Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu funcţii multiple, care asigură

menţinerea sau, în unele cazuri, ameliorarea calităţii produsului căruia îi este destinat. Ambalajul
favorizeazã identificarea produsului, înlesnind atragerea de cumparatori potenţiali, pe care îi învaţă
cum să folosească, să păstreze produsul şi cum să apere mediul înconjurator de poluarea produsă
de ambalajele uzate sau de componenţii de descompunere ai acestora.
Un ambalaj trebuie să indeplinească următoarele cerinţe:
Să protejeje produsul;
Să prezinte caracteristicile tehnice care să favorizeze operaţiile de circulaţie tehnică;
Să fie uşor, comod şi totodată prin modul în care este conceput să fie uşor de recunoscut;
Să atragă atenţia cumpărătorulu în mod spontan;
Să sugereze o idee precisă despre produs;
Să prezinte calităţile produsului.

Factori legati de produs

Natura produsului este materializată prin starea de agregare a produsului (gaz, lichid,
lichid cu o anumită vascozitate, pastă, amestec, produse lichide, pudră, granule, produse cu un
miros specific, produse perisabile, lipicioase, fragile etc.)

Forma şi mărimea produsului: produse pulbere (sare fină, zahăr pudră, făină), produse
graunţoase (arpacaş, mazăre boabe, fasole etc.), produse de diferite mărimi.

De exemplu: produse de dimensiuni mari (preparate de carne sau unele produse lactate, paste
făinoase lungi), produse cu dimensiuni mai mici (paste făinoase scurte).

Masa şi densitatea volumică a produsului. De exemplu la produsele pulverulente trebuie

să se ţină cont de fenomenele de aglomerare sau tasare.

Capacitatea produsului de a rezista la diferite presiuni, socuri, vibraţii sau loviri

bruşte. De exemplu: spargerea ouălor, a biscuitilor sau a napolitanelor.

Comportamentul produsului la modificări ale valorilor umidităţii sau

temperaturii (atentie deosebita trebuie acordata fenomenelor de adsorbtie care pot aparea in
anumite conditii de pastrare).

Compatibilitatea produsului cu ambalajul: efectul ambalajului asupra produsului,

compatibilitatea produselor între ele.

Factori legaţi de materialele şi maşinile de ambalaj

Detalierea factorilor legati de materialele de ambalaj presupun abordarea acestora din

punct de vedere al: proprietatilor fizico-chimice, termice, biologice, microbiologice, chimice sau
biochimice, precum şi a aspectelor legate de forma şi costul ambalajelor.
Proprietăţile fizico-chimice şi mecanice

Proprietăţile fizico-chimice cu importanţă deosebită sunt :

 Culoarea
 Grosimea
 Masa (greutatea) specifica, g/m2
 Porozitatea materialelor plastice, a materialelor pe bază de aluminiu sau staniu

Proprietăţile mecanice importante în alegerea materialului de ambalaj sunt :

Rezistenţa la :

 plesnire (determinată de presiunea hidrostatică necesară străpungerii unei suprafeţe

circulare de material în condiţii stabilite);
 întindere (stabilită ca fiind forţa aplicată pe unitatea de suprafaţă paralelă cu materialul
necesară producerii ruperii acestuia în condiţii date);
 şoc
 indoiri repetate (reprezinta numarul de indoiri pe care le poate suporta materialul inainte
de rupere).
 Sudabilitatea – temperatura la care materialul se lipeste singur
 Duritatea – proprietate a corpurilor solide de a se opune la patrunderea in masa lor

Permeabilitatea si/sau impermeabilitatea se refera la gaze, arome, vapori, lichide,

lumina, radiatii ultraviolete. Materialele pot fi impermeabile fata de acesti compusi (ex. tabla
cositorita, folia de aluminiu sau de staniu) sau pot manifesta o oarecare permeabilitate (hartie,
carton, lemn, materiale plastice).

Materialele cu permeabilitate relativ ridicata la radiatiile ultraviolete sunt polietilena,

derivatii celulozici.

Permeabilitatea la substante grase este deosebit de importanta. Se folosesc hartia

pergament, hartia parafinata, filmele hidrofile si materialele pe baza de material plastic si hartie.

