Viscozimetrie

Aspecte teoretice
Viscozitatea unui fluid este rezistenta care se opune deplasarii unei parti din
moleculele unui lichid fata de ansamblul lichidului. In timpul curgerii unui lichid printr-o
conducta, se pot stabilii doua regimuri de curgere in functie de conditiile in care se petrece
curgerea respectiva :
1. Daca viteza de curgere este mare si curgerea haotica, lichidul este animat de miscari
turbulente care dau nastere la un regim turbulent.
2. Daca viteza de curgere este mica, miscarea fiecarui punct din masa lichidului se face
paralel cu axa conductei. Viteza de curgere creste odata ce ne indepartam de peretele
conductei si ne apropiem de axa ei. O astfel de curgere in care lichidul se deplaseaza intr-o
directie unica, prin straturi suprapuse care aluneca unul pe altul, da nastere la un regim
laminar sau regimul lui POISEUILLE.
Cateodata, este dificil a determina regimul de curgere a unui lichid. Exista, totusi o lege
empirica, stabilita de Reynolds, dupa care regimul de curgere se stabileste in functie de un
numar adimensional.

unde ρ este densitatea lichidului, v viteza medie de curgere a lichidului, d este o dimensiune
caracteristica curgerii, si η este denumit coeficient de viscozitate a lichidului.
Daca numarul lui Reynolds este mai mare de 2000 curgerea este turbulenta, iar daca
acest numar este mai mic de 1000, curgerea este laminara.

1
Figura 1 : Curgerea printr-o conducta (tub) cilindrica si distributia vitezei lichidului in
functie de raza conductei (tubului).
In cazul curgerii printr-o conducta cilindrica, din motive de simetrie, straturile de
lichid suprapuse sunt cilindrice (fig. 1). Daca intr-un punct dintr-un strat de raza r viteza
este v, intr-un alt punct dintr-un strat vecin de raza r' = r + dr (dr fiind algebric), viteza va fi:
v' = v - dv
Numim gradientul de viteza, raportul:

Asa cum fortele de frecare se opun alunecarii a doua corpuri unul fata de altul, intr-
un lichid in miscare exista forte de viscozitate care se opun alunecarii relative a diferitelor
straturi de lichid unul fata de altul. Aceste forte de viscozitate, ca si cele de frecare, produc
o disipare de energie mecanica care conduc la o incalzire a lichidului.
In cele mai multe cazuri fortele de viscozitate sunt proportionale cu gradientul
vitezei. Putem, astfel, defini coeficientul de viscozitate (in general reprezentat prin litera
greceasca η) ca fiind raportul dintre forta pe unitate de suprafata si gradientul vitezei :

Daca forta care se exercita pe un m2 de strat de lichid este egala cu 1N si gradientul

vitezei este 1 m/s pe m, η este egal cu unitatea denumita Pa x s. Astfel, daca forta care se
exercita pe un cm2 de strat de lichid este egala cu 1dyne si gradientul vitezei este 1 cm/s pe
cm, η este egal cu unitatea denumita poise. Coeficientul de viscozitate η astel definit este
denumit coeficient de viscozitate absolut sau dinamic. In numeroase aplicatii este mai
comod a se utiliza viscozitatea dinamica raporatata la densitatea lichidului considerat:

si poarta numele de viscozitate cinematica fiind exprimata in m2/s sau in stokes:

2
 Exista mai multe metode de masurare a viscozitatii, care se bazeaza pe doua legi
fundamentale.
1. Legea lui Poiseuille
Debitul unui lichid de viscozitate η, printr-un tub capilar de raza r si de lungime l, supus
unei presiuni p este dat, in timp ce regimul de curgere este laminar, prin formula:

in care: D reprezinta debitul in cm3/s, r raza interioara a tubului in cm, l lungimea tubului
in cm, p presiunea in Barr (mai exact diferenta de presiune hidrostatica existenta intre
orificul de intrare si cel de iesire), η viscozitatea absoluta in poise.
Putem scrie:

K fiind constanta de proportionalitate care depinde numai de tubul utilizat.

