SUBIECTE ORIENTATIVE PENTRU EXAMENUL

DE DREPT PENAL-PARTE GENERALA –

SESIUNEA DE IARNĂ 2012

1. Principiul legalităţii dreptului penal:

-principiul legalitati presupune ca determinarea infractiunilor si a pedepselopr sa se faca
printr-o lege scrisa,fiind exclus categoric dreptul cutumiar in acest domeniu.Este considerat
in doctrina penala romana ca unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal.

2. Principiul umanismului dreptului penal:

-in materia dreptului penal,principiul umanitar actioneaza intr-un dublu sens:
-protectia pe care dreptul penal trebuie sa o asigure persoanei fizice,incriminand faptele ce
sunt indreptate impotriva vietii,integritatii corporale,sanatatii,libertatii si demnitatii
persoanei ,dar si alte categorii de fapte care pot afecta interesele omului ,cum ar fi
:infractiunile contra avutului particular ,contra familiei,contra sanatatii publice etc.
-principiul umanitar ai vizeaza pe cei care au incalcat legea penala,constrangerea penala
avand un caracter uman, respectandu-se drepturile infractorului la asistenta
juridica,asistenta medicala,demnitatea acestuia.

3. Principiul personalităţii răspunderii penale:

-potrivit acestui principiu,pot fi trase la raspundere penala numai persoanele care au
savarsit o infractiune si care sunt vinovate de aceasta.Raspunderea penala nu poate fi
transferata niciodata altei persoane.

4. Izvoarele dreptului penal:

-Constitutia Romaniei;
-Tratatele si conventiile internationale;
-Legile penale ;
-Jurisprudenta;
-Ordonanta de Urgenta;

5. Ce sunt normele penale generale si normele penale speciale?

-Normele penale generale ,stabilind reguli cu valoare de principii au o structura
asemanatoare tuturor celorlalte norme juridice care apartin altor ramuri de drept ,si
anume:ipoteza,dispozitie si sanctiune.
-Normele penale speciale,prezinta insa unele particularitati in structura lor,care deriva din
faptul ca ele sunt norme incriminatorii.

6. Principiul teritorialitătii legii penale.

-legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.
7. Principiul personalitătii legii penale.
-legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii de un ceatean roman
sau de o persoana fara cetatenie care are domiciliul in tara sau daca nu are nicio cetatenie,
are domiciliul in tara.

8. Principiul realitătii legii penale.

-legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii de catre un
cetatean strain sau o persoana fara cetatenie ,contra statului roman ,contra unui cetatean
roman ori a unei persoane juridice romane.
9. Principiul universalităţii legii penale.
-legea penala romana se aplica si altor infractiuni decat celor prevazute in art.10,savarsite
in afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie,care se afla se
bunavoie pe teritoriul Romaniei.

10. Condiţiile în care se poate acorda sau solicita extradarea:

-sa se fi savarsit o infractiune pe teritoriul statului solicitant sau de catre un cetatean al
acestui stat ori prin fapta savarsita sa fie lezate interesele acelui stat.
-fapta sa fie considerata infractiune in legislatia ambelor state;
-infractiunea trebuie sa prezinte o anumita gravitate;
-persoana a carui extradare se cere sa fie cetatean strain.
-infractorul sa se gaseasca pe teritoriul statului solicitat.

11. Categorii de persoane care nu pot fi extradate.

-cetatenii romani;
-persoanele carora li s-a acorda dreptul de azil in Romania.
-persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de jurisdictie.
-persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca partii,martori sau experti in
fata unei autoritati juridice romane solicitante.

12. Principiul activitatii legii penale.

-potrivit acestui principiu,legea penala este activa,aplicandu-se numai infractiunilor
savarsite in timpul cat se afla in vigoare.

13. Principiul neretroactivitatii legii penale.

-legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche,daca nu mai sunt prevazute de
legea noua.Legea penala este neretroactiva,ea neputandu-se aplica decat faptelor savarsite
din momentul intrarii in viguare a legii.

14. Principiul retroactivităţii legii penale.

-prin retroactivitatea legii penale se intelege aplicarea prevederilor unei legi penale, a
efectelor acesteia unor fapte comise inainte de intrarea in viguare a legii respective.
15. Principiul ultraactivitatii legii penale.
-alaturi de retroactivitatea legii penale ,ca exceptie de la principiul activitatii legii penale
este si ultraactivitatea legii penale.Se spune ca legea veche mai favorabila devine
ultraactiva ,la fel legea penala temporara ar fi ultraactiva.