Permeabilitatea la microorganisme este importanta in cazul alimentelor tratate termic

(prin pasteurizare sau sterilizare) sau alimentele conservate prin uscare, afumare, sarare,
etc.

Se recomanda folosirea recipientelor de sticla sau din metal inchise foarte bine.

Proprietatile termice ale materialelor

Materialele rezistente la temperaturi ridicate – 100°C, 121°C - sunt metalul si sticla.

Dintre materialele plastice rezistente la temperaturi mari mentionam: polietilena de inalta

densitate (de joasa presiune – High Density Polyethilene) folosita la operatia de pasteurizare, iar
polietilena de mica densitate – Low Density Polyethilene – se recomanda a fi folosita la
temperaturi mai mici.

Materialele rezistente la temperaturi scazute sunt metalul, sticla, cartonul, polietilena,

polistirenul. In schimb, polipropilena la temperaturi reduse devine casanta.

Aspecte biologice, microbiologice, chimice sau biochimice

Sticla si metalul asigura protectia impotriva rozatoarelor, a insectelor, dar pot exista situatii
cand apare coroziunea acida datorita trecerii staniului si producerii de hidrogen gazos, rezultand
decolorarea fructelor ambalate in cutii metalice.

Forma si costul ambalajelor

Una din conditiile pe care trebuie sa le respecte un ambalaj corespunzator se refera la forma
si marimea acestuia care trebuie sa fie compatibile din punct de vedere estetic cu continutul sau.
Astfel, ambalajele din materiale plastice sunt de diferite forme, culori si marimi, deci sunt
materiale flexibile.

În schimb, materialele mai rigide pot fi considerate cele din hartie, carton, metal, material
plastic, lemn, sticla.

Forma diferitelor tipuri de ambalaje obtinute din diverse materiale este prezentata in fig.1.

Costul sistemelor de ambalare cuprinde :

 cheltuieli legate de ambalarea propriu- zisa (pretul utilitatilor, a serviciilor de intretinere

si reparare)
 cheltuieli de personal
 cheltuieli de dezvoltare – la promovarea unui produs nou sau a unui ambalaj nou, la
proiectarea produsului, la realizarea modelului, la testarea pe piata, reclama, remedierea
deficientelor constatate.
 cheltuieli de distribuire a produselor ambalate pentru vanzare
 eficienta masinilor si a liniilor de ambalare materializata prin productivitatea acestora sau
randamentul lor.

Nu intotdeauna acest randament este 100%, deoarece apar blocari, intarzieri, oboseala operatorilor.

 inflatia este dificil de contabilizat.

Factori legati de piata de desfacere

Importanta deosebita prezinta sistemul de distribuire a produselor alimentare ambalate.

Se considera deosebit de importante urmatoarele aspecte:

 - Pentru cine este destinat produsul?

- Unde si cum se vinde ?

- Ce cantitate este convenabila cumparatorului ?

- Este necesara ambalarea ?

Se urmaresc:

- informatii referitoare la produs : cantitatea vanduta, calitatea, pretul

- firma producatoare aspect ce determina stimularea concurentei

- tipul serviciului de vanzare cu amanuntul : autoservire, vanzare la cerere, vanzare prin

posta, etc

- varsta, nivelul social al consumatorilor

- marimea, forma, greutatea ambalajului primar al celui de transport

Ambalajul este imaginea producatorului.

