele unui punct
(coordonatele în sistem UCS sau coordonatele polare, în funcţie de activarea, sau
dezactivarea, butonului ORTHO): VIEW -> TOOLBARS -> DIMENSION ->
CLOSE (pentru fereastra de dialog DIMENSION) —> ORDINATE (se activează
semnul respectiv) —> se poziţionează săgeata mouse-ului pe punct —> clic stânga.
First line of Annotaţion ......
Tot cu ajutorul subfuncţiei DIMENSION se poate face cotarea prin săgeţi
laterale: VIEW -> TOOLBARS -> DIMENSION -> CLOSE (pentru fereastra de
dialog DIMENSION) —> LEADER (se activează semnul respectiv) —> se
poziţionează cu mouse-ul punctul —> clic stânga —> se trage în direcţia, dorită —>
ENTER,

Observaţi:
Pentru ca orice modificare să fie reţinută de către program, din cutia de dialog
se iese întotdeauna cu OK, Oricâte stiluri de cotare ar fi definite anterior, în cadrul
unui desen unul singur este stilul curent. Activarea unui alt stil ca stil curent se face
prin selectarea lui în fereastra, de dialog şi acţionarea butonului SET CURRENT.
Ca şi în cazul straturilor (LAYER) definirea stilurilor de dimensionare se
referă la desenul curent. La începerea unui nou desen ar trebui, în principiu, să se
redefinească stilurile. În practică însă, se obişnuieşte să se salveze stilurile deja
definite în cadrul unui fişier prototip.
În cadrul acestei funcţii se poate, de asemenea, modifica (în mod forţat) valoarea unei
singure cote fără a se mai stabili un stil de scriere; astfel: VIEW —> TOOLBARS —>
DIMENSION -> CLOSE (pentru fereastra de dialog DIMENSION) -> se activează semnul
de modificare (litera A de culoare roşie) —> în continuare la dialog apare ENTER TYPE —
> se optează pentru NEW (se tastează n) -> la dialog apare MULTILINE TEXT
EDITOR la care în fereastra de dialog sunt înscrise două semne: < > între acestea
apare înscrisă valoarea cotei măsurate (reală). Dacă se doreşte modificarea acestei
valori se tastează valoarea dorită, în faţă se poate pune un prefix iar în spate un sufix.

Observaţie:
Este de preferat să nu se recurgă la această posibilitate de modificare decât în
situaţii limită deoarece, în urma unor operaţii de scalare ulterioare, cota nu se mai
modifică

FUNCŢII DE CALCULARE

Calculul ariei
Pornirea funcţiei se poate face în două moduri:
- din claviatură, tastând literele area —> ...
 - de pe bara de meniuri: TOOLS —> INQUIRY —> AREA —> se face câte
un clic stânga în fiecare frântură a conturului —> ENTER —> sistemul afişează aria
şi perimetrul.

Observaţie:
Dacă conturul de măsurat este alcătuit numai din linii frânte, la punctarea
colturilor trebuie să se menţină acelaşi sens de parcurgere. Acest procedeu este mai
anevoios deoarece se poate omite unul dintre punctele de frântură, obţinându-se un
rezultat greşit. Totodată, dacă pe contur există şi linii curbe, precizia de determinare a
ariei va fi scuzată.

FUNCŢII DE SALVARE ŞI PROTEJARE A FIŞIERELOR

Funcţia de salvare a unui desen (SAVE sau SAVE AS)

Este foarte important ca aceste fişiere să poată fi salvate, deoarece ele
înglobează, de regulă, un mare volum de muncă. Salvarea unui fişier trebuie făcută,
încă de la deschiderea, documentului în sine (prin stabilirea numelui, a extensiei, a
perifericului şi a subarborelui acestuia) fapt ce va ajuta la regăsirea lui: FILE SAVE
AS,
În timpul lucrului, salvarea se poate face în două moduri:
- din timp în timp, prin accesarea icoanei respective sau FILE SAVE sau
SAVE AS;
- în mod automat, stabilindu-se astfel o perioadă de câteva minute interval:
TOOLS —> OPTIONS —> se deschide cutia de dialog din care se accesează butonul
OPEN END SAVE —> se operează prin tastare în cutia luminoasă AUTOMATIC
SAVE tastându-se un timp de circa 5 sau 10 minute (altfel autoCAD este setat pentru
120 minute) —> OK. În acest mod, în continuare, desenele vor fi salvate automat
după această perioadă de timp.

