Sunteți pe pagina 1din 11

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

ȘI DREPT
Specializarea Drept

Referat
La Criminologie

Tema: „Fenomenul criminalității în


serie”

Realizat de: Dănuță Ștefan,


Anul 2, Grupa 3

Pitești 2018
Cuprins
 Introducere
 Conceptul de crimă în serie
 Caracteristici ale criminalului în serie
 Cei mai diabolici criminali în serie români
 Concluzie
 Bibliografie
Fenomenul Criminalității în serie
INTRODUCERE
Crima în serie reprezintă uciderea de victime disparate în timp, de la zile la săptămâni sau
luni, între ele. Aceste pauze de timp între omoruri sunt denumite si ca perioade de „calmare".

Criminalii în serie au fost descrisi ca inteligenti, fermecatori, smecheri, încântatori si, în


general, aratosi. Ei sunt indivizi mobili, capabili sa calatoreasca kilometri întregi în cautarea
victimei „potrivite", care sa fie vulnerabila si usor de controlat. Victimele lor pot fi femei, copii,
vagabonzi, homosexuali si prostituate. Criminalii în serie sunt extrem de manipulativi si sunt
deseori capabili sa „vorbeasca" victimelor lor, mai ales pe terenul lor, descris ca „zona de
confort": un loc unde ei îsi pot controla victimele. De multe ori ei folosesc un truc ca sa ramâna
singuri cu victimele lor, îsi perfectioneaza continuu acest truc si au o iscusinta stranie în
recunoasterea potentialelor victime".

Multi criminali în serie au o fascinatie pentru procedurile politiei: unii chiar au lucrat ca ofiteri
de politie sau gardieni publici si îsi folosesc aceasta experienta ca sa evite identificarea. Ei sunt
cunoscuti ca niste obisnuiti ai politiei si trag cu urechea la conversatiile de pe marginea cazului.
Unii dintre ei chiar s-au strecurat singuri în investigatie.

Din punct de vedere istoric, putem plasa apariţia termenului de "criminal în serie" la
începutul anilor '80 în Statele Unite ale Americii. Aceasta se datorează unui poliţist criminalist,
Robert K. Ressler, agent al FBI care, cu ocazia unei conferinţe desfăşurate la Şcoala de poliţie
din Bramshill (Anglia), i-a auzit pe britanici folosind termenul de "criminal în serie" (serial
offenders) într-o accepţiune destul de amplă. Cu această expresie englezii desemnau atât seriile
de violuri, cât şi de incendii voluntare, de tâlhării sau de crime. Ressler a reluat această denumire
pentru a-i numi doar pe autorii de asasinate aparent nemotivaţi, desemnate până atunci sub
numele de "crime ale unor necunoscuţi", "crime fără mobil" sau "crime în masă". Chiar în acea
perioadă a apărut o definiţie pentru a stabili ceea ce era un criminal în serie. Atunci s-a făcut
distincţia între "criminalii în serie" (serial killers),1 "criminalii în masă" (mass murders)2 şi
"ucigaşii compulsivi" (spree killers).3

1
Crimele în serie se aplică infracţiunilor comise la un interval de timp (câteva zile până la câteva luni) pentru
fiecare dintre acestea şi necesită cel puţin trei treceri la actul distinct.

2
Crimele în masă vizează asasinatele comise asupra unui grup, format din cel puţin patru persoane, în acelaşi loc şi
în acelaşi moment.

3
Crimele compulsive, un amestec de crime în serie cu crime în masă, desemnează mai multe crime comise în locuri
diferite şi într-un interval de timp foarte scurt (de la câteva ore la maxim o zi).
Conceptul de crimă în serie
Marea majoritate a experţilor au prezentat cifra de cel puţin trei asasinate comise la un
interval de timp între fiecare trecere la act necesară, pentru a deveni criminal în serie. După
părerea profesorului Bénézech, un criminal este calificat drept criminal în serie pornind de la trei
asasinate fără mobil comise aparent cu sânge rece. Aceştia se vor distinge de criminalii în masă
care masacrează simultan un grup de persoane, în general cu o armă de foc.

