Sunteți pe pagina 1din 74

Prof.

Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU”, PITEȘTI


CATEDRA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ


- clasa a X-a -

ÎNDRUMĂTOR METODICO-ȘTIINȚIFIC
PENTRU ELEVII DE LICEU

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE – BASMUL CULT


Umanizarea fantasticului în „Povestea lui Harap-Alb”
de Ion Creangă

Prof. dr. HIU ION-VALERIU

- PITEȘTI –
2019
1
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

„De învățat înveți multe și de la toți.


Dar profesor nu e decât cel care te învață să înveți.”
(Constantin Noica, Carte de înțelepciune)

ION CREANGĂ - 1837? (1839) - 1889

„Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi cetit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, şi ceteşte şi, unde-i vede că
nu-ţi vin la socoteală, ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la iveală, căci eu atâta m-am piceput şi
atâta am făcut”.
(Ion Creangă, „Prefaţă la Poveştile mele”)

2
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

CUPRINS
Programa unității de învățare – basmul cult „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă (competențe generale,
valori și atitudini, obiective, competențe specifice, recomandări și bibliografie)__________________________p.6

Planificarea conținuturilor de învățare__________________________________________________________p.10

INTRO: Basmul cult, fantastic – „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă (date despre autor și operă)___p.13
a). Ion Creangă - scriitor cult cu un tonus vital propriu ce gândește mitic și epic – o conștiință artistică rațională și
spontană____________________________________________________________________________________________p.13
b). Basmul „Povestea lui Harap-Alb” - operă rapsodică „ca sens al vieții și al valorilor artistice durabile” (viziunea
realistă asupra existenței umane)_________________________________________________________________________p.13
1. Încadrarea basmului în contextul literaturii române (într-o anumită perioadă istorico-literară, într-un
anumit gen și specie literară, într-un curent literar/cultural și într-o orientare tematică)_____________________p.13
a). „Povestea lui Harap-Alb” - basm cult din categoria fabulosului și fantasticului epic tipic național___________p.13
b). „Povestea lui Harap-Alb” – basm fantastic (umanizarea fantasticului prin evocarea permanentă a lumii țărănești
autentice și prelungirea acestuia în sistemul de referință al realismului – elementele realiste, umaniste și clasice și caracterul de
bildungsroman al basmului)_____________________________________________________________________________p.13
c). „Povestea lui Harap-Alb” – basm cult (reflectarea viziunii despre lume a povestitorului prin individualizarea și
caracterizarea prin limbaj a personajelor, prin omniprezența jovialității și erudiția paremiologică, prin originalitatea stilului și
prin universul tematic – istoria unei probe de curaj ce dezvăluie idealul de dreptate și adevăr)_________________________p.14
2. Elementele discursului narativ (semnificative pentru ilustrarea temei și viziunii despre lume)_________p.14
a). Structura narativă clasică de factură clasicist-folclorică a basmului după schema unui roman cavaleresc
medieval (tipul de narațiune, naratorul, perspectiva și viziunea narativă, tipul de focalizare, procedeul triplicării și supralicitării
triplicării, planul narativ și linearitatea cronologică și armonisoasă a acțiunii)______________________________________p.14
b). Titlul, tema și motivele basmului (caracterul de bildungsroman al basmului: parcurgerea unei aventuri eroice
imaginare pentru dobândirea unor valori morale și etice)______________________________________________________p.15
c). Relația de simetrie dintre incipit-final (stereotipia, opoziția simetrică și parcursul ciclic, spiralat-ascendent, simbolic
de la echilibrul unei lumi la echilibrul unei alte lumi, aflată într-o continuă sărbătoare mitică – rolul formulelor tipice ale
basmului)___________________________________________________________________________________________p.16
d). Valențele simbolice ale coordonatelor spațio-temporale: timpul fabulos, nedeterminat, mitic, ancestral (micșorarea
distanței dintre timpul narațiunii și timpul evenimentelor ieșite temporar din sfera miticului) și spațiul vag conturat, imaginar,
nesfârșit, nedeterminat, sociologic (acțiunea se desfășoară în trei împărății ce mărginesc pământul) ca spațiu convențional al
probelor, un spațiu al devenirii spirituale în care domnește haosul, un spațiu al innacesibilității și singurătății cu o dimensiune
cosmică de vocație mitică_______________________________________________________________________________p.16
3. Tema și viziunea despre lume (particularități textuale – basmul dezvoltă o temă inițiatică și o
problematică morală)_________________________________________________________________________p.17
a). Umanizarea lumii fantastice din perspectiva temei basmului: basmul propune o lume umanizată, primitivă, căzută
în haos și regenerată virtual, în care voința omului nu cunoaște limite și în care nu există contrarii care să nu poată fi rezolvate
(elementelele miraculoase și fabuloase și semnificația motivelor și simbolurilor literare)_____________________________p.17
b). Lumea basmului din perspectiva particularizării, tipizării și prezentării valorilor simbolice și etice ale
personajelor (semnificația numelor ca înfățișări ale binelui și răului, tehnicile narative de ironizare, caricaturizare și
zoomorfizare, rolurile și funcțiile narative ale personajelor)____________________________________________________p.18
c). Lumea basmului și traseul devenirii spirituale (împărătești) a eroului (eroul ca „întruchipare a omului de soi”
care învață din greșeli și progresează și traseul devenirii împărătești (cele trei etape ale inițierii ca lecții fundamentale de „viață
rurală autentică”)_____________________________________________________________________________________p.19
- prima etapă (preinițiatică) – o adevărată lecție de autocunoaștere despre valorile autentic-umaniste ale
vredniciei, bunătății, milosteniei, cinstei, iubirii, curajului, nobleței sufletești, atenței, răbdării, demnității, responsabilității,
libertății, bunei-cuviințe și cunoașterii de oameni, dar și despre câmpul non-valoric al infatuării, superficialității,
autosuficienței, naivității, îndoielilor, concentrării asupra sinelui, iresponsabilității și a situării eronate sub semnul norocului
(eroul se află în ipostaza de neinițiat) și presupune o stare de echilibru, o primă lipsă de ordin familial și social,
introducerea unui criteriu valoric eliminatoriu (vrednicia), trecerea unei probe (proba curajului) și rostirea interdicției (de
a se feri „de omul roș și de omul spân, că sunt foarte șugubeți”)________________________________________________p.19

3
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
- a doua etapă (inițiatică) – o adevărată lecție de cunoaștere, de experiență de viață pentru o devenire
împărătească ce presupune cunoașterea răului sub forma celor trei ipostaze ale sale (falsa umilință, lauda și lingușirea),
încălcarea interdicției tatălui, iscodirea, divulgarea și sancționarea naivității, retrasarea proiectului existențial prin parcurgerea
unui traseu al umilinței și slăbiciunii firii umane ce evidențiază faptul că binele și răul sunt date pentru desăvârșirea sinelui
(eroul se află în ipostaza de novice, primește un nume – Harap-Alb și este supus unei inițieri ireversibile prin labirintul
cunoașterii alchimiei răului ce presupune parcurgerea unui traseu cu denivelări tensionate - perspicacitate, destoinicie și credință
cavalerească - prin trecerea a trei probe: aducerea salăților din Grădina Ursului - reușita nu este dată celor slabi; tăierea
capului cerbului – lecția despre suferință și aducerea fetei împăratului Roș – casa de aramă încinsă, ospățul pantagruelic,
alegerea semințelor de mac din nisip, fuga nocturnă și găsirea fetei de împărat metamorfozată în pasăre, identificarea fetei
împăratului Roș, care avea o sosie, întrecerea calului lui Harap-Alb cu turturica fetei de împărat, care aduce „trei smicele de
măr dulce, apă vie și apă moartă de unde se bat munții în capete” - ce pune în evidență puterea prieteniei și a respectării
jurământului până la moarte)___________________________________________________________________________p.21
- a treia etapă (a confirmării, a maturizării spirituale și a devenirii împărătești) – este realizată prin
lichidarea lipsei, prin acţiunea reparatorie împortiva înşelătoriei spânului, a victoriei adevărului asupra imposturii, a
spiritului și inteligenței asupra instinctualității și voinței oarbe de a trăi, a demascării și pedepsirii răufăcătorului, a morții și
învierii eroului, a nunții și schimbării statutului social ce confirmă maturizarea: acum încep să cadă măştile şi se instaurează
ordinea şi sensul lumii prin încercarea de a cuceri eternitatea (eroul se află în ipostază împărătească - „cel mai iubit, slăvit și
puternic împărat de pe fața pământului”)__________________________________________________________________p.24
d). Lumea basmului din perspectiva înțelepciunii populare și a umorului: descrierea pitorescului, sensibilității,
omeniei și înțelepciunii lumii tradiționale prin mărcile oralității și mijloacele lingvistice și gramaticale de realizare a umorului
(creația lui Ion Creangă a fost concepută pentru a produce veselie prin sarcasm și ironie, bună-dispoziție prin plăcerea zicerii și
pentru a exprima vitalitatea umană prin complexitatea caracterizării pitorești și prin scene comice, porecle și expresii populare,
fapt ce relevă viziunea carnavalescă a lumii ce descrie înțelepciunea populară ca o „jovialitate dezlănțuită” și ca un
„spectacol al cuvintelor bine alese”)______________________________________________________________________p.25
4. Particularitățile de construcție ale unui personaj (caracterizarea protagonistului)_______________p.27
a). Încadrarea personajului în contextul operei (într-o anumită tipologie), explicarea antroponimului și precizarea
construcției personajului după schema realistă a inițierii basmului nuvelistic (flăcăul supus inițierii ce parcurge un drum al
maturizării spirituale și se înscrie în codul civilizației țărănești)_________________________________________________p.27
b). Prezentarea statului social, psihologic și moral al personajului în situația inițială (în etapa preinițiatică – lecția de
autocunoaștere) prin raportare la valorile umane însăcute și dobândite și prin raportare la trasarea proiectului existențial al
devenirii împărătești (bătrâna gârbovă ca mentor) și la configurarea viitorului conflict al basmului (interdicția tatălui, aflat în
ipostaza de mentor – lecția de autocunoaștere)______________________________________________________________p.28
c). Prezentarea particularităților de construcție a personajului pe tot parcursul acțiunii basmului (în etapa inițiatică
– perioada de noviciat), utilizând cel puțin două modalități de caracterizare, prin referire la semnificațiile celor trei probe
(adevărate lecții de viață) la care este supus protagonistul (relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două
episoade/sevențe narative/situații semnificative/citate comentate: secvența întâlnirii spânului, secvența coborârii în fântână,
trecerea celor trei probe etc.)____________________________________________________________________________p.28
d). Prezentarea modificării statutului social, moral și psihologic al personajului din situația finală (etapa
confirmării, a maturizării spirituale și a glorificării eroului), prin evidențierea principalelor lui trăsături dobândite după
încheierea traseului inițiatic_____________________________________________________________________________p.30
5. Relația dintre două personaje (dintre protagonist și antagonist)________________________________p.30
a). Încadrarea celor două personaje în contextul operei (într-o anumită tipologie), explicarea antroponimelor și
precizarea construcției lor după schema narativă a inițierii: fundamentarea paradigmei mentor-învăţăcel pe întreaga
istorie a devenirii (nevoia unui parcurs spiritual, în urma căruia cel iniţiat capătă acces la cunoaşterea lumii şi la descoperirea
sinelui) și evidențierea raportului dintre bine și rău (dintre lumină și întuneric, adevăr și minciună) în relația dintre inițiator și
neinițiat_____________________________________________________________________________________________p.30
b). Prezentarea relației dintre protagonist și antagonist în situația inițială prin menționarea statutului social, moral
și psihologic în care se încadrează cele două personaje (secvența întâlnirii cu omul spân), prin raportare la sistemul autentic de
valori umane, așa cum reiese din înțelepciunea populară (întâlnirea dintre naivitate și viclenia cea peste măsură: lecția despre
lingușire, umilință, falsa hărnicie și prefăcuta modestie)______________________________________________________p.31
c). Prezentarea relației dintre protagonist și antagonist prin raportare la evoluția conflictului basmului și la
evidențierea particularităților de construcție ale personajelor prin raportare la retrasarea proiectului existențial al devenirii
împărătești al mezinului craiului (relația dintre personaje, prin raportare la două secvențe narative diferite – secvența supunerii
prin vicleșug de la fântână – lecția despre sinceritate și prefăcătorie, secvența sosirii la curtea împăratului Verde și secvența
ospățului împărătesc – „bunătatea nu are de-a face cu răutatea”, probele inițiatice și traseul umilinței ca lecții fundamentale de
viață rurală autentică), utilizând cel puțin două modalități de caracterizare, în urma căruia trebuie subliniată opoziția dintre

4
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
bine și rău, naivitate-viclenie, om de onoare-om ticălos, om de origine nobilă-om comun, cinste-rușine (caracterul spânului
și caracterul lui Harap-Alb)_____________________________________________________________________________p.31
d). Prezentarea relației dintre protagonist și antagonist în situația finală prin raportarea la modificarea statutului
social, moral și psihologic a personajelor (raportul dintre bine și rău se schimbă și intră în firescul vieții, prin demascarea și
uciderea răufăcătorului și dezlegarea de sub jurământ prin moartea și învierea inițiatică a eroului) și prin reliefarea sensului
didactic al basmului___________________________________________________________________________________p.33

6. Exprimarea concluzivă a unui punct de vedere despre lumea (personajele) basmului____________p.34


- viziunea artistică a autorului asupra înțelepciunii lumii țărănești (perspectiva reală și fantastică, formele de
observație ale ironiei și umorului)________________________________________________________________________p.34
- caracterul didactico-moralizator al basmului (mesajul operei – cunoașterea oamenilor simpli pentru o devenire
împărătească prin cultul muncii și prin valorificarea experienței generației vârstnice și a permanentelor legături de prietenie cu
semenii)_____________________________________________________________________________________________p.34
- Harap-Alb văzut ca un cod moral caracteristic poporului român în lupta pentru dreptate și adevăr („omul de
soi se vădește sub orice strai și la orice vârstă” – G. Călinescu)________________________________________________p.34
- paradigma mentor-invățăcel se întemeiază pe întreaga istorie a devenirii umane (tema inițierii în tainele lumii și
propriului sine)_______________________________________________________________________________________p.34
- basmul „Povestea lui Harap-Alb” ca pecete a autenticității sufletului românesc (învăluirea propriei experiențe de
viață în mit)__________________________________________________________________________________________p.34
7. Noțiuni de teorie. Text și interpretare – sugestii analitice____________________________________p.35
A. Noțiuni de teorie literară______________________________________________________________p.35
a). Definirea basmului_____________________________________________________________________________p.35
b). Geneza basmului_______________________________________________________________________________p.35
c). Trăsăturile basmului____________________________________________________________________________p.36
d). Clasificarea basmelor___________________________________________________________________________p.43
e). Funcțiile basmului______________________________________________________________________________p.44
f). Basmul popular și basmul cult____________________________________________________________________p.44

B. Text și interpretare – sugestii analitice___________________________________________________p.35

a). Încadrarea operei în contextul literaturii române______________________________________________________p.35


b). Elementele discursului narativ____________________________________________________________________p.37
c). Tema și viziunea despre lume_____________________________________________________________________p.40
d). Particularitățile de construcție a unui personaj________________________________________________________p.41
e). Relația dintre două personaje_____________________________________________________________________p.43
f). Elemente de stilistică____________________________________________________________________________p.44
g). Dimensiunea didactic-moralizatoare a basmului______________________________________________________p.46
h). Muncă suplimentară____________________________________________________________________________p.46
8. Scheme recapitulative_________________________________________________________________p.47
a). Încadrarea operei în contextul literaturii române______________________________________________________p.47
b). Elementele discursului narativ____________________________________________________________________p.48
c). Tema și viziunea despre lume_____________________________________________________________________p.52
d). Particularitățile de construcție a unui personaj________________________________________________________p.58
e). Relația dintre două personaje_____________________________________________________________________p.59
f). Exprimarea concluzivă a unui punct de vedere argumentat despre tema și viziunea despre lume_________________p.60
9. Evaluarea sumativă (teste și bareme)_____________________________________________________p.61
a). Varianta 1 (Tema și viziunea despre lume)__________________________________________________________p.61
b). Varianta 2 (Particularitățile de construcție ale unui personaj)____________________________________________p.65
c). Varianta 3 (Relația dintre două personaje)___________________________________________________________p.69
În loc de epilog... __________________________________________________________________________________p.73

5
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

Programa unității de învățare:


BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ
(competențe generale, valori și atitudini, obiective, competențe specifice, recomandări și bibliografie)

Avându-se în vedere dimensiunea didactico-moralizatoare a literaturii, basmul cult „Povestea lui Harap-
Alb”, de Ion Creangă, analizat ca unitate de învățare de sine stătătoare, se dorește a avea un rol deosebit de important în
formarea personalităţii elevilor, prin faptul că sunt recunoscute valorile inedite de specific național prin care această
operă se înscrie în universalitate. Deprinderile și abilitățile ce se doresc a fi dobândite de-alungul studierii acestei unități
de învățare vizează omogenitatea stilistică a scrisului, distingerea și comentarea varietății stilistice a elementelor
narative și tehnicilor compoziționale prin care se realizează oralitatea stilului lui Ion Creangă, observarea elementelor
realismului fantastic (umanizarea fantasticului), asimilarea universului principiilor etice pentru care militează întreg
mesajul textului, cât și vibrarea în fața pitorescului, sensibilității, înțelepciunii și omeniei mediului zugrăvit
preponderent în opera scriitorului. Prin aceasta, elevii își formează în primul rând competenţele de comunicare,
indispensabile în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în
limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare. Studiul
acestei unități de învățare are, de asemenea, o contribuţie esenţială la formarea unei personalităţi autonome a elevilor,
capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu sensibilitate estetică,
având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.
Finalităţile acestei unități de învățare se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi atitudini
enunţate în programa școlară a clasei a X-a, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice,
conţinuturi ale învăţării). Aceste finalități își găsesc corespondent în domeniile „A învăța să înveți”, „Competențe
sociale și civice” și „Conștiință și exprimare culturală” și presupun studiul integrat al limbii române, al comunicării și al
textului literar, având la bază următoarele principii:
adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe simpla
achiziţionare de cunoştinţe pe formarea de competenţe şi atitudini, cu valenţe ulterioare de actualizare şi de
extindere;
diversificarea strategiilor, a ofertelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă;
asigurarea caracterului flexibil şi actual al studierii limbii române, prin conectarea sa la realităţile vieţii
cotidiene;
echilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale;
îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a proceselor de producere a mesajului;
adoptarea unei perspective consecvent comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe aspectele
concrete ale utilizării limbii.
Astfel că, prin studierea acestei unități de învățare se urmărește consolidarea aceloraşi competenţe generale,
valori şi atitudini menţionate în programa pentru clasa a X-a, dar dezvoltă, în plus, competenţe specifice noi. Ca atare,
planificarea acesteia este structurată pe aceleaşi domenii de conţinut. În domeniul limbă şi comunicare, vor fi
consolidate şi extinse cunoştinţele şi deprinderile de exprimare orală şi scrisă şi de receptare a mesajelor orale şi scrise,
iar domeniul literaturii cuprinde receptarea textului literar în raport cu studiul interdisciplinar (psihologie,
psihopedagogie, religie, arte, filosofie). Potrivit planificării, acestei unități de învățare îi sunt alocate 12 ore la toate
filierele, profilurile şi specializările.
COMPETENȚE GENERALE
1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și producerea mesajelor, în diferite situații de
comunicare;
2. Folosirea modalităților de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea diferitelor texte literare;
3. Argumentarea scrisă și orală a unor opinii în diverse situații de comunicare.
VALORI ȘI ATITUDINI
1.Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în domeniul literaturii;
2. Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate;
3. Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române;
4. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare;
6
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
5. Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi;
6. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi recunoaşterea rolului acesteia în dezvoltarea
personală şi pentru îmbogăţirea orizontului cultural;
7. Dezvoltarea interesului pentru comunicarea interculturală.
OBIECTIVE (competențele specifice)
1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și producerea mesajelor în diferite
situații de comunicare:
Identificarea particularităţilor şi a funcţiilor stilistice ale limbii în receptarea diferitelor tipuri de texte:
 limbajul literar, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic;
 valorile stilistice ale unor categorii morfosintactice;
Receptarea adecvată a sensului / sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de texte scrise:
 sens denotativ şi sensuri conotative;
 cunoaşterea sensului corect al cuvintelor (în special al regionalismelor și arhaismelor);
 citirea graficelor, a schemelor sau a tabelelor sinoptice, a altor documente specifice domeniilor de
cunoaștere;
Folosirea adecvată a strategiilor şi a regulilor de exprimare orală în monolog şi în dialog:
 diverse tipuri de monolog şi dialog pe teme de interes curent sau pornind de la textele literare
studiate ;
 elemente verbale, nonverbale şi paraverbale ;
Redactarea unor compoziţii despre textele studiate şi alcătuirea unor texte funcţionale sau a unor proiecte :
 analiză, comentariu, eseu structurat şi eseu liber ;
 proiecte (planificarea activităţii, munca în echipă şi atribuţii asumate, prezentarea proiectului,
finalităţi, modalităţi de evaluare a proiectului) – documente specifice domeniului de specializare (de
exemplu, referate ştiinţifice, sinteză, paralelă etc.).
Utilizarea, în exprimarea proprie, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea
adecvată a unităţilor lexico-semantice, compatibile cu situaţia de comunicare :
 folosirea adecvată a cuvintelor în context ;
 folosirea corectă a formelor flexionare;
 utilizarea corectă a elementelor de relaţie;
 utilizarea variantelor lexicale literare;
 utilizarea corectă a unităţilor frazeologice;
 etimologia populară, hipercorectitudinea;
 pronunţare corectă (pronunţii hipercorecte).
2. Folosirea instrumentelor de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea diferitelor texte
literare:
Analiza principalelor componente de structură, de compoziţie şi de limbaj specifice textului narativ :
 particularităţi ale construcţiei subiectului în textele narative studiate;
 particularităţi ale compoziţiei în textele narative studiate (incipit, final, episoade / secvenţe narative,
tehnici narrative etc.);
 construcţia personajelor;
 modalităţi de caracterizare a personajului; tipuri de personaje;
 instanţele comunicării în textul narativ;
 tipuri de perspectivă narativă;
 specii epice: basm cult;
 registre stilistice, limbajul personajelor, limbajul naratorului;
 stilul direct, stilul indirect, stilul indirect liber;
 momente ale evoluţiei prozei în literatura română.