Observaţie:
Salvând fişierele deschise în timpul lucrului avem avantajul că acestea nu se pierd în
totalitate dacă intervine o întrerupere de tensiune electrică (se pierde ceea ce s-a desenat de la
ultima salvare până în momentul întreruperii alimentării). Recuperarea fişierelor este făcută
automat ele se pot salva la începerea sesiunii de lucru, la repornirea aplicaţiei autoCAD.
Atunci, în dreptul tuturor fişierelor ce au fost deschise în momentul accidentului apare
informaţia; recuperat (RECOVER) adică ni se indică faptul că sistemul le-a salvat în nişte
fişiere proprii. Salvarea lor în fişierele utilizatorului se face prin accesarea funcţiei
FILE SAVE sau SAVE AS.
Se mai poate realiza o salvare de rezervă a fişierelor la închiderea sesiunii de
lucru sau a definitivării acestora prin înregistrarea, pe CD-uri sau pe hard-uri mobile.
Aceste operaţii reprezintă, de fapt o protejare a datelor împotriva acţiunii unor viruşi
(dacă sistemul este conectat la INTERNET) sau a protejării împotriva acţiunii voite a
altor persoane (atunci când se lucrează în reţea sau în colectiv). În această ultimă
situaţie se poate salva în WORD (ca imagine) după care se poate introduce o parolă.

Observaţie:
Se mai apelează la funcţia: FILE SAVE AS şi în situaţia în care, la deschiderea
unui fişier ne apare înscrisul REED ONLY adică fişierul ne permite acces numai la
citire (situaţia apare, de regulă, când se lucrează în reţea şi fişierul a fost anterior
deschis de către altcineva sau când este un fişier protejat în cadrul reţelei). Dacă
acesta va fi salvat sub alt nume devine accesibil şi pentru lucru.
 Funcţia de căutare a unui desen (FIND FILE)
Se realizează prin deschiderea meniului: FILE —> OPEN —> apare cutia de
dialog SELECT FILE —> se accesează butonul FIND FILE (din partea de dreaptă
jos), Această funcţie, la rândul ei, permite două funcţii: BROWSE (de vizualizare) şi
SEARCH (de căutare).
Funcţia BROWSE prin subfuncţia FILE NAME realizează vizualizarea
fişierelor cu extensia *dwg aşa cum au fost afişate ele la încheierea sesiunii de lucru,
înainte de salvare.
Funcţia SEARCH caută un anumit fişier după mal multe criterii; după nume,
după extensie sau după data creierii sau data operării ultimelor modificări. Căutarea
după nume (FILE NAME): FIND FILE -> SEARCH -> în fereastra de dialog
SEARCH PATTERN, înaintea extensiei *dwg se tastează numele fişierului sau măcar
câteva litere sau un cuvânt din componenţa acestuia —> se accesează butonul
SEARCH,
Căutarea după tipul extensiei (FILE TYPES): FIND FILE -> SEARCH -> în
fereastra de dialog FILES TYPE, se tastează numele extensiei *dwg sau *dwt a
fişierului —> se accesează butonul SEARCH.
Căutarea după dată (AFTER THIS DATE): FIND FILE -> SEARCH -> în
fereastra de dialog AFTER THIS DATE, se tastează data la, care s-a creat fişierul sau
la care s-a făcut ultima modificare (dacă nu se cunoaşte cu exactitate este de preferat
să se antedateze deoarece programul va căuta începând de la acea dată până în data
curentă) —> se accesează butonul SEARCH.

