A.

PE PLAN INTERN
a. Principii de bază.
Protecţia mediului înconjurător trebuie să constituie un element esenţial al politicii
economice şI sociale a statului.
Potrivit acestui principiu ministerele, celelalte organe centrale, societăţile comerciale şI
persoanele juridice, precum şI persoanele fizice prin a căror activitate se pot aduce daune
mediului înconjurător au, printre obligaţiile lor, următoarele:
- să stabilească şI să aplice măsurile ce se impun pentru desfăşurarea activităţii unităţilor
existente, cu respectarea normelor legale de protecţie a mediului înconjurător;
- să asigure protejarea, cu precădere, a zonelor de locuit din aşezările omeneşti;
- să asigure funcţionarea instalaţiilor şI dispozitivelor de protecţie a mediului
înconjurător;
- să ia măsuri ca personalul unităţilor să-şi însuşească cunoştinţele de protecţie a mediului
înconjurător în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară.

Principiul exercitării de către stat a dreptului suveran de a exporta resursele sale

naturale, în aşa fel încât să nu aducă prejudicii altor state.

Respectarea suveranităţii asupra `bogăţiilor şI resurselor naturale face parte din dreptul
internaţional general. Aceasta înseamnă dreptul de a exploata, dezvolta, protaja şI utiliza în
funcţie de resursele naţionale legitime.

Principiul priorităţii şI bunăstării populaţiei în comparaţie cu alte scopuri de folosire a

resurselor naturale ale mediului înconjurător.

Resursele naturale ale mediului înconjurător trebuie folosite în primul rând pentru
îmbunătăţirea permanentă a condiţior de viaţă ale populaţiei, pentru ferirea oamenilor de
îmbolnăviri şI accidente, pentru menţinerea unei stări de sănătate cât mai bună.
În asigurarea condiţiilor igienice de viaţă şI de muncă, a unui înalt grad de salubritate a
locuinţelor şI localităţilor, în prevenirea şI combaterea poluării mediului înconjurător, un rol
deosebit revine respectării de către întreaga populaţie a normelor de igienă.
Ministerul Industriilor, Ministerul Apelor, Pădurilor şI Protecţiei Mediului, Ministerul
Agriculturii şI Alimentaţiei, precum şI organele centrale şI locale trebuie să stabilească condiţiile
de asigurare a calităţii apei, aerului şI solului, de igienă a locului de muncă şI în unităţile publice,
de protecţie sanitară a alimentelor, surselor şI instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, de
prevenire a contaminării radioactive, de salubritate a locuinţelor, unităţilor economice,
mijloacelor de transport în comun, de îndepărtare şI neutralizare a apelor uzate şI a reziduurilor
solide.
Importante reglementări pe linia folosirii mediului înconjurător pentru asigurarea stării de
sănătate a populaţiei sunt cuprinse în Legea gospodăririi comunale nr. 4/1981.
Activitatea de gospodărire comunală trebuie să urmărească realizarea în condiţiile legii, a
limentării cu apă potabilă, a transporturilor locale, a încălzirii locuinţelor şI obiectivelor social-
culturale, a administrării şI întreţinerii fondului locativ proprietate publică, iluminatul public,
salubrizare, întreţinerea străzilor, a celorlalte căi de comunicaţii şI a zonelor verzi şI de agrement.

Principiul apărării factorilor naturali de mediu prin folosirea raţională a resurselor în

funcţie de nevoi pentru asigurarea dezvoltării durabile.

Sub aspectul păstrării echilibrului ecologic o importanţă covârşitoare prezintă modul în

care se folosesc resursele naturale.
Resursele care se reînnoiesc trebuie să fie utilizate în limitele în care se produce
reînnoirea(apa, vegetaţia, animalele).
resursele naturale ce nu pot fi reînnoite trebuie astfel exploatate încât să nu se epuizeze.
În ceea ce priveşte solul, acesta trebuie folosit raţional, extinzând degradarea lui prin diverse
procedee: irigat, ameliorat, lucrari specifice pe terenuri degradate etc.
Folosirea raţională a resurselor naturale impune ca toţi întreprinzătorii care desfăşoară
activităţi economice să adopte tehnologii de producţie care să nu ducă la poluarea mediului, să ia
măsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale asupra
mediului înconjurător, să neutralizeze şI să depoziteze reziduurile nerecuperabile conţinute în
deşeuri provenite din activitatea economico-socială; să retehnologizeze procesele de producţie în
sensul creşterii gradului de valorificare a resurselor materiale şI energetice cu reducerea
pierderilor şI a deşeurilot poluante; să folosească mijloace de transport nepoluante; să promoveze
acţiunile de cooperare internaţională, tehnico-economică şI ştiinţifică în domeniul protecţiei
mediului.