16. Principiul aplicării legii penale mai favorabile.

-regula aplicarii legii penale mai favorabile isi gaseste temei in doua dintre principiile
fundamentale ale dreptului penal:principiul legalitatii pedepsei si principiul egalitatii in fata
legii penale.

17. Definiţia infracţiunii şi importanţa definirii legale a acesteia.

-infractiunea ,in sensul ei cel mai larg,reprezinta un act de conduita exterioara al
omului,care din cauza vatamarii unei anumite valori sociale este supus sanctiunii penale.
-fenomenul infractiunii,care imbraca aspectele de a fi:material,uman,moral,politic si juridic.

18. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii.

-faptă care prezintă pericol social
-faptă săvârşită cu vinovăţie
-faptă prevăzută de legea penală.
19. Noţiunea de pericol social.
- trăsătura esenţială a infracţiunii este aceea de a fi o faptă care prezintă pericol social.
Această trăsătură esenţială a infracţiunii relevă aspectul material şi social al infracţiunii.

20. Elementele pericolului social.

-Pericolul social al infracţiunii este apreciat de legiuitor în funcţie de
valoarea socială căreia i se aduce atingere, de dinamica faptelor oferită de statistica penală,
de împrejurările în care se săvârşesc faptele, de persoana infractorului.

21. Pericolul social - forme.

-generic sau abstract şi concret.

22. Definiţia vinovăţiei.

-atitudinea psihica a persoanei care,savarsind cu vointa neconstransa o fapta ce prezinta
pericol social,a avut,in momentul executarii,reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente
periculoase ale acesteia sau,desi nu a avut reprezentarea faptei si a urmarilor ,a avut
posibilitatea reala ,subiectiva a acestei reprezentari.

23. Formele vinovăţiei în dreptul penal.

-intentia si culpa;
-praeterintentia.
24. Intenţia şi modalităţile sale.
-infractiunea este savarsita cu intentie atunci cand infractorul: prevede rezultatul faptei sale
si urmareste producerea lui prin savarsirea acelei fapte sau prevede, si desi nu il
urmareste ,acepta posibilitatea producerii lui.

25. Intenţia directă.

-se caracterizeaza prin aceea ca infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste
producerea lui prin savarsirea acelei fapte.

26. Intenţia indirectă.

-se caracterizeaza prin prevederea urmarilor periculoase ale faptei comise de
infractor,neurmarirea lor,insa acceptarea posibilitatii survenirii acestora.

27. Culpa şi modalităţile acesteia.

-o fapta este savarsita din culpa atunci cand infractorul prevede rezultatul faptei sale ,dar
nu-l accepta,socotind fara temei ca el se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale
,desi trebuia si putea sa-l prevada.
-modalitatile culpei sunt:culpa cu prevedere sau usurinta si culpa simpla sau neglijenta.

28. Culpa cu prevedere sau uşurinţa.

-consta in prevederea de catre faptuitor a urmarilor periculoase ale actiunii sau inactiunii
sale,pe care nu le accepta ,socotind fara temei insa ca ele nu se vor produce.

29. Culpa simplă (neglijenţa).

-consta in pozitia psihica a persoanei care n-a prevazut urmarile periculoase ale faptei
sale,desi din toate imprejurarile cauzei si pe baza capacitatii sale trebuia si putea sa le
prevada.

30. Praeterintenţia (intenţia depăşită).

-exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata
,produce un rezultat mai grav ,care se datoreaza culpei faptuitorului.
31. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune.
-dupa criteriul structurii:continutul juridic si continutul constitutiv.
-dupa criteriul variantelor:continuturi simple si continuturi complexe.
-dupa criteriul formelor:continuturi trunchiate sau atipice.

32. Obiectul infracţiunii: noţiune şi forme.

-obiectul infractiunii ca fiind valoarea sociala si relatia sociala formata in jurul si datorita
acestei valori,care sunt vatamate,lezate sau puse in pericol prin savarsirea faptei
socialmenete periculoasa.
-forme:a)obiectul juridic generic sau de grup;
b)obiectul juridic special;
c)obiectul juridic complex;
d)obiectul material.

33. Obiectul juridic generic sau de grup.

-este format din grupul,manuchiul de valori sociale de aceeasi natura aparate prin normele
penale.