7
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
3. Argumentarea în scris sau oral a unor opinii în diverse situații de comunicare:
Identificarea structurilor argumentative în vederea sesizării logicii şi a coerenţei mesajului:
 structuri şi tehnici argumentative în texte literare scrise sau orale (consolidare);
 logica şi coerenţa textului.
Compararea unor argumente diferite pentru formularea judecăţilor proprii;
 interpretări şi judecăţi de valoare exprimate în critica şi în istoria literară, în cronici de spectacol.
 momente ale evoluţiei criticii literare în cultura română;
 dosarul critic.
Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studiate:
 tehnici de argumentare;
 verbe evaluative, adverbe de mod / predicative ca mărci ale subiectivităţii evaluative; cuvinte cu rol
argumentativ; structuri sintactice în argumentare;
 tipuri de texte: eseu, comentariu, analiză;
 argumentări orale şi scrise uzuale în domeniul de specializare.
RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
Conţinuturile învăţării sunt grupate în trei domenii: I. Literatură, II. Teorie literară și III. Elemente
de stilistică și interpretare textuală. Pentru domeniul Literatură, programa unității de învățare urmăreşte
aprofundarea studiului privind noţiunile şi tehnicile de analiză şi de interpretare menite să înlesnească
receptarea textelor epice și repere de ordin istoric, care să ajute la formarea unei viziuni de ansamblu asupra
valorilor şi evoluţiei literaturii române. În alegerea textului, s-a ținut cont de următoarele criterii generale:
accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi de cultură generală a elevilor; atractivitate; valoare
etc. De asemenea, elevii vor redacta următoarele tipuri de texte: - rezumat, caracterizare de personaj, eseu
structurat şi eseu liber (actualizare), comentariu, analiză, **sinteză, **paralelă etc. La nivelul de constituire a
mesajului în comunicarea orală şi scrisă se vor avea în vedere pronunţarea corectă (pronunţarea şi scrierea
corectă a numelor proprii, evitarea pronunţiilor hipercorecte); pronunţarea nuanţată (ton, pauză, intonaţie);
normele ortografice şi de punctuaţie; folosirea corectă a formelor flexionare (forme flexionare ale verbului,
adjective fără grade de comparaţie, numerale etc.); utilizarea corectă a elementelor de relaţie (prepoziţii,
conjuncţii, pronume relative etc.); utilizarea corectă şi adecvată a sensurilor pe care le au cuvintele în context
(mai ales neologismele); utilizarea variantelor lexicale literare; utilizarea corectă a unităţilor frazeologice;
sensurile denotative și conotative; limbajul literar, colocvial, popular, regional și arhaic; calităţile generale şi
particulare ale stilului: claritate, proprietate, precizie, puritate, corectitudine, variaţie stilistică, simetrie,
naturaleţe, cursivitate, eufonie etc. În receptarea diverselor tipuri de mesaje se vor urmări dificultăţile de
înţelegere a mesajului cauzate de forme incorecte de pronunţare; valorile stilistice ale unor categorii
morfosintactice; înţelegerea sensului cuvintelor în context; câmpurile semantice şi rolul acestora în
interpretarea mesajelor scrise şi orale; rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice; rolul elementelor
arhaice şi regionale în receptarea mesajelor; receptarea în funcţie de tipurile de texte (ficţionale şi
nonficţionale); receptarea în raport cu genurile şi speciile literare în care se încadrează textele respective;
interpretarea semnificaţiilor textelor studiate etc.
SUGESTII METODOLOGICE
Orientarea studiului către elev.
Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în funcţie
de acestea. Finalităţile disciplinei se realizează eficient prin centrarea pe procesul învăţării, pe activitatea
elevului. De aici, necesitatea de a pune accent pe activităţile didactice de tip formativ şi performativ, care
presupun implicare şi interacţiune în rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete. În studierea acestei unități
de învățare, se va respecta programa şcolară şi se vor folosi și manualele ca instrumente de lucru flexibile şi
adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează.

8
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării.


Având în vedere că programa are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile
acestei unități de învățare sunt mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. În ceea ce priveşte producerea
de mesaje scrise şi orale se vizează competenţe procedurale care să poată fi transferate în contexte variate
(rezumare, analiză, comparare, argumentare, descriere etc.). Textul ficţional ales va fi folosit ca mijloc pentru
formarea deprinderilor de receptare, care să fie aplicate adecvat şi la lectura altor texte de acelaşi tip. Pentru
sugestii şi exemple de activităţi de învăţare, se va consulta volumul Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă
şi comunicare, liceu, Bucureşti, Editura Aramis, 2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru Curriculum.
Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare.
O eficienţă sporită a învăţării poate fi asigurată şi prin diversificarea tipurilor de evaluare aplicate în
procesul didactic. Este recomandabil ca profesorii să folosească în mod adecvat scopurilor educaţionale toate
tipurile de evaluare: evaluare continuă şi evaluare sumativă; evaluare de proces, de produs şi de progres. De
asemenea, pentru a-i motiva pe elevi, se vor folosi metode şi instrumente complementare de evaluare:
observarea sistematică a comportamentului elevilor, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul,
autoevaluarea. Pentru exemple şi sugestii, se va consulta volumul Ghid de evaluare. Limba şi literatura
română, Bucureşti, Editura Aramis, 2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.
BIBLIOGRAFIE
 *** Dicţionar de termeni literari, Editura Academiei, Bucureşti, 1976.
 Apostolescu, M., Ion Creangă între marii povestitori ai lumii”, Editura Minerva, București, 1978.
 Badea, Mariana, Limba și literatura română, Editura Regis, București, 2000.
 Bărboi, prof. Dr. Constanţa, ş.a., Limba şi literatura română în liceu. Texte literare, teme şi exerciţii, Revista Ramuri, Craiova,
1988.
 Caillois, Roger, În inima fantasticului, Editura Meridiane, Bucureşti, 1971.
 Călinescu, George, Estetica basmului, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965.
 Călinescu, George, Ion Creangă (Viaţa şi opera), Editura Eminescu, Bucureşti, 1973.
 Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bucureşti, 1982.
 Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, vol. I-III, Editura Artemis, 1995 / 2001.
 Ciopraga, Constantin, Ion Creangă, Antologie, prefață... Ed. Eminescu, București, 1977.
 Columban, Monica, Paicu, Liliana, Pop, Iulia, Radu, Catalina, Limba și literatura română. Bacalaureat 2009, Editura Art,
București, 2009.
 Costache, Adrian, Ioniță, Florin și Săvoiu, Adrian, Limba și literatura română, manual pentru clasa a X-a, Ed. Art, București,
2005.
 Dinu, Gabriela, Dobrescu, Caius și Oprea, Nicolae, Istoria literaturii române din perspectivă didactică. Proza, Clasa a X-a,
Colecția Compact, Editura Paralela 45, Pitești, 2002.
 Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Ion Creangă, E.P.L., București, 1963.
 Iancu Marian, Bălu, Ion, Lăzărescu, Rodica, Limba și literatura română, Ed. Corint, București, 2008.
 Iordan, Iorgu, Introducere la Ion Creangă, Opere, vol. I, Ed. Minerva, București, 1970.
 Munteanu, George, Introducere în opera lui Ion Creangă, Ed. Minerva, București, 1976.
 Nicolescu, Aurel, Analize gramaticale și stilistice, Colecția Lyceum, Editura Albatros, București, 1981.
 Paler, Ioan, Proza românească. Antologie de aprecieri critice, Editura Paralela 45, Pitești, 2001.
 Pavel Dan, Sergiu, Proza fantastică românească, Editura Minerva, Bucureşti, 1975.
 Propp, V. I. Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Editura Univers, Bucureşti, 1983.
 Streinu, Vladimir, Clasicii noştri, Bucureşti, 1943.
 Streinu, Vladimir, Ion Creangă, Editura Albatros, București, 1971.
 Săineanu, Lazăr, Basmele române, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
 Soare, Hadrian, Soare Gheorghe, Limba şi literatura română. Clasa a IX-a, Editura Carminis Educaţional, Piteşti, 2005.
 Soare, Hadrian, Soare Gheorghe, Limba şi literatura română. Clasa a X-a, Editura Carminis Educaţional, Piteşti, 2006.
 Șindrilaru, Florin, Dicționar de personaje literare, Editura Paralela 45, Pitești, 1998.
 Tohăneanu, G.I., Stilul artistic al lui Creangă, București, Ed. Științifică, 1969.
 Todorov, Tzvetan, Introducere în literatura fantastică, Editura Univers, București, 1973.
 Vâlceanu, Mona, Studii de literatură română, Ed. Tipnaste / Zodia fecioarei, Pitești, 1996.
9
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

PLANIFICAREA CONȚINUTURILOR DE ÎNVĂȚARE


UNITATEA DE ÎNVĂȚARE BASMUL CULT
„POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ

Conţinuturile Competenţe specifice Strategia didactica


Nr. învăţării valori Predarea / Învatarea Nr.
şi Ore
crt. (textele studiate) gene - speci-
tipuri de mijloace metode Evaluarea
rale fice atitu-
dini invatare didactice didactice
Basmul – noţiuni de teorie literară: - evaluarea
orală continuă
- definirea basmului; ce se va face pe
- originea basmelor (deosebirea dintre basm şi - manualele baza a unor
mit; poligeneza basmelor; asemănări şi deosebiri școlare; întrebări şi
între basm, legendă, povestire, snoavă şi anecdotă); răspunsuri;
- observarea
- trăsăturile basmului (lumea idealizată, - prezentul ghid sistematică a
1; 1; Activitate - expunerea;
tematică generală, structura narativă, perspectiva frontală metodico-științific comportamentul
-explicaţia;
1. spațio-temporală, particularizarea personajelor, 2; 2; 1-7 și bibliografia
- conversaţia ui elevilor;
modelul de comportament eroic, lumea basmului Activitate aferentă lui; catehetică şi - investigaţia, 2
din perspectiva înțelepciunii populare); 3; 3; individuală euristică; - autoevaluarea
- clasificarea basmelor (fantastice, nuvelistice și - fișele de lucru - problematizarea; - realizarea unui
din prezentul dosar critic cu
animaliere); ghid metodico- privire la
- funcțiile basmului (estetică, fatică, științific; noţiunile
psihologică); teoretice despre
- basmul popular și basmul cult (trăsături și basmul popular
reprezentanţi); / basmul cult;
1. Încadrarea basmului cult „Povestea lui
Harap-Alb”, de Ion Creangă în contextul
literaturii române: - evaluarea
- manualele
- basm cult din categoria fabulosului și școlare; orală continuă
fantasticului epic tipic național (epoca marilor ce se va face pe
1; 1; - expunerea; baza a unor
clasici - amestecul de realism și de fabulos ca Activitate -explicaţia;
întrebări şi
2. 1-7
specific ancestral ce predomină mai mult decât 2; 2; frontală - prezentul ghid - conversaţia răspunsuri;
metodico-științific catehetică şi 1
miraculosul și irealitatea); - observarea
3; 3; Activitate și bibliografia euristică.
- basm fantastic (împletirea supranaturalului aferentă lui;
sistematică a
individuală - problematizarea;
popular cu evocarea realistă a satului moldovenesc; comportamentul
umanizarea fantasticului (evocarea permanentă a - fișele de lucru
ui elevilor;
lumii țărănești autentice); prelungirea umanizării - investigaţia,
din prezentul
- autoevaluarea
fantasticului în sistemul de referință aș realismului ghid metodico-
(cultivarea detaliului semnificativ și științific;
individualizarea personajelor ce dobândesc o
componentă didactico-moralizatoare);

2. Elementele discursului narativ:


- Structura narativă a basmului - structura
clasică după schema unui roman cavaleresc
medieval (trăsăturile, tipul și rolul narațiunii, a
tipului și rolului naratorului, a mărcilor perspectivei
narative, a viziunii narative și a tipului de
focalizare, linearitatea cronologică a acțiunii din - evaluarea
prisma planului narativ (acțiuni, funcții și episoade orală continuă
tipice basmului), schema compozițională și - manualele
ce se va face pe
școlare;
supralicitarea procedeului triplicării); baza a unor
- explicarea titlului și prezentarea argumentată a - expunerea; întrebări şi
1; 1; -explicaţia; răspunsuri;
temei și mesajului sugerat al basmului (motivele și - prezentul ghid - conversaţia
Activitate - observarea
simbolurile literare, caracterul de bildungsroman și 2; 2; frontală
metodico-științific catehetică şi 2
și bibliografia sistematică a
linearitatea planului fantastic); 1-7 euristică; comportamentul
3. - Prezentarea argumentată și exemplificată a 3; 3; aferentă lui; - problematizarea;
Activitate ui elevilor;
simetriei basmului (precizarea relației de simetrie individuală - investigaţia,
- fișele de lucru
incipit-final - precizarea argumentată și din prezentul
- autoevaluarea
exemplificată a relațiilor de simetrie dintre situația ghid metodico-
inițială și cea finală - și prezentarea rolului științific;
intervențiilor auctoriale și identificarea și
precizarea rolului formulelor tipice basmului
(formulei inițiale, formulelor mediane și formulei
finale) prin care se realizează fuziunea dintre lumea
miraculoasă și atemporală și realitatea cotidiană a
„povestitorului”);
- Prezentarea argumentată și exemplificată a
valorilor simbolice ale coordonatelor spațio-
temporale;

10
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

3. Argumentarea temei și viziunii despre lume a


autorului:
- prezentarea argumentată și exemplificată a
viziunii autorului despre umanizarea lumii
fantastice din perspectiva temei basmului,
elementelor miraculoase și fabuloase,
semnificațiilor motivelor și simbolurilor
basmului și din prisma simbolisticii culorilor;
- prezentarea argumentată și exemplificată a - manualele - evaluarea
viziunii autorului despre lumea basmului din școlare; orală continuă
- expunerea;
perspectiva particularizării, tipizării și valorilor ce se va face pe
-explicaţia;
baza a unor
simbolice și etice ale personajelor, prin referire la 1; 1; - conversaţia întrebări şi
la tehnicile narative de ironizare, caricaturizare - prezentul ghid catehetică şi
Activitate răspunsuri;
metodico-științific euristică; 3
și zoomofizare a personajelor, evidențiind și 2; 2; frontală
și bibliografia - observarea
1-7 - problematizarea;
funcțiile narative ale acestora; aferentă lui; sistematică a
4. 3; 3; Activitate
- prezentarea argumentată și exemplificată a comportamentul
individuală ui elevilor;
viziunii autorului despre lumea basmului din - fișele de lucru
perspectiva evidențierii conflictului etapelor din prezentul - investigaţia,
- autoevaluarea
traseului devenirii împărătești (spirituale) a ghid metodico-
eroului; științific;
- prezentarea argumentată și exemplificată a
viziunii autorului despre lumea basmului din
perspectiva înțelepciunii populare (mijloacele
lingvistice de realizare), a umorului și din prisma
procedeelor gramaticale care ajută la descrierea
pitorescului, sensibilității, omeniei și
înțelepciunii lumii tradiționale, specifice
basmului cult studiat.

4. Argumentarea particularităților de
construcție a unui personaj din basmul cult
studiat:
- prezentarea pe scurt a personajelor prin
raportare la conflictul basmului cult studiat și
încadrarea personajului în contextul operei (într-o
anumită tipologie), explicarea antroponimului și
precizarea construcției personajului după
schema narativă a inițierii (precizarea celor trei
etape ale inițierii); - evaluarea
- prezentarea argumentată și exemplificată a - manualele orală continuă
școlare; ce se va face pe
statutului social, moral și psihologic al
baza a unor
personajului în situația inițială (în etapa - expunerea; întrebări şi
preinițiatică – lecția de autocunoaștere), prin 1; 1; Activitate - prezentul ghid -explicaţia; răspunsuri;
raportare la valorile umane înăscute și dobândite frontală metodico-științific - conversaţia - observarea
catehetică şi 1
în această etapă, prin raportare la trasarea 2; 2; și bibliografia sistematică a
proiectului existențial al devenirii împărătești
1-7 Activitate aferentă lui; euristică; comportamentul
3; 3; individuală - problematizarea;
(bătrâna gârbovă ca mentor) și la configurarea ui elevilor;
- fișele de lucru - investigaţia,
viitorului conflict al basmului (interdicția tatălui, din prezentul - autoevaluarea
aflat în ipostaza de mentor); ghid metodico-
5.
- prezentarea argumentată și exemplificată a științific;
particularităților de construcție a personajului pe
tot parcursul acțiunii basmului (în etapa inițiatică
– perioada de noviciat), utilizând cel puțin două
modalități de caracterizare, prin referire la
semnificațiile celor trei probe;
- prezentarea argumentată și exemplificată a
modificării statutului social, moral și psihologic
al personajului din situația finală (etapa
confirmării, a maturizării spirituale și a glorificării
eroului), prin evidențierea principalelor lui
trăsături dobândite după încheierea traseului
inițiatic.