După părerea lui Stéphane Bourgoin1, criminalul în serie este un recidivist care ucide
timp de mai multe luni, uneori chiar ani, existând un anumit interval de timp între crimele sale.
"Se vorbeşte de obicei despre un criminal în serie atunci când acesta comite mai mult de trei
crime. Specificitatea acestui tip de asasin rezidă în această dorință de crime care îl diferenţiază
de criminalul pasional care ucide în general decât o singură dată sau de criminalul în masă care
va executa într-un interval scurt de timp un număr mare de persoane." La nivel internaţional,
comunitatea ştiinţifică nu admite mereu definiţia în accepţiunea înţeleasă de americani. In
Canada se vorbeşte despre criminali în serie pentru a-i desemna pe criminalii care s-au făcut
vinovaţi de comiterea a cel puţin patru crime într-un anumit interval de timp.

Criminalul in serie ucide şi din motive psihologice. Nu de puţine ori specialiştii au


constat că o traumă din copilărie sau adolescenţă, care au marcat persoana respectivă pe viaţă, a
dus la producerea unor crime după aceeaşi tipologie, de exemplu,2 un caz: se găseşte o victimă
moartă, o minoră violată și apoi ucisă, apoi peste câteva săptămâni din nou se găsește altă fetiță
violată și ucisă iar modul în care au fost ucise este asemănător, crimele respective înfăptuindu-se
în același oraș. Prin apariţia a două-trei persoane cărora li s-a provocat moartea în acelaşi fel
duce Poliţia la concluzia că un criminal in serie acţionează in zonă,un criminal care trebuie
descoperit şi judecat conform legii şi condamnat la mai mulţi ani de inchisoare, in unele state
chiar la inchisoare pe viaţă sau pedeapsa capitală. Poliţia,de cele mai multe ori, incearcă să ţină
sub control criminalitatea,chiar dacă nu reuşeşte totdeauna.

Criminologii şi Poliţia împreună cu ei au ajuns la concluzia că ucigaşii în serie apar mai ales în
oraşele mari dar nu exclud nici oraşele de provincie. Orice om de pe stradă, om obişnuit poate
deveni ţinta unui criminal în serie.

1
Stéphane Bourgoin, "Ancheta privind criminalii în serie", Editura Grasset, 1992, p. 15

2
Marc Dutroux (n. 6 noiembrie 1956 în comuna Ixelles/Elsene, Belgia) este un criminal sexual pedofil belgian.
Între anii 1995 și 1996, împreună cu complicele său Bernard Weinstein, a violat și ucis mai mulți copii sau tineri
între 8 și 19 ani. Pe perioada în care el a fost închis, două fetițe de 12 ani răpite de el au murit de foame.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Dutroux
În cazul crimelor se obişnuieşte ca victima să fie clasificată în funcţie de un mobil clar
identificabil, cum ar fi, de exemplu că aceasta deţinea ceva râvnit de asasin,că se afla în conflict
cu el sau că îi fusese necredincioasă etc. Pentru asasinul în serie, ”motivul” se află atât de bine şi
adânc înrădăcinat în psihicul său, încât victima trebuie să aparţină unui anumit gen, cum ar fi de
exemplu, să poată fi inclusă într-o categorie largă de persoane, ca femeile şi copiii şi să se afle în
locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

E adevărat, însă, că unii criminali în serie îşi selectează cu precizie victimele. De exemplu,
Colin Ireland avea ca țintă homosexualii.1 Ramiro Artieda omora numai femei care semănau cu
logodnica ce îl abandonase. Dr. Harold Shipman (poreclit Doctorul Moarte) își ucidea pacienții
care aveau proprietăți pe care ulterior și le însușea.2 Gilles de Rais a torturat si ucis zeci de copii
mici, baieti, preferatii săi fiind cei blonzi cu ochi albastri. Complicaţiile se nasc atunci când,
datorită incapacităţii unui criminal de a-i identifica pe membrii grupului său de ţinte, acesta
ajunge la atacuri cvasi-întâmplătoare. În ciuda afirmaţiei că nu făcea decât să cureţe străzile de
prostituate, Peter Sutcliffe primejduia viaţa tuturor femeilor care se aflau întâmplător afară
noaptea, atacând şi omorând o serie întreagă de femei, chiar dacă nu erau prostituate .