34. Obiectul juridic special.

-este valoarea sociala concreta careia i se aduce atingere prin infractiune.

35. Obiectul material.

-format din bunul,lucrul sau valoarea impotriva carora se indrepta actiunea-inactiunea
incriminata si asupra carora se rasfrang urmarile provocate,aducandu-se astfel atingere
relatiilor sociale ocrotite de norma de drept penal.

36. Subiecţii infracţiunii: noţiune şi clasificare.

-subiectii infractiuni sunt persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni,fie prin
comiterea actului de executare ,fie prin suportarea consecintelor,a raului cauzat prin
savarsirea acesteia.
-subiectul pasiv si subiectul activ al infractiuniii.

37. Subiectul activ al infracţiunii: noţiune şi condiţii.

-este persoana fizica sau juridica care savarseste o infractiune si care este chemata la
raspunderea penala.
-conditii:a)fapta sa fie comisa de o persoana fizica ce are aptitudinea de a angaja penal
persoana
juridica;
b)fapta sa fie imputabila persoanei juridice;
c)fapta sa fie comisa cu forma de vinovatie solicitata de norma de incriminare.

38. Subiectul pasiv al infracţiunii: noţiune şi condiţii.

-este persoana vatamata penal ,adica cea care sufera sau asupra careia se rasfrange
nemijlocit urmarea materiala ori starea depericol creata prin savarsirea infractiunii.
-ca o conditie se cere ca persoana fizica sau juridica ,pentru a fi subiect pasiv al
infractiunii,sa fie titulara valorii sociale ocrotite penal.

39. Latura obiectivă a infracţiunii: noţiune şi structură .

-prin latura obiectiva a infractiunii se intelege activitatea persoanei fizice care prin urmarile
ei periculoase vatama sau pune in pericol anumite relatii sociale aparate de normele
dreptului penal.
-structura :elementul material,urmarea periculoasa ,legatura de cauzalitate si unele conditii
de loc,timp,mod,si imprejurari.

40. Elementul material al infracţiunii.

-este componenta principala a laturii obiective a infractiunii si consta in actul material
savarsit,actul de conduita uman interzis de legea penala.El poate sa apara fie sub forma
actiunii,fie sub cea a inactiunii.

41. Legătura de cauzalitate.

-putem defini raportul de cauzalitate ca fiind legatura de la cauza la efect intre actiunea sau
inactiunea voluntara,constienta ,a infractorului si rezultatul socialmente periculos produs.

42. Latura subiectivă: noţiune şi structură.

-latura subiectiva a continutului orcarei infractiuni consta in totalitatea conditiilor cerute de
lege cu privire la atitudinea psihica a faptuitorului,sub raportul constiintei si vointei sale
,fata de materialitatea faptei savarsite pentru ca acea fapta sa constituie infractiune.
-structura:mobil si scop.

43. Vinovăţia ca element al laturii subiective.

-ca element al laturii subiective,vinovatia va exista numai atunci cand elementul material al
infractiunii a fost savarsit cu forma de vinovatie ceruta de lege.

44. Mobilul ca element al laturii subiective.

-mobilul infractiunii este definit ca fiind motivul,impulsului interior care determina hotararea
infractionala si,deci,implicit comiterea infractiunii.

45. Actele pregătitoare (preparatorii).

-sunt acte care constau in procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de
savarsire a infractiunii ori in crearea conditiilor favorabile in vederea comiterii acestei.

46. Modalităţile actelor pregătitoare.

-procurarea licita sau ilicita de instrumente ce urmeaza sa fie folosite la comiterea faptei.
-confectionarea,modificarea ori adaptarea instrumentelor,mecanismelor sau dispozitivelor ce
vor folosi la comiterea faptei.
-culegerea de informatii,date privind locul si timpul savarsirii infractiunii ori despre victima.

47. Condiţiile actelor pregătitoare.

-sa aiba o existenta obiectiva,sa se materializeze intr-o manifestare capabila sa creeze
conditii favorabile executarii actiunii ilicite.
-activitatea de pregatire sa se efectueze cu intentie.
-activitatea efectuata sa nu faca parte din elementul material al infractiunii proiectate sau sa
nu constituie un inceput de executare a acesteia.

48. Caracteristicile actelor pregătitoare.

-ele pot fi delimitate in timp si spatiu;
-ele nu pun in pericol direct valorile sociale ocrotite de legea penala.