5. Argumentarea relației dintre două personaje


Manualele
apoarținând basmului cult studiat: Activitate
școlare; - evaluarea
frontală - expunerea;
1; 1; orală continuă
- prezentarea pe scurt a personajelor prin -explicaţia; 1
6. raportare la conflictul basmului cult studiat și ce se va face pe
2; 2; 1-7 Activitate
Prezentul ghid baza a unor
încadrarea celor două personaje în contextul individuală
metodico-științific întrebări şi
operei (într-o anumită tipologie) și precizarea 3; 3; și bibliografia răspunsuri;
construcției lor după schema narativă a inițierii aferentă lui;
(fundamentarea paradigmei mentor-învăţăcel pe
11
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
întreaga istorie a devenirii);
- prezentarea argumentată și exemplificată a
relației dintre protagonist și antagonist în
situația inițială prin prezentarea statutului social,
moral și psihologic (secvența întâlnirii cu omul
spân) și prin raportarea la sistemul autentic de
valori umane, așa cum reiese din înțelepciunea
populară, în urma căruia vor fi evidențiate
similitudinile evidente și contrastele flagrante,
opoziția dintre bine și rău, naivitate-viclenie, om de
onoare-om ticălos, om de origine nobilă-om
comun, cinste-rușine etc. Activitate
- manualele
- prezentarea argumentată și exemplificată a relației frontală - conversaţia
școlare; - observarea
dintre protagonist și antagonist prin raportare la 1; 1; catehetică şi sistematică a
particularităților de construcție ale personajelor
Activitate euristică; comportamentul
2; 2; individuală - problematizarea;
pe tot parcursul acțiunii basmului (utilizând cel 1-7 - prezentul ghid ui elevilor;
puțin două modalități de caracterizare) și la metodico-științific - investigaţia,
3; 3; și bibliografia - autoevaluarea
evoluția conflictului (prin raportare la aferentă lui;
semnificațiile a cel puțin două secvențe narative
semnificative); - fișele de lucru
- prezentarea argumentată și exemplificată a din prezentul
relației dintre protagonist și antagonist în ghid metodico-
situația finală prin prezentarea statutului social, științific;
psihologic și moral (etapa confirmării, a
maturizării spirituale și a glorificării eroului), prin
evidențierea principalelor lui trăsături dobândite
după încheierea traseului inițiatic și a încheierii
rolului de pedagog-rău al spânului.
Manualele
6. Exprimarea concluzivă a unui punct de vedere 1; 1; Activitate școlare; - evaluarea
despre modul în care se reflectă o idee sau tema frontală - conversaţia orală ce se va
catehetică şi 1
basmului cult studiat în viziunea despre lume a 2; 2; Prezentul ghid face pe baza a
7. 1-7 Activitate euristică. unor întrebări şi
autorului, în caracterizarea unui personaj și în metodico-științific
3; 3; individuală și bibliografia - problematizarea; răspunsuri;
relația dintre două personaje.
aferentă lui;

1; 1; MODELELE DE - evaluarea
TESTE DE LA TESTUL DE sumativă
8. EVALUARE SUMATIVĂ 2; 2; 1-7 Activitate SFÂRȘITUL EVALUARE (eseu
individuală ACESTEI SUMATIVĂ structurat de 1
3; 3; UNITĂȚI DE tip
ÎNVĂȚARE
argumentativ)

TOTAL: 12 ore

12
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

BASMUL CULT, FANTASTIC:


„POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ

Scriitor cult cu un tonus vital propriu care gândește mitic și epic, Ion Creangă
Date despre autor (1837-1889) este un autor clasic, înțelept, cărturăresc și moralist, comparat cu François
și operă Rabelais, Laurence Sterne, Charles Perrault și Anatole France prin „tehnica cărturărească a
ironiei disimulate, dar nu satirice, prin rafinamentul artei spunerii, prin jovialitatea
Ion Creangă cuceritoare și atotcuprinzătoare și prin tehnica fanteziei verbale și a umorului spumos.”
(1837-1889)
(Nicolae Manolescu). Prin opera sa rapsodică „ca sens al vieții și al valorilor artistice
a). Scriitor cult cu un românești durabile” (George Călinescu), Ion Creangă devine o conștiință artistică
tonus vital propriu ce
gândește mitic și epic – o rațională și spontană, un adevărat „dramaturg deghizat în prozator” și „ frate genial al
conștiință artistică povestitorilor populari.” (George Călinescu). Prin aceasta, autorul își va exprima viziunea
rațională și spontană; realistă asupra existenței umane, asupra spiritualității și credinței strămoșești, asupra
b). Opera rapsodică „ca datinilor, obiceiurilor, limbii, moralei și filosofiei de viață a poporului român, ce au
sens al vieții și al valorilor evidențiat prin substanța sufletului național simbioza organică a umanismului și optimismului
artistice durabile” strucural al culturii noastre: „Opera sa reprezintă expresia unui suflet elementar şi un
(viziunea realistă asupra
existenței umane);
spectacol natural, dar mereu surprinzător al unei lumi arhetipale ce trăieşte mai ales prin
limbaj, prin plăcerea spunerii.” (Vladimir Streinu).
1). Încadrarea în 1. Încadrarea basmului în contextul literaturii române (într-o anumită perioadă
contextul literaturii istorico-literară, într-un anumit gen și specie literară, într-un curent literar/cultural și într-o
române orientare tematică)
a). Basm cult din a). Reprezentând apogeul creaţiei artistice a lui Ion Creangă, „sub aureola de basm
categoria fabulosului și cult din categoria fabulosului şi fantasticului epic tipic naţional”, cu elemente de umanism
fantasticului epic tipic popular „ca urme ale mentalităţii satului arhaic românesc”, basmul „Povestea lui Harap-
național:
Alb”, publicat în revista „Covorbiri literare” la 1 august 1877, este „o adevărată epopee a
- epoca marilor clasici poporului român” (G. Ibrăileanu), „fără îndoială cel mai frumos basm al lui Creangă și din
(„Convorbiri literare” –
1 august 1877); întreaga noastră literatură” (Ovidiu Bârlea) și un „veritabil bildungsroman fantastic al
epicii noastre.” (George Munteanu). Ori, sub raportul viziunii epice atât de originale, al
- amestecul de realism și
de fabulos ca specific bogăţiei imagistice, al universului tematic şi al diversităţii stilistice, basmul „Povestea lui
ancestral ce predomină Harap-Alb” a fost inclus de Lazăr Șăineanu (1895) în ciclul „isprăvilor eroice” de tipul „apă
mai mult decât vie și apă moartă”, ce face trimitere clară asupra „amestecului de realism și de fabulos” (ca
miraculosul și irealitatea; specific ancestral) care predomină în text mai mult decât „miraculosul și irealitatea.” (G.
Călinescu).
b). Basm fantastic:
b). Reprezentarea fabuloasă a operei are elemente de inspirație din realitate. Epicul
- împletirea este întreținut de evenimentele care se succed într-o ordine cronologică, în timp ce
supranaturalului popular fantasticul este realizat prin „împletirea supranaturalului popular cu evocarea realistă a
cu evocarea realistă a
satului moldovenesc satului moldovenesc” (fabulosul preia elemente din realitate și realitatea ficțională din
(fabulosul preia elemente fabulos). Nimic nu este omis, totul este așezat la locul său: împăratul bătrân care are trei
din realitate și realitatea fete, fratele său cu trei feciori, încercarea virtuților acestora, travestitul, bătrâna miluită,
ficțională din fabulos); calul care mănâncă jăratec, vorbește și zboară, impostorul, încercările grele, tovarășii
- umanizarea fantasticului năzdrăvani, apa vie și apa moartă, pedepsirea răufăcătorului, căsătoria, finalul fericit.
(evocarea permanentă a Numai că fantasticul este umanizat, autorul evocând permanent o lume ţărănească
lumii țărănești autentice); autentică, căreia îi dă o tentă picturală de fabulos popular, stilizând-o cu mijloacele proprii
- prelungirea umanizării basmului cult: împărăția se mută în lumea satului, acolo unde rânduiala și principiile morale
fantasticului în sistemul de sunt mai presus de lege; personajele sunt exponenții unor trăsături umane; eroul este omul
referință aș realismului
(cultivarea detaliului
aflat în devenire, înzestrat cu însușiri sufletești și trupești peste măsura omenească ce capătă
semnificativ și valențe gnostice, ajungând să-și înțeleagă poziția sa în lume; spânul, personajul antagonic,
individualizarea reprezintă mediocritatea umană, îmbinând o pleiadă de defecte: invidie, viclenie, căutarea
personajelor ce dobândesc unor modalități de parvenire etc.; împăratul nu are nicio etichetă – el se află doar în
o componentă didactico- ipostaza de mentor; feciorul cel mare primește să meargă în țara îndepărtată „întocmai ca un
moralizatoare);
țăran de pe Bistrița, care s-ar duce la tăiat de lemne în pădure și cere bani de cheltuială și
13
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
straie de primeneală” (George Călinescu), iar vestiții Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă,
1). Încadrarea în Păsări-Lăți-Lungilă sunt asemenea flăcăilor șugubeți din „Amintiri din copilărie”.
contextul literaturii Această umanizare a fantasticului se prelungește în sistemul de referință al realismului prin
române cultivarea detaliului semnificativ și individualizarea personajelor prin limbaj și umor care
dobândesc o componentă didactico-moralizatoare. Ca desfăşurare a evenimentelor,
- elementele umaniste și „Povestea lui Harap-Alb” reprezintă în proporţii de epopee istoria unei probe de curaj pe
clasice (refacerea armoniei care trebuie să o treacă un tânăr pentru a izbândi în viaţă. De altfel, basmul are și
originare și modelarea unor
numeroase elemente umaniste și clasice care se evidențiază prin viziunea tradițională
caractere umane în efortul
de a ajunge la adevărurile despre lume şi om, prin preocuparea continuă a autorului pentru libertatea, demnitatea și
ancestrale); perfectibilitatea ființei umane, capabilă de a învăța din greșeli și de a progresa, prin
- preocuparea continuă a refacerea armoniei originare și modelarea unor caractere umane în efortul de a ajunge la
autorului pentru libertatea, adevăruri ancestrale şi prin evidenţierea masivă a individualităţii artistice exemplare,
demnitatea și morale și raționale, ceea ce-i conferă acestuia un pronunțat caracter de bildungsroman:
perfectibilitatea ființei „Umorul, jovialitatea limbută a lui Creangă provin din această zonă de clasicism
umane (caracterul de
bildungsroman);
structural și nu sunt deloc optimism superficial, ci mai degrabă nostalgie disimulată.”
(George Călinescu).
c). Basm cult: c). Și, cu toate că respectă schema tipică a basmului popular (personajele
- reflectarea viziunii despre fabuloase, ajutoarele venite din partea binelui, formulele tipice, funcțiile și motivele
lume a povestitorului specifice precum călătoria, probele, încercarea puterii, pețitul), „Povestea lui Harap-Alb”
(umanizarea fantasticului); este un basm cult prin reflectarea viziunii despre lume a povestitorului, prin umanizarea
- individualizarea și fantasticului, prin individualizarea și caracterizarea prin limbaj a personajelor (pune în
caracterizarea prin limbaj a gura eroilor vocabulare autentice, țărănești), prin supralicitarea procedeului triplicării,
personajelor (pune în gura precum și prin dezvoltarea unor situații comice și prin omniprezența jovialității și erudiției
eroilor vocabulare paremiologice sprecifice limbajului popular și graiului moldovenesc, stilului și talentul
autentice, țărănești);
prozatorului, ilustrat și în „Amintiri din copilărie”. Autorul face apel, în dese rânduri la
- omniprezența jovialității și timpul primordial, la extracția din mit a unor funcții sau acțiuni constante, a unor motive
erudiția paremiologică
și personaje, pe care le pune în coerență, într-o operă literară cu tentă puternică de
(dezvoltarea unor situații
comice); originalitate, redată din mărcile oralității stilului, din arta narațiunii, din abundența și
strălucirea dialogului și din crearea de atmosferă. Însă, asemenea basmului popular,
- originalitatea stilului
(mărcile oralității stilului, „Povestea lui Harap-Alb” pune în evidenţă prin tematică „idealul de dreptate şi de
arta narațiunii, abundența și adevăr”, lupta dintre bine și rău (principiul dualității), în care binele învinge întotdeauna și
strălucirea dialogului, în care „viața se oglindește în moduri fabuloase.” (George Călinescu). Creația sa nu
preponderența descrierilor operează numai cu magma primordială a narațiunii, cu miticul pur, ci presupune elaborare,
și crearea de atmosferă);
precizie a expresiei, o perfectă funcționalitate a ei în ansamblul textului. Diferența față de
- universul tematic (istoria creațiile populare este datorată de disponibilitățile creatoare, de preponderența
unei probe de curaj ce descrierilor, comparabile cu marile viziuni ale poeziei. De altfel, nu trebuie analizat cât este
dezvăluie idealul de
dreptate și de adevăr);
prelucrare folclorică și cât măiestrie artistică, pentru că întotdeauna basmul popular a fost
un pretext pentru scrierile literaturii culte.
2). Elementele 2. Elementele discursului narativ (semnificative pentru ilustrarea temei și viziunii
discursului narativ despre lume)

a). Structura narativă: a). Construit după structura clasică a unui roman cavaleresc medieval, în care
- structura clasică după
se vădeșete o erudiție lexicală rafinată de cunoaștere a tezaurului înțelepciunii, cu o
schema unui roman expresie de factură populară cu valoare supraevaluativă, basmul „Povestea lui Harap Alb”
cavaleresc medieval (o este „o impresionantă construcție arhitecturală de factură clasicist-folclorică” (Tudor
impresionantă construcție Vianu) și se înfăţişează ca o naraţiune heterodiegetică, obiectivă, dominant epică,
arhitecturală de factură ciclică, în care accentul cade pe întâmplările eroului, pus în fața a nenumărate primejdii pe
clasicist-folclorică);
care le depășește, de regulă, cu sprijinul „ajutoarelor”, dobândite ca o răsplată a bunătății și
- narațiune obiectivă, omeniei sale. Conform acestei structuri ciclice, motivele din basm se grupează în perechi
dominant epică și ciclică
(accentul cade pe
opoziţionale: lipsa / lichidarea lipsei, interdicţie / încălcarea interdicţiei, încercări /
întâmplările eroului); lichidarea încercărilor. Naraţiunea la persoana a III-a este realizată de un narator
heterodiegetic (omniscient și omniprezent), dar nu şi în totalitate obiectiv (pentru că
povestitorul intervine adesea prin comentarii sau reflecţii (formulele mediane), unele dintre

14
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
ele adresate interlocutorilor ipotetici - cititori sau ascultători) şi nici creditabil (după
2). Elementele discursului formula iniţială: „amu cică era o dată...”). Și chiar dacă perspectiva narativă este
narativ obiectivă, viziunea „dindărăt” nu devine o tehnică, ci o „filozofie de viață, fiindcă
autorul este un povestitor-actor care-și joacă majestral personajele”. Acesta „se amuză
- narator heterodiegetic cu candoare de toate personajele (...) fără să aibă repulsie față de vreunul. (...)
(omniprezent și omniscient), Obiectivitatea lui nu înseamnă amoralitate, însă poveștile ilustrează categorii morale fără
dar nu în totalitate obiectiv și
nici creditabil (nararea
a satiriza.” (Nicolae Manolescu). Schema narativă urmăreşte nivelul cititorului, cu
acțiunii la persoana a III-a, focalizare zero, dar care nu anticipează evenimentele fabuloase din acţiunea personajului
perspectivă obiectivă, Harap-Alb, generând spontaneitate în desfășurarea cronotopică. Elementele de
viziunea „dindărăt”, atenționare date de personajele ajutătoare supranaturale precum Sfânta Duminică („numai
focalizarea „zero”); milostenia şi sufletul tău cel bun te vor ajuta, Harap Alb”) sunt oscilaţii ale firului
- supralicitarea procedeului narativ, transferând starea şi problematica eroului în cea a cititorului prin oglindire. Ion
triplicării (două încercări Creangă utilizează și procedeul triplicării (triplarea sistematică a situaţiilor ce compun
ratate, una – ultima-
izbutită”); schema logică a naraţiunii, după formula „două încercări ratate, una (ultima) izbutită”).
De exemplu, primii doi frați porniți spre împărăția unchiului, se întorc rușinați din drum,
- acțiuni, funcții și episoade
tipice basmului (lipsa, al treilea merge mai departe; fiul cel mic al craiului refuză de două ori să o miluiască pe
necesitatea plecării eroului de bătrână, a treia oară o face; calul care mănâncă jăratec este alungat de două ori, a treia
acasă, alegerea eroului, oară este acceptat. Astfel că, în structura basmului identificăm acele acțiuni, funcții sau
înzestrarea cu unelte magice, episoade tipice pentru toate basmele, așa cum le identifica V.I. Propp în „Morfologia
formularea interdicției,
basmului”: lipsa, necesitatea plecării eroului de acasă, alegerea eroului, înzestrarea cu
încălcarea interdicției,
deplasarea spațială, unelte magice, formularea interdicției, încălcarea interdicției, deplasarea spațială,
vicleșugul etc.) vicleșugul, sosirea incognito, pretențiile neîntemeiate ale falsului erou, încercările grele,
- schemă compozițională recunoașterea eroului și demascarea falsului erou, pedeapsa răufăcătorului și căsătoria.
simplă, clară, firească - un Înlănţuirea acestor secvențe epice este lineară, cronologică şi armonioasă și se face
singur fir narativ (linearitatea prin descriere, narațiune și dialog într-un tot unitar cu o schemă compoziţională
cronologică și armonioasă a simplă, clară şi firească a unui singur fir narativ. Iar dacă este să analizăm raportul
acțiunii);
dintre realitate și ficțiune, atunci basmul este structurat în două planuri narative: unul al
- structurarea basmului în realului (relevat mai ales în limbajul naratorial) și altul al fabulosului (personaje cu puteri
două planuri narative (al
realului și al fabulosului); miraculoase, calul năzdrăvan, Sfânta Duminică, cei cinci tovarăși năzdrăvani, Crăiasa
albinelor, Crăiasa furnicilor, turturica).
b). Titlul și tema basmului: b). Titlul este analitic și ne introduce în lumea basmului prin intermediul
- titlul este analitic (Harap- personajului principal: Harap-Alb. Numele său are seminificaţii de sorginte oriental-
Alb – indefinitul, sclavul-alb populară (harap înseamnă sclav cu pielea și cu părul de culoare neagră) și denumește
de origine nobilă, care crește
dintre negru spre alb, dinspre
indefinitul prin oximoronul „negru-alb”, sclavul-alb de origine nobilă, care crește dinspre
aparență spre esență, dinspre negru spre alb, dinspre aparență spre esență, dinspre întuneric spre lumină ca simbol al
întuneric spre lumină, ca simplității și curăției. Prin această semnificație se exprimă condiţia lui de învăţăcel,
simbol al simplității și faptul de a fi supus iniţierii, transformării sociale, psihologice și morale. Astfel, se deduce
curăției); valența gnostică nu numai a operei, dar și a personajului, fiind accentuat caracterul
- tema: lupta dintre forțele individual al basmului. Totodată, titlul reprezintă și lupta permanentă a omului între cele
binelui împotriva forțelor două ipostaze ale binelui și ale răului sub forma unui labirint al cunoașterii prin universul
răului, încheiată cu triumful
binelui (istoria uei probe de „povestirii”. De altfel, numele eroului este legat și de realitatea socială a eliberării
curaj ce dezvăluie idealul de țiganilor din robie din vremea când trăia scriitorul (Constantin Boroianu). În sprijinul
dreptate și de adevăr) acestei interpretări vin și următoarele fapte: eroul nu se numește de la început Harap-Alb;
- caracterul de numele este dat de spân numai în momentul când îl înrobește pe tânăr prin vicleșug;
bildungsroman al temei întreaga comportare a spânului este aceea a unui stăpân față de robul său. Tema basmului
(parcurgerea unei aventuri este „lupta dintre forțele binelui împotriva forțelor răului, încheiată cu triumful binelui,
eroice imaginare pentru prin care eroul parcurge o aventură eroică imaginară, un drum al maturizării pentru
dobândirea unor valori
morale și etice); dobândirea unor valori morale şi etice.”. Aceasta este susținută de caracterul de
bildungsroman, evidențiat la nivelul motivelor narative, de o extremă arhaicitate:
- motivele narative
împăratul fără urmaș la tron, superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin
(împăratul fără urmași,
superioritatea mezinului, vicleşug, probele depășite și dorințele împlinite, demascarea și pedepsirea răufăcătorului
călătoria, supunerea prin (Spânul) și căsătoria fiului de împărat. De altfel, prin lineariatea acțiunii planului
vicleșug, probele depășite și fantastic, se urmărește evoluția fiului craiului de la adolescentul naiv, cu încredere
dorințele împlinite etc.); excesivă în propriile calități, la tânărul chibzuit și destoinic, maturizat, prin depășirea
15
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
probelor proiectului existențial. Peripeţiile acestuia, drumurile lui sunt lecţii
2). Elementele discursului fundamentale de viaţă, în urma cărora iese edificat, proiectat calitativ pe o orbită
narativ superioară a devenirii: „Întâmplările lui Harap-Alb sunt tot atâtea explorări în lumea
misterului existenţial, pe care eroul şi-1 însuşeşte treptat, o dată cu depăşirea fiecărui
stadiu cucerit.” (Marin Mincu).
c). Relația de simetrie dintre c). Parcursul ciclic, spiralat-ascendent de la echilibrul unei lumi la echilibrul
incipit-final (stereotipia,
opoziția simetrică și parcursul unei alte lumi este marcat şi formal prin opoziția simetrică dintre incipit – final, dată
ciclic, spiralat-ascendent de la de formulele tipice ale basmului (de clișeele compoziționale), de acele convenţii care
echilibrul unei lumi la marchează simetric intrarea şi ieşirea din fabulos, ce formează „un sistem simetric de
echilibrul unei alte lumi): negare a adevărului naraţiunii pe care o încadrează, izolând-o, totodată, de [...]
- formulele tipice ale basmului realitatea practică.” (Silviu Angelescu). Formula inițială „Amu cică era odată într-o
(intrările și ieșirile din lumea ţară un craiu, care avea trei feciori...” este extrem de simplă, „ex abrupto”, redusă la
reală și fantastică); esență, și aproape atipică basmului fantastic, în care „cică” marchează incertitudinea, iar
- formula inițială (atipică „era odată” (timpul fabulos al întâmplărilor) plasează acțiunea într-o atemporalitate și
basmului fantastic) are roul de aspațialitate convențională, într-un timp și spațiu fabulos, îndepărtat de momentul
a-l scoate pe cititor din realitatea vorbirii („amu” - prezentul narativ). Aceasta are rolul de a marca începutul povestirii și
cotidiană și de a-l introduce în
lumea miraculoasă a basmului și
de a scoate cititorul din lumea reală și de a-l introduce convențional în lumea fantastică
plasaează acțiunea într-o a basmului cu funcție ludică, de a-l apropia și mai mult de timpul mitic. Formulele
atemporalitate și aspațialitate mediane – adevărate intervenții auctoriale, sunt expresive și au rolul de a face
convențională; legătura cea mai firească între episoade („Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste,
- formulele mediane sunt înainte mult mai este”), de a solicita atenția cititorului („Eu sunt dator să spun povestea
adevărate intervenții auctoriale, şi vă rog să ascultaţi.”), de a schimba toposul acțiunii, care este uneori și începutul unui
(au rolul de a face legătura mai nou episod („până ce de la o vreme le intră calea în codru”) și de a dilata sau
firească între episoade, de a
solicita atenția cititorului, de a comprima timpul narațiunii care, deși măsurat cu exactitate, dă senzația indefinitului
schimba toposul acțiunii și de a („Și merg ei o zi, și merg două, și merg patruzezi și nouă”), punând accent pe acțiunea
dilata sau comprima timpul focusată pe erou, care arată schimbarea sa, ca om perfectibil. Formula finală, pe lângă
narațiunii);
simetria estetică și analitică cu cea inițială, închide în sine spațiul fabulos și are rolul de
- formula finală închide în sine a-l readuce pe cititor din lumea fabulosului („Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai
spațiul fabulos și are rolul de a-l ține încă; cine se duce acolo bea și mănâncă;”) în lumea realului („Iar pe la noi, cine
readuce pe cititor din lumea
fabulosului în realitatea are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.”). Aceasta include în sine o
cotidiană și de a-l face apt să reflecţie asupra realităţii sociale, alta decât în lumea basmului, o comparaţie de un
recepteze mesajele acestei umor amar între cele două lumi - a fabulosului şi a realului. Naratorul își diminuează în
realități (reflecție asupra chip ironic rolul de creator al lumii fictive, numindu-se el însuși „un păcat de
realității sociale)
povestariu, fără bani în buzunariu”, detașându-se de eclatanta lume a basmului. Astfel
- simetrie și ciclicitate că, incipitul şi finalul nu sunt numai simetrice, ci şi identice în plan simbolic: ambele
compozițională (deschiderea marchează, în mod egal şi simultan, câte o intrare şi câte o ieşire între cele două lumi:
simbolică către o lume aflată
într-o continuă sărbătoare realul şi fabulosul. Și, totuși, finalul poate fi interepretat și ca o deschidere în plan
mitică); simbolic, întrucât basmul se încheie cu imaginea unei lumi în sărbătoare, fiind
prelungită la nesfârșit, ca un stop-cadru al fericirii mitice, raportat, în registru ironic, la
condiția umană.
d). Coordonatele spațio- d). Timpul este fabulos, nedeterminat, echivalat în general cu timpul mitic,
temporale:
numit de Mircea Eliade – illo tempore („în acel timp”, „în vremea aceea”). Și, fiind un
- timpul fabulos, nedeterminat, basm cult, „Povestea lui Harap-Alb” micșorează distanța dintre timpul narațiunii
mitic, ancestral (micșorarea (timpul discursului, prin care se pătrunde în spațiul narativ, reluat de multe ori pe
distanței dintre timpul narațiunii parcursul textului, pentru menținerea atenției naratarului) și timpul evenimentelor
și timpul evenimentelor);
(timpul fabulei, care își diminuează rolul de proiecție a acțiunii în sfera mitică, a actelor
- întâmplările par a fi petrecute originare), întâmplările părând a fi petrecute de curând, într-o lume cunoscută și
de curând, într-o lume accesibilă ascultătorilor, ieșită temporar din sfera miticului. Însă, este de remarcat
cunoscută și accesibilă faptul că, pe măsură ce se înaintează în timpul arhaic, călătoriile se fac mai ușor,
ascultătorilor, ieșită temporar
aventurile sunt mai firesc realizabile. Și în timp ce primii doi feciori ai craiului rămân
din sfera miticului);
într-un timp comun, comod, aparent protejat al existenței, pentru mezin acesta devine o
coborâre în timpul prozaic. Spațiul este vag conturat, imaginar, nesfârșit,
nedeterminat sociologic, în corespondență cu timpul nedeterminat, acțiunea

