Sunteți pe pagina 1din 1

Subiectul al II-lea

Comentarea unei figuri de stil:


a) Algoritm
1. Ce figură de stil este?
2. Din ce este alcătuită?
3. Ce imagine sugerează?
4. Semnificația ei în text (idei, sentimente, însușiri ale unui personaj);
b) Formule de utilizat:
Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de stil...
În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figuri de stil...
Implicare afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerând...
• Expresia... sugerează...
• Expresia... valorifică...
• Expresia...intensifică...
• Expresia... marchează...
• Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
• Cuvântul (expresia) ... generează ideea ...
• Prin (figura de stil) ... se creează...
• Se creează senzația că ...
• Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
• Se creează o atmosferă de ... prin...
• Epitetele se disting prin noutate ...
• Epitetul în inversiune accentuează ...
• Epitetele dau relief imaginilor poetice ...
• Comparația menționată ar putea trimite la ideea ...
c) Model
Tema poeziei este..., iar sentimentele poetului sunt...si sunt transmise, in mod direct, prin (cu ajutorul, prin
intermediul etc) epitetul (comparația, personificarea, hiperbola, repetiția, enumerația etc.) ”Z” (se citează secvența din
text care conține figura de stil identificată/selectată pentru interpretare), poetul (scriitorul, autorul acestei opere,
creatorul, artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază, creează impresia, accentuează, amplifică, creează o imagine,
comunică, transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan, pune în lumină, etc) ... urmează ideea, sentimentul starea
sufletească, imaginea, senzația, aspectul etc.
Metafora personificatoare ”izvor de cînturi dulci” compune o imagine auditivă și sugerează ideea că șoapta izvorului
este asemenea unor vorbe dulci, îmbietoare și tainice de iubire. Această metaforă, este alcătuită din termeni specific
eminescieni, motivul romantic ”izvor” și epitetul ”(cînturi) dulci”.

Cum se comentează o figura de stil in relatie cu ideea poetică?


,,Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.
Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.
L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…
Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.''
(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)
In prima strofă a poeziei, Eminescu foloseşte metafora ,,flori de umbră”.
Poezia vorbeşte despre plăcerea contemplării şi melancolia singurătăţii. Eul liric se proiectează aici în ipostaza
îndrăgostitului fascinat, care-şi urmăreşte iubita pe geam, de afară, din întunericul nopţii. Prima strofă prezintă tocmai
cadrul natural. Este o noapte senină, iar bărbatul stă în cerdacul iubitei. Deasupra lui se desfăşoară crengile copacilor,
mişcate încet de vânt, iar formele lor, interpuse în calea luminii, desenează pe podeaua cerdacului „flori de umbră”.
Această metaforă – în conexiune cu restul strofei - sugerează frumuseţea complexă a momentului. Pe de o parte este
frumuseţea naturii, cu noaptea senină, cu arborii mişcaţi de vânt. Pe de altă parte este frumuseţea contemplării tainice
a iubitei. Îndrăgostitul trăieşte, totodată, voluptatea descoperirii comorii ascunse şi melancolia imposibilităţii de a o
avea.
În concluzie, prin metafora „flori de umbră”, Eminescu anunţă încă din prima strofă cele două coordonate lirice ale
poeziei: frumuseţe şi melancolie.