Republicarea lucr�rii G. C�linescu ?

i �complexele� literaturii rom�ne (Editura ARC,

2018) este un act de profund simbolism cultural care, prin obiectul propus
relecturii, deplaseaz� �n spa?iu ?i �n timp un ansamblu de aser�?iuni, evalu�ri ?i
nelini?ti, ap�rute ca forme ale spiritului nesupus, liber de prejudec�?i,
complexe ?i comodit�?i (chiar dac� nu se ofer� ca definitiv ?i nu are preten?ii
totalizatoare). Trebuie s� not�m cum, �n anul Centenarului, o carte care �n 1981
sfida spectrul cenzurii apare la Chi?in�u resemantizat�, ca principiu al coabit�rii
�n interiorul aceluia�i spa?iu cultural ?i spiritual, ca modalitate de raportare la
interdependen?a a dou� destine na?ionale diferite, unite iremediabil �n uzul unei
limbi comune.

Cititorul nu este provocat s� �?i testeze capacitatea imaginativ� prin regresul �n

zone istorice necunoscute, nici nu este invitat s� revad� problematici vechi,
incomode prin minu?iozitate. Dimpotriv�, chiar dac� formula studiului integreaz�
forme subtile ale fiec�ruia dintre exerci?iile descrise mai sus, miza este un act
demonstrativ, o punere �n scen� a gra?iei �n g�ndire ?i �n argumentare.

Actul poart� o �nc�rc�tur� pedagogic�: martor a dou� genera?ii desp�r?ite de o

considerabil� distan�� �ntre modurile de a vedea lumea, aduce �n jocul de idei, cu
o noble?e seniorial�, dou� �personaje�; actorii c�r?ii s�nt t�n�rul Mircea Martin ?
i t�n�rul G. C�linescu (cel de la 1941, din Istoria literaturii�). Separa?i de 40
de ani, cei doi critici, de aproximativ 40 de ani, dialogheaz�, gener�nd, prin
coeren?a demersului ?i claritatea inten?iei, un model discursiv actual, un tipar
analitic (?i teoretic) elegant ?i necesar.

Ambientul social contemporan, �n care tendin?a majoritar� este de elegie reveren�?

ioas� ?i de reverie retrospectiv�, impunea reeditarea studiului despre G. C�linescu
pentru cititorii tineri ca expertiz� a unui exponent al unei genera?ii cu o solid�
forma�ie intelectual�, care, dup� ce asimileaz� lucid mi?c�rile organice din
literatura ?i critica secolului s�u, ofer� un �ndrumar, un model ?i o perspectiv�
privind raportarea corect�, eficient� la patologia complexului.

�n 1940, Constantin Noica se �ntreba, �n teza lui de doctorat, �Cum este cu putin?�
ceva nou?�, ?i r�spundea, dup� o prelucrare analitic� a istoriei filozofiei, c�
noutatea st� �n obiectivizarea subiectivit�?ii, adic� �n exploatarea germenelui
intui?iei pregnant intime, pentru a se ob?ine o capodoper� matematic unitar� ?i
limpede. Similar metodei accentuat prospective a lui Noica, 40 de ani mai t�rziu,
domnul profesor Mircea Martin asimileaz� �i nuan�eaz� procedeul nicasian descris:
obiectivizeaz� un sentiment centrat at�t de pregnant �n subiectivitate, �nc�t tinde
s� devin� un arhetip al patologiei. Este vorba despre patologia inferiorit�?ii; �n
spe?�, despre rupturile intern� ?i extern�, din mentalul tinerei literaturi rom�ne.