16
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
desfășurându-se în trei împărății: o „țară” inițială a craiului care avea trei fii, o altă
2). Elementele discursului „țară mai îndepărtată” a Împăratului Verde și „împărăția” lui Roș Împărat. Reperele
narativ spaţiale sugerează atât o stare de echilibru inițială, cât și dificultatea aventurii
eroului, care trebuie să ajungă de la un capăt la celălalt al lumii (în plan simbolic: de la
- spațiul vag conturat, imaginar, imaturitate la maturitate): „ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o
nesfârșit, nedeterminat, margine a pământului, şi crăiia istuilalt, la altă margine”. Între cele două împărăţii
sociologic (acțiunea se desfășoară care mărginesc pământul este un spațiu convențional al probelor și prinsorilor, un
în trei împărății: o „țară” inițială a
craiului care avea trei fii, o altă spațiu al devenirii spirituale în care domneşte haosul. Este un spațiu al
„țară mai îndepărtată” a inaccesibilității și singurătății, un loc necunoscut, plin de primejdii ce constituie un
Împăratului Verde și „împărăția” bun prilej de iniţiere al tinerilor în societățile arhaice: „nu se putea călători aşa de
lui Roș Împărat); uşor şi fără primejdii ca în ziua de azi”. Drumul călătoriei primește o dimensiune
- între împărățiile ce mărginesc cosmică de vocație mitică ce simbolizează „epopeea cunoașterii și existenței umane”,
pământul este un spațiu proiectate, când și când, nu întotdeauna, în fabulos: „mergea tot înainte prin locuri
convențional al probelor, un
pustii și cu greu de străbătut”. Și în timp ce pentru primii fii spațiul se închide, pentru
spațiu al devenirii spirituale în
care domnește haosul (spațiu al mezin se deschide ca în „Odiseea” lui Homer. Astfel acțiunea continuă să oscileze
innacesibilității și singurătății cu între real și mitic, se proiectează permanenta ambiguitate real-fantastic, personajele
o dimensiune cosmică de vocație umane păstrând toate caracteristicile unor ființe obișnuite: timpul lor trece repede, la
mitică); cârma înpărăției trebuie să vină descendenți destoinici.
3). Tema și viziunea despre 3. Tema și viziunea despre lume (sublinierea relațiilor dintre personajele
lume reprezentative)
Basmul dezvoltă o temă Acţiunea se dezvoltă pe structura narativă a basmului popular, caracterizată
inițiatică prin proiecția întâmplărilor într-o lume fabuloasă, prin opoziția dintre bine și rău,
și o problematică morală
dintre adevăr și minciună, în care se inserează o temă inițiatică și o problematică
a). Lumea basmului: morală.
- basmul propune o lume a). Basmul propune o lume care-și află explicațiile în ea însăși, este o lume
umanizată, primitivă, căzută în umanizată, „o lume primitivă” (Vasile Lovinescu), o lume căzută în haos și regenerată
haos și regenerată virtual, în care virtual, în care „voinţa omului nu cunoaşte limite” și în care „nu există contrarii care
voința omului nu cunoaște limite să nu poată fi rezolvate.” (Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu). Lumea basmului porneşte
și în care nu există contrarii care
să nu poată fi rezolvate; de la realitate, dar se desprinde de ea și trece în suprareal, într-o lume cu totul
aparte, în care fantasticul se opune cotidianului nu prin personaje şi întâmplări (care
- lumea basmului se desprinde de
realitate și trece în suprareal, în pot fi verosimile), ci prin atmosfera interioară a acțiunii, ce ilustrează condiţia de
care fantasticul se opune inițiere a eroului. Convenţia artistică este acceptarea de către cititori (şi personaje) a
cotidianului nu prin personaje și altor legi ale naturii decât cele ale lumii reale, obiective. Și, în timp ce prezenţa
întâmplări, ci prin atmosfera miraculosului şi a fabulosului în evocarea lumii ţărăneşti autentice oferă o tentă
interioară a acțiunii (prezența
miraculosului și fabulosului
picturală de fabulos popular, propriu stilului povestitorului, traseul iniţiatic al
popular); eroului devine exepresia „oglindirii vieţii în moduri fabuloase prin tendinţa
- lumea basmului este văzută ca o
hiperbolizantă şi imaginea carnavalescă a lumii.” (George Călinescu). Această
a doua lume, parodie a celei reale imagine se dezvoltă sub efectul unei culturi populare a râsului și conduce la
(„oglindirea vieții în moduri edificarea unei lumi pe dos, „o adevărată a doua lume, parodie a celei reale.” (Zoe
fabuloase prin tendința Dumitrescu Bușulenga). Această viziune este exprimată în monologul lui Ochilă,
hiperbolizantă și imaginea gigantul tovarăş al eroului: „...deasupra capului meu văd o mulţime nenumărată de
carnavelescă a lumii”);
văzute şi nevăzute; văd iarba cum creşte din pământ; ...copacii cu vârful în jos, vitele
- miraculosul și fabulosul faptelor cu picioarele în sus şi oamenii umblând cu capul între umere...”. Această lume pe dos,
prezentate propun o lume care-și
află explicațiile în ea însăși (o unde toate merg cu capu-n jos și unde puțini suie, dar mulți coboară și unde
lume pe dos, unde toate merg cu numai unul macină la moară este reiterată mitologic și condusă de rânduiala și
capu-n jos și unde puțini suie, principiile unor legi naturale, altele decât cele reale, obiective: „miraculosul şi
dar mulți coboară și numai unul fabulosul faptelor prezentate propun o lume care-şi află explicaţiile în ea însăşi.”
macină la moară)
(Tudor Vianu). Tratarea fabulosului se va face însă în mod realist prin cultivarea
- tratarea fabulosului se va face în detaliului, individualizarea pesonajelor prin limbaj şi prin umor cu caracter didactic,
mod realist prin cultivarea și de aceea, fantasticul este umanizat și oferă contur realist subiectului. Acţiunile şi
detaliului și individualizarea
personajelor prin limbaj și umor personajele dobândesc individualitate, prin abundenţa detaliilor, prin notarea
cu caracter didactic; mişcărilor, a gesturilor. Această lume fantastică este susținută de simbolurile și
17
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
motivele specifice basmului: castelul împărătesc își păstrează funcția ocrotitoare în fața
3). Tema și viziunea despre primejdiilor și semnifică ordinea omenească, un simbol al protecției, adăpostul unei
lume puteri misterioase şi imperceptibile; simbolul podului marcheză atât o limită, o treaptă a
devenirii, cât și o etapă (aceea a separării de grup, trecerea dintr-o lume într-alta, de pe
- lumea basmului este un tărâm pe altul) și exprimă „caracterul adeseori primejdios al trecerii, specific oricărei
susținută de simbolurile și călătorii inițiatice”, fiindcă „nu oferă cheia devenirii, ci doar șansa transformării”;
motivele specifice:
pădurea este un codru des, întunecos, misterios, caracterizat prin absența umanului, un
 castelul împărătesc (funcția loc straniu cu o conotație negativă, un tărâm locuit de forțele răului ce sporește senzația
ocrotitoare în fața primejdiilor);
de spaimă și care ia aspectul unui „labirint al cunoașterii alchimiei răului”, o adevărată
 podul (nu oferă cheia devenirii,
ci doar șansa transformării);
încrucișare de drumuri, din care unele sunt fără ieșire, un spaţiu simbolic al rătăcirii în
 pădurea (labirint al cunoașterii care „există un drum spre centrul spiritual al credinței, dar ascuns cu fineţe” (Mircea
alchimiei răului); Eliade) și un „drum spre ieșire ca simbol al unei învieri spirituale” (Ivan Evseev); spânul
 spânul (călăuză, sfătuitor - călăuză, sfătuitor spiritual, opozant şi ipostor; fântâna - cu aspect de grotă sau de
spiritual, opozant și ipostor); peșteră, se află în interiorul labirintului și simbolizează locul misterios al metamorfozei
 fântâna (locul misterios al
metamorfozei eroului);
personajului, care coboară în adâncurile vieții și morții și iese cu o identitate socială
 Grădina Ursului și Pădurea schimbată (de la condiția de om liber la aceea de rob al spânului), purtând un alt nume
Cerbului (locuri cu bunătăți și (Harap-Alb); Grădina Ursului și Pădurea Cerbului sunt locuri cu bunătăți și bogății
bogății miraculoase); miraculoase, stăpânite de animale emblematice, totemice, simboluri ale forțelor telurice
 ursul (simbol al luptătorului); și cosmice (diamantul este piatra cea mai preţioasă, chintesenţă a lumii minerale, axis
 cerbul (ființă solară); mundi – centru al lumii minerale; salăţile simbolizează iarba vieţii luptătorului celui mai
- simbolistica culorilor războinic – centru al lumii vegetale); ursul - animal htonian, păzitor al roadelor
(negrul diamantului – lumea pământului, intermediar între cer și pământ, între vii și morți, între lună și mare, între
inerţiei, a mineralului mort;
verdele salăţilor – a lumii iarnă și primăvară – simbolul luptătorului (adormirea și deșteptarea ursului pot fi puse în
speranţei și roşul fetei relație cu hibernarea și revenirea animalului la viață primăvara); cerbul este stăpânul
împăratului Roş – culoarea
afecţiunii, patimii);
lumii minerale – un animal fabulos, solomonit, cu blana țesută cu nestemate și cu puteri
magice care-l fac invulnerabil și nociv pentru alții - ființa solară, care poate lumina. Pe
b). Particularizarea
personajelor:
de altă parte, sesizabilă este şi simbolistica culorilor (din mitologia indiană): negrul
diamantului – lumea inerţiei, a mineralului mort; verdele salăţilor – a lumii speranţei și
- categoria personajelor: roşul fetei împăratului Roş – culoarea afecţiunii, patimii.
 personaje realiste („din tărâmul b). Lumea basmului particularizează categoria personajelor realiste (din
de aici” – împăratul Verde și fiii tărâmul de aici – împăratul Verde și fiii acestuia), fantastice (din tărâmul de dincolo -
acestuia);
 personaje fantastice („din fiinţe himerice sau animale cu însuşiri supranaturale – calul, crăiasa albinelor, crăiasa
tărâmul de dincolo” - calul, furnicilor, cei cinci tovarăși năzdrăvani) și a celor aflate la graniţa dintre real şi
crăiasa albinelor, crăiasa fantastic (inspirate din realitate, dar cu trăsături supraumane - Sfânta Duminică şi fata
furnicilor, cei cinci tovarăși
năzdrăvani); împăratului Roş). Și în timp ce personajele realiste sunt prezentate în complexitatea lor
 personaje aflate la granița umană, cu defectele și calitățile lor morale (împăraţii se poartă simplu, la vorbă şi la port,
dintre real și fantastic vorbesc în dodii, au umor, dar sunt opaci, vădind o anumită mecanică sufletească,
(„inspirate din realitate, dar cu
trăsături supraumane” - Sfânta
populară), personajele fantastice rămân „ființe neomenești” cu o psihologie misterioasă
Duminică şi fata împăratului Roş); (ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni, au calităţi antropomorfe şi avimorfe și
- valorile simbolice și etice cumulează funcţiile de iniţiatori şi de adjuvanţi). Acestea sunt purtătoare ale unor valori
ale personajelor: simbolice și etice ale luptei dintre bine și rău în diversele lor ipostaze, păstrând în
 împăratul Verde (arborele structura lor elemente realiste și elemente fabuloase. De exemplu, împăratul Verde prin
veșnic verde al lumii); funcția lui cosmică se identifică cu arborele veșnic verde al lumii, calul năzdrăvan, deși
 calul năzdrăvan (model al își păstrează trăsăturile inițiale, el zboară, vorbește și devine un model al devotamentului
devotamentului);
(zborul lui unește cerul cu pământul), crăisa albinelor şi crăiasa furnicilor sunt
 crăiasa albinelor și crăiasa
furnicilor (modele ale muncii, umanizate, înzestrate cu inteligenţă, perspicacitate şi omenie și devin modele ale
corectitudinii și recunoștinței); corectitudinii și recunoștinței, cei cinci tovarăși năzdrăvani care se hârjonesc și se
 cei cinci tovarăși năzdrăvani ceartă cu aprig gust de vorbă și de sfadă (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă şi
(întruchipări ale unor tipologii
umane ridicularizate: frigurosul,
Ochilă) nu sunt decât întruchipări ale unor tipologii umane ridiculizate, fără a avea o
gurmandul, bețivul, hoțul și psihologie misterioasă (frigurosul, gurmandul, beţivul, hoţul, indiscretul), dar care sub
indiscretul); masca grotescului ascund bunătate și prietenie, spânul și împăratul Roş sunt răi şi
 spânul și împăratul Roș vicleni din fire, iar Sfânta Duminică este modelul înţelepciunii. Astfel că, în timp ce
(răutatea și viclenia);
 Sfânta Duminică (modelul personajele pozitive sunt înzestrate cu însuşiri care să le atribuie calitatea de modele
înțelepciunii); umane (frumuseţe, bunătate, dreptate, înțelepciune, curaj, cinste, vitejie etc.),
18
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
personajele negative cumulează însuşiri care să le facă respingătoare (urâţenie,
3). Tema și viziunea despre făţărnicie, răutate, laşitate, egoism etc.). Iar dacă pentru personajele negative se
lume reflectă credinţa populară în răutatea omului însemnat („să te ferești de omul roş, iară
mai ales de cel spân..., că sunt foarte şugubeţi”, pentru cei cinci prieteni defectul
- personaje pozitive (frumuseţe, devine însuşirea supranaturală pusă în slujba binelui. În consecință, autorul utilizează
bunătate, dreptate, înțelepciune, ironia (a se vedea caracterizarea lui Păsări-Lăţi-Lungilă), caricaturizarea (a se vedea
curaj, cinste, vitejie etc.) și dimensiunea caricaturală a portretului lui Gerilă) și zoomorfizarea (viețuitoarele sunt
personaje negative (urâţenie,
făţărnicie, răutate, laşitate, umanizate: calul năzdrăvan zboară și vorbește, crăisa albinelor şi a crăiasa furnicilor
egoism etc.); sunt înzestrate cu inteligenţă, perspicacitate şi omenie) ca procedee sau modalități de
- ironia, caricaturizarea și
caracterizare. Acestea îndeplinesc, prin raportare la erou, mai multe roluri sau
zoomorfizarea ca procedee sau funcții narative: antagonistul, ajutoarele, donatorii, personajul căutat – fata de
modalități de caracterizare; împărat.
- rolurile / funcțiile narative ale c). În schimb, protagonistul (Harap-Alb) este „o întruchipare a omului de soi”
personajelor; (G. Călinescu) care traversează o serie de probe, învaţă din greşeli şi progresează, se
c). Lumea basmului și traseul maturizează pentru a merita să devină împărat. Acesta se confruntă cu mai multe tipuri
devenirii împărătești de rău: cu viclenia lumii, reprezentată de omul spân și de omul roș; lupta cu forțele
(spirituale) al eroului: naturii, cu ursul, cu cerbul, chiar și cu lupta cu demonia împăratului Roș, care-l supune
- eroul ca „întruchipare a omului pe erou la nenumărate încercări. Iar dacă este considerat un erou solar, Harap-Alb se
de soi” care învață din greșeli și va simți neputincios în a săvârși fapte eroice, neputincios în a stăpâni timpul și spațiul,
progresează; fiind nevoit să apeleze la Sfânta Duminică, la calul năzdrăvan, la furnică, la albină și la
- umanizarea fantasticului prin tovarășii miraculoși. Prin aceasta, eroul basmului contrazice într-o oarecare măsură
caracterizarea personajului; aşteptările cititorului de basme, întrucât nu are puteri supranaturale şi nici însuşiri
- traseul devenirii împărătești excepţionale (vitejie, dârzenie, isteţime), asemenea lui Făt-Frumos din basmele
(cele trei etape ale inițierii ca populare. El are calităţi şi defecte, sugerate şi de oximoronul din numele său (negru-
lecții fundamentale de „viață alb). Traseul devenirii lui sipirituale corespunde celor trei etape ale drumului
rurală autentică”);
inițiatic: etapa preinițiatică, parcurgerea drumului după schema narativă a inițierii și
etapa confirmării, maturizării spirituale și a glorificării eroului.
1. Prima etapă – preinițiatică Prima etapă este cea de pregătire a mezinului pentru drum, este o etapă
(o adevărată lecție de
autocunoaștere despre valorile preinițiatică ce devine o adevărată lecție de autocunoaștere despre valorile autentic-
autentic-umaniste ale vredniciei, umaniste ale vredniciei, bunătății, milosteniei, cinstei, iubirii, curajului și nobleței
bunătății, milosteniei, cinstei, sufletești. Este etapa în care eroul se află în ipostaza de neinițiat, situându-se eronat
iubirii, curajului și nobleței sub norocul existențial. Aceasta presupune o stare de echilibru („un craiu avea trei
sufletești - eroul se află în
ipostaza de neinițiat): feciori”), o primă lipsă de ordin familial (absența intercunoașterii dintre membrii
familiei) și social (motivul împăratului fără urmaș) și introducerea unui criteriu
- presupune o stare de
echilibru, o primă lipsă de valoric eliminatoriu pentru devenirea împărătească: vrednicia. Ori, nu orice nepot
ordin familial și social și poate să fie împărat, fiindcă o asemenea chemare presupune demnitate,
introducerea unui criteriu responsabilitate și, mai ales, destoinicie, termeni ce reunesc o paletă largă de valori
valoric eliminatoriu: vrednicia umane. A fi vrednic înseamnă a fi complet, sau mai bine spus, a avea potenţialul
(a fi vrednic înseamnă a avea
completitudinii. Și cum poate fi probată vrednicia decât prin apelul la atenție,
potențialul completitudinii);
răbdare și, mai ales, la cunoașterea de oameni. Aceasta presupune existența unui
- proba vredniciei presupune
mentor, a unui ochi deja format cu deprinderi de pedagog ce nu crează sentimentul de
existența unui mentor (craiul),
discipolii (fiii) și o situație de părtinire (craiul), discipolii (fiii) și o situație de învăţare prin descoperire (o
învățare prin descoperire (o adevărată lecţie despre destoinicie, responsabilitate, bună chibzuință, libertate și, mai
adevărată lecție despre atenție, ales, despre adevărata autocunoaştere: „care dintre voi se simte destoinic a împăraţi
răbdare, demnitate, destoinicie, peste o ţară aşa de mare şi bogată are voie din partea mea să se ducă.”). Iar dacă
responsabilitate, libertate, bună
chibzuință și cunoașterea de
primii doi fii ai craiului se limitează din infatuare, superficialitate și
oameni); iresponsabilitate, fie la dreptul de întâiul născut („mie mi se cuvine această cinste,
- situarea primilor doi fii în
pentru că sunt cel mai mare dintre fraţi”), fie la valorile vitalului („slavă Domnului,
câmpul non-valoric al am ce mânca la casa dumitale!”) și se situează într-un câmp non-valoric, fără a-și dori
infatuării, superficialității, să facă o încercare pentru a vedea dacă sunt vrednici de o asemenea demnitate
autosuficienței și împărătească, mezinul este conștient că pentru a-i cârmui pe alții, trebuie mai întâi să
iresponsabilității prin
te poți cârmui pe tine: nu este suficient doar să-ți dorești, ci și să-ți descoperi propriile
neraportarea la criteriul valoric
al vredniciei; limite, să te cunoști pe tine. El nu se grăbește să-și revendice dreptul ca urmaș la tron,
își ia timp de gândire și acționează doar atunci când este sigur pe reușită. Și cum cei
19
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
doi fii mai mari nu reușesc din autosuficiență (trăsătură nedemnă statutului de
3). Tema și viziunea despre
conducător) să treacă peste proba vredniciei, întorcându-se „rușinați” la casa tatălui
lume (semn că mai au multe de învățat), mezinul „începe a plânge în inima sa” și să caute
răspuns la „apăsătoarele cuvinte” ale tatălui său: „...dar ia spuneți-mi, rușinea unde o
- persuadarea mezinului – puneți? Din trei feciori câți are tata, niciunul să nu fie bun de nimica?! Apoi, drept să vă
rolul rușinii ca factor spun, că atunci degeaba mai stricați mâncarea, dragii mei... Să umblați numai așa,
motivațional și căutarea frunza frăsinelului toată viața voastră și să vă lăudați că sunteți feciori de craiu, asta nu
răspunsului în sine (ceea ce miroase a nas de om. [...] Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche din partea
este un câștig nu suplinește o
mare lipsă); voastră; la sfântul aşteaptă s-a împlini dorinţa lui. Halal nepoţi ce are!”. Și iată cum,
eșecul fraților și replicile mustrătoare ale tatălui generează un proces de conștiință, de
- bătrâna ca mentor (procesul
de erodare a frumuseții este autocunoaștere, nu numai pentru ei (fiindcă aduce un plus de onestitate și
general în desacralizarea responsabilitate), ci și pentru mezinul familiei, ce devine conștient de faptul că „ceea ce
mitului); este un câştig nu suplineşte o mare lipsă”. Ruşinea devine factorul motivaţional ce-l va
raporta la sarcină și va demonstra că tehnica pedagogică a persuadării și-a atins
- alungarea îndoielilor și a
mâhnirii din suflet (a
scopul. Este momentul în care intră în scenă cel de-al doilea mentor – Sfânta
concentrării asupra sinelui), Duminică – sub chipul unei „bătrâne gârbove, stremțuroase și neputincioase” (procesul
îndemnul de a trece dincolo de erodare a frumuseții este general în desacralizarea mitului). Ea este un personaj „cu
de prejudecăți și precizarea har” din mitologia românească, aflat la granița dintre real și fantastic și care va contribui
valorilor umane ale bunătății
decisiv la descoperirea, trasarea și împlinirea unor acte obligatorii în devenirea lui
și milosteniei;
morală și socială. Aceasta îi cere să o miluiască și îi sugerează să alunge îndoilelile și
- dovada bunătății este imediat
răsplătită (descoperirea și mâhnirea din suflet, fiindcă „norocul îi râde din toate părţile”. Și, deși, inițial, prin
trasarea proiectului comportamentul său, fiul nu vede încă dincolo de aparențe („tocmai de la una ca
existențial ce va sta sub dumneata ţi-ai găsit să aştept eu ajutor?”) și demonstrează egoism, o prea mare
semnul excelenței: cinste, concentrare asupra sinelui („acum am altele pe capul meu”), pripeală și mânie („nu te
iubire, noblețe);
iuţi aşa de tare”) – trăsături necaracteristice unui conducător, la insistențele bătrânei,
- naivitatea este trăsătura acesta, a treia oară, se va lăsa „fărmecat de magia înțelepciunii cuvintelor ei”, va trece
definitorie a tânărului dincolo de prejudecăți, dovedind că milostenia va sta la baza dobândirii tuturor
neexperimentat și se înscrie în
codul ritual al inițierii (pentru o celorlalte însușiri umane: „Ţine mătuşă, de la mine puţin şi de la Dumnezeu mult”.
devenire împărătească mezinul Dovada bunătăţii este imediat răsplătită și, astfel, drumul iniţierii poate să înceapă
craiului trebuia să cunoască deîndată. Este un drum ce trece prin el însuşi, o călătorie a descoperirii sinelui, pusă sub
mai întâi umilința, ura și semnul excelenţei: „ai să ajungi împărat, care n-a mai stat altul pe faţa pământului, aşa
slăbiciunile firii umane);
de iubit, de slăvit şi de puternic.”. Ori pentru o devenire împărătească (de a conduce
- identitatea paralelă a două
sub semnul iubirii, gloriei şi cinstirii), mezinul craiului trebuia mai întâi să cunoască
destine (tatăl și fiul) pe
drumul devenirii împărătești umilința, ura și slăbiciunile firii umane pentru a putea fi puternic prin milostenie. Iar,
– motivul oglinzilor paralele și dacă naivitatea se înscrie în codul ritual al iniţierii prin care trece fiul craiului,
situarea eronată a norocului în bunătatea este calitatea înnăscută care „provoacă” transformarea personajului: „Fii
proiectul existențial al încredinţat că nu eu, ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută, Harap-Alb,
mezinului ;
zice Sfânta Duminică.”. Ori, ceea ce trebuia să facă fiul de crai nu era altceva decât să
- încrederea tatălui în proiectul
refacă traseul devenirii tatălui său: trebuia să caute „armele colbăite”, „veşmintele
existențial al fiului (mezinul
alege să ia „armele colbăite”, sfarogite” şi, mai ales, „calul din tinereţea tatălui său”, să obțină învoială și să
„veşmintele sfarogite” şi, mai pornească la drum. Situarea lui sub semnul norocului, sub „privilegiul de o clipă”, fără
ales, „calul din tinereţea tatălui a fi meritat încă ceva, demonstrează încă o dată faptul că el se află la începutul inițierii.
său”); Inocenţa, lipsa de experienţă în a vedea dincolo de aparenţe se manifestă şi în alegerea
- proba preinițiatică a alegerii calului – personaj fantastic, care la început este „răpciugos, grebănos și dupuros” „o
calului (inocența, lipsa de ghijoagă urâcioasă” (un cal alb și bătrân, cel mai urât, jigărit şi răpciugos), ca mai apoi,
experiență a mezinului);
după ce mănâncă jăratec, să se transforme într-un cal arătos („tretin” – un cal tânăr, de
- calul – personaj fantastic, vreo trei ani) cu puteri supranaturale (vorbeşte, zboară, deţine cunoştinţe inaccesibile
animal fabulos, mijloc ideal de eroului). Calul este un animal fabulos, mijloc ideal al deplasării în basm, confident și
deplasare în basm, confident și
sfătuitor de mare preț cu rol sfătuitor de mare preț în același timp. Pe parcursul călătoriei feciorului, calul va avea
justițiar (are calități rolul confidentului demn, moralizator, şi nu va interveni decât în momente decisive: el
antropomorfe și avimorfe - are iniţiativa la trecerea podului păzit de urs, îl conduce pe Harap-Alb la sfânta
vorbeşte, zboară, deţine Duminică, iar, la sfârşit, are rol justiţiar când îl ucide pe spân. În descoperirea acestuia
cunoştinţe inaccesibile eroului)
se poate vedea o probă pregătitoare, căci mezinul îl tratează iniţial cu dispreţ şi cu
violenţă, în timp ce răsplata lui ia forma unei lecţii de viaţă: după ce se transformă într-
20
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
un cal mândru, acesta îl ia pe fiul de crai şi zboară cu el „ca vântul și ca gândul” de trei
3). Tema și viziunea despre ori, până la nori, până la lună şi până la soare, încât îl trec pe fecior „toate grozile
lume morţii”. E o lecţie pe care i-o dă calul, anume că nimic în viaţă nu rămâne nerăsplătit,
binele cu bine şi răul cu rău: „-Cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba
- prima lecție de viață: nimic ceea: una pentru alta”. Este momentul în care personajul năzdrăvan își dezvăluie
nu rămâne nerăsplătit (viteza calitățile deosebite – zboară, vorbește – și-și declară fidelitatea față de noul stăpân,
de deplasare a calului este un cumulând funcțiile de inițiator și de adjuvant. Viteza de deplasare a calului este un alt
alt mijloc de acces în lumea
mijloc de acces în lumea mitică, ca în epopeile „Mahabharata” și „Ramayana”.
mitică);
Nemurirea de care se bucură demonstrează că provine dintr-un loc situat dincolo de timp
- calul își dovedește fidelitatea
(stăpânește dimensiunile cosmice ale spațiului). La rândul său, feciorul craiului își
față de noul stăpân și
cumulează funcțiile de inițiator schimbă atitudinea față de cal, adresându-i-se ca unui prieten. Dialogul dintre ei este de
și adjuvant (dialogul dintre ei fapt „o vorbire în dodii”, „un joc de-a v-ați ascunselea al inteligenței” ce denotă o
este „o vorbire în dodii”, „un disimulare perfectă a gândurilor. Trecând şi de momentul alegerii calului, etapă care este
joc de-a v-ați ascunselea al ea însăşi o probă a preiniţierii, fiului craiului îi mai rămâne un singur prag de trecut:
inteligenței” ce denotă o
disimulare perfectă a
podul dintre cele două lumi (spațiul cunoscut, securizant al împărăţiei craiului şi spaţiul
gândurilor); necunoscut, cel în care se vor desfăşura probele). A trece podul este un act de curaj, de
- proba curajului și trecerea
vrednicie, care presupune să ai cutezanța de a te cufunda în necunoscut. Trebuie însă
pragului dintre cele două remarcat şi rolul determinant al calului, motor al curajului eroului, ce a „dat năvală
lumi (spațiul cunoscut, asupra ursului”, generând astfel reacţia de curaj a feciorului, care avea să plece la drum
securizant al împărăţiei craiului cu blana de urs (ca simbol al moștenirii spirituale) și cu „plosca plină de apă”.
şi spaţiul necunoscut, cel în
Despărţirea de tatăl său este legată, conform tipicului basmului, de formularea unor
care se vor desfăşura probele);
sfaturi care să-l călăuzească pe fiu şi de rostirea interdicţiei de a se feri „de omul roș,
- rostirea interdicției de a se
feri „de omul roș și de omul
iară mai ales de cel spân, [...] căci sunt foarte șugubeți” (primejdioși, înșelători,
spân, că sunt foarte șugubeți”; amăgitori, răi la inimă, invidioși, șireți, perfizi, lingușitori, vicleni, buclucași, aspri,
răuvoitori, neprietenoși, lași și trădători, în stare de a deochea).
2. Etapa a doua – de inițiere În cea de a doua etapă, eroul se află în ipostaza de novice, primește un nume
(eroul se află în ipostaza de – Harap-Alb și este supus unei inițieri ireversibile prin labirintul cunoașterii alchimiei
novice, primește un nume – răului (al traseului umilinței). Labirintul este o încrucișare de drumuri, cele mai multe -
Harap-Alb și este supus unei
inițieri ireversibile prin
fundături, care-l obligă pe călător să fie capabil să aleagă în mod rațional soluția cea
labirintul cunoașterii bună. Ca probă inițiatică, găsirea drumului corect indică victoria spiritului, a
alchimiei răului – găsirea inteligenței asupra instinctului, a violenței oarbe. De aceea, traversarea pădurii-
drumului corect indică victoria labirint este o probă prin care eroul și-ar putea dovedi maturitatea. Numai că, mezinul se
spiritului, a inteligenței asupra
rătăcește, demonstrând că mai are mult de învățat: „Și mergând el înainte prin codrii
instinctului, a violenței oarbe):
întunecoși, de la un loc i se închide calea și încep a i se încurca cărările, încât nu mai
- traversarea pădurii-
pricepe fiul de crai acum încotro să apuce și unde să se ducă”. Este momentul în care
labirint – probă prin care eroul
și-ar putea dovedi maturitatea intră în scenă pedagogul rău – spânul, „inițiatorul pretențios, prefăcut și miorlăitor”
(eroul rătăcește prin pădure și, (G. Călinescu) ce personifică răul în cele trei ipostaze ale sale: falsa umilință, lauda și
orbit de aparențe, încalcă lingușirea. Mezinul, orbit de aparențe și aflându-se într-un moment de cumpănă -
interdicția tatălui și-l va tocmi crezând că se află în „țara spânilor”, va încălca interdicția tatălui și-l va tocmi pe
pe spîn drept slugă);
acesta slugă. De acum rolul lui este de a tulbura liniștea crăișorului, de a aduce cu sine
- spânul – pedagogul rău nenorocirile și de a aduce o pagubă (V. I. Propp). Este momentul prielnic în care
(„inițiatorul pretențios,
prefăcut și miorlăitor”) ce
naivitatea, lipsa de maturitate a mezinului este mai întâi iscodită (răufăcătorul încearcă
personifică răul în cele trei să iscodească cum stau lucrurile), apoi divulgată (răufăcătorul obține informații asupra
ipostaze ale sale: falsa victimei sale), ca mai apoi să fie sancţionată (răufăcătorul pune mâna pe însemnele
umilință, lauda și lingușirea; originii împărătești şi a dreptului de a deveni împărat). De altfel, popasul de la fântână
- secvența coborârii în reprezintă o secvenţă narativă importantă în iconomia acţiunii, întrucât se înscrie în
fântână – iscodirea, codul ritual al iniţierii și provoacă evoluţia ulterioară a conflictului. Spânul, asemenea
divulgarea și sancționarea
lui Euristeu din mitologia greacă, îi fură identitatea prin vicleșug și-l transformă pe
naivității, lipsei capacității de a
vedea dincolo de aparență a crăișor în rob, dându-i numele de Harap-Alb, îi ia cartea prin care ar putea deschide
eroului (furtul identității prin multe uși, îi ia armele, care i-ar oferi multe avantaje perisabile în timp, dar nu va putea
vicleșug și transformarea să-i ia experiența de viață. Este tocmai ceea ce-i lipsește acestuia: cunoaşterea de
mezinului în slugă); oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparenţa acestora, puterea de a cântări cu
drept echilibru ceea ce e sinceritate şi ceea ce e prefăcătorie în faptele, în înfăţişarea,