Principiul prevenirii riscurilor ecologice şI a producerii daunelor în mediu

Activitatea de prevenire a riscurilor ecologice este mult mai puţin costisitoare decât
repararea daunelor, care de multe ori au un caracter ireversibil.
 În acest scop, potrivit Legii 137/1995, sunt supuse procedurii de evaluare a impactului
asupra mediului activităţile din toate sectoarele şI, în special, din agricultură, industrie,
transporturi, sectorul energetic, turism. eliminarea deşeurilor şI ambalajelor etc., evaluare ce
trebuie avută în vedere pentru obţinerea autorizaăiei de mediu. Legea stabileşte o serie de
obligaţii persoanelor fizice şI juridice. Persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi cu
substanţe sau deşeuri periculoase sunt obligate să anunţe iminenţa sau producerea unor eliminări
neprevăzute sau accidentale autorităţilor competente pentru protecţia mediului şI de apărare
împotriva dezastrelor; cei ce lucrează în domeniul nuclear trebuie să respecte normele de
radioprotecţie şI de securitate, să aplice programe de supraveghere a contaminării radioactive a
mediului şI menţinerea dozelor în limitele admise.

Principiul prezervării diversităţilor biologice.

Ecosistemele şI organismele, ca de altfel şI resursele pământului, mărilor, oceanelor,
atmosferei ce sunt folosite de om, trebuie utilizate în mod controlat, fără a periclita integritatea
ecosistemelor sau a speciilor.

b. Principii decizionale
Principiul interzicerii poluării.
Alterând starea naturală a mediului poluarea conduce la dezechilibre ale vieţii naturale,
dispariţia unor specii de animale şI plante, existând posibilitatea ca întreaga existenţă a lumii vii
să fie supusă unor riscuri de distrugere. Poluarea aerului, apei, pământului şI a fiinţelor vii a atins
niveluri extrem de periculoase. Sănătatea şI viaţa omului sunt periclitate, numeroase cazuri de
boli şI decese constituie consecinţe negative ale poluării generale în zonele foarte dezvoltate ale
societăţii umane.
Acţiunea împotriva poluării se poate realiza pe deplin numai prin asocierea măsurilor de
ordin juridic, administrativ cu cele de ordin educaţional. Educaţia ecologică are ca scop
dezvoltarea unei conştiinţe ecologice a oamenilor, în aşa fel încât fiecare membru al societăţii să
fie conştient de rolul şI locul său în natură.
Cartea drepturilor şI îndatoririlor economice ale statelor al cărui scop îl constituie
promovarea unei noi ordini economice internaţionale, a prevăzut la art. 30 că ocrotirea,
conservarea şI ameliorarea mediului înconjurător, pentru generaţiile prezente şI viitoare,
constituie o responsabilitate ce revine tuturor statelor.
În lumina consecinţelor alterării mediului înconjurător asupra drepturilor omului şI în
acelaşi timp a luptei împotriva poluării, în literatura juridică se consideră că a apărut un nou
drept fundamental al omului, “dreptul la un mediu sănătos.”
 Principiul participării publicului la elaborarea şI aplicarea deciziilor mediului