Prin urmare,fiecare fiinţă umană poate deveni victima potenţială a unui asasin, împotriva căruia
nu există nici o armă de protecţie, întrucât şi mijloacele de investigare tradiţionale, bazate pe
motive bine determinabile, sunt lipsite de eficacitate.

1
Colin Ireland a fost un soldat britanic care a devenit criminal în serie. Acesta a început practic să „vâneze” bărbaţii
homosexuali. Prima lui victimă a fost regizorul de teatru Peter Walker, pe care l-a dezbărcat şi legat de pat înainte de
a-l sugruma. Înainte de a pleca din locuinţa acestuia, Ireland a chemat poliţia, anunţându-şi crima. Britanicul a comis
cinci crime înainte de a fi prins. Ultima sa victimă, Emmanuel Spiteri, a „cules-o” dintr-un club de gay. Cei doi au
fost prinşi de camerele de supraveghere ale clubului în timp ce traversau împreună strada. Sadismul bărbatului era
ieşit din comun, el strangulând până şi pisica uneia dintre victimele sale.

http://adevarul.ro/locale/suceava/top-10-cei-maiodiosi-criminali-serie-istorie-reusit-sarmantul-ted-bundy-saomoare-
zeci-femei-1_5780cb785ab6550cb8b2ec2a/index.html
2
Harold Shipman britanicul supranumuit ,,Doctorul Moarte”. La 31 ianuarie 2000, el a fost găsit vinovat de
uciderea a 15 oameni, dar s-a dovedit vinovat de 250 de crime. El ucidea indeosebi femeile in varsta prin prescrierea
unei doze letale de diamorfină, pentru a deveni mostenitorul lor falsificând testamentele. El s-a sinucis în închisoare
în 2004, la 58 de ani, mustrat fiind de conştiinţa încărcată. Până în ultima clipă, Shipman a susţinut că le-a făcut un
bine bolnavilor care "se chinuiau într-o agonie groaznică".

http://adevarul.ro/news/societate/dr-moarte-englezul-harold-shipman-asasinat-putin-215-pacienti-
1_50acae087c42d5a66388341f/index.html
Caracteristici ale criminalului în serie
Pentru a înţelege această frecvenţă a criminalilor în serie trebuie să observăm câteva
caracteristici, având în vedere că ucigaşul în serie are câteva trăsături aparte:

1.Crimele se repetă(“în serie”), petrecându-se cu frecvenţă mai mare sau mai mică,
adeseori crescând ca număr, după o perioadă de timp ce poate însemna chiar ani de zile; ele
continuă până când asasinul este prins, sau până când moare sau, la rândul său, este ucis.

Definiţia de mai sus reprezintă tiparul fundamental al asasinului în serie. Este evident
că nu există vreun număr predeterminat de victime de la care asasinul devine criminal în
“serie” şi nici vreo frecvenţă stabilită a acestei activităţi macabre căreia i se aplică termenul
de mai sus.

