Predici
Pericopa evanghelică din Duminica aceasta de la Sfânta Liturghie ne istoriseşte o nouă
vindecare săvârşită de Mântuitorul Hristos asupra unui om îndrăcit, vindecare în urma căreia s-a
putut vedea - înca o dată - puterea lui Dumnezeu asupra diavolilor.
Ţinutul Gherghesenilor este acelaşi cu ţinutul Gadarenilor despre care vorbeşte Sfântul
Evanghelist Marcu în capitolul 5 din Evanghelia sa. Gadara, oraş situat în sud-estul Lacului
Galileii, făcea parte din federaţia celor zece oraşe şi cetăţi independente, cunoscută sub numele de
Decapole. Populaţia acestei cetăţi era în majoritate non-iudaică, ceea ce explică şi îndeletnicirea de
a creşte porci.
Într-un astfel de ţinut I-a ieşit în cale lui Iisus un om posedat nu de un diavol, ci de o
mulţime de diavoli - o legiune - aşa cum reiese din chiar spusele demonilor: "... Legiune. că mulţi
demoni intraseră în el". Legiunea era cea mai mare unitate romană, alcătuită din infanterie şi
cavalerie, aşa că ne putem imagina cât de mulţi diavoli acaparaseră pe cel aflat în faţa
Mântuitorului. Mulţi dintre cei care nu acceptă existenţa îndrăciţilor şi posibilitatea vindecării lor
cu puterea lui Dumnezeu, consideră oamenii de tipul celui vindecat de Iisus ca fiind epileptici.
De remarcat că diavolii din om I s-au adresat lui Iisus astfel: "Ce-ai cu mine Iisuse, Fiul
Dumnezeului Celui Preaînalt?...Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc" (Luca
8, 28...31), recunoscându-L pe Dumnezeul cel adevărat din Dumnezeu adevarat, în timp ce
oamenii din acel ţinut I-au cerut să plece de la ei, considerând că pierderea porcilor este mai mare
decât vindecarea unui îndrăcit, cu alte cuvinte apreciind că valoarea unui suflet de om este mai
mică decât valoarea materială a câtorva porci. Ca nu cumva să aibe şi alte pagube materiale,
gherghesenii preferă să-L scoată din cetate şi de prin preajma ei pe doctorul sufletelor şi al
trupurilor.
Finalul pericopei evanghelice arată că omul vindecat primeşte o poruncă: "Întoarce-te la
casa ta şi spune cât a făcut Dumnezeu pentru tine" (Luca 8, 39). Iar cel scăpat de demoni "...a
plecat, propovăduind în toată cetatea cât a făcut Iisus pentru el" (Luca 8, 39). Amin.
Ev. Luca VIII, 26-39 (Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor)
26. Si au ajuns cu corabia in tinutul Gerghesenilor, care este in fata Galileii. 27. Si iesind pe uscat,
L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina
pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. 28. Si vazand pe Iisus, strigand, a cazut inaintea
Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu
ma chinui. 29. Caci poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea, si
era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era manat de demon, in
pustie. 30. Si l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni
multi intrasera in el. 31. Si-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc. 32. Si era acolo
o turma mare de porci, care pasteau pe munte. Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a
ingaduit. 33. Si, iesind demonii din om, au intrat in porci, iar turma s-a aruncat de pe tarm in lac si
s-a inecat. 34. Iar pazitorii vazand ce s-a intamplat, au fugit si au vestit in cetate si prin sate. 35. Si
au iesit sa vada ce s-a intamplat si au venit la Iisus si au gasit pe omul din care iesisera demonii,
imbracat si intreg la minte, sezand jos, la picioarele lui Iisus si s-au infricosat. 36. Si cei ce
vazusera le-au spus cum a fost izbavit demonizatul. 37. Si L-a rugat pe El toata multimea din
tinutul Gerghesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Iar El, intrand in corabie,
S-a inapoiat. 38. Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat
drumul zicand: 39. Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. Si a plecat,
vestind in toata cetatea cate ii facuse Iisus.
Patriarhul Justinian demonteaza astfel de conceptii spunand: "Dupa ei, ar insemna ca cei epileptici
umbla goi, fug din casele lor si locuiesc in morminte, sau ca - sfaramand obezile si lanturile de fier
cu care sunt legati - alearga prin pustie. Deci, dupa sustinerile lor, ar mai insemna ca epilepsia a
iesit din cel epileptic si a intrat in porci, iar porcii epileptici, fugind, s-au pornit cu toata turma in
prapastie si - intrand in lac - s-au inecat. Care om cu mintea sanatoasa se poate lua dupa asemenea
cuvinte, stiind ca epilepsia nu face niciodata asemenea lucruri?"