Ambalajele au un rol important în protejarea calității produselor, fiind în primul rând o barieră
impotriva acțiunii factorilor externi, cât și în prom­ovarea lor și informarea con­sumatorilor.
Dar ce alegem? Hârtie sau plastic?
Alegerea este dictată de caracteristicile produsului pe care îl ambalăm, de durata de viață estimată
și de destinația lui.
Ambalajul din plastic este utilizat cu precădere pentru ambalarea produselor de panificaţie
și patiserie cu termen de valabilitate mai lung, a produselor cu desfacere prin lanţuri de magazine,
necesitând linii automate sau semiautomate de ambalare.
În categoria ambalajelor din material plastic, cele mai utilizate în panificație sunt polipropilena
acrilică CAST sau CPP (cast polypropylene), transparentă, albă sau metalizată, cu grad bun de
elasticitate și polipropilenă-BOPP (biaxially oriented polypropylene), transparentă, albă, perlată
sau metalizată, un material stabil la tipar, translucid, care conferă volum ambalajului. Polipropilena
poate fi simplă sau înnobilată cu polietilenă, hârtie sau aluminiu.
Mai puțin utilizate sunt pungile din PE (Poly­ethylene), deoarece sunt opace și nu pun în evidență
produsul.
 Ambalajele din hârtie se folosesc de obicei în magazinele de desfacere ale micilor brutării-
patiserii, dar în prezent, având în vedere atenţia acordată calităţii mediului, producătorii caută
soluţii pentru a extinde utilizarea lor şi pentru sectorul industrial.
Pungile din hârtie sunt indispensabile în sectorul de panificație, patiserie și cofetărie, fiind cea mai
bună soluție de ambalare pentru produsele proaspăt scoase din cuptor. Acestea trebuie să fie
realizate din materiale de calitate superioară, care să corespundă standardelor în domeniu. Astfel,
atât hârtia, cât și cernelurile folosite pentru imprimare au nevoie de avizare sanitară.
De asemenea, au căutare şi ambalajele din hârtie înnobilată cu polietilenă sau polipropilenă, care
asigură o barieră mai bună împotriva grăsimilor sau a umidităţii.
Pentru ambalare am ales ca si produs branza svaiter. Modul de ambalare fiind in vid.
Branzeturile sunt produse naturale sau proaspete, care se obtin prin eliminarea zerului din
coagulul format in urma inchegarii laptelui integral, degresat sau partial degresat, a smantanii,
zarei sau a amestecurilor acestor produse. Ele au constituit, alaturi de lapte, alimente principale in
hrana diferitelor popoare, din cele mai vechi timpuri.
Se presupune ca prima branza s-a obtinut intamplator laptele fiind ambalat in
stomace, pentru transport la distanta. Sub actiunea caldurii si a fermentilor din mucoasa
stomacului, laptele se coagula, cu eliminarea unei parti din zer si astfel a aparut branza, a carei
productie s-a dezvoltat treptat. La vechii greci si romani, branza era un aliment obisnuit si mult
apreciat, in special cea din lapte de oaie si capra, mai grasa cu gust picant. De la romani productia
de branzeturi a trecut la gali, unde s-a dezvoltat foarte repede, apoi s-a extins pe valea Ronului in
Elvetia si de aici in Germania. Roma este considerat locul de formare a mai multor varietati de
branzeturi care s-au extins treptat in numeroase tari europene (branza Emmental ar fi fost preparata
prin anul 58 I.C., de tribul helvetic din Alpii elvetieni, ca rezultat al influentei romane din timpul
invaziei acesteia. Prin anul 1900, Elvetia avea 700-800 branzarii).
Ambalarea în vid se realizează cu ajutorul unui dispozitiv cu sigilare externă. Acest dispozitiv se
atașează la un capăt exterior al pungilor pentru vid, se absoarbe aerul din interiorul pungii, iar cu
ajutorul căldurii se sigilează punga după ce aerul a fost îndepărtat.
dispozitiv ambalare in vidClasificarea dispozitivelor pentru ambalare în vid se face din punct de
vedere al complexității procesului și al volumului de ambalare pe care îl pot realiza, astfel:
Dispozitive pentru ambalare în vid fără cameră internă/cu aspirație externă (se atașează
pungilor pentru vid, într-un orificiu special, extrăgându-se aerul din interior, în același mod în care