Această predispoziţie este deseori recunoscută chiar de ucigaş. Mulţi dintre ei, după
ce au fost arestaţi, au mărturisit că ar fi continuat să ucidă dacă ar fi fost lăsaţi în libertate.
William Banin, “ucigaşul de pe autostradă” din California, I-a declarat unui ziarist, după
proces: ”NU mi-a pierit pofta de a ucide. Nu mă pot stăpâni să n-o fac.”Pentru cei mai mulţi
criminali în serie, actul crimei, dublat adeseori de abuz sexual şi mutilare, constituie un motiv
în sine. În plus, la fel ca în cazul stimulării prin alcool sau droguri, ”doza” e din ce în ce
mai mare. Aşa cum un drogat nu se va vindeca niciodată de patima lui dacă va avea acces
liber la stimulent, tot aşa şi asasinul va continua în serie îndeletnicirea sa oribilă până ce, fie
va muri, fie va fi omorât, sau până când va fi prins şi înlăturat din societatea pe care o
afectează.

2.La fel ca în cazul omuciderilor “normale”,crimele tind să se petreacă în relaţie de


unu-la-unu.

Forma cea mai comună de omucidere este incidentul singular, prin care o persoană e
omorâtă de o altă persoană. Convenţional, criminologia clasifică acest gen de omoruri în două
categorii:

1.”crima pasională”, comisă într-un moment de furie intensă sau de frustrare;

2.crima înfăptuită “cu sânge rece”, care se distinge printr-o premeditare atentă,
motivată adeseori de speranţa unui câştig personal.

O dată atins obiectivul propus (eliminarea soţului necredincios,de exemplu,sau a


deţinătorului unui obiect râvnit), nu există nici un motiv de a mai presupune că asasinul va
ucide din nou. Dintr-un studiu bazat pe statistica crimelor, se poate vedea că, în anul 1989, în
Anglia şi Ţara Galilor, o mare parte a omuciderilor au fost comise de persoane care se
cunoşteau cu victima. Există şi circumstanţe accidentale, în care un criminal în serie a ucis
mai mult de o persoană într-un incident, adesea fiind vorba de membri ai aceleiaşi familii, ca
şi de o infracţiune complementară, cum ar fi hoţia. Însă cel mai răspândit scenariu pentru
crima în serie, ca şi pentru omorul accidental, este cel pe cont propriu şi cu o singură victimă.
În mare măsură, motivele unui asemenea scenariu sunt evidente. În mod clar, e mai “sigur” să
lucrezi singur, în sensul că numai ucigaşul ştie despre crimă, şi trebuie să ucizi o singură
victimă, pentru că acest fapt reduce posibilitatea ca autorul crimei să primească o ripostă dură
sau ca victima să scape. Mai mult,caracterul individualist al criminalului în serie face
imposibilă situaţia în care el să fie capabil sau dornic de a-şi împărtăşi nevoile şi plăcerile
altcuiva. Această concluzie reiese, în conformitate cu statisticile, din faptul că el duce o viaţă
paralelă sub chipul unui salariat demn de încredere, onorabil cap de familie şi bun vecin.

3.Nu există—sau e foarte redusă—o conexiune între ucigaşi şi victimă, persoanele


implicate având foarte rar relaţii directe de rudenie.

Acest atribut al criminalilor în serie e, într-un sens, un fenomen de dată recentă: există
victime care au fost alese tocmai pentru că aparţin familiei asasinului, aşa cum se întâmplă în
cazul crimelor premeditate care urmăresc un câştig financiar. Majoritatea acestor evenimente
s-au petrecut într-o vreme când nici criminologia, nici medicina şi nici arta investigaţiei nu
erau atât de dezvoltate, încât detectele de la început ceea ce acum ar fi considerate omucideri
evidente. Dat fiind stadiul primitiv al diagnosticului medical de atunci, nu este surprinzător
că Mary Ann Cotton a putut să-şi ucidă câţiva soţi, şi toţi copiii vitregi, şi să obţină ca în
dosare cauza morţii să fie trecută “febra gastrică”. Oricum, pe măsură ce tehnica de cercetare
criminalistică şi comunicaţiile între poliţii, ca şi înţelegerea gândirii criminale, au avansat,
astfel de tipare clare victimă/motiv au devenit tot mai dificil de mascat.