49. Incriminarea actelor pregătitoare.

-in privinta incriminari se cunosc doua teze principale:
a)a neincriminarii actelor pregatitoare;
b)promoveza teza incriminarii limitate ori nelimitate ale actelor pregatitoare.

50. Tentativa - noţiune şi condiţii.

-tentativa este acea forma a infractiunii care consta in punerea in executare a intentiei de a
savarsi infractiunea,executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul.
-conditii:a).sa existe intentia faptuitorului de a savarsi o infractiune determinata;
b).punerea in executare a intentiei infractionale;
c).actiunea de savarsire a faptei sa fie intrerupta sau sa nu-si produca efectul din motive
independente de vointa faptuitorului

51. Condiţiile preexistente ale tentativei.

-sa existe intentia faptuitorului de a savarsi o infractiune determinata;
-punerea in executare a intentiei infractionale;
-actiunea de savarsire a faptei sa fie intrerupta sau sa nu-si produca efectul din motive
independente de vointa faptuitorului.

52. Conţinutul constitutiv al tentativei

-obiectul tentativei;
-subiectul tentativei;
-latura obiectiva;
-latura subiectiva;

53. Infracţiunile la care tentativa nu este posibilă.

-infractiunile omisive;
-infractiunile din culpa;
-infractiunile praeterintentionate;
-infractiuni de obicei;
-infractiunile de imediata consumare.

54. Modalităţile tentativei reglementate de Codul Penal.

-tentativa intrerupta(nedeterminata)
-tentativa perfecta s-au fara efect.

55. Infracţiunea – fapt consumat.

-infractiunea se considera savarsita in forma consumata atunci cand activitatea infractionala
a dus la producerea rezultatului infractional urmarit si prezinta toate conditiile cerute de
lege pentru existenta infractiunii in configuratia tipica a acesteia.
-infractiunile se consuma in general ,in doua moduri,dupa cum acestea sunt de pericol
(formale) ori de rezultat.

56. Infracţiunea – fapt epuizat.

-momentul final al producerii rezultatului socialmente periculos.
Categori de infractiunii:-infractiuniile continue,continuate ,de obicei si progresive.

57. Cauzele generale de nepedepsire.

-desistarea si impiedicarea producerii rezultatului.

58. Desistarea.
-consta in renuntarea de bunavoie a faptuitorului de a duce pana la capat executarea
inceputa,desi exista posibilitatea reala de a continua ,iar faptuitorul este constient de
aceasta.

59. Împiedicarea producerii rezultatului.

-consta intr-o actiune a faptuitorului care,dupa terminarea executarii infractiunii,actioneaza
pentru inlaturarea producerii rezultatului periculos.

60. Noţiunea de unitate de infracţiune.

-exista unitate de infractiune in cazul in care fapta sau activitatea desfasurata, corespunde
continutului unei singure infractiuni,iar pluralitatea de infractiuni,atunci cand in fapta ori
activitatea savarsita se stabilesc continuturile a doua sau mai multe infractiuni.

61. Felurile unităţii de infracţiune.

-unitatea naturala si unitate legala.

62. Infracţiunea simplă.

-se caracterizeaza printr-o singura actiune sau inactiune,care nu trebuie sa dureze in timp
pentru realizarea tipului respectiv de infractiune.

63. Infracţiunea continuă.

-se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii ce constituie
element material al laturii obiective,dupa consumare,pana la interventia unei forte contrare.

64. Infracţiunea deviată.

-desemneaza infractiunea savarsita prin devierea activitatii de la obiectul sau personal
impotriva carora era indreptata,datorita greselii faptuitorului,la alt obiect sau persoana ,pe
de o parte,sau prin indreptarea actiunii-din eraore a faptuitorului-asupra altei persoane,ori a
altui obiect decat acela pe care faptuitorul vrea sa-l vatame,pe de alta parte.

65. Infracţiunea continuată – noţiune şi condiţii de existenţă.

-infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp.dar in
realizarea aceleiasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv,actiuni sau inactiuni care
prezinta,fiecare in parte,continutul aceleiasi infractiuni.
-conditiile infractiuni continuate:a)existenta unei pluraritati de actiuni sau inactiuni savarsite
la intervale diferite de timp;
b).actiunile sau inactiunile sa prezinte fiecare in parte continutul aceleasi infractiuni.
c).actiunile sau inactiunile sa fie savarsite de aceias persoana.
d.)unitatea subiectului pasiv.