21
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
în vorbele celorlalţi. De altfel, și retrasarea proiectului existențial al devenirii
3). Tema și viziunea despre împărătești („atâta vreme ai a mă sluji, până îi muri şi iar îi învia”) evidențiază faptul
lume că binele și răul sunt date pentru desăvârșirea sinelui. De acum începe un traseu al
umilinței, o perioadă a marilor acumulări, a stăpânirii de sine, a respectării jurământului
- retrasarea proiectului până la moarte prin care dobândește cumpătare, răbdare, îndemânare, colaborare și
existențial al devenirii descoperă puterea prieteniei prin așa numita lecție despre suferință. De reținut din nou,
împărătești („atâta vreme ai a calitatea „de om” a fiului de crai (cuvântul respectat indică omul de calitate) și rolul
mă sluji, până îi muri şi iar îi
învia”) evidențiază faptul că
pasiv al calului care, după dobândirea lui de către erou, a ieșit practic din scenă. Iar, prin
binele și răul sunt date reluarea formulei mediane („După aceasta, încălecă fiecare pe calul său, și pornesc,
pentru desăvârșirea sinelui spânul înainte, ca stăpân, Harap-Alb în urmă, ca slugă, mergând spre împărăție,
(perioada marilor acumulări, a Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este!”), schimbarea
stăpânirii de sine, a respectării roulurilor este marcată mai apăsat aici, întărind opoziția „spân / slugă”. Ajunse la curtea
jurământului până la moarte
prin care dobândește împăratului Verde, cele două personaje interpretează unul rolul celuilalt, spânul fiind
cumpătare, răbdare, nepotul rău şi lăudăros, iar Harap-Alb o slugă supusă, ascultătoare şi cuviincioasă.
îndemânare, colaborare și Fetele împăratului observă diferenţa dintre ei, pentru că „bunătatea nu are de-a face cu
descoperă puterea prieteniei răutatea”: „spânul de fel nu seamănă în partea lor, nici la chip, nici la bunătate; şi
prin așa numita lecție despre
suferință);
Harap-Alb, sluga lui, are o înfăţişare mult mai plăcută şi seamănă a fi mult mai
omenos.”. Chiar și împăratul observă răutatea fățișă a spânului și intuiește intenția
- secvența sosirii spânului și a
lui Harap-Alb la curtea
acestuia de a-l supune pe Harap-Alb la „încercări grele”, care devin adevărate lecţii
împăratului Verde fundamentale de viaţă „rurală autentică”, ce au valențe de motive literare și devin
(„bunătatea nu are de-a face cu semne de carte în desfășurarea acțiunii, iar îndeplinirea lor conduce la apropierea treptată
răutatea”); de obiectivul final al eroului: devenirea împărătească. Aceasta nu se dobândeşte pe căi
- parcurgerea unui traseu netede, ci mai degrabă prin parcurgea unui traseu cu denivelări tensionate.
cu denivelări tensionate Încercările echivalează cu diversele probe ale ascultării, curajului, ale abilității în
(încercările echivalează cu mânuirea sabiei, bărbăției, proba colaborării, prieteniei şi cumsecădeniei și proba
diversele probe ale ascultării,
curajului, bărbăției, ale stăpânirii de sine şi respectarea jurământului. Harap-Alb va trebui să aducă salăţi din
abilității în mânuirea sabiei, Grădina Ursului, pielea cu pietrele preţioase din Pădurea Cerbului şi fata împăratului
proba colaborării, prieteniei şi Roş pentru căsătoria spânului. Și chiar dacă Harap-Alb se întristează, este descurajat,
cumsecădeniei și proba inivocă ideea morții și se autocompătimește, acesta va trece peste aceste probe cu
stăpânirii de sine şi
respectarea jurământului);
ajutorul calului năzdrăvan, ce revine în prim-planul acțiunii un adevărat îndrumător în
împlinirea proiectului său existențial („Capul de-ar fi sănătos, că belele curg gârlă.”),
- mijloacele prin care eroul
trece probele ţin de miraculos,
atrăgându-i atenția că reușita în viață nu este dată celor slabi: „Fii odată bărbat şi nu-
iar ajutoarele au puteri ţi mai face voie rea.”. Mijloacele prin care eroul trece probele ţin de miraculos, iar
supranaturale (primele două ajutoarele au puteri supranaturale. Primele două probe le trece cu ajutorul Sfintei
probe le trece cu ajutorul Duminici, care-l sfătuieşte cum să procedeze şi-i dă obiecte magice: pentru urs - o li-
Sfintei Duminici, care-l coare cu somnoroasă (cu efect sedativ), iar pentru cerb - o licoare, obrăzarul (mască a
sfătuieşte cum să procedeze şi-i
dă obiecte magice: pentru urs - luptătorilor folosită în Evul Mediu) şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot („un personaj
o licoare cu somnoroasă, cu caricatural și diabolic ce locuiește în copaci, e tipul sadicului care savurează durerea
efect sedativ, iar pentru cerb - provocată victimelor sale”). Prin aceasta se arată că „izbânda repetată asupra somnului
o licoare, obrăzarul - mască a și veghea prelungită constituie o probă de inițiere destul de frecventă”, căci „a nu dormi
luptătorilor folosită în Evul
Mediu şi sabia lui Statu-
nu înseamnă numai a birui oboseala fizică, ci mai ales a da dovadă de forță spirituală.”.
Palmă-Barbă-Cot); Accentul cade aici pe funcția educativă a povestirii, din încercările grele rezultând o
- secvența aducerii salăților
experiență de viață. Este momentul când acceptă că „şi binele şi răul sunt date pentru
din Grădina Ursului – reușita desăvârşirea sinelui.”. Ori, un conducător nu poate fi slăvit şi iubit fără a fi înţeles ce
nu este dată celor slabi („a nu e suferinţa celor supuşi lui, iar puterea ce îi este dată nu poate fi folosită cu
dormi nu înseamnă numai a înţelepciune, decât dacă a fost el însuşi supus capriciilor puterii altora: „Când vei ajunge
birui oboseala fizică, ci mai și tu odată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr și vei crede celor
ales a da dovadă de forță
spirituală.”); asupriți și necăjiți, pentru că știi cum e necazul.”. Este momentul când începe să învețe
că aparențele înșală. Ultima probă (aducerea fetei împăratului Roș) pune în evidență
- secvența tăierii capului
cerbului – lecția despre puterea prieteniei și presupune alte serii de sarcini. Fata împăratului este o
suferință („şi binele şi răul sunt „farmazoană” ce apelează la puteri magice la început și devine simbolul feminităţii şi
date pentru desăvârşirea farmecului adolescentin, dornică să se împlinească prin dragoste şi adevăr, după ce
sinelui.”); ţinuse să-l supună pe cel drag la probe de perspicacitate, destoinicie şi credinţă
cavalerească. Aceasta se dobândește, ca în majoritatea basmelor, prin numeroase
22
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
probe, șase în total, pe care le trec personajele adjuvante și donatoare: unele prin care
3). Tema și viziunea despre împăratul Roş tinde să îndepărteze ceata de peţitori (casa de aramă încinsă cu un foc
lume unde s-au ars 24 de stânjeni de lemne, răcită prin puteri miraculoase Gerilă; ospățul
pantagruelic, în care se întrec Flămânzilă și Setilă; alegerea semințelor de mac din nisip,
- secvența aducerii fetei în care se angajează Crăiasa furnicilor), iar altele care o vizează direct pe fată (fuga
împăratului Roș (simbolul nocturnă și găsirea fetei de împărat metamorfozată în pasăre, ispravă a lui Ochilă și
feminităţii şi farmecului Păsări-Lăți-Lungilă; identificarea fetei împăratului Roș, care avea o sosie, un dublu, în
adolescentin, dornică să se
împlinească prin dragoste şi
care se implică Crăiasa albinelor; întrecerea calului lui Harap-Alb cu turturica fetei de
adevăr) pune în evidență împărat, care aduce „trei smicele de măr dulce, apă vie și apă moartă de unde se bat
puterea prieteniei și a munții în capete”, folosite la învierea din final a eroului. Trecerea acestor probe ce țin
respectării jurământului până de ritualurile țărănești ale pețitului se produce în urma ascultării de personajul
la moarte. iniţiator (Sfânta Duminică) şi în urma ajutorului primit de la personajele donatoare
- supunerea eroului la probe de (crăiasa furnicilor și crăiasa albinelor) și a celor cinci „tovarăși năzdrăvani” - ființele
perspicacitate, destoinicie şi
credinţă cavalerească:
himerice cu comportament omenesc și trăsături fabuloase, hiperbolizate și
caricaturizate în aceeași manieră stilistică a paradoxului și a elementului grotesc a
 unele prin care împăratul Roş
tinde să îndepărteze ceata
„lumii pe dos” din „Gargantua și Pantagruel”, de François Rabelais: Gerilă („o dihanie
de peţitori (casa de aramă de om” cu o înfățișare „de spăriet”, având „niște urechi clăpăuge” și „buzoaie groase și
încinsă, răcită prin puteri dăbălăzate”, care, când sufla promoroacă printre ele, se răsfrângeau „în sus peste
miraculoase de Gerilă; scăfârlia capului” și „în jos, de-i acopereau pântecele”), Flămânzilă („o namilă de om”,
ospățul pantagruelic, în care
se întrec Flămânzilă și Setilă;
o ființă stihială, însăși „foamea, sac fără fund”, fiind una dintre relele cele mai de temut
alegerea semințelor de mac ale omenirii), Setilă – fiul secetei și „prăpădenia apelor” („o arătare de om” cu „grozav
din nisip, în care se angajează burduhăn și nesățios gâtlej”, care seacă tot ce înseamnă element acvatic pe fața
Crăiasa furnicilor); pământului, iar când vorbește, începe „a-i țâșni apa pe nări și pe urechi, ca niște
 altele care o vizează direct lăptoace de mori”), Ochilă - frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră lui
pe fată (fuga nocturnă și Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă („o schimonositură de om” cu un
găsirea fetei de împărat singur ochi „mare cât o sită” care-i dă marea putere de a vedea „și în măruntaiele
metamorfozată în pasăre,
ispravă a lui Ochilă și Păsări- pământului”- caracterizat cu fraze rimate şi ritmate prin calambur și diminutiv cu sens
Lăți-Lungilă; identificarea ironic) și Păsări-Lăţi-Lungilă („o pocitanie de om - fiul săgetătorului și nepotul
fetei împăratului Roș, care arcașului, brâul pământului și scara ceriului” ce stăpânește văzduhurile, „ciuma
avea o sosie, un dublu, în zburătoarelor și spaima oamenilor”). Însă ce îl individualizează pe Creangă de autorul
care se implică Crăiasa
albinelor; întrecerea calului
francez este grotescul jovial, care provoacă un râs senin, reconfortant. Deplasarea
lui Harap-Alb cu turturica acestui convoi insolit pronit pe drumurile lumii îndepărtate este devastatoare, dar, prin
fetei de împărat, care aduce modul în care povestește Creangă, stârnește un râs irespirabil, fiecare dintre tovarășii
„trei smicele de măr dulce, năzdrăvani manifestându-se în modul cel mai natural cu putință: Gerilă „potopea
apă vie și apă moartă de pădurile prin ardere”, Flămânzilă „mânca lut și pământ amestecat cu humă, și tot striga
unde se bat munții în capete”,
folosite la învierea eroului că moare de foame”, Setilă „sorbea apa de prin bălți și iazuri”, Ochilă vedea „câte-n
din final basmului); lună și în stele, de-ți venea să fugi de ele”, Păsări-Lăți-Lungilă „asemenea zburătoarele
- trecerea acestor probe ce țin – și jumulite-nejumulite, ți le păpa pe rudă, pe sămânță”. Pe lângă aspectul grotesc,
de ritualurile țărănești ale monstruos, aceștia reprezintă simboluri ale unor stihii (gerul), ale stărilor fiziologice
pețitului se produce în urma care au înspăimântat omul în istoria sa (foamea și setea) sau ale stăpânirii spațiului și
ascultării de personajul timpului. Ele nu sunt individualizate, nu au dimensiune psihologică, sunt simple scheme
iniţiator (Sfânta Duminică) şi
în urma ajutorului primit de la de personificare a caracteristicilor pe care le întrupează: foamea, setea, frigul, agerimea.
personajele donatoare Acestea sunt prezentate cu datelele unor oameni, ale unor ţărani care se sfădesc, sunt
(crăiasa furnicilor și crăiasa permanent veseli, drepţi, cinstiţi, loiali în prietenie, totdeauna gata să înfrunte răul, ca un
albinelor) și a celor cinci reflex al dragostei de viaţă, al bucuriei de a trăi, de a se manifesta ca fiinţe gânditoare, ca
„tovarăși năzdrăvani” - ființele
himerice cu comportament
simbol al optimismului robust, popular, al dorinţei şi disponibilităţii nesfârşite de a trăi
omenesc și trăsături fabuloase, mereu activi. În relație cu acestea, eroul își cunoaște limitele, calitățile și defectele:
hiperbolizate și caricaturizate milostenia, munca, îndatorirea ca virtuţi consacrate în sistemul etic popular. Prezenţa
(grotescul jovial ce stârnește un lor febrilă și imprevizibilă la curtea lui Roş Împărat aminteşte de ritualul peţitului
râs irespirabil); strămoşesc, popular-etnografic prin vorbe de duh, prin proba perspicacităţii, a intuiţiei
- aceștia reprezintă simboluri prin dragoste şi prin delimitarea clară dintre cele două tabere: a peţitorilor şi a fetei de
ale unor stihii (gerul), ale
stărilor fiziologice sau ale
peţit. În acest moment diferențierea personajelor este minimă, ilustrată numai prin
stăpânirii spațiului și aspectul bizar al chipurilor și îmbrăcămintei, asemenea lui „papuc Hogea Hogegarul”,
timpului; alt personaj caraghios imaginar. La curtea împăratului Roș, eroul rămâne în postura de
23
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
martor, de cele mai multe ori de moderator al impulsurilor însoțitorilor săi, pe când
3). Tema și viziunea despre „monștrii simpatici” dețin rolul principal al acțiunii. Cantitatea de alimente,
lume dimensionată după „calitățile” eroilor, are proporții hiperbolice, generate nu atât de
număr, cât de recipiente (haraba = căruță mare folosită pentru transportul grânelor; bute
- eroul ajunge la o adevărată – butoi mare) și de materiale (ialoviță = vacă mare și grasă). Se afirmă, pe bună
„caritate cosmică”, la un înalt dreptate, că „încercarea eroului în baia încinsă este adeseori legată de încercarea prin
grad al maturizării spirituale
ce presupune „milă, mâncare”, dar semnificația acestei probe nu este întrutotul clară: „oricum ar sta însă
generozitate, compasiune lucrurile, este limpede că avem în față răsfrângerile unor forme diferite de masă rituală
nemărginită nu numai faţă de legată de căsătorie și de șederea în lumea de dincolo”. Elogiul, rabelaisian, adus vinului
oameni, ci şi de toată făptura.” este scos în evidență prin efectele lui devastatoare asupra băutorilor. Scena are o
(Vasile Lovinescu).
grandoare epopeică, trimițând cu necesitate către ospețele pantagruelice descrise de
- aducerea fetei împăratului scriitorul francez. În ceea ce privește sorgintea motivului, se presupune că „încercarea
Roș la Spân este cea mai prin mâncare și băutură multă ar fi apărut în basm printr-o deformare, mai precis,
dificilă încercare, pentru că pe printr-o inversare de sens a ritualului inițial”. Mâncarea și băutura abundentă luând
drum se îndrăgosteşte de ea locul abstinenței, postului impus de anumite practici. Cert este că la Creangă motivul are
(„lui Harap-Alb i se tulburau
mințile”), dar fiind onest, îşi o valoare pur literară. Cele șapte personaje aflate în scenă își spun apoi replicile în
respectă jurământul făcut şi tonalități foarte diferite: Harap-Alb - ceremonios; împăratul – „cam acru oarecum”;
nu-i mărturiseşte adevărata sa tovarășii năzdrăvani – batjocoritori, fals îndatoritori față de intențiile aparent pozitive
identitate. ale gazdei lor. Prin urmare, analizând comportamentul eroului, se poate afirma că acesta
3. Etapa a treia – a a ajuns la o adevărată „caritate cosmică”, la un înalt grad al maturizării spirituale
confirmării, a maturizării ce presupune „milă, generozitate, compasiune nemărginită nu numai faţă de oameni, ci
spirituale și a glorificării
(eroul se află în ipostază
şi de toată făptura.” (Vasile Lovinescu). Însă, pentru erou, aducerea fetei împăratului
împărătească - „cel mai iubit, Roș la Spân este cea mai dificilă încercare, pentru că pe drum se îndrăgosteşte de ea
slăvit și puternic împărat de pe („lui Harap-Alb i se tulburau mințile”), dar fiind onest, îşi respectă jurământul făcut şi
fața pământului”): nu-i mărturiseşte adevărata sa identitate.
- este etapa maturizării, În cea de a treia etapă, eroul se află în ipostaza de inițiat și pregătit pentru a
confirmării și glorificării trece prin moartea simbolică și de a deveni „cel mai iubit, slăvit și puternic împărat” de
eroului, realizată prin pe fața pământului (confirmarea realizării destinului de excepție). Este etapa
lichidarea lipsei, prin acţiunea
reparatorie împortiva maturizării, confirmării și glorificării eroului, realizată prin lichidarea lipsei, prin
înşelătoriei spânului, a acţiunea reparatorie împortiva înşelătoriei spânului, a victoriei adevărului asupra
victoriei adevărului asupra imposturii. Acum încep să cadă măştile şi se instaurează ordinea şi sensul lumii.
imposturii (acum încep să cadă Aceasta corespunde punctului culminant și debutează la sfârşitul ultimei probe, atunci
măştile şi se instaurează
ordinea şi sensul lumii);
când Harap-Alb se întoarce la curtea lui Verde-împărat cu fata împăratului Roş, care-i
dezvăluie adevărata lui identitate și-l demască pe răufăcător. Episodul cuprinde
- scena demascării
răufăcătorului (de către fata
scena tăierii capului personajului principal şi a reînvierii lui de către fata împăratului,
împăratului Roș), a morții şi a cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal („trei smicele de măr dulce şi apă vie şi apă
învierii eroului de către fata moartă de unde se bat munţii în capete”). Și iată cum fata împăratului Roș are rolul de
împăratului, cu ajutorul taumaturg, de vindecător, înviindu-l pe Harap-Alb, după ce, prin moarte, acesta se
obiectelor magice aduse de cal eliberează de jurământul față de Spân: „atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri
(decapitarea eroului de către
spân este ultima treaptă şi și iar îi învie”. În același timp, ea devine împărăteasă, înscriindu-se în scenariul general