Datorita faptului ca determinarea directa a coeficientului η fiind delicata, trebuie sa
efectuam doua masuratori cu lichide diferite in care unul reprezinta referinta. In acest caz,
daca conditiile sunt identice, putem sa scriem :

ρ1 et ρ2 fiind densitatile celor doua lichide, si dat fiind ca cele doua lichide se scurg de la
aceeasi inaltime, putem sa scriem:

3
Densitatile celor doua lichide fiind cunoscute, ca de altfel si unul din coeficientii de
viscozitate, putem, prin masurarea debitelor, sa deducem coeficientul de viscozitate
necunoscut.

In plus, daca pentru ambele lichide masuram timpul de curgere t1 si t2 a aceluiasi volume V,
masurarea debitului se reduce la masurarea timpului de curgere, deoarece:

Astfel:
(1)

Aceasta relatie presupune ca efectele de capilaritate sunt aceleasi pentru ambele lichide si
ca in cele doua cazuri ramane aceeasi cantitate de lichid aderenta pe peretii recipientului.

2. Legea lui Stokes

Fie un solid in miscare intr-un mediu de viscozitate η. Din cauza viscozitatii mediului,
miscarea corpului solid este franata de forte de frecare care se stabilesc intre corp si lichid.
In cazul particular al unui corp solid in forma de sfera, de exemplu o bila de raza R, aceste
forte au fost calculate de STOKES. Ele se pot exprima sub aceasta forma :

unde reprezinta viteza bilei in miscare .

4
 Figura 2 : Fortele care actioneaza asupra bilei.

De altfel, bila este supusa unei alte forte datorata greutatii proprii (P) si a fortei lui
Arhimede (FA), astfel:

cu: V volumul bilei ( ), g acceleratia gravitationala, ρb densitatea bilei, ρ1 densitatea

lichidului viscos.
In momentul in care cele doua forte se echilibreaza, viteza de cadere devine uniforma: fie u
aceasta viteza atinsa de bila la limita unde Fs=F. Avem:

adica:

Aceasta expresie exprima legea lui Stokes: in momentul in care regimul lui Stokes este
atins, viteza la limita este uniforma si proportionala fortei care actioneaza asupra bilei.
Deducem astfel :

Deci: (2)
Metode si aparatura
1. Metoda curgerii printr-un tub capilar (viscozimetrul Ostwald)
Principiul acestei metode se bazeaza pe legea lui Poiseuille. Utilizam in aceste sens un
dispozitiv denumit viscozimetrul lui Ostwald (figure 3). Acesta este format dintr-un tub in
foram de U, a carui brat stang cuprinde un rezervor (E) cuprins intre doua marcaje (m si n)
urmat fiind de un capilar (C). Bratul drept are in componenta deasemenea un rezervor mai
mare in partea inferioara (B). Lichidul in cauza este introdus prin bratul drept pana ce
rezervorul (B) se umple, dupa care lichidul este aspirat prin bratul stang pana cand nivelul
acestuia se afla in dreptul macajului superior (m) al rezervorului (E), apoi se lasa lichidul sa

5
curga liber si se noteaza timpul t necesar nivelului lichidului sa parcurga distanta dintre
cele doua marcaje (m si n).

Figure 3 : Viscozimetrul lui Ostwald.

2. Metoda bilei cazatoare (viscozimetrul Hoppler)

Metoda bilei cazatoare este o aplicatie a legii lui Stokes; ea nu este utilizata in biologie
clinica dar este utilizata pentru lichide cu o viscozitate ridicata. Aparatul utilizat in cursul
lucrarii practice poarta numele de viscozimetrul Hoppler (figure 4). El este constituit dintr-
un tub capilar avand trei marcaje circulare in interiorul caruia se introduce o bila calibrata.
Acest tub este fixat pe axul unei bai termine avand un termometru (pentru studii la diferite
temperaturi fata de cea ambientala). Ansamblul, pivoteaza in jurul unei axe, in asa fel incat
tubul poate bascula iar caderea bilei se face intotdeauna sub un unghi de 10º.

6
 Figure 4 : Viscozimetrul Hoppler.
Protocolul experimental
1. Viscozimetrul Ostwald
Dorim sa determinam viscozitatea unor solutii apoase de glicerina. Prin urmare, trebuie sa
masuram timpul de curgere a unui volum egal (cu volumul rezervorul E) a trei solutii
apoase de glicerina.