66. Importanţa stabilirii caracterului continuat al unei infracţiuni.

-stabilirea momentului final al executarii infractiuni continuate,a datei cand se considera
savarsita aceasta infractiune prezinta un deosebit interes .

67. Tratamentul penal al infracţiunii continuate.

-lgea prevede posibilitatea aplicarii unei pedepse mai sevre in cazul infractiunii continuate
,chiar in lipsa unor circumstante atenuante.

68. Infracţiunea complexă – noţiune şi forme.

-infractiunea este complexa cand in continutul ei intra,ca element sau ca circumstanta
agravanta,o actiune sau inactiune care constiutuie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea
penala.

69. Formele infracţiunii complexe.

-infractiunea complexa tip sau simpla si infractiunea complexa agravata.

70. Efectele juridice ale infracţiunii complexe.

-infractiunile reunite nu produc efecte efecte separate.Infractiunile reunite nu pot cadea
separat sub incidenta unor eventuale acte de clementa,ca amnistia sau gratierea.

71. Infracţiunea de obicei – noţiune şi consecinţe juridice.

-o forma a unitatiinaturale de infractiune care consta in repetarea faptei incriminate de un
numar de ori atat de mare incat sa releve o obisnuita a faptuitorului,o indeletnicire a
acestuia in asa fel incat sa se atribuie ansamblul de actiuni pericolul socialspecific
infractiunii.

72. Criterii de clasificare ale cauzelor care înlătură caracterul penal al

faptei.
-in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac
material ,direct ,imediat si injustindreptat impotriva sa.

73. Condiţiile atacului în cazul legitimei apărări.

-sa existe un act de atac;
-atacul sa fie material;
-atacul sa fie direct;
-atacul sa fie imediat
-atacul sa fie injust;
-atacul sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

74. Condiţiile apărării în cazul legitimei apărări.

-actiunea de aparare sa se materializeze printr-o fapta prevazuta de lege;
-actiunea de aparare sa fie necesara pentru respingerea adversarului.
-apararea sa se desfasoare in limitele proportionalitatii atacului;

75. Condiţii privitoare la pericol în cazul stării de necesitate.

-intamplarea care face sa se iveasca pericolul poate fi datorata unei scuze fortuite;
-sa existe un pericol iminent;
-pericolul trebuie sa ameninte viata .
-pericolul trebuie sa fie inevitabil;

76. Condiţiile acţiunii de salvare în cazul stării de necesitate.

-actiunea sa fie necesara pentru salvarea de la pericol;
-prin savarsirea actiunii de salvare sa nu se cauzeze urmari vadit mai grave;
-fapta sa nu fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care avea obligatia de a
infrunta pericolul.

77. Constrângerea fizică – cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

-exista atunci cand o persoana este silita,obligata de o energie fizica externa ,careia nu-i
poate opune rezistenta,sa savarseasca o fata prevazuta de legea penala.

78. Constrângerea morală – cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

-cunoscuta si ca amenintarea,consta in executarea unei presiuni pe care o persoana o
prealizeaza prin orce mijloace asupra psihicului altei persoane ,care sa nu-si mai poata dirija
liber vointa si savarseste o fapta prevazuta de legea penala.
79. Cazul fortuit– cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
-nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala al carei,rezultat e consecinta unei
imprejurari care nu putea fi prevazut.

80. Iresponsabilitatea– cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

-nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care,in
momentul comiterii acesteia,nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori
nu putea sa le controleze,fie din cauza unei boli psihice ,fie din alte cauze.
81. Beţia – cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
-nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care,in
momentul comiterii acesteia,nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori
nu putea sa le controleze,din cauza intoxicatiei involuntare cu alcool sau cu alte substante
psihoactive.

82. Minoritatea făptuitorului – cauză care înlătură caracterul penal al

faptei.
-nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor,care la data
comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

83. Eroarea de fapt – cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

-nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care,in
momentul comiterii acesteia,nu cunostea existenta unei stari,situatii ori imprejurari de care
depinde caracterul penal al faptei.

84. Înlăturarea caracterului penal al faptei prevăzută de legea penală care

nu prezintă gradul concret de pericol social.
-eroarea de fapt;
-eroare de drept.

85. Condiţiile în care fapta prevăzută de legea penală nu prezintă

pericolul.
-faptuitorul sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
-faptuitorul sa nu fi cunoscut existenta unei stari sau sa fi cunoscut gresit;
-eroarea sa existe in momentul savarsirii faptei.