finalul iniţierii - „răutatea” al basmului. Decapitarea eroului de către spân este ultima treaptă şi finalul iniţierii,
spânului îl dezleagă pe erou de având semnificaţia coborârii în Infern / a morţii iniţiatice, a trecerii în tărâmul de
jurământul supunerii: „atâta dincolo, care este punctul culminant al drumului și, implicit, al inițierii: „A coborî în
vreme să ai a mă sluji, până
când îi muri și iar îi învie”);
Infern înseamnă a cunoaşte o moarte iniţiatică, o experienţă susceptibilă de a întemeia
un nou mod de existenţă.”. (Mircea Eliade). De fapt, „răutatea” spânului îl dezleagă pe
- rolul pedagogului rău ia
sfârșit (calul este acela care
erou de jurământul supunerii, semn că iniţierea este încheiată, iar rolul „pedagogului
distruge întruchiparea răului, rău” ia sfârşit. Calul este acela care distruge întruchiparea răului, aruncându-l din
aruncându-l din înaltul cerului); înaltul cerului. Prin aceasta, eroul a înțeles ce înseamnă mila, și-a probat spiritul de
- nunta și schimbarea prevedere, inteligența, onoarea și va cunoaște iubirea. Iar după ce va reintra în posesia
statutului social confirmă paloşului, Harap-Alb va primi recompensa: fata împăratului Roş şi împărăţia. Cel ce se
maturizarea eroului și naşte acum este noul crai, vrednic să fie împărat slăvit, puternic şi iubit. Nunta şi
refacerea echilibrului inițial
schimbarea statutului social (devine împărat) confirmă maturizarea eroului și reface
(încercarea de a cuceri
eternitatea și revenirea în lumea echilibrul inițial și, astfel conflictul - lupta dintre bine şi rău - se încheie prin victoria
reală); forţelor binelui. Această ultimă probă inițiatică devine chiar o încercare de a cuceri
24
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
eternitatea, prin relativizarea timpului, fapt sugerat de somnul nedefinit care-l
cuprinseră pe erou în clipa morții, dar și de finalul basmului, prin ideea că „veselia a
3). Tema și viziunea despre ținut ani întregi, și acum mai ține încă”, ce surpinde două lumi paralele: una de
lume
basm, în care „a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă” și una reală de „la
noi”, în care „cine are bani vea și mănâncă, iară cine nu, se iută și rabdă.”.
d). Lumea basmului din
perspectiva înțelepciunii d). Nu în ultimul rând, creaţia lui Ion Creangă a fost concepută pentru a
populare (oralitatea stilului): produce veselie prin sarcasm şi ironie, bună dispoziţie prin plăcerea zicerii și pentru
- mijloacele lingvistice de a exprima vitalitatea umană prin complexitatea caracterizării pitoreşti și prin scene
realizare a umorului (creația lui comice, porecle şi expresii populare ca mijloacele lingvistice de realizare a
Ion Creangă a fost concepută umorului: exprimarea poznașă, mucalită, într-o șiretenie a frazei, la care este
pentru a produce veselie prin imposibil să nu te amuzi („Și să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul de joi până mai
sarcasm și ironie, bună-
dispoziție prin plăcerea zicerii și
apoi”; „Să trăiască trei zile cu cea de-alaltăieri”), prin combinații neașteptate de
pentru a exprima vitalitatea cuvinte („Tare mi-ești drag. Te-aș vârî în sân, dar nu încapi de urechi”), prin
umană prin complexitatea caracterizări pitorești cu ajutorul cuvintelor familiale (fata împăratului Roș este „o
caracterizării pitorești și prin zgâtie de fată”, „un drac, bucățică ruptă din tată-său în picioare, ba încă și mai și”),
scene comice, porecle și expresii prin vorbe de duh și zicerile tipice ale poporului („Dă-i cu cinstea, să peară rușinea”),
populare):
prin autopersiflare și supraapreciere („Știa, vezi bine, soarele cu cine are de-a face”),
 exprimarea poznașă, mucalită prin ironie („Doar unu-i împăratul Roș, vestit prin meleagurile aceste pentru bunătatea
într-o șiretenie a frazei;
 combinațiile neașteptate de
lui cea nepomenită și milostivirea lui cea neauzită”), prin caracterele personajelor
cuvinte; (Harap-Alb, împreună cu prietenii săi fabuloși erau „care mai de care mai chipoși și
 caracterizările pitorești cu mai îmbrăcați, de se târâiau ațele și curgeau oghelele după dânșii, parcă era oastea lui
ajutorul cuvintelor familiale; Papuc Hogea Hogegarul”), prin poreclele date personajelor („Buzilă”), prin situațiile
 vorbele de duh și zicerile tipice și întâmplările în care sunt puse personajele și prin cuvinte cu valoare augmentativă
ale poporului;
(„băuturică”, „buzișoare” etc). De altfel, așa cum afirma și Nicolae Manolescu, „Ion
 autopersiflarea și
supraaprecierea; Creangă este jovial, are umor, adeseori mușcător, malițios, dar fără răutate,
 poreclele și cuvintele cu înțelegând slăbiciunile oamenilor”.
valoare augmentativă); Această viziune carnavalescă a lumii basmului descrie înţelepciunea
- viziunea carnavalescă a lumii populară a lumii (erudiția paremiologică) ca o „jovialitate dezlănţuită”, „un
descrie înțelepciunea populară spectacol al cuvintelor” bine alese: prin termeni și expresii populare, regionalisme
a lumii ca o „jovialitate fonetice sau lexicale („a stinchi” = a termina, a isprăvi; „brașoave” = minciuni, vorbe
dezlănțuită” și ca un „spectacol
al cuvintelor bine alese”:
goale; „a face capul călindar” = a năuci, a înnebuni pe cineva prin vorbe; „prujitură” =
rostire hazlie, anecdotă, glumă; „mangosit” = netrebnic, ticălos; „farfasit” = nenorocit,
 termeni și expresii populare, păcătos, prăpădit; „mofturos”, „moftangiu”), prin expresiile idiomatice (Flămânzilă este
regionalisme fonetice și
lexicale; „ca un sac fără fund”; Împăratul Roș „își pune boii în cârd cu dracul” și vorbește
 expresii idiomatice; alaiului oaspeților „cam cu jumătate de gură” etc.), prin abundenţa notării
 abundența notării onomatopeice, prin folosirea exclamaţiei şi a interjecţiilor spre a întări impresia de
onomatopeice și folosirea spontaneitate şi de a potenţa fabulosul (miraculosul existenţial), prin întărirea
exclamațiilor și interjecțiilor, expresivităţii comunicării, prin procedeul repetiţiei care capătă transfigurări rafinate
spre a întări impresia de
spontaneitate și de a potența („De-i izbuti, bine de bine”, „Vai de mine şi de mine”; „Râzi, tu, râzi, Harap-Alb”,
fabulosul; „merg ei cît mai merg”), prin frecvenţa deosebită a comparaţiei („roșu cum îi gotca”;
 procedeul repetiției, care „boboc în felul său”; „rece ca gheața” „verde ca buratecul” etc.), prin folosirea
capătă transfigurații repetate; metaforei în caracterizarea personajelor („Acesta-i vestitul Păsări-Lăți-Lung ilă, fiul
 frecvența deosebită a săgetătorului și nepotul arcașului, brâul pământului și scara cerului, ciuma
comparației și metaforei;
 folosirea predilectă a zicalelor
zburătoarelor și spaima oamenilor”), prin inserarea predilectă a zicalelor şi
și proverbelor populare; proverbelor populare („Vorba ceea: fală goală, traistă ușoară”; „Omul sfințește
 citarea unor fragmente de locul”; „Arde focu-n paie ude” etc.), create de autor prin citarea unor fragmente de
cântec popular sau ritmarea cântec popular sau ritmarea unor propoziţii şi fraze, prin citarea unor fragmente de
unor propoziții și fraze; cântec popular sau ritmarea unor propoziţii şi fraze („Stăpâne, ține-te bine pe mine, c-
 augmentarea diminutivelor în
scopuri ironice;
am să zbor lin ca vântul, să cutreierăm pământul, pe de-asupra norilor, peste vârful
 compunerea, conversiunea și munților, peste apa mărilor”), prin augmentarea diminutivelor în scopuri ironice
derivarea cu prefixe și sufixe; („Atunci Gerilă suflă de trei ori cu buzişoarele sale iscusite”), prin compunere,
 utilizarea unor terminologii conversiune și derivate cu prefixe și sufixe („de-i izbuti, bine-bine”; „altă minunăție și
populare pentru a exprima mai minunată”; „cu spânul am dus-o cum am dus-o, câne-cânește”), și prin utilizarea
momentul sau durata acțiunii;
unor terminologii populare pentru a exprima momentul acţiunii („Se culcă odată cu
25
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
găinile”; „Se sculă cu noaptea-n cap”) sau durata acţiunii („cât ai bate din palme”;
„merge el cât merge”; „se duce și se tot duce”; „cum scapă cum se duc”). Ori, prin
3). Tema și viziunea despre inserarea în text a acestor cimilituri „vorbește înțelepciunea poporului și se zugrăvește
lume
natura rustică și jovială a acestuia” (Iorgu Iordan). De altfel, Ion Creangă oferă
personajelor fantastice o identitate comună, în pofida atâtor elemente de diversificare
 Diversificarea sinonimică;
sinonimică. De exemplu Gerilă este „o dihanie de om”, Flămânzilă „o namilă de om”,
- procedeele gramaticale: Setilă „o arătare de om”, Ochilă „o schimonositură de om”, iar Păsărilă „o pocitanie de
om” — pe toţi caracterizându-i, de fapt aceeaşi diformitate şi enormitate fizică.
 repetarea subiectului;
 folosirea formei neaccentuate a
Apariţiile lor stârnesc reacţii exprimate tot prin sinonimie („drăcărie”,
pronumelui personal de „minunăţie”, „bâzdâganie”), iar caracteristicile vieţuitoarelor sunt marcate de acelaşi
persoana I şi a II-a (a dativului procedeu (calul care se îndreaptă spre tava cu jăratec este o „răpciugă”, „ghijoacă”,
etic) spre a da impresia de „slăbătură”, „gloabă”, „smârţog”, „dârloagă”, „grebănos”, „dupuros”, „de-i numeri
participare la acţiune; coastele” etc. Cuvintele sunt însoţite de gesturi, mişcări şi detalii sugestive, ce
 frecvenţa superlativului;
 deplasarea numelui predicativ
dezvăluie stările emoţionale şi fixează trăsăturile morale.
înaintea verbului copulativ; De asemenea, sunt evidențiate și procedeele gramaticale frecvent folosite
 predilecţia pentru prezentul prin repetarea subiectului („vede el bine Harap-Alb”; „vă vor ieși ele toate acestea pe
dramatic şi prezentul istoric al nas”; „suspină ea, Moartea”), prin folosirea formei neaccentuate a pronumelui
acţiunii; personal de persoana I şi a II-a (a dativului etic) spre a da impresia de participare la
 sporirea dinamicii şi tensiunii
prin acumulare de verbe ce
acţiune („nu te-am știut că-mi ești de-aceștia”; „mi ți-o vede și dă de știre lui
sugerează viteza de acţiune ca Păsărilă”; „pui de viperă ce mi-ai fost”; „cât mi ți-l gliganul”; „mi ți-l înșfăcă cu dinții
şi cea a agerimii personajelor de cap”), prin frecvenţa superlativului („un ger de crăpa pietrele”; „foc de ger”); prin
prin adverbe ca „răpede”, deplasarea numelui predicativ înaintea verbului copulativ („Și cine apuca a se duce pe
„iute”, „îndată”, „pe dată”, „pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămâne, pân la moarte”), prin predilecţia
loc”, „de grabă”, „într-o clipă”;
 redarea stilistică a
pentru prezentul dramatic şi prezentul istoric al acţiunii („şi merg ei şi merg, cale
superlativului absolut prin lungă să le-ajungă şi într-o târzie vreme ajung la împărăţie”), prin sporirea dinamicii
lungirea sunetelor; şi tensiunii prin acumulare de verbe ce sugerează viteza de acţiune ca şi cea a agerimii
 adjective cu sau fără grade de personajelor prin adverbe ca „răpede”, „iute”, „îndată”, „pe dată”, „pe loc”, „de
comparație grabă”, „într-o clipă” („se duce răpede”; „iute se-ntoarnă-napoi”; „ş-odată chemă
 schimbări de topică;
Spânul pe Harap-Alb”, „deodată se aud glasuri” etc.), prin redarea stilistică a
 utilizarea predominantă a
coordonării în raport cu superlativului absolut prin lungirea sunetelor („Voi să vă lăfăiţi şi să huzuriţi de
subordonarea prin „și”, „iară”, căldură, iar eu să crap de frig. Buuuună treabă!”), prin adjective cu sau fără grade de
„dar”; comparație („bunătatea cea nemaipomenită”; „milostivirea cea neauzită”), prin
 variaţia relativ redusă a schimbări de topică („Fătul meu, bun tovarăș ți-ai ales... bun cal ai avut”; „aist cal ți-
modalităţilor de introducere a
subordonării, ea făcându-se cu
ai ales”), prin utilizarea predominantă a coordonării în raport cu subordonarea prin
deosebire prin propoziţiile „și”, „iară”, „dar” („Și din două vorbe, fiul craiului îl tocmește și după acee a pornesc
relative, circumstanţiale de loc, să iasă la drum, pe unde arăta Spânul”; „Și mergând ei o bucată de drum, Spânul se
de timp, de mod şi de scop şi preface că-i e sete și cere plosca cu apă”; „Și merg ei și merg cale lungă...”), prin
prin propoziţiile completive variaţia relativ redusă a modalităţilor de introducere a subordonării, ea făcându-se cu
legate de regentă mai ales prin
„să”, „că”, „pentru că”, deosebire prin propoziţiile relative, circumstanţiale de loc, de timp, de mod şi de scop
„căci”, „fiindcă”; şi prin propoziţiile completive legate de regentă mai ales prin „să”, „că”, „pentru că”,
 prin raporturile gramaticale de „căci”, „fiindcă” („Îți place așa să mai trăiești bine-de-bine”; „să trec peste dânsa am
subordonare consecutivă; să o omor o mulțime”; „să dau prin apă, mă tem că m-o îneca”); prin raporturile
 prin raporturile gramaticale de gramaticale de subordonare consecutivă („cică are una-n frunte, de strălucește ca un
subordonare atributivă cu
nuanţă consecutivă sau soare”; „lumina mai tare, de li fura vederile”; „spânului îi mergea gura ca pupăza, de-
predicativă suplimentară; a amețit pe împăratul, încât a uitat și de Harap-Alb și de tot” etc.), de subordonare
 marcarea relaţiei temporale atributivă cu nuanţă consecutivă („...ai să ajungi împărat, care n-a mai stat altul pe
prin introducerea elementelor fața pământului așa de iubit, de slăvit și de puternic”) sau predicativă suplimentară
copulative în structura („Uitându-se la fată și văzând-o cât era de tânără, de frumoasă și plină de vină-
regentei;
 sporirea reliefului şi ritmului ncoace”), prin marcarea relaţiei temporale prin introducerea elementelor copulative în
mişcării prin subordonate structura regentei („Ei, cum au dat de căldurică, pe loc li s-au înmuiat ciolanele și au
juxtapuse-condiţionale ori început a se întinde”; „vin de la cel hrănit, de care, când bei câte o leacă, pe loc ți se
completive directe, concesive; taie picioarele”; „și cum ajung, o dată intră buluc în ogradă”), prin sporirea reliefului
şi ritmului mişcării prin subordonate juxtapuse-condiţionale ori completive directe,
concesive („ia vezi, gata-i de drum?; „nu m-oi întoarce, de-o știi c-oi muri”), prin
26
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
folosirea anacoluturilor, a acelor construcţii neconforme cu normele sintaxei literare
3). Tema și viziunea despre („D-apoi calul meu de pe atunci, cine mai știe unde i-or fi putrezit ciolanele”; „Că
lume doar nu era să trăiască un veac de om. Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela-
i încă unul... or vorba ceea: Pe semne umbli după cai morți să le iei potcoavele”). De
- descrierea pitorescului, altfel, oralitatea denotă și relieful plastic, spontaneitatea, dinamismul şi cadenţa
sensibilităţii, înţelepciunii şi a ritmică – caracteristică a artei narative a scriitorului. În același timp, descrierea
omeniei mediului rural sunt pitorescului, sensibilităţii, înţelepciunii şi a omeniei mediului rural sunt zugrăvite
zugrăvite preponderent prin:
preponderent prin recunoaşterea valorilor inedite şi de specific românesc, prin
 recunoaşterea valorilor inedite asimilarea universului principiilor etice pentru care militează întreaga operă a
şi de specific românesc;
scriitorului, prin conturarea unor caractere individuale inedite, printr-un limbaj
 asimilarea universului
principiilor etice pentru care colorat, un bogat substrat de idei şi de imagini, prin sporirea la maxim a jovialităţii
militează întreaga operă a personajelor şi a freneziei trăririlor lor, prin alimentarea continuă a filonului emotiv,
scriitorului; prin vitalizarea începuturilor explozive şi a finalurilor abrupte, prin susţinerea
 conturarea unor caractere
impresiilor ironice continue şi prin regenerarea continuă a comicului (Gh. I.
individuale inedite, printr-un
limbaj colorat, un bogat substrat
Tohăneanu). Satira, ironia, umorul sunt modalități de desacralizare a mitului, însă în
de idei şi de imagini; creația lui Creangă este o accedere la starea mitică a personajelor și a
 sporirea la maxim a jovialităţii întâmplărilor. Râsul său este, de altfel, hohot al personajelor mitologice, un râs
personajelor şi a freneziei homeric. Pe de altă parte, „imaginile, metaforele, comparațiile lui Creangă sunt
trăririlor lor;
proverbe sau ziceri tipice ale poporului, expresii scoase din marele rezervor al
 alimentarea continuă a filonului
emotiv, prin vitalizarea limbii.” (Tudor Vianu). Arta narațiunii se conturează prin ritmul rapid al povestirii,
începuturilor explozive şi a fără digresiuni suplimentare, prin dialogul dramatizat, prin umorul debordant realizat
finalurilor abrupte; cu jovialitate, prin stilul încărcat cu expresiile înţelepciunii populare, dată mai ales de
 susţinerea impresiilor ironice
erudiția sa paremiologică: „Explicația interioară a comicului stă în conștiința ascunsă
continue şi prin regenerarea
continuă a comicului;
sau declarată a unui ideal contrariat, a unei valori înalte sau minimalizate.” (Adrian
Marino).
- modalități de desacralizare a
mitului prin satiră, ironie și umor; 4. Particularităților de construcție a unui personaj (caracterizarea protagonistului)
4). Particularitățile de a). Harap-Alb este personajul principal, eponim, rotund, tridimensional,
construcție a unui personaj pozitiv, din categoria eroilor activi (întruchipare a binelui), un erou atipic al
basmului, ce iese din stereotipia superiorității mezinului, deoarece este complet lipsit
a). Încadrarea personajului în de însuşiri supranaturale şi este construit realist, ca o fiinţă complexă care învaţă din