Nr. Solutii ρ (g/cm3) t (s) tm (s) η (cP*)

1 1.005
2 Apa 1
3
4 Glicerina 10%
5
6 Glicerina 20%
7
8 Glicerina 30%
*cP=centipoise

7
Etape:
1. Calculati densitatile solutiilor apoase de glicerina cunoscand densitatea apei pure (ρapa =
1 g/cm3) si cea a glicerinei pure (ρglicerina = 1,26 g/cm3).
2. Puneti apa (lichid de referinta) intr-un pahar. Cu ajutorul seringi gradate, introduceti
incet apa in viscozimetrul prin bratul sau drept, pana cand umpleti rezervorul B (notati
volumul de apa introdus). Aspirati incet, cu ajutorul seringii conectate la bratul stang, apa
pana ce nivelul ei atinge marcajul superior de pe bratul stang. Detasati seringa de pe bratul
stang si masurati timpul de curgere a apei intre cele doua marcaje. Repetati inca odata
masuratoare. Intoduceti timpii masurati in tabel si calculati valoarea medie.
3. Scoateti apa din vascozimetrul prin bratul drept inclinand incet viscozimetul (nu-l
detasati de pe support, inclinarea se face impreuna cu suportul). Asigurati-va ca toata apa
s-a scurs. In caz contrar introduceti aer cu ajutorul seringii prin bratul stang, impingand
astfel apa, ramasa in bratul stang, spre cel drept de unde se scoate.
4. Repetati cerintele 2 si 3 pentru cele trei solutii apoase de glicerina. Atentie se va
introduce in viscozimetru un volum de solutii egal cu volumul de apa de mai sus.
5. Calculati coeficientii de viscozitate pentru cele trei solutii de glicerina si introduceti
valorile in tabel.
6. Trasati curba η = f(c) care da viscozitatea solutiilor de glicerina in functie de
concentratia de glicerina in apa. Enuntati o concluzie.

2. Viscozimetrul Hoppler
Dorim sa determinam viscozitatea unor solutii apoase de glicerina. Pentru aceasta, vom
masura timpul de cadere a bilei (intre marcajele 2 si 3) in diferite solutii apoase de
glicerina.

8
Nr. Solutii ρ (g/cm3) t (s) tm (s) η (cP*)
1
2 Apa 1 1.005
3
4
5 Glicerina 10%
6
7
8 Glicerina 20%
9
10
11 Glicerina 30%
12
*cP=centipoise

Etape:
Masurare constantei K.
 Bila fiind introdusa in tub, umpleti tubul cu apa astfel incat sa nu existe bule de aer
in tub.
 Notati temperatura ambianta data de termometru.
 Basculati viscozimetrul de cealalta parte (vedeti imaginea dreapta din figura 4) si
masurati timpul de cadere a bilei intre marcajele 2 si 3. Introduceti valoare in tabel.
 Basculati viscozimetrul in pozitia initiala (vedeti imaginea stanga din figura 4),
asteptand ca bila sa coboare in pozitia initiala.
 Basculati din nou viscozimetrul de cealalta parte, masurand timpul de cadere a bilei
intre marcajele 2 si 3. Mai repetati masuratoare inca odata. Introduceti valoare in
tabel si calculati valoarea medie.
 Determinati constanta K cunoscand viscozitatea apei:

9
 (3)

unde η = 1.005 cP; ρb = 2.41 g/cm3, ρl = 1 g/cm3, t = timpul mediu de cadere in secunde.
Determinarea viscozitatii solutiilor apoase
 Goliti viscozimetrul de apa si umpleti-l cu solutie apoasa de glicerina 10%.
 Masurati de trei ori timpul de cadere a bilei intre marcajele 2 si 3 in solutia
respectiva urmand indicatiile de mai sus. Introduceti valorile in tabel si calculati
valoarea medie.
 Determinati viscozitatea solutiei apoase de glicerina 10% :
(4)

ρb = 2.41 g/cm3, ρl = densitatea solutiei de glicerina 10%, t = timpul de cadere mediu a

bilei in secunde si K constante determinata mai sus.
- Repetati pasii descrisi mai sus pentru celelalte doua solutii de glicerina 20% si 30%.
- Trasati curba η = f(c) care da valorile viscozitatii solutiilor apoase de glicerina in
functie de concentratia lor.

10