Observaţii:
Modul de scriere al datei, pentru a putea fi recunoscută de sistem, trebuie să fie
identic cu cel din WINDOWS şi anume: luna / ziua / anul.
Cele trei criterii de căutare pot fi combinate pentru obţinerea rezultatului cât
mai rapid (cu cât filtrul este mai restrictiv cu atât căutarea merge mai repede).
Căutarea este mult grăbită dacă se face definirea locului de căutare (SEARCH
LOCATION):
> DRIVES: se alege un periferic şi se caută pe tot hard-discul acestuia;
> ALL DRIVES: se face căutarea pe toate hard-discurile;
> PATH: se restrânge căutarea pe un periferic şi în anumite situaţii chiar pe un
subarbore al acestuia.
Pentru evitarea inconvenientului căutării unui anumit desen trebuie să ne
formăm un anumit stil de lucru; denumirea fişierelor să se facă după un criteriu unic
(de exemplu, numele beneficiarului, numărul contractului, pe zone şi sub zone
teritoriale, etc) şi în acelaşi timp să se formeze fişiere separate (biblioteci) care să
conţină fişiere refolosibile sau prototip.

LEGĂTURA DINTRE autoCAD ŞI ALTE MEDII

Transferul desenelor din autoCAD în WORD.

Editorul de texte WORD este un editor profesionist, ce reprezintă o aplicaţie
standard a pachetului de programe WINDOWS. Desenul ce urmează a fi transferat se
selectează din autoCAD, şi se operează, în continuare: —> EDIT —> COPY —> se
deschide fila din WORD —> EDIT —> PASTE (cu poziţionarea cursorului pe locul
din pagină unde dorim să plasăm desenul)
 Observaţie:
Desenul transferat nu va fi la scară ci va avea un caracter orientativ. Deoarece,
pentru a se putea desena mai uşor, în autoCAD desenele au fundalul negru (BLACK)
Este necesar să fie transformat în alb (WHITE) pentru foaia WORD. Acest lucru se
realizează din meniu: TOOLS -> OPTIONS -> DISPLAY -> COLOR -> se activează
butonul COLOR OPTION —> se activează culoarea din fereastra luminoasă
MODEL BACKGROUND cu ajutorul săgeţii —> se închide fereastra de dialog
acţionând butonul APPLY & CLOSE —> se închide fereastra OPTIONS cu butonul
OK.
Prelucrarea ulterioară a desenului în WORD se poate referi la decuparea
zonelor de margini pentru a ne ocupa cât mai puţin loc. Se urmăreşte ca, în prealabil,
procentul de vizualizare să fie 100 % şi în continuare: FORMAT -> OBJFCT ->
PICTURE -> CROP FROM -> se accesează butoanele corespunzătoare (LEFT,,
WHRITE, BOTTOM, TOP).
Dacă se doreşte să se facă o modificare asupra unui desen îngheţat se face un
dublu clic pe acesta, se ajunge din nou în autoCAD (dar nu în desenul originar ci într-
un fişier temporar) unde se operează modificările.
Dacă dorim să încadrăm desenul într-un chenar: WORD —> PAINT —> se
accesează semnul dreptunghiului care se trage cu mouse-ul până ce încadrează
desenul —> clic stânga în acel colţ -> FILE -> UPDATE -> MICROSOFT WORD.
La terminarea desenului se face comanda FILE —> CLOSE (deoarece în urma
lucrului pe fişierul temporar autoCAD se generează pe fundal nişte linii fine, cu
aspectul unei haşuri).
Pentru ca desenul transferat să nu mai poată fi modificat în WORD (să se comporte ca
o pictură) se dau comenzile: PASTE SPECIAL -> PICTURE.