funcționează și aspiratorul clasic; recomandat în cazul produselor care nu sunt umede/fără
umezeală, cum sunt hainele de exemplu);
Dispozitive pentru ambalare în vid cu o singură cameră (utilizate pentru ambalarea
produselor de mici dimensiuni, precum și pentru ambalarea lichidelor);
Dispozitive pentru ambalare în vid cu două camere/cameră dublă (sunt mult mai eficiente
atunci când este necesară ambalarea pe scară mai largă);
 Dispozitive pentru ambalare în vid cu bandă automată și cameră de vidare (utilizare pentru
ambalarea produselor de mari dimensiuni; utilizate pentru ambalarea în mod special a cărnii
proaspete, a cărnii procesate, pentru ambalarea brânzei, a dulciurilor și a ciocolatei);
Dispozitive pentru ambalare în vid cu prelucrare termică (spre deosebire de celelalte
dispozitive, acestea nu utilizează pungi, ci role de ambalaj, care sunt tăiate la dimensiuni
particularizate, în funcție de fiecare produs în parte; deosebit de avantajoase în cazul ambalării pe
scară largă, deoarece permite creșterea randamentului: a produselor ambalate/pe unitate de timp;
se utilizează pentru ambalarea cărnii proaspete, a cârnaților, a brânzei, a dulciurilor, a cerealelor,a
produselor farmaceutice sau a monedelor)
Fiecare dispozitiv în parte este compatibil cu un anumit tip de pungă pentru ambalat. Totodată,
mecanismul de vidat este nevoie să fie verificat periodic, în funcție de instrucțiunile specifice
oferite de fiecare producător în parte.
Tipuri de pungi pentru ambalare în vid
Pungile pentru ambalare în vid (pungi pentru vid) sunt pungi multistrat (5-11 straturi) cu
barieră controlată, destinate ambalării produselor pe maşinile de vidat, cu atmosferă modificată
sau ambalare sub vid. Sunt peste 25 de dimensiuni posibile, se pot fabrica și dimensiuni atipice,
pe trei tipuri: pungi pentru vidat gofrate, netede subțiri și netede groase.
O pungă pentru vid standard are o structură PA/PE (poliamidă/nailon și polietilenă). Poliamida
asigură rezistență, iar polietilena permite sigilarea pungii. Pungile pentru vid sunt diferite din punct
de vedere al utilizării cu fiecare tip de dispozitiv de vidare în parte.
Avantajele ambalării în vid sunt :
 asigură integritatea produselor sensibile
 menţine o forma regulată, fixă pentru produsul ambalat.Ca materiale de ambalare potrivite
pentru metoda de ambalare sub vid enumerăm: materialecomplexe de ambalare şi carton
special impermeabil.
Dezavantajele utilizării metodei sunt următoarele:
 produsele sensibile la presiune pot fi deteriorate sau distruse din cauza presiunii
exercitateasupra lor ;
 riscul de a face masa cu folia de ambalaj a produselor sensibile ;
 deprecierea produselor care conţin grăsimi, dacă în timpul ambalării în vid acestea
suntsupuse unor temperaturi mai mari decât temperatura de topire a grăsimilor.
Pentru ambalarea în vid a brânzeturilor, cărnii, mezelurilor, se poate utiliza o
variantăîmbunătăţită a ambalarii sub vid numită „ambalarea tip Cryovac”. Acestă metodă
foloseşte camaterial de ambalare o folie de plastic specială, care are proprietatea de a se
contrage în contact cu apa caldă.
 Operaţia de ambalare Cryovac cuprinde următoarele etape:
 umplerea pungilor Cryovac cu produsul de ambalat ;
 eliminarea aerului din ambalaj prin aspiraţie ;
 răsucire şi închidere automată cu un clips de aluminiu ;
 introducerea ambalajului şi produsului timp de o secundă într-un recipient cu apa
latemperatura de 92-97°C.
Materialele utilizate în această tehnică de ambalare sunt materiale
termosudabile,impermeabile, din carton pentru ambalajul exterior şi folii din materiale complexe
de ambalare.Aceste folii trebuie să răspundă următoarelor cerinţe :
 rezistenţă mecanică bună ;
 protecţie împotriva luminii ;
 rezistenţă la acţiunea produselor agresive ;
 rezistenţă la temperatura ;
 rezistenţă bună la străpungere şi îndoire (de ex. combinaţiile poliamida-
polietilena).Protecţia împotriva luminii este cerută în cazul în care produsele se alterează
rapid subinfluenţa luminii (carne proaspătă, produse cu conţinut mare de grăsimi).