86. Criterii de apreciere a gradului de pericol social.

-daca privesti o imprejurare,situatie ori stare de care depinde caracterul penal al
faptei,fapta nu constituie infractiune.

87. Noţiunea de pedeapsă şi caracterele acesteia.

-pedeapsa este o masura de constrangere si ,in acelas timp,caun mijloc de reeducare a celui
condamnat.Pedeapsa are :dublu caracter,unul coercitivsi altul corectiv.

88. Funcţiile pedepsei.

-functia de constrangere sau represiune;
-functia de reeducare;
-functia de exemplaritate;
-functia de eliminare.

89. Clasificarea pedepselor.

-dupa obiectul al caruia poarta;
-dupa grvitatea lor;
-dupa caracterul lor;
-dupa importanta si rolul lor.

90. Pedepsele aplicate persoanelor fizice.

-pedepsele principale sunt acelea care pot fi aplicate singure pentru faptele penale
savarsite.
(detentiunea pe viata,inchisoarea,amenda)

91. Pedepsele aplicate persoanelor juridice.

-amenda constituie solutia optima.
92. Pedeapsa închisorii.
-consta in izolarea de societate a celui condamnat prin incarcerarea acestuia.

93. Detenţiunea pe viaţă.

-pentru infractiunile cele mai grave:omor calificat,contra securitati nationale,infractiuni
militare.

94. Amenda penală.

-o pedeapsa cu caracter pecuniar,care consta intr-o suma de bani pe care condamnatul este
obligat sa o plateasca in contul statului.

95. Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice.

-pe langa amenda se pot aplica si una sau mai multe pedepse complementare.

96. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice.

-sunt intodeauna alaturate pedepsei principale,pe care o completeaza.ele se aplica de
instanta.

97. Care este legea aplicabilă unei infracţiuni de omor comisă pe o navă
comercială panameză staţionată în portul Constanţa, de un marinar
grec asupra unui marinar ucrainian? Motivaţi
-legea penala in spatiu.jurisdictia penala a Romaniei nu se va exercita la bordul unei nave
straine.conform Legi nr.17/1990.

98. Care este legea aplicabilă unei infracţiuni de tentativă de omor

săvârşită de o persoană fără cetăţenie, în afara teritoriului României,
asupra unui cetăţean român? Motivaţi
-legea penala romana.legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara
teritoriului tarii se catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie,contra statului
roman,contra unui cetatean roman ori a unei persoane juridice romane.

99. Care este legea aplicabilă unei infracţiuni săvârşite în străinătate,

împotriva unei persoane fără cetăţenie, cu domiciliul în România, de
către un cetăţean al unui terţ stat, în condiţiile în care rezultatul
infracţiunii se produce în România? Motivaţi
-legea penala romana.deoarece fapta a inceput in strainatate si rezultatul s-a produs in tara
,sunt de acord ca infractorul sa fie pedepsit in tara ca si cum intreaga infractiune ar fi fost
savarsita in tara.

100. Care este legea aplicabilă unei infracţiuni de omor săvârşită de un

marinar cetăţean român asupra unui alt marinar român, ambii aflaţi pe
o navă sub pavilion greceasc într-un port Olandez? Motivaţi
-legea penala romana.infractiunea este considerata a fi savarsita pe teritoriul tarii noastre si
,in consecinta,se aplica legea penala romana,potrivit principiului teritorialitatii.

101. Ataşatului statului X la Bucureşti, după încheierea misiunii sale în

România, în drum spre graniţă, la volanul autoturismului său, produce
un accident de circulaţie din care a rezultat vătămarea gravă a unui
cetăţean român. Care este legea aplicabilă? Motivaţi.
-legea penala romana.legea penala romana se aplica in exclusivitate tuturor infractiunilor
comise pe teritoriul tarii,neavand nicio relevanta calitatea faptuitorului :cetatean roman sau
strain.

