Apre Cond

S-ar putea să vă placă și

Sunteți pe pagina 1din 6

Cultura reprezinta ansamblul modelelor de gandire, atitudine

si actiune ce caracterizeaza o populatie sau o societate, inclusiv


materializarea acestora in lucruri.

Cultura este, in primul rand, un ansamblu de reprezentari ale lumii


constituit din limbaj, simboluri, sisteme de credinte, valori si
traditii.

1. limbajul- limbajul simbolic este cel care contribuie la diferentierea culturilor si etniilor si
permite reprezentarea lumii cu ajutorul simbolurilor
2. simbolurile- un simbol este un „semn de recunoastere” intre doua sau mai multe persoane;
intreaga viata sociala este organizata in jurul simbolurilor care au o semnificatie abstracta;
simbolul poate fi constituit sub forma unui obiect, gest, cuvant, etc.
3. valorile- reprezinta ceea ce un individ, grup sau societate considera ca dezirabil; exista valori
universale si valori personale.
4. modele de comportament- sunt imagini ideale cu privire la felul de a actiona; un ansamblu
de calitati si defecte atribuite unui comportament pe care societatea il valorizeaza
5. traditii- moduri de a gandi, simti si actiona proprii unei societati; mostenirea pe care o
societate o transmite tinerilor; cultura prescrie modele de comportament, care se asociaza
totdeauna norm

1. adaptare- la mediul geografic si climatic, oferindu-i un anasamblu de solutii pentru


rezolvarea problemelor de supravietuire;

2. comunicare- presupune folosirea limbajului si simbolurilor care disting grupurile sociale intre
ele si pe acestea de animale;
3. formare de comportamente- fiinta umana nu dispune de compoartamnente innascute ci le
invata pe parcursul vietii; intr-o cultura indivizii adopta comportamente similaresi au
asteptari precise fata de altii( daca este cunoscuta cultura unui popor se pot prevedea si
comportamenteleindividuale ale membrilor sai);
4. favorizarea anumitor tipuri de relatii afective intre indivizii care apartin unui anumit grup-
identificarea indivizilor cu aceleasi valori, simboluri, norme si modele de conduita; toate
acestea duc la unitatea grupului.

O cultura reprezinta configuratia comportamentelor invatate si a


rezultatelor lor, ale caror elemente componente sunt impartasite si
transmise de catre membrii unei societati date.
Cultura nu este numai o mostenire transmisa de adulti tinerilor, ci,
intr-o economie de piata, cultura este un ansamblude idei, valori,
gusturi, opiniii difuzate prin intermnediul tehnicilor moderne. Toate
aceste tehnici moderne conduc la formarea culturii de masa care are o
contributie deosebita in socializarea indivizilor, modeland opinia
publica in avantajul sau in detrimentul anumitor grupuri de cetateni.

Conceptul de cultura organizationala se refera la tot ceea ce


inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori,
convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie.

Cultura organizationala se formeaza datorita interactiunilor repetate


intre membrii organizatiei, a aducerii in comun a credintelor si
valorilor indivizilor care o alcatuiesc desi exista factori
modelatori puternici care o particularizeaza cum ar fi: stilul de
conducere si implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de
formalism, structura de organizare, politicile si know-how-ul si mai
toate sistemele care ofera valoare si suport unui anumit tip de munca
si unui anumit tip de comportament.

Cultura organizationala exista indiferent de organizatie, este cea


care “leaga organizatia” intr-un lant de semnificatii tacite care
ofera intelesuri specific umane tuturor activitatilor si proceselor
organizationale. In acelasi timp este factorul de rezistenta cel mai
important in orice demers de schimbare, indiferent de anvergura
acestuia.

Organizarea sociala

Este un sistem de roluri si institutii sociale , de modele


comportamentale, de mijloace de actiune si de control social care
asigura satisfacerea nevoilor unei colectivitati, coordoneaza
actiunea membrilor acesteia, reglementeaza relatiile dintre ei si
asigura stabilitatea si coeziunea colectivului.

Din perspectiva sociologica, principalele elemente ale organizarii


sociale sunt:

- rolurile si statusurile sociale;


- modelele comportamentale;

- mijloacele de actiune;

- institutiile siciale;

- organizatiile sociale;

- controlul social .

Institutiile sociale

Termenul de „institutie” provine din latinescul „institutio” care


inseamna instituire, asezamant, intemeiere, infiintare, obicei,
deprinderea regulilor de purtare. In ansamblu, institutiile sunt
sisteme de comportamente si relatii ce reglementeaza viata si
activitatea indivizilor; un ansamblu structurat si functional de
norme si valori.

Institutiile poseda mai multe elemente:

- au un anumit scop;

- indeplinesc anumite functii

- dispun de anumite mijloace pentru atingerea scopului;

- poseda anumite simboluri.

Institutiile isi elaboreaza si sisteme de valori si norme specifice


prin care se urmareste coeziunea membrilor institutiei si se
justifica scopul si relatiile acesteia cu alte institutii.

Prin „instituire”, un popor, o colectivitate sociala trece de la


„starea naturala”, de la actiunile individuale, spontane, egoiste si
agresive la „starea sociala”, la organizatii create de o autoritate
externa intereseloir individuale, dar recunoscuta ca necesara pentru
satisfacerea acestor interese.

Termenul de „institutie”, desemneaza oragnizatiile care au un


statut, reguli de functionare stabilite prin regulamente si legi,
avand rolul social de a satisface anumite nevoi colective.

