MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȘIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Referat
La disciplina: Neuropsihologie și pshihologie cognitivă
Tema: Memorii false, teorii și implicații

A verificat: Realizat:
Strogotean Sivia Studenta anul II, gr.181/11-PS
Franciuc Zorina

Chișinău- 2019
 Cuprins:
1. Ce este memoria falsă

2.Informarea greșită

3.Atribuirea greșită

4.Emoțiile

5.Interferența

6.Teoria urmei vagi

7.Bibliografie
Amintirile false sau memoria falsa sunt un fenomen psihologic în care o persoană își amintește
întâmplări care nu au avut loc niciodată în realitate. Amintirile false pot apărea fie prin
distorsionarea unor evenimente care au avut loc și care sunt rememorate diferit de cum s-au
petrecut, fie prin crearea sau/și imaginarea unor evenimente complet false, inspirate de
percepții sau credințe despre sine sau mediul înconjurător.

În momentul în care amintirea falsă începe să fie crezută și să acapareze întreaga personalitate a
individului, determinând modificări serioase în comportamentul acestuia, individul în cauză este
diagnosticat cu sindromul amintirilor false. De regulă, sindromul este provocat de o amintire
sau o experiență traumatică.

Diferența dintre a avea amintiri false și a suferi de sindromul amintirilor false este că, în primul
caz, efectele asupra individului sunt infime, oricine poate fi afectat, fără a avea vreo importanță
majoră asupra sănătății psihice. În al doilea caz, identitatea persoanei diagnosticate cu
sindromul amintirilor false începe să se schimbe, aceasta va face tot posibilul să evite
confruntarea cu dovezi care i-ar putea demonta amintirile pe care și le-a creat, ajungând să le
apere și să se concentreze atât de mult asupra lor încât să uite de problemele reale. Sunt afectate
atât întreaga personalitate a celui care suferă, cât și relațiile cu cei din jur.

Multe dintre amintirile false care se pot forma sunt cauzate de percepția greșită asupra sursei
amintirii. Există posibilitatea ca anumite întâmplări să fie considerate drept reale, iar, în
realitate, acestea să aparțină unui vis, din care persoana în cauză își amintește diferite fapte sau
detalii pe care le crede veritabile. Imaginația poate contribui, de asemenea, la crearea amintirilor
false, atunci când o persoană își imaginează un eveniment sau o trăire și ajunge să creadă că
acestea s-au petrecut și în realitate.

Unul dintre cercetătorii în domeniu este doctorul Elizabeth Loftus, specializat în studiul
memoriei, care a demonstrat prin intermediul unor serii de experimente că amintirile false pot fi
induse prin intermediul sugestiei, iar acest lucru se poate face relativ cu ușurință.

În 1974, aceasta împreună cu cercetătorul John Palmer au încercat prin intermediul unui
experiment, desfășurat în două faze, să demonstreze efectele limbajului asupra creării
amintirilor false. În primă fază, participanții la studiu au fost puși să urmărească diferite
filmulețe ale unor accidente de mașină, a căror coliziune varia în intensitate. După vizionare,
aceștia au participat la un sondaj, în care trebuiau să răspundă la întrebarea „Cât de mare era
viteza când mașinile s-au zdrobit una de cealaltă?” Celelalte întrebări erau la fel, doar verbul a
fost înlocuit cu „lovit”, „izbit”, „ciocnit” etc. Desigur, nu determinarea vitezei se urmărea, însă s-
a descoperit că, cu cât verbul folosit în întrebare era mai puternic, cu atât viteza pe care
participanții au determinat-o era mai mare.

În a doua fază, participanții la experiment au fost întrebați dacă au văzut vreun geam spart al
mașinilor, știindu-se că, în realitate, nu fusese nici un geam spart. Cei care au fost întrebați dacă
au văzut „mașini zdrobidu-se” au văzut geamuri sparte într-un număr mult mai mare față de cei
care au fost întrebați dacă „mașinile s-au lovit”. S-a observat astfel că felul în care pui
întrebarea poate influența răspunsul primit, iar cuvintele folosite pot induce crearea unor
detalii neobservate inițial, care se pot transforma în amintiri false.