102. Făptuitorul a îndreptat arma la vânătoare în direcţia animalului vânat, dar

într-o direcţie apropiată se afla un alt vânător pe care l-a împuşcat mortal,
deşi făptuitorul a considerat că el este un bun ochitor, lucru real de altfel.
Care este forma de vinovăţie ce va fi reţinută? Motivaţi.
-culpa cu prevedere sau usurinta.prevede rezultatul urmarilor periculose ,pe care nu le
acepta ,socotind fara temei insa ca ele nu se vor produce.increderea in indemanarea lui in
momentul hotararilor ori in forta sa fizica fac posibile aceste lucruri.
103. Făptuitorul refuză să oprească la semnalul organului de poliţie care nu
poate să se ferească la timp şi-l ia pe acesta pe capota maşinii. După cca 200
de metri poliţistul nu se mai poate ţine de ştergătorul de parbriz şi, în urma
manevrelor violente ale făptuitorului, cade şi decedează în scurt timp ca
urmare a lovirii de acostamentul şoselei. Ce formă de vinovăţie se va reţine
în sarcina făptuitorului? Motivaţi.
-praeterintentia.exista intentie depasita,si produce un rezultat mult mai grav,care se
datoreaza culpei faptuitorului.

104. Autorul, care dorea să ucidă o persoană care era în lift, prin provocarea
prăbuşirii liftului, ucide cu această ocazie şi altă persoană despre care ştia că
este în lift cu cel următit, dar pe care nu dorea să o omoare. Ce formă de
vinovăţie se va reţine în sarcina făptuitorului în raport cu cele două victime?
Motivaţi.
--praeterintentia.exista intentie depasita,si produce un rezultat mult mai grav.

105. Făptuitorul, care voia să se răzbune pe fosta concubină, despre care ştia că
se află într-o încăpere cu actualul soţ, aruncă pe fereastră o sticlă cu benzină,
cei doi decedând. Ce formă de vinovăţie se va reţine în sarcina făptuitorului?
Motivaţi.
-intentie directa.infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin
savarsirea acelei fapte.

106. Făptuitorul, în intenţia de a tâlhări victima, o loveşte în zona capului după

care îi sustrage banii din buzunar. În urma loviturii primite victima decedează
după 2 zile la spital. Ce formă de vinovăţie se va reţine în sarcina
făptuitorului? Motivaţi.
-culpa cu prevedere sau usurinta.prevede urmarile periculose ,dar nu le accepta ,socotind ca
ele nu se vor produce.

107. În faţa unei discoteci, o persoană aplică o lovitură peste faţă unei alte
persoane, cu care se certase anterior, acesta se dezechilibrează şi cade
lovindu-se de o bordură. Ulterior, a doua zi internat la spital deecedează ca
urmare unui traumatism craniu-cerebral. Ce formă de vinovăţie se va reţine
în sarcina făptuitorului? Motivaţi.
-culpa simpla sau neglijenta.n-a prevazut urmarile desi din toate imprejurarile cauzei
trebuia si putea sa le prevada.

108. Victima, despre care se cunoştea că este o persoană deosebit de violentă

s-a înarmat cu o ţeavă metalică şi din curtea sa s-a îndreptat spre gardul
despărţitor al celor două proprietăţi, iar la gard, făptuitorul a lovit-o cu un
cuţit provocându-i decesul. Se poate reţine legitima apărare în acest caz?
Motivaţi. ;
-nu.aparare trebuia sa se desfasoare prin mijloace mai usoarre ,mai putin violente.

109. Inculpatul este atacat cu o coasă de victimă. Inculpatul a prins coasa şi în

timp ce se luptau pentru a şi-o smulge unul altuia, victima este rănită grav. Se
poate reţine legitima apărare în acest caz? Motivaţi.
-da.este in legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac
material,direct,imediat si injust,indreptat inpotriva sa.

110. Făptuitorul a pătruns în casa vecină cu a sa, prin spargerea geamului

şi distrugerea unei uşi şi unor încuietori, salvând astfel bunuri
importante din interior de la un incendiu provocat intenţionat de o altă
persoană în scop de răzbunare. Se poate reţine starea de necesitate în
ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere de bunuri? Motivaţi.
-nu.actiunea de distrugere era necesara pentru salvarea de la pericol a valorilor
mentionate ,in sensul ca era singura calede salvare in situatia de drept data.

111. Făptuitorul este determinat printr-o ameninţare telefonică să

semneze un act fals, ameninţarea privind o posibilă vătămare a
integrităţii sale corporale într-un viitor apropit. Pentru falsificarea
documentului se poate reţine vreo cauză care înlătură răspunderea
penală? Motivaţi
-nu.deoarece asupra faptuitorului s-a produs o temere puternica,care ai constrange sa
actioneze in modul dorit de cel care al ameninta.