contextul operei
greşeli şi progresează. Harap-Alb însumează un cod moral caracteristic poporului
- Harap-Alb – personaj român în lupta pentru dreptate şi adevăr. El este un tânăr obişnuit, dar harnic şi
principal, eponim, rotund,
tridimensional, pozitiv din omenos ce se maturizează prin probele la care este supus pas cu pas. Harap-Alb este
categoria eroilor activi, un erou văzut ca un Făt-Frumos din basmele populare: el este răbdător, generos, curajos,
atipic basmului fantastic (este angajat cu toată convingerea în lupta împotriva răului și mai ales este înzestrat cu
complet lipsit de însușiri arta de a-și face prieteni. El este mereu condus, sfătuit și ajutat de o multitudine de
supranaturale), o ființă complexă
care învață din greșeli și
simboluri ale binelui, numai astfel reușind să treacă aceste probe, altele fiind depășite
progresează (însumează un cod de bunii săi prieteni, personaje fabuloase de basm. Eroismul său nu rezultă din
moral caracteristic poporului bravada faptelor cu caracter fantastic, ci din înţelepciunea şi cutezanţa cu care
român în lupta pentru adevăr și înfruntă impasurile dificile prin căutarea punctelor vulnerabile ale forţelor ce
dreptate: răbdător, generos, depăşesc în mod considerabil propriile-i puteri. Numele lui are seminificaţii de
curajos și înzestrat cu arta de a-și
face prieteni); sorginte oriental-populară (harap înseamnă sclav cu pielea și cu părul de culoare
neagră) și denumește prin oximoronul „negru-alb” - indefinitul, sclavul-alb de
- explicarea antroponimului
(Harap-Alb – indefinitul, sclavul- origine nobilă, care crește dinspre negru spre alb, , dinspre aparență spre esență,
alb de origine nobilă, care crește dinspre întuneric spre lumină, ca simbol al simplității și curăției. Prin această
dintre negru spre alb, dinspre semnificație se exprimă condiţia lui de învăţăcel, faptul de a fi supus iniţierii,
aparență spre esență, dinspre transformării sociale, psihologice și morale. Anterior acestui statut a fost fecior de
întuneric spre lumină, ca simbol
al simplității și curăției);
crai (mezinul), iar după dezlegarea de jurământ devine împărat. Este construit după
schema narativă a iniţierii basmului nuvelistic, părând în multe situații un om
- construirea eroului după
schema realistă a inițierii
obișnuit, neajutorat, faptele eroice aparținând de cele mai multe ori personajelor
basmului nuvelistic (flăcăul adjuvante. Harap-Alb este flăcăul supus inițierii în experiența vieții către maturizare,
supus inițierii); supus încercărilor din care tânărul trebuie să devină apt pentru a păstra un jurământ
27
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
(de a-și ține cuvântul dat), pentru a-și întemeia o familie și pentru a avea capacitatea
4). Particularitățile de de a conduce, adică de a se putea integra în viața colectivității. Eroul are un cal
construcție a unui personaj năzdrăvan, cu anumite calităţi antropomorfe şi avimorfe, este sprijinit de personaje
iniţiatoare şi adjuvante, unele fabuloase, altele groteşti. Destoinicia, eroismul şi
- eroul este sprijinit de ajutoare bravura nu reies din înfruntarea cu zmeii, cu Muma Pădurii sau cu alte elemente
și donatorii: ființe cu însușiri fantastice pustiitoare, ci cu vieţuitoare cu puteri neobişnuite, dar nicidecum magice:
supranaturale (Sfânta Duminică), ursul, cerbul, turturica etc., aceste confruntări sugerând defapt vechile îndeletniciri
animale fabuloase (calul
ale omului: vânatul, albinăritul, cultura livezilor şi grădinilor, creşterea animalelor.
năzdrăvan, crăiasa furnicilor şi a
albinelor), făpturi himerice (cei Hărnicia eroului, perseverenţa şi iscusinţa în toate prin cultul muncii, eroismul sunt
cinci tovarăşi) și obiecte calități evidente, nu prin bravada faptelor cu caracter fantastic, ci mai ales prin
miraculoase (aripile crăieselor, înţelepciunea şi cutezanţa „cu care înfruntă impasurile prin căutarea punctelor
smicelele de măr, apa vie, apa vulnerabile ale forţelor ce depăşesc în mod considerabil propriile-i puteri.”. Eroul
moartă);
este sprijinit de ajutoare şi donatori: fiinţe cu însuşiri supranaturale (Sfânta
- eroul parcurge un drum al
Duminica), animale fabuloase (calul năzdrăvan, crăiasa furnicilor şi a albinelor),
iniţierii și se înscrie în codul
civilizației țărănești, făpturi himerice (cei cinci tovarăşi) și obiecte miraculoase (aripile crăieselor,
demonstrând generozitate, smicelele de măr, apa vie, apa moartă). Acesta parcurge un drum al iniţierii și se
bunătate, inteligență, tact, înscrie în codul civilizației țărănești, demonstrând generozitate, bunătate,
discreție, capacitatea de a inteligență, tact, discreție, capacitatea de a întreține o familie, valorificând tradițiile
întreține o familie etc.
moștenite de la străbuni.
b). Precizarea statului social, b). Statutul social, psihologic și moral al personajului de la începutul
psihologic și moral (în situația
inițială) prin raportare la
basmului este cel de neiniţiat. El trăieşte într-un orizont al inocenţei, este lipsit de
conflictul basmului: experienţa vieţii, de capacitatea de a vedea dincolo de aparenţă esența lucrurilor,
- statutul inițial al personajului este lipsit de puterea de a cântări cu drept echilibru ceea ce e sinceritate şi ceea ce e
este de neinițiat (caracterizat prin prefăcătorie în faptele, în înfăţişarea și-n vorbele celorlalţi - este lipsit de cunoașterea
inocență, egoism și concentrare de oameni. Însă, această inocență, această credulitate nu este un defect, ci doar o
asupra sinelui, de opacitate, de trăsătură a tânărului neexperimentat. El apare în scenă după ce fraţii săi mai mari
lipsa de cunoaștere umană și
pripeală în gândire);
eşuează în încercarea lor de a-şi asuma un destin de excepţie (devenirea
împărătească). Secvenţa conţine o caracterizare directă, realizată de către narator:
- el apare în scenă, după ce frații
săi eșuează în încercarea lor de a- „începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte
și asuma un destin de excepție ale părintelui său [...] sta el pe gânduri și nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de
(devenirea împărătească); ruşine.”. Mai apoi, prin caracterizare indirectă se realizează portretul spiritual al
- prima lecție de autocunoaștere fiului, încă neiniţiat: acesta nu se grăbeşte să-şi revendice drepturile, ci caută în sine
și de pregătire pentru drumul răspunsul la problema „destoiniciei proprii”. Este momentul în care „ajutorul
devenirii împărătești (despre năzdrăvan” apare sub forma unei „bătrâne gârbove” ca simbol al propriei
vrednicie, bunătate, milostenie,
conștiințe, ce oferă și cere milostenie. Și chiar dacă, inițial tânărul demonstrează
cinste, iubire și noblețe):
egoism şi concentrare asupra sinelui („acum am altele pe capul meu”), opacitate,
 bătrâna gârbovă ca simbol al
propriei cunoaștei, ce oferă și
lipsă de cunoaştere umană și pripeală, nereușind să vadă dincolo de aparenţe
cere milostenie (nu în înfățișare („tocmai de la una ca dumneata ţi-ai găsit să aştept eu ajutor?”), ușor-ușor își va da
stau cunoașterea și seama că nu în înfăţişare stau cunoaşterea şi înţelepciunea, ci în purtare și-n faptă.
înțelepciunea, ci în purtare și-n Trecând de proba milosteniei, bunătatea-i va fi răsplătită, iar bătrâna cerșetoare îl va
faptă); învaţa cum să-şi înduplece tatăl ca să-1 lase să plece la drum pentru a deveni
 proba milosteniei (răsplătirea
bunătății);
succesorul la tron al unchiului său, Verde-împărat. Luând armele şi hainele tatălui de
 trasarea proiectului devenirii când a fost mire și calul din mijlocul hergheliei, ales în chip miraculos, mezinul va
împărătești (armele, hainele și avea capacitatea de a repune valorile în ceea ce sunt ele cu adevărat. Din vorbele sale,
calul din tinerețea tatălui); mijloc de caracterizare directă, rezultă acum chibzuinţă, fiul înţelegând ca e o fiinţă
 dobândirea chibzuinței prin limitată în care omenescul cu slăbiciunile lui poate căpăta măreție prin proba
proba vredniciei (ființă limitată
în care omenescul își are
vredniciei, prin acea capacitate de a trece dincolo de granița protecției parentale și de
slăbiciunile lui); a vedea dincolo de aparență esența devenirii lui spirituale. Această lecție de
c). Particularitățile de autocunoaștere despre valori precum vrednicia, bunătatea, milostenia, cinstea,
construcție ale personajului iubirea, noblețea este defapt lecția de pregătire pentru drumul devenirii împărătești.
(relevarea principalei trăsături a c). Schema iniţierii fiului, aflat în ipostaza de novice, este o călătorie înspre
personajului ales, ilustrată prin sine şi se realizează prin actualizarea unor trăsături umane şi supraumane în
două episoade/sevențe
narative/situații
confruntarea cu un factor perturbator. Drumul este presărat cu încercări dificile, cu
semnificative/citate comentate): probe ale calităților morale și presupune un lanț de acțiuni convenționale. În acest
28
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
scenariu iniţiatic, eroul naiv are de învăţat de la mai mulţi „pedagogi”, pe care-i
4). Particularitățile de
întâlneşte de-alungul drumului său: pedagogul bun - Sfânta Duminică, pedagogul rău
construcție a unui personaj - Spânul, pedagogul rezervat – calul, care va deveni camaradul său de nădejde.
Apariţia acestor iniţiatori pune în lumină, pe lângă naivitatea personajului, alte
- schema inițierii fiului – o trăsături morale latente ale acestuia: bunătatea, onestitatea şi prietenia. Ori, după ce
călătorie spre sine (actualizarea se desparte de tatăl său, care, după ce-i va da „pielea de urs”, îl va sfătui „să se
unor trăsături umane și ferească de omul roş și mai ales de cel spân, că sunt foarte şugubeţi” (interdicţia),
supraumane – drumul este crăişorul, în primul său moment de libertate, în care „învață să pună zăbala
presărat cu încercări dificile ce
presupune un lanț de acțiuni calului”, „să-l stăpânească”, „să se înalțe în nori” și „să urce ca fulgerul”, se
convenționale); rătăceşte în pădurea-labirint, dovedind că mai are multe de învăţat. Este momentul
- naivitatea ca trăsătură
când mezinul va cunoaște alchimia răului, iar lipsa de maturitate îi va fi iscodită,
definitorie a mezinului divulgată și sancționată prin încălcarea interdicției tatălui de a-ş lua drept călăuză
(„pedagogii” drumului inițierii: un spân. Neştiutor, îi mărturiseşte străinului sfatul tatălui (adormirea conștiinței),
pedagogul bun – Sfânta încât Spânul îi va replica, în scena supunerii prin vicleşug de la fântână: „fecior de
Duminică, pedagogul rău – om viclean ce te găseşti; tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat.”.
Spânul, pedagogul rezervat –
calul); Caracterizarea directă, realizată de către narator în episodul coborârii în
fântână surprinde lipsa de experienţă a tânărului, printr-o expresie a vorbirii orale:
- interdicția și încălcarea
interdicției (lipsa de maturitate
„Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte spânului şi se bagă în
și cunoașterea alchimiei răului – fântână.”. Antagonistul (răufăcătorul) îl închide pe tânăr într-o fântână şi îi cere,
adormirea conștiinței și pentru a-1 lăsa în viaţă, să facă schimb de identitate, să devină robul lui şi să jure pe
supunerea prin vicleșug); ascuţişul paloşului (sugestie a unei conduitei cavalereşti), să-i dea ascultare întru toate,
- secvența coborârii în fântână „până când va muri şi iar va învia”, condiţionare paradoxală, dar care arată şi calea de
(lipsa de experiență a tânărului), eliberare. De remarcat faptul că până în acest moment nu se precizează numele
schimbul de identitate (mezinul mezinului, pentru că el nu are o identitate proprie, ci se afirmă doar ca fiu al cuiva.
devine robul spânului și primește
numele de Harap-Alb) și
Prin urmare, încă de la situaţia iniţială protagonistul şi antagonistul sunt construiţi pe
retrasarea proiectului devenirii baza unei serii de opoziţii, care individualizează binomul bine – rău, specific
spirituale (ascultarea până la basmului: naiv-viclean, om de onoare - ticălos, om de origine nobilă - om comun,
moarte față de spân); cinstit - necinstit, relaţia dintre neiniţiat şi iniţiator. Spânul, aparent condus, nu de
inteligență, ci de viclenie și ură, în loc să-l răpună pe crai, îl fortifică, îl pregătește cu
– trecerea celor trei probe și și
dobândirea unor valori morale: adevărat pentru a fi împărat, retrasându-i drumul inițierii și supunându-l la trei
încercări de moarte: aducerea salăților din Grădina Ursului, aducerea pielii cu
 aducerea sălăților din Grădina
Ursului (ascultarea, stăpânirea pietrele preţioase ale Cerbului şi aducerea fetei împăratului Roş. În trecerea primelor
de sine, curajul și destoinicia); două probe, Harap-Alb îşi demonstrează stăpânirea de sine, curajul şi destoinicia,
 aducerea pielii Cerbului (binele cât şi ascultarea faţă de Sfânta Duminică, pentru că ea îi dă obiectele magice necesare
și răul sunt date pentru şi-l sfătuieşte cum să procedeze. Ori, lecția despre suferință și umilință la care este
desăvârșirea sinelui - curajul);
supus Harap-Alb este aceea în care conștinetizează faptul că binele și răul sunt date
 aducerea fetei împăratului Roș
(generozitatea și îndemânarea, pentru desăvârșirea sinelui. Aducerea fetei împăratului Roş presupune trecerea altor
bunătatea și curajul, probe, unde este sprijinit de adjuvanţi şi donatori. Ca şi în cazul milosteniei faţă de
colaborarea și prietenia – bătrâna cerşetoare, aceste personaje îl ajută în trecerea probelor de la curtea
spiritul de tovărășie, împăratului Roş pentru că mai întâi el şi-a dovedit generozitatea şi îndemânarea
respectarea jurământului până
la moarte);
(întâlnirea cu roiul de albine), bunătatea şi curajul (întâlnirea cu nunta de furnici),
colaborarea, prietenia / spiritul de tovărăşie (faţă de Gerilă, Flămânzilă, Setilă,
- ultima probă (aducerea fetei
împăratului Roș) presupune alte
Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă). Ultima probă presupune alte serii de probe
serii de probe: (supralicitarea triplicării), prin care împăratul Roş tinde să îndepărteze ceata de
 îndepărtarea ceatei de peţitori (casa înroşită, ospăţul, alegerea macului de nisip), ca şi acelea care o vizează
peţitori (casa înroşită, ospăţul, direct pe fată (fuga nocturnă a fetei transformată în pasăre, ghicitul / motivul
alegerea macului de nisip); dublului și proba impusă de fată: aducerea a trei smicele de măr şi apă vie şi apă
 probele o vizează direct pe
fată (fuga nocturnă a fetei moartă de unde se bat munţii în capete). Pentru erou, aducerea fetei împăratului Roş la
transformată în pasăre, ghicitul Spân este cea mai dificilă încercare, pentru că pe drum se îndrăgosteşte de ea; dar fiind
/ motivul dublului și proba onest, îşi respectă jurământul făcut şi nu-i mărturiseşte adevărata sa identitate. Însă,
impusă de fată: aducerea a trei fata, „o farmazoană” (are puteri supranaturale), cunoaşte însă adevărul şi-l demască
smicele de măr şi apă vie şi apă
moartă de unde se bat munţii în
pe spân, care-l acuză pe Harap-Alb că ar fi divulgat secretul şi îi taie capul. În felul
capete); acesta îl dezleagă de jurământ, semn că iniţierea este încheiată, iar rolul Spânului ia
sfârşit. Calul este acela care distruge întruchiparea răului. Ori, trecerea
29
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
protagonistului prin toate aceste încercări dificile, ca şi experienţa condiţiei
4). Particularitățile de umilitoare de rob la dispoziţia unui stăpân nedrept, conturează sensul didactic al
construcție a unui personaj basmului, care este exprimat încă de la bun început de Sfânta Duminică: „Când vei
ajunge şi tu odată mare şi tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede
d). Precizarea statului social, celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce e necazul.”.
psihologic și moral (în situația d). Traseul devenirii coincide cu modificarea statutului social, psihologic și
finală):
moral al eroului, care se va afla la final în iostaza de inițiat. Trecut prin moartea
- modificarea statutului social, inițiatică și înviat de fată cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, eroul reintră în
psihologic și moral – ipostaza de posesia paloşului şi primeşte recompensa: pe fata împăratului Roş şi împărăţia.
inițiat și împărat;
Nunta şi schimbarea statutului social (devine împărat) confirmă maturizarea
- încheierea etapei de maturizare spirituală a eroului, etapa confirmării și glorificării acestuia. Este limita proiectului
spirituală a eroului (confirmarea
și glorificarea eroului – nunta cu
existențial propus încă de la început de Sfânta Duminică și pus sub semnul excelenței:
fata împăratului Roș); „Ai să ajungi împărat, care n-a mai stat altul pe faţa pământului, aşa de iubit, de
slăvit şi de puternic.”. Ori, pentru a conduce sub semnul iubirii, gloriei și cinstirii,
- conducerea sub semnul iubirii,
gloriei și al cinstirii (petrecerea eroul trebuia mai întâi să cunoască umilința, ura și viclenia lumii perfide. Este
de nuntă durează o veșnicie, în momentul în care puterea milosteniei atrage privirea, făcând uz de valorile umanului
care lumea nu moare și nu ce deschide porțile devenirii spirituale („ca să vezi cât poate să-ţi ajute milostenia.”).
îmbătrânește niciodată); Petrecerea de nuntă durează o veșnicie, amintind parcă de paradisurile celtice, în care
lumea nu moare și nu îmbătrânește niciodată.
5). Relația dintre două
personaje 5. Relația dintre cele două personaje (relația dintre protagonist și antagonist)