4.Cu toate că ar putea exista un “tipar”, sau un anume “tratament administra


victimei”, crimele individuale din cadrul unei serii dezvăluie rareori un motiv raţional sau
clar definit.

Avem de-a face, în principal, cu ceea ce se numeşte “explicaţie psihologică” a unei


crime în serie—motive care-şi au rădăcinile într-ocapacitate restrânsă de a distinge binele de
rău, într-o incapacitate de a lua o decizie, într-o exacerbare a poftelor şi aşa mai departe. În
ciuda acestui fapt, individul este considerat responsabil de comportamentul său; într-adevăr,
una dintre cele mai şocante observaţii a fost aceea că asasinul în serie nu poate fi absolvit, pur
şi simplu, de faptele sale, ca un psihopat a cărui violenţă să fie pusă pe seama devierii lui
mintale. În mod frecvent, criminalulare o personalitate foarte bine organizată şi raţională şi,
adeseori, îşi planifică crimele cu mult timp înainte.

5.Creşterea vertiginoasă a mobilităţii în spaţiu, de la inventarea automobilului încoace,


dă posibilitatea criminalului ca, la dorinţa lui, să se mute repede dintr-un loc în altul,adeseori
înainte chiar de a I se fi descoperit crima.

Aşa cum absenţa mobilului face ca un poliţist să întocmească cu greu o listă de suspecţi,
tot astfel şi natura unei crime cu autor necunoscut face ca schimbul de informaţii între forţele
de poliţie să fie dificil. Acest lucru e valabil mai ales în Statele Unite unde, pe lângă marea
întindere a teritoriului, există o atitudine păgubitoare a multor poliţii statale care-şi păzesc,
geloase, propriile teritorii. Până când nu apare un tipar special al crimei, e puţin probabil ca
asasinatele să fie comparate între ele, chiar dacă e vorba de state învecinate. Până atunci însă,
criminalul are suficient timp la dispoziţie ca să mai poată comite şi alte crime şi să se afle deja
într-un alt stat îndepărtat.

6.În mod obişnuit există un grad înalt de violenţă inutilă sau “exces de crimă”,în cadrul
cărora victima e supusă unor brutalităţi exagerate.

Motivul acestei brutalităţi are legătură cu mobilul crimei. Pentru o mare parte a
criminalilor în serie, actul în sine constituie întreaga motivaţie a omorului; ea nu e mijloc de a
obţine un alt sfârşit, ca în cazul jafului, unde esenţa unui succes al operaţiei este dată de fugă.
Apar multe situaţii în care victima e torturată încet, uneori timp de câteva zile, această întârziere
având drept scop mărirea duratei de plăcere a asasinului. Există o legătură strânsă între
fanteziile sado-sexuale şi crima în serie. Adesea acestea sunt asociate cu dorinţa de a domina.
Toate aceste motive presupun folosirea cu plăcere a violenţei, mergând până la excese.

Cei mai diabolici criminali în serie români


Deși criminalii în serie din România nu sunt într-atât de populari ca cei din
Anglia(Jack Spintecătorul) sau SUA(Ted Bundy), câțiva dintre ei au marcat terifiant istoria
criminalității din România. Aceștia sunt: Iancu Berilă (Ucigașul Brutarilor), Grigore Uruc
(Asasinul de Anul Nou), Vasile Tcaciuc (Măcelarul din Iași), Ion Râmaru (Vampirul din
București), Vera Renczi (Văduva neagră).
Iancu Berilă (Ucigașul Brutarilor)
Iancu Berilă avea un plan prin care ucidea exclusiv alți brutari. În anii 40’, în timpul celui
de al 2-lea Război Mondial acest brutar a ucis cel puțin 20 de victime, marea lor majoritate find
brutari.
De fiecare dată proceda la fel. Își studia potențialele victime , afla unde acestea își țin banii
și ataca noaptea departe de ochii lumii. După vreo 20 de brutării închise, polițiștii s-au prins că
ceva nu e în regulă și l-au prins. În mod complet neașteptat, Berilă reușește să evadeze. Pe urmele
lui pornește celebrul comisar Eugen Alimănescu poreclit și „Comisarul de Fier’’ împreună cu
echipa sa din organizația „Fulger’’. E găsit în Slatina, dând târcoale unui alt brutar, capturat și
trimis la ocnă de unde nu mai avea să scape.