Cercetătorul Elizabeth Loftus a mai demonstrat în urma experimentelor pe care le-a condus și
că amintirile false pot deveni mai puternice și mai clare odată cu trecerea timpului. În timp,
amintirile originale, reale, se pot estompa, iar în funcție de contextul în care persoana își
amintește că s-au petrecut, aceasta își poate imagina diferite detalii false care să o ajute să
recupereze amintirea. În alte cazuri, amintirea originală este amestecată cu informații sau trăiri
noi, fiind rememorată diferit, deci fals.

Efectele amintirilor false pot avea implicații nu doar asupra celor care suferă, dar și asupra celor
din jur, cum este cazul celor care sunt martori într-un proces și a căror acuratețe a
declarațiilor poate fi afectată. Cercetătorul Elizabeth Loftus a arătat printr-o serie de
experimente că mărturiile acestora nu pot fi atât de sigure și demne de încredere cum obișnuia să
se creadă. Într-un experiment în care participanții trebuiau să identifice autorul unei crime,
acestora li s-a arătat o serie de șase fotografii care înfățișau diferite persoane, timp în care li se
povestea și contextul în care a avut loc crima. La sfârșit, participanților li s-a arătat care dintre
cei șase era autorul crimei. După câteva zile, participanților li s-au arătat alte patru fotografii,
care înfățișau una dintre persoanele nevinovate care le fusese arătată prima dată și încă trei
persoane noi. Întrebați care dintre aceștia este criminalul, 60% dintre participanți au indicat
persoana nevinovată, dar pe care o văzuseră în ambele situaţii. Motivul era că aceștia nu
reținuseră explicațiile care li s-au dat în legătură cu ea, însă o aleseseră pentru că persoana
respectivă le era cunoscută.

S-a descoperit că și persoanele cu o memorie foarte bună sunt susceptibile de amintiri

false. Există persoane care au memorie autobiografică superioară și care își pot aminti fiecare
detaliu al unor evenimente din viața lor, care au avut loc cu ani în urmă, fie că le-au trăit sau le-
au fost povestite de către altcineva. Ai crede că memoria acestora nu prea poate fi înșelată, însă
cercetătorul Lawrence Patihis a demonstrat că și aceștia pot avea amintiri false.
În cadrul unui experiment în acest sens au fost recrutate atât persoane cu memorie
autobiografică, cât și persoane cu memorie normală. În timp ce acestora li s-a cerut să
rememoreze diferite întâmplări care au avut loc în viața lor la un anumit moment, cercetătorii au
pomenit în treacăt despre o înregistrare video care ar fi surprins prăbușirea avionului United
Flight 93 în Pennsylvania, în timpul atentatelor de la 11 septembrie 2001. Înregistrarea nu există
în realitate, însă mai târziu, când au fost întrebați dacă au vizionat înregistrarea respectivă,
majoritatea participanților, atât cei cu memorie normală cât și cei cu memorie autobiografică, au
afirmat că da, dând chiar și detalii despre ce se presupune că au văzut.

Multe persoane au impresia ca isi amintesc cate ceva din perioada in care aveau pana in
trei ani, insa realitatea e ca pana la aceasta varsta nu avem creierul intr-atat de dezvoltat
incat sa fie capabil sa stocheze amintiri pe termen lung.

De asemenea, se poate intampla ca unii oameni sa aiba impresia ca au vazut, spre exemplu,
inregistrarea cu atacurile teroriste de la Londra din 2005, numai ca un astfel de film nu
exista.Sugestia si asteptarile sunt doar doi factori care pot contribui la formarea asa-numitelor
amintiri false. Acestea pot implica o confuzie in ceea ce priveste detaliile importante, cum ar fi
timpul si locul, sau pot fi false in intregime. Memoria este influentata constant de catre
sentimente, cunostinte si conceptii si, desi adesea functioneaza corect, exista si situatii in care ne
poate juca feste. Iata, conform Discovery, cateva dintre cele mai frecvente moduri in care se
formeaza amintirile false.

1. Informarea gresita Memoria are tendinta de a fi mai influentabila pe masura ce mai multi
oameni participa la o discutie pe o tema sau primesti mai multe informatii legate de
subiectul respective De exemplu, sa zicem ca ai fost martor la o crima. Ulterior, discuti cu
alti martori, citesti stirile din media despre aceasta crima, esti interogat de politisti. Astfel de
actiuni pot altera informatia pe care ai stocat-o initial.