G. C�linescu este, pentru Mircea Martin, o prism�: �divinul critic� este

chestionat, interogat sincer ?i supus unui test al inten?iei. Cartea se �ntreab� ce
a vrut s� rezolve G.?C�linescu prin istoria lui, c�t ?i cum a rezolvat ?i dac� este
aceasta o solu�ie definitiv�. �n �ncercarea sa de a vindeca ?i de a �nchide r�ni,
C�linescu este el �nsu?i r�nit ?i �?i tr�deaz� complexele. Exemplul cel mai clar
este oferit de dorin?a lui de a instaura criteriul estetic �n scrierile vechi. El
suprasolicit� miza literar�, stilistic�, �n scrierile unor Ureche, Miron Costin,
Ien�chi?� V�c�rescu, proiect�nd asupra lor o v�dit� inten?ie recuperatoare, de
grij� patern� pentru o literatur� juvenil�. C�linescu descoper� (sau regizeaz�) un
clasicism (de?i nenumit) cu ajutorul c�ruia poate s� �nl�ture complexul
discontinuit�?ii sau al inconsecven?ei diacronice a culturii din spa?iul rom�nesc.
De altfel, argumenta?ia se desf�?oar� �n dialectica subtextual� a orizontului
blagian al �culturilor minore� (deci pro�vinciale, etnografice), separate de
�culturile majore� (centrale, monumentale). Simetria insuficien?ei ?ese o p�nz� pe
care, prin dialogul celor doi critici, se deseneaz� un diagnostic al rupturii ?i
inconsisten?elor, dar ?i al dorin�?ei, uneori debil�, de �ardere a etapelor�.
Complexul este reac?ia negatoare la o aglomerare de frustr�ri (provocate de
de�sincroniz�ri), care deriv� fie �n �nt�rziere, fie �n disfunc?ia marginaliz�rii �
de multe ori explicitat� geografic. Identific�nd complexul ?i ten�siunea inten?iei
recuperatoare la C�linescu, Mircea Martin noteaz� anularea voit� a premiselor �n
strategia retoric-demonstrativ� c�linescian� ?i adopt� solu?ia cicatriz�rii
pl�gilor insuficient tratate, printr-un act de negare a neg�rii. Rezult�, astfel,
afirma?ii reconfortante, revitalizante, sub arcul c�rora se regenereaz� dispozi?ia
mental� a senin�t�?ii.

Prin portretizarea lui G. C�linescu, Mircea Martin indic�, �n fapt, portretul

intelectual al tinere?ii sale: fervoarea chestion�rii, elegan?a prudent� �n
raportarea la valori ?i canoane, reflexul productiv al lecturii interogative, care
evalueaz� ideea �n func?ie de posibilitatea reintegr�rii ei �ntr-un sinopsis
dinamic, dese�m�narea metodei dup� criterii axiologice, filtrul analitic,
preocuparea teleologic�, pasiunea rostirii (dic�iunii) care se indic� pe sine,
consecven?a ?i claritatea abord�rii, recercetarea ca mod de existen?� �
coordonatele preciziei flexibile, ale profunzimii �n lectur� ?i �n critic�.
Ironia ?i calamburul s�nt cultivate microscopic ?i situate astfel �nc�t s� nu
pericliteze scopul ?tiin?ific �n timp ce delecteaz�, suplu ?i a?ezat, cititorul
(fie el profan sau specializat). Structura corpusului �?i este sie?i suficient�,
oferind materialul necesar parcurgerii unitare a c�r?ii, f�r� un excesiv spirit
livresc sau aglomer�ri intertextuale.

Mircea Martin recite?te literatura rom�n� ?i compenseaz�, armonios �i obiectiv,

accentele subiectiv-pregnante ale predecesorului s�u, f�r� s� agreseze inten?ia sau
stilul acestuia, ci mai cur�nd conserv�ndu-i identitatea discursiv�, prin ata?area
unei viziuni proasp�t-relaxate, care s� �l fac� pe acesta re-lizibil. Preocup�rile,
obsesiile, melancoliile, artificiile retorice ale lui C�linescu s�nt indexate,
criticate sau completate (acolo unde autorul consider� c� au existat omisiuni),
respectiv reaccentuate (sub aspectul unei �polemici formulate �nl�untrul unei
admira?ii constante�). Cu toate acestea, t�n�rul critic demonstreaz�,
contrapunctic, o admira?ie nu at�t pentru metoda predecesorului s�u, c�t mai ales
pentru inten?ia lui organizatoare, de sintez� �romantic� ?i modern�, prin suflu
totalizant ?i elan imaginativ�.

G. C�linescu ?i �complexele� literaturii rom�ne este o lec?ie de temperament

cultural, de r�bdare ?i tenacitate, de seriozitate, mai ales, �ntruc�t miza ei
esen?ial� este de a opera analize asupra formulelor mentale desprinse at�t din uzul
colectiv, c�t ?i emanate de psihologia unui personaj dotat cu o remarcabil�
acuitate cultural�, cu intui?ie incontestabil�, �n care se adun� ?i din care se
elibereaz� tensiuni, trepida?ii ale marelui organism care este cultura (��n ciuda
arbitrariului aparent, impresiile c�linesciene s�nt, �n genere, exacte; propozi?
iile sintetice pe care le construie?te r�m�n� demonstrative�). Mircea Martin �l �n?
elege, �l explic�, �l justific�, �l completeaz�, �l celebreaz�, apoi �l livreaz� pe
omul, criticul ?i cititorul G. C�linescu, realizarea exemplar� demonstr�nd
finalmente cum, �ntr-o dezbatere de�spre oameni ?i complexe, este imperativ s� fim
lucizi ?i decomplexa?i.