Grigore Uruc (Asasinul de Anul Nou)


Acesta ucidea copii de 13-14 ani, întotdeauna de revelion în Buzău. Prima sa victima a fost
Cerasela Diminet, o fetiță de numai 14 ani, descoperită în interiorul unei centrale termice la 2
ianuarie 1985. Deși era clar că fusese lovită de nenumărate ori cu cuțitul, medicii legiști au spus
că fetița murise încă de la prima lovitură, crima având loc în noaptea de anul nou. Dovezile erau
puține și, în ciuda eforturilor poliției, dosarul a fost clasat A.N. (autor necunoscut). Mai trece un
an până când un băiețel de 13 ani este descoperit în apropierea Scolii Generale nr.4. Chiar dacă
trupul copilului fusese sfâșiat de câini, medicii au tras aceleași concluzii: fusese înjunghiat în
apropiere de anul nou.
În al 3-lea an, 1987, polițiștii știau deja la ce să se aștepte. A 3-a victimă, Cosmin Gruiu,
în vârstă de 14 ani a fost găsit mort. Fusese lovit de 24 de ori cu cuțitul. Doar atunci polițiștii și-
au dat seama că ucigașul nu era din oraș și venea în Buzău o dată pe an pentru a ucide.
În 1988, toate intrările în oraș erau supravegheate. Așa a fost prin Grigore Uruc, dar nu
înainte să apuce să omoare o a patra victimă, o fetiță de 13 ani. A fost judecat rapid, a fost
condamnat la moarte și executat la 11 iunie 1988. A fost penultima condamnare la moarte din
timpul regimului comunist.

Vasile Tcaciuc (Măcelarul din Iași)


Unul dintre cei mai periculoși dar totodată și cel mai nechibzuit criminal în serie român,
care a fost prins imediat ce a început să fie căutat, care a reușit să ucidă 26 de persoane în 5 ani. În
1935, un cetățean din Iași a cumpărat o casă de la altcineva, s-a mutat și a chemat pretenii în vizită.
Câinele unuia dintre musafiri se agita aiurea și zgâria podeaua casei, așa că omul nostru, curios
din fire, a săpat acolo și a descoperit șase cadavre îngropate la mică adâncime. Toți oamenii din
podea fuseseră uciși cu un topor. Poliția a investigat aflând cine este fostul proprietar al casei.
Când l-au chemat pe Vasile la interogatoriu, acesta era arestat pentru tâlhărie.
Inițial Vasile a tăcut, dar când poliția l-a pus față în față cu două foste iubite de-ale lui care
aveau și ele câte ceva de povestit, omul a recunoscut tot. Nu numai cele 6 cadavre din podea ci și
alte 20, printre care și un copil. Din declarațiile sale reiese că unicul scop al crimelor ar fi fost
jaful.
Ion Râmaru (Vampirul din București)
Este cel mai renumit criminal în serie român. El s-a făcut vinovat de trei omoruri deosebit
de grave, un omor calificat, șase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol și mai multe
furturi și tâlhării. Totul a început în data de 5 martie 1971 când a fost descoperit trupul neânsuflețit
al unei femei tinere. Conform medicilor legiști, victima a fost întâi omorâtă și apoi violată. Mai
multe urme de mușcături puteau fi văzute pe corpul ei. O lună mai târziu, o altă crimă identică a
fost semnalată în sectorul 4 al Bucureștiului și alte două omoruri mai vechi, din 1970 au fost puse
pe seama aceluiași autor. 1
Poliția a făcut eforturi nemaivăzute până atunci. Pe lângă sutele de persoane interogate și
ținute sub observație, specialiștii de la Insitutul de Medicină Legală au reușit, în premieră mondială
să reconstituie portretul robot al criminalului folosindu-se doar de amprentele dentare. Cu toate
astea, criminalul nu se dădea prins, și până la urmă, au reușit să-i dea de urmă mai mult din noroc.
Din neatenție, Râmaru scăpase o adeverință medicală lângă corpul ultimei sale victime.
A fost arestat în căminul studențesc al Facultății de Medicină Veterinară unde era student
în anul 3. După câteva ore de interogatorii, Râmaru și-a recunoscut faptele. Procesul care a urmat
a fost rapid, omul a fost condamnat la moarte și împușcat în același an, la data de 23 septembrie
1971 în curtea penitenciarului Jilava.