112. Inculpatul, conducând un autoturism pe drumurile publice a produs

un accident mortal de circulaţie în urma cedării unui furtun de la
sistemul de frânare şi răsturnarea maşinii în şanţ. Maşina cu o vechime
de 6 ani nu fusese niciodată verificată tehnic. Se poate reţine cazul
fortuit în acest caz? Motivaţi.
da.inculpatul,trebuia sa prevada rezultatul produs si sa intervina din timp asupra stari
masini.

113. Conducătorul aută, datorită unui leşin la volan produce un accident

de circulaţie soldat cu avarierea gravă a două maşini. Se poate reţine
cazul fortuit în acest caz? Motivaţi.
nu.doarece aceasta nu putea sa fie prevazuta din timp.
114. Făptuitorul săvârşeşte fapta în condiţiile în care, a fost deosebit de
puternic tulburat de comportamentul victimei prin actele şi expresiile
adresate de aceasta, în public, fapt ce l-a determinat să nu se mai poată
stăpâni. Este întemeiată susţinearea făptuitorului că a săvârşit fapta în condiţii
de iresponsabilitate? Motivaţi
-nu.deoarece faptuitorul isi putea da seama ce face,chiar daca era deranjat de expresiile
adresate.

115. Inculpatul intenţionează să lovească cu cuţitul o persoană dar din

eroare loveşte pe alta care se interpune între cei doi şi aceasta din urmă
decedează. Este întemeiată susţinerea inculpatului că a fost în eroare şi
deci nu este vorba de omor, ci de lovituri cauzatoare de moarte?
Motivaţi.
-nu.

116. Inculpatul este trezit noaptea de un zgomot şi crede că în curte a

pătruns un animal sălbatic, pe care îl împuşcă cu arma pe care o avea
alături. De fapt nu era un animal ci un vecin care intrase în stare de
ebrietate în grădina sa. Se poate reţine eroare de fapt ca şi cauză care
înlătură caracterul penal al faptei? Motivaţi.
-da.

117. Inculpatul, de profesie avocat, este condamnat pentru trafic de

influenţă, constând în primirea de bani pretinzând că va interveni pe
lângă judecător pentru obţinerea unei pedepse mai blânde. Este corectă
aplicarea măsurii de siguranţă a interzicerii de a mai practica
avocatura?
-nu.

118. Faţă de inculpatul condamnat la amendă penală pentru lovire sau alte
violenţe i s-a aplicat măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în
localitatea x pentru o perioadă de 6 luni apreciindu-se că făptuitorul nu a mai
fost anterior condamnat şi nu se justifică măsura pe o durată de timp mai
mare. Este o măsură legală? Motivaţi.
-nu.

119. Făptuitorul a sustras din gestiune sa bunuri pe care le-a dus acasă iar
înainte de descoperirea faptei le-a readus în unitate, astfel că paguba a fost
acoperită în întregime. Acesta a susţinut că trebuie să i se aplice dispoziţiile
legale privind împiedicarea producerii rezultatului ca şi cauză de
nepedepsire? Este întemeiată susţinerea făptuitorului? Motivaţi.
-da.

120. Autorul falsifică un document - cartea de muncă – pe baza căruia, repetat,

primeşte necuvenit un spor la salariu pe parcursul a doi ani. Suntem în
prezenţa unui fals material în înscrisuri oficiale şi înşelăciune pentru banii
primiţi necuvenit. Infracţiunea se săvârşeşte în formă continuă sau
continuată? Motivaţi.
-continua.autorul prelungeste in chip natural actiunea de luare de foloase necuvenite ,pana
la intervenitia unei forte contrare,sau pana la consumare.

121. Făptuitorul conduce mai mulţi kilometri maşina pe drumurile publice

având în sânge o alcoolemie cu o valoare care face ca fapta să fie considerată
de lege ca fiind infracţiune. Se opreşte la o benzinărie unde alimentează şi bea
o cafea apoi continuă traseul până ce este oprit de poliţie care constată
săvârşirea faptei. Infracţiunea se săvârşeşte în formă continuă sau continuată?
Motivaţi.
-continua.faptuitorul prelungeste actiune pana cand intervine o forta contrara.

122. Autorul, profitând de neatenţia paznicilor, în timpul nopţii, prin acţiuni

desfăşurate neîntrerupt, a sustras dintr-o piaţă, de pe tarabele aparţinând unor
producători diferiţi, mai multe produse agricole. Infracţiunea se săvârşeşte în
formă continuă sau continuată? Motivaţi.
-continuata.autorul savarseste la diferite intervale de timp ,actiuni care prezinta,fiecare in
parte continutul aceluias infractiuni.