a). Încadrarea personajelor în a). Paradigma mentor-învăţăcel se fundamentează pe întreaga istorie a


contextul operei: devenirii umane şi este reprezentată simbolic sub semnul unei comunicări şi
- fundamentarea paradigmei conlucrări interpersonale în care iniţierea este generată de nevoia unui parcurs
mentor-învăţăcel pe întreaga spiritual, în urma căruia cel iniţiat capătă acces la cunoaşterea lumii şi la
istorie a devenirii (nevoia unui descoperirea sinelui. Ochiul minţii trebuie să fie veşnic treaz pentru a putea vedea şi
parcurs spiritual, în urma căruia reversul aparenţelor. Prin urmare, raportul dintre bine şi rău, dintre lumină și
cel iniţiat capătă acces la
cunoaşterea lumii şi la
întuneric, adevăr și minciună este evidențiat de relaţia de opoziţie dintre iniţiator şi
descoperirea sinelui); neiniţiat, de relația eroului cu personajele donatoare, inițiatoare și adjuvante cu
atribute de fabulos popular și, mai ales, de relația dintre protagonist (Harap-Alb) și
- evidențierea raportului dintre
bine și rău (dintre lumină și personajele antagonice (Spânul și împăratul Roș). Harap-Alb este personajul
întuneric, adevăr și minciună) în principal, eponim, rotund, tridimensional, pozitiv, din categoria eroilor activi
relația dintre inițiator și neinițiat (întruchipare a binelui), un erou atipic al basmului, ce iese din stereotipia
(relația dintre personajele superiorității mezinului, deoarece este complet lipsit de însuşiri supranaturale şi este
antagonice: spânul – Harap-Alb);
construit realist, ca o fiinţă complexă care învaţă din greşeli şi progresează. Asemenea
 Harap-Alb – personaj unui Făt-Frumos din basmele populare, Harap-Alb este tânărul destoinic și curajos,
principal, eponim, rotund, dar care rămâne în sfera umanului pentru că este prietenos, cuminte, harnic,
tridimensional, pozitiv din
categoria eroilor activi, un erou
răbdător, omenos și ascultător ca un flăcău din Humulești ce se maturizează prin
atipic basmului fantastic (este probele la care este supus pas cu pas. El devine un erou exemplar nu prin însușiri
complet lipsit de însușiri miraculoase, ca în basmele populare, ci prin autenticitatea lui umană, fiind adesea
supranaturale), o ființă cuprins de frică și nesiguranță, de neputință și disperare. Și cu toate că el este angajat
complexă care învață din
cu toată convingerea în lupta împotriva răului, reușita îi este dată numai prin inițierea
greșeli și progresează
(însumează un cod moral la care este supus pe rând, de tatăl său, de „bătrâna gârbovă” - Sfânta Duminică, de
caracteristic poporului român în calul ce deține calități avimorfe și antropomorfe (ca simboluri ale binelui), de cele
lupta pentru adevăr și dreptate); cinci personaje himerice ca întruchipări ale unor tipologii umane ridiculizate, fără a
 Spânul - antagonistul, personaj avea o psihologie misterioasă (frigurosul, gurmandul, beţivul, hoţul, indiscretul), dar
plat, negativ, non-evolutiv, și de spân și de împăratul Roș (ca înfățișări ale maleficului). Spânul este un
simbol al deghizării răutății personaj plat, non-evolutiv și negativ, o ființă primară, imperfectă, înzestrată cu
umane sub masca bunăvoinței
puterile diabolice ale răutăţii, ale lipsei de loialitate şi cu tendinţa de parvenire
șirete (ființă primară înzestrată
cu puterile diabolice ale atroce. El este simbolul deghizării răutăţii umane sub masca bunăvoinţei şirete,
răutății, ipocriziei, minciunii, este omul însemnat, rău, lipsit de atributele bărbăţiei, care nutrește ambiții de
trădării și nedreptății, a lipsei mărire prin șantaj. Este un personaj malefic cu o înfățișare ce se traduce prin urâțenie
de loialitate și cu tendința de fizică și morală. El este mesagerul forțelor răului („vița de boz tot răgoz”), este
parvenire atroce etc.);
30
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
individul fără scrupule, simbolul degradării umane prin ipocrizie, pizmă, viclenie,
5). Relația dintre două răutate și trădare. El este antieroul care întruchipează nedreptatea, răutatea,
personaje minciuna – trăsături condamnate în orice basm popular sau cult. În plus, Spânul este
un personaj-instrument, un mistagog ce are rolul determinant în scenariul iniţierii
b). Prezentarea relației dintre lui Harap-Alb, întrucât „răutatea” lui îl va pune pe mezin în situaţia de a-şi dovedi
protagonist și antagonist în calităţile. El nu este condus de inteligență, ci de viclenie și ură și în loc să-l răpună pe
situația inițială (statutul social, crai, acesta-l fortifică, îl pregătește cu adevărat pentru a fi împărat.
psihologic și moral):
b). Relația dintre protagonist și antagonist este realizată prin similitudini
- relația dintre protagonist și evidente și contraste flagrante, ceea ce constituie încă o particularitate notabilă a
antagonist este realizată prin
acestui basm cult. Ambele personaje sunt umanizate și devin arhetipuri pentru
similitudini evidente și contraste
flagrante (ambii sunt umanizați și bunătate (cu manifestările ei: milostenia, generozitatea, ajutorarea celorlalţi) și răutate
devin arhetipuri pentru bunătate (viclenia, dorinţa de răzbunare, asumarea falsei identităţi). Trăsăturile lor morale se
și răutate cu numeroasele lor disting încă de la prima întâlnire a fiul de crai cu Spânul în labirintul cunoașterii
manifestări: milostenie, alchimiei răului. La început Spânul este lingușitor și umil („Să nu-ți fie cu supărare,
generozitate și ajutorarea
celorlalți vs viclenia, dorința de drumețule [...] nu ai cumva trebuință de slugă, voincule?”), pretențios, prefăcut („Știu
răzbunare și asumarea falsei una și bună: să-mi slujesc stăpânul cu dreptate”) și miorlăitor („Omul bun n-are
identități); noroc”), predispus la sfaturi bune și la ajutorarea fiului de crai, pe care-l avertizează
- trăsăturile lor morale se că străbate pustietăți nepătrunse, pe care nu le poate răzbi singur („Prin locurile iestea
disting indirect din faptele, e cam greu de călătorit singur; nu cumva să-ți iasă vreo dihanie ceva înainte și să-ți
atitudinea și comportamentul scurteze cărările. Eu cunosc bine pe-aici, și poate