Daca un alt martor mentioneaza ca a vazut o jacheta albastra pe criminal, este probabil ca tu sa
incluzi aceasta informatie in amintirile tale. De asemenea, o intrebare sugestiva cum ar fi "Ai
vazut arma atacatorului?" te poate face sa crezi ca ai observat-o chiar daca nu s-a intamplat asa.
Folosind diverse forme de dezinformare, cercetatorii au reusit sa intipareasca amintiri false in
mintile oamenilor - de la a se fi ratacit intr-un magazin cand erau mici pana la a fi fost victima
unui atac al unui animal. In asemenea cazuri, coroborarea din partea altora poate face
dezinformarea si mai puternica.In cadrul unui alt studiu, persoane complet nevinovate au
marturisit ca au deteriorat un computer si chiar au oferit detalii credibile din timpul incidentului,
doar pentru ca li s-a spus ca un coleg le-a vazut facand acest lucru.
2. Atribuirea gresita

Nu toate amintirile false apar din cauza unor factori externi, cum ar fi sugestia. Greselile de
atribuire in ceea ce priveste amintirile se creeaza atunci cand amesteci detalii de la doua
evenimente distincte, combinandu-le intr-o singura amintire ce pare coeziva.

Spre exemplu, iti amintesti ca unchiul Paul a spus o gluma aseara cand de fapt a fost fratele tau
cel care a spus-o. Iar una din formele puternice de atribuire gresita este imaginatia. Simplul fapt
de a-ti imagina o intamplare din copilarie iti poate da increderea ca acea intamplare a si avut loc.

3. Emotiile Probabil orice om care a incercat sa isi aminteasca o cearta a remarcat ca emotiile
pot bulversa amintirile. Si, desi este destul de cunoscut faptul ca emotiile puternice creeaza
adesea amintiri vii, acestea nu sunt mereu exacte. Studiile au aratat ca toate emotiile pot
imbuntati abilitatea cuiva de a-si aminti detalii, dar cele negative pot stimula intr-un grad mai
mare decat cele pozitive. Fericirea ii determina pe indivizi sa isi aminteasca evenimentele in
termeni largi, cu context, oferind mai putina atentie detaliilor, si lasandu-i astfel mai expusi
comiterii de greseli atunci cand isi amintesc. Furia insa are efectul opus, determinand oamenii sa
se concentreze strict asupra evenimentului, dar sa isi aminteasca mai multe detalii.

4. InterferentaDaca ai tendinta de a-ti aminti toate majoretele din liceu ca avand parul blond,
este posibil sa fii victima unei erori de memorie bazata pe interferenta. Acest tip de amintire falsa
apare adesea in reconstruirea unei amintiri; mai exact si mai simplu, atunci cand ai o amintire
generala cu lacune, completezi "portiunile" lipsa cu ceva ce ti se pare tie ca s-ar potrivi in
context. Uneori, aceste reconstructii de amintiri sunt corecte, insa mai des sunt distorsionate de
cunostintele pe care le ai in prezent, de sentimente si de convingeri.

5. Teoria urmei vagiDaca ti s-ar cere sa iti amintesti prima fraza din acest articol, probabil nu ai
spune nimic. Insa, daca ai fi intrebat despre ideea generala din prima fraza, cel mai probabil vei
sti despre ce e vorba. Aceasta este logica pe care se bazeaza teoria urmei vagi. Concret, oamenii
inregistreaza experientele in doua feluri diferite: textual - bazat pe ceea ce de fapt s-a intamplat,
si esential - bazat pe interpretarea persoanei despre ce s-a intamplat. Amintirile false apar in ce-a
de-a doua situatie.
 Bibliografie:

1. https://destepti.ro/memoria-ne-poate-insela-ce-sunt-si-cum-se-creeaza-amintirile-false
2. http://www.ziare.com/magazin/inedit/cele-mai-frecvente-moduri-in-care-se-formeaza-
amintirile-false-1092221
3. https://www.romedic.ro/amintirile-false-0C32715%20html