Structuri institutionale

Exista institutii:

- formale- in care scopul, obiectivele, procedeele de


actionare, modul de organizare, rolurile sunt stabilite si
reglementate prin prescriptii cu caracter juridic;

- informale- reglementarea se face pe baza unor norme vagi ,


iar exercitarea rolurilor este personalizata.

Dupa natura activitatii lor sunt:

- institutii politice;

- economice;

- cultural-educative;

- religioase.

Institutiile:

- economice- sunt cuprinse toate institutiile care se ocupa


de producerea, circulatia si desfacerea bunurilor, prestarea de
servicii si organizarea muncii;

- politice- institutii care se ocupa de cucerirea,


mentinerea si exercitarea puterii;
juridice- se ocupa c elaborarea legislatiei si aplicarea
legilor; detin un rol important in mentinerea si realizarea
controlului social;

- cultural-educative- acest tip de institutii au ca scop


mentinerea traditiilor culturale si dezvoltarea creatiei culturale,
socializarea indivizilor conform normelor si valorilor sociale
existente in societate;

Principalele functii ale institutiilor cultural-educative sunt:


1. pregatirea indivizilor pentru o anumita ocupatie
2. mentinerea valorilor culturale prin transmiterea de la o generatie la alta
3. dezvoltarea capacitatii de a gandi si actiona in mod rational si independent;
4. integrarea indivizilor in viata sociala;
5. formarea personalitatii indivizilor;
6. dezvoltarea atitudinilor patriotice si cetatenesti.
- religioase- organizeaza activitatea cultelor si
relatiile credinciosilor cu clerul.

Organizatia

Este o asociere de indivizi , un grup social cu scop propriu,


care actioneaza conform unui sistem de norme si valori, in
vederea realizarii anumitor obiective.

1. formale- sunt constituite in mod deliberat, urmaresc realizarea unor scopuri bine definite si
actioneaza potrivit unor norme si reglementari precis stabilite; sunt strans legate de institutii
si adeseori sunt subordonate acestora( institutiile economice actioneaza prin organizatiile
economice- fabrici, uzini, etc.

1. informale- actioneaza in vederea realizarii unor scopuri dar normele lor nu sunt definite prin
regu

tiones verbales y/o accesorias dispensadas por el experimentador.

La restricción sensorial y la estimulación repetitiva (procedimientos estándares de inducción


hipnótica) promueven la focalización de la atención del sujeto hipnotizado hacia elementos discretos
sugeridos por el terapeuta y hacia las verbalizaciones de este (Bowers, 1976; Wickramasekera, 1988)

5. Distorsión de las variables psicológicas de espacio y tiempo.

La restricción sensorial y la progresiva focalización de la atención conlleva para el individuo


hipnotizado la pérdida de claves de referencia espacio-temporales, lo que origina distorsión subjetiva
en la medición e interpretación de dichas variables (Wickramasekera, 1988)

6. Automaticidad del comportamiento.

Spanos (1982) habla de la importancia del concepto de involuntariedad (o automaticidad del


comportamiento), relacionado con el anteriormente comentado de "disociación". No implica
necesariamente un estado alterado de conciencia, sino una interpretación diferente a nivel estimular
y sensorial de un hecho observable. Cuando en un procedimiento de "catalepsia del brazo" el sujeto
interpreta como involuntario la experiencia conductual en la que se halla implicado lo que hace es
interpretar de un modo particular un hecho objetivo; asimismo su interpretación se halla influida y
facilitada por lo que el individuo cree sobre el fenómeno.

7. Disminución de la capacidad de análisis lógico-racional y crítico de las situaciones.

Ver el apartado "lógica del trance".

8. Sensación de relajación profunda.

Aunque tradicionalmente se ha pensado que la hipnosis producía una relajación profunda,


estudios recientes parecen demostrar que no necesariamente ha de existir una relación directa entre
relajación como sensación subjetiva y relajación desde el punto de vista de la reducción del arousal
fisiológico. En este sentido, la hipnosis parece influir más sobre los aspectos subjetivos que sobre los
fisiológicos, siempre y cuando no se empleen sugestiones específicas para modificar éstos últimos
(González Ordí y Miguel Tobal, 1994).

9. Alteraciones psicofisiológicas en relación directa con las características de las sugestiones.

En la aplicación de hipnosis neutral (sin sugestiones adicionales) parecen hallarse patrones de


activación psicofisiológica encontrados en técnicas clásicas de reducción de ansiedad (relajación,
meditación, entrenamiento autógeno...). Sin embargo, cuando se añaden sugestiones específicas de
cambio de determinadas respuestas psicofisiológicas, parece ser que el patrón de respuesta es
modificado en la dirección planteada por dichas sugestiones. (Barber, 1961; Crawford y Gruzelier,
1992; Miguel Tobal y González Ordi, 1984 y 1993; Sarbin y Slagle, 1979 y 1980).

Tales características evidencian el papel que la hipnosis puede jugar en la terapia cognitivo-
conductual, pues todas ellas pueden condicionar positivamente los resultados de cualquier aplicación
psicológica. El aumento de sugestionabilidad, el incremento cualitativo y cuantitativo de la
producción imaginativa, la implicación emocional, la focalización de la atención del paciente y la
sensación de relajación profunda son las que se muestran más interesantes y destacadas en lo que a
la clín

S-ar putea să vă placă și