B.

BAZE DE EVAUARE

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deținute

pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziție sau la costul de
producție.

Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanț la valoarea contabilă, aceasta

fiind reprezentată de costul de achiziție, costul de producție sau altă valoare care substituie
costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu ajustările cumulate din
depreciere.

Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie

constituite ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai
mică valoare atribuită acestora la data bilanțului.

Ajustările de valoare trebuie înregistrate în contul de profit şi pierdere şi prezentate

distinct în notele explicative la situațiile financiare, dacă acestea nu au fost prezentate separat în
contul de profit şi pierdere.

C.POLITICI CONTABILE ADOPTATE

1. Situaţia poziţiei financiare

Conform IAS1, situația poziției financiare a firmei prezintă separat activele şi datoriile
curente şi de cele necurente.

Bilanțul contabil al societății este întocmit in formatul tip cont Active = Capital +
Datorii.
 2. Situaţia rezultatului global

Rezultatul global este profitul sau pierderea realizată pentru perioada respectivă, la care
se adaugă alte elemente ale rezultatului global.

Pentru situația rezultatului global am ales sa întocmin contul de profit și pierdere cu

gruparea cheltuielilor din exploatare dupa natura operațiunilor (cheltuieli cu materiile prime şi
materialele, cheltuieli cu salariile, cu amortizarea, etc).

3. Situaţia fluxurilor de numerar

Pentru întocmirea situației fluxurilor de numerar am ale sa utilizăm metoda indirectă.

D.ESTIMĂRI CONTABILE
Nu s-au efectuat estimări contabile.
 F.RESTRUCTURĂRI
Un provizion aferent costurilor de restructurare este recunoscut numai dacă
sunt îndeplinite criteriile generale de recunoaştere pentru provizioane. În acest context, apare o
obligaţie de restructurare numai în cazul în care o entitate:

 dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin:

(i) activitatea sau partea de activitate la care se referă;

(ii) principalele locaţii afectate de planul de restructurare;

(iii) numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru

încetarea activităţii, distribuţia şi posturile acestora;

(iv) cheltuielile implicate;

(v) data la care se va implementa planul de restructurare;

 cei afectaţi au motive să creadă că restructurarea va fi realizată prin demararea

implementării respectivului plan de restructurare sau prin comunicarea principalelor
caracteristici ale acestuia celor care vor fi afectaţi de procesul de restructurare.

Decizia de restructurare luată de conducere sau de consiliu nu implică o

obligaţie implicită la data bilanţului decât dacă entitatea, înainte de data bilanţului:

 a demarat implementarea planului de restructurare; sau

 a comunicat planul de restructurare celor care urmează a fi afectaţi într-un mod suficient
de specific pentru a genera convingerea acestora că entitatea va proceda la restructurare.

În cazul în care restructurarea implică vânzarea unei unităţi de producţie, nu

apare nici o obligaţie aferentă vânzării până în momentul în care entitatea nu s-a angajat la
vânzare, de exemplu, când există o cerere legată de un acord de vânzare.

Provizionul aferent restructurării trebuie să includă numai cheltuielile

directe rezultate din restructurare, care trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii:
 să fie determinate în exclusivitate de restructurare; şi
 nelegate de activităţile obişnuite ale entităţii.

Astfel, provizioanele pentru restructurare - nu includ costuri precum:

 recalificarea sau redistribuirea personalului permanent,

 marketingul sau investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.
 J. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE
APLICĂRII IFRS
Beneficii:

- creşterea comparabilităţii şi transparenţei informaţiilor financiare,

- armonizarea raportării interne şi externe conformă cu IFRS,

- crearea unui limbaj contabil comun sau reducerea asimetriei informaţionale

- S-a arătat prin studii că lichiditatea pieţelor creşte la momentul implementării standardelor
internaţionale, împreună cu aprecierea valorii acţiunilor şi cu reducerea costului capitalului

Un studiu efectuat pe entităţile din Grecia cu privire la adoptarea IFRS, a demonstrat că 91,7%
dintre respondenţi consideră că situaţiile financiare întocmite în conformitate cu IFRS sunt mai
credibile pentru utilizatori decât cele conforme cu normele lor naţionale, iar 70,8% au convenit
că implementarea IFRS creşte comparabilitatea informaţiilor financiare.

Dificultăți:

- unele societăţi din portofoliu, care se află în perimetrul de consolidare, nu aplică IFRS;

- utilizarea unor politici contabile diferite în cadrul grupului care generează diferenţe
semnificative în evaluarea structurilor situaţiilor financiare;

- obligativitatea respectării termenului de 4 luni de la data bilanţului, în scopul prezentării

situaţiilor financiare consolidate conforme cu IFRS, a făcut imposibilă retratarea situaţiilor
financiare ale unor societăţi din perimetrul de consolidare

- adoptarea IFRS a generat o uşoară creştere sau descreştere a venitului net în situaţiile financiare
consolidate.