Principiul are în vedere obligaţia societăţii de a conserva, apăra şI îmbunătăţi mediul

pentru generaţiile prezente şI viitoare.
Participarea la activitatea de protecţie a mediului permite indivizilor să contribuie la
luarea deciziilor referitoare la mediu, oferă posibilitatea populaţiei de a cunoaşte riscurile la care
sunt supuşi indivizii, pentru a-şi adapta activităţile în mod corespunzător dând posibilitatea
cetăţenilor, dreptul şI sentimentul că pot influenţa pozitiv starea mediului din ţara lor.
În statele membre ale Comunităţii Europene se aplică Directiva Comisiei Europene
pentru Libertatea Accesului la Informaţii asupra mediului deţinute de către autorităţile publice.
În ţara noastră, cadrul legal pentru participarea publică este dat de constituţia adoptată la
21 noiembrie 1991 şI de Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, precum şI de acte normative
care o completează.
Art. 5 din Legea protecţiei mediului consacră expres recunoaşterea de către stat a
dreptului tuturor persoanelor la un mediu sănătos garantând în acest scop:
a). accesul la informaţii privind calitatea mediului;
b). dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului;
c). dreptul de consultare în vederea luării deciziilor în domeniul legislaţiei şI a normelor
de mediu;
d). dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor
administrative sau judecătoreşti, în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu
direct sau indirect;
e). dreptul la despăgubiri pentru prejudicile cauzate.
Legea prevede, la art. 134, lit.e, obligaţia statului de a reface şI ocroti mediul
înconjurător.
Un rol major revine organizaţiilor neguvernamentale, grupurilor de mediu, care trebuie să
solicite informaţii şI să organizeze acţiuni colective, conform legislaţiei de protecţie a mediului.

Principalul poluant plăteşte

Legea 137/1995, art.3. lit.d. Aplicarea sa este asigurată prin instituirea diferitelor forme
de răspundere pentru persoanele fizice sau juridice prin a căror activitate se produce poluarea,
fără să ia măsurile ce se impun pentru evitarea sau diminuarea ei.
 Pe plan regional, Declaraţia Consiliului Europei din 1968 privind lupta împotriva poluării
trebuie să cadă în sarcina autorului.

B. PE PLAN EXTERN
a. Principii de bază
Principiul “sic utere tua” - respectiv obligaţia statelor de asigura ca activităţile exercitate
în limitele jurisdicţiei lor naţionale să nu creeze daune mediului altor state.

Principiul informării şI cooperării dintre state Referindu-se la protecţia şI ameliorarea

mediului ar trebui să fie abordată într-un spirit de cooperare de către toate ţările mari sau mici, pe
picior de egalitate.

Principiul bunei vecinătăţi Dezvoltarea fără precedent a ştiinţei şI tehnicii, a progreselor

înregistrate, au făcut să crească posibilitatea prin care să se afecteze nu numai statele vecine,
limitrofe, ci şI celelalte state ale lumii (ex: experienţele nucleare efectuate pe continentul
american pot afecta ţări din Europa, Asia etc. Emanaţiile de la Cernobâl au făcut ocolul
Pământului în 11 zile).
Acordurile de bună vecinătate prevăd ca ţările vecine să se angajeze pentru a împiedica
poluarea de-a lungul frontierei naţionale.

Principiul notificării şI consultării Rezoluţia Consiliului Europei asupra poluării aerului

în zonele de froentieră prevăd obligaţia părţilor de a se informa reciproc şI în timp util despre
orice proiect de activitate susceptibilă de poluare a aerului în afara graniţei.

Principiul protejării drepturilor individuale la un mediu sănătos

Prevede obligaţia statelor de a proteja şI îmbunătăţi starea mediului în folosul generaţiilor
prezente şI viitoare.

Principiul protejării patrimoniului comun

Prin “patrimoniu comun” se înţelege pe de o parte “bunuri ori resurse naturale” care
prezintă pe plan mondial o importanţă deosebită sub aspect ştiinţific, estetic şI conservativ.

Principiul prevenirii
 Principiul reprezintă o aborgare multilaterală a problemelor prevenirii poluării apelor,
incluzând atât obligaţii generale cât şI cele specifice.

PRINCIPII SPECIFICE CU CARACTER RESTRICTIV

Principiul interzicerii poluării

Protecţia şI conservarea mediului împotriva poluării trebuie să fie politică de stat.

Principiul nediscriminării
Orice persoană afectată care poate fi afectată de o pagubă materială are dreptul să ridice
în faţa unui organ administrativ sau judiciar. Principiul nediscriminării justifică “poluantul
plăteşte.”

Principiul poluantul plăteşte

Acesta figurează de asemenea între principiile directoare ale relaţiilor economice
internaţionale aflate sub influenţa politicilor în domeniul protecţiei mediului şI exploatării
resurselor naturale.