Vera Renczi (Văduva neagră)


S-a năcut la București la sfârșitul secolului 19, și a copilărit aici până la vârsta de 13 ani.
La moartea mamei sale tatăl a hotărât să plece împreună cu ea la Berkerekul, un oraș din fosta
Iugoslavie unde deținea o mică moșie. Aici, Vera începe o serie neîntreruptă de distracții cu
bărbații care o fac să ajungă pe prima pagină a ziarelor locale. Are aventuri amoroase cu diferiți
copii și bărbați, de la elevi de liceu la bancheri și oameni de afaceri. 2
Apoi urmează căsătoria cu Karl Schick, un bacher influent și îi naște un fiu pe nume
Lorenzo. La mai puțin de un an, Karl dispare misterios. Vera le spune tuturor că soțul a murit într-
un accident de mașină în România și lumea o crede.
1https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_R%C3%AEmaru

2https://ro.wikipedia.org/wiki/Vera_Renczi
Apoi urmează căsătoria cu Joseph Renczi, un om de afaceri sârb. La scurt timp, și acesta
dispare în chip misterios. După care urmează o perioadă plină de escapade amoroase. Îmbrăcată
întotdeauna în negru, Vera atrăgea numeroși bărbați la moșia ei, de unde niciunul nu se mai
întorcea. La insistențele soției unuia dintre bărbați, poliția deschide o investigație. În subsolul
conacului, aceștia au găsit 35 de sicrie de zinc în care se aflau toți cei care trecuseră prin patul
Verei. Într-unul dintre sicrie se afla și Lorenzo, fiul ei, pe care Vera fusese nevoită să îl ucidă când
copilul de doar zece ani îi aflase secretul.
Toate victimele fuseseră otrăvite cu arsenic. Inițial, au condamnat-o la moarte, dar, având
în vedere că era ilegal să execuți femei, sentința finală a fost de închisoare pe viață. A murit la
scurt timp după aceea în urma unei hemoragii cerebrale.

Concluzie
Criminalii în serie sunt până la urmă oameni care din vina lor sau din vina familiei sau
altor persoane au ajuns să comită crime multiple, terorizând societatea prin crime odioase și fără
precedent. Acestia devin nişte pericole reale pentru societate care trebuie descoperiți urgent,
pentru prevenirea altor crime și pedepsiți conform legii. Criminalitatea în serie pune în pericol
toți membrii societății, de la copii până la bătrâni deoarece motivele acestor criminali de multe
ori sunt de ordin psihic și neînțelese. Poliția trebuie să acționeze ferm și să utilizeze toate forțele
și utilajele în capturarea infractorilor care comit crime pentru prevenirea unor asemenea serii.

Bibliografie
Stéphane Bourgoin, "Ancheta privind criminalii în serie", Editura Grasset, 1992

Valerian Cioclei, Manual de criminologie. Ediția a VI-a, Ed. C.H.Beck, București, 2016.

Site-uri:

http://www.aafdutm.ro/revista/nr-1-mai-2011/revista-nr-1-mai-2011/criminali-in-serie/

http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/PUBLICATII/rccp_1_2_2015.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vera_Renczi

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_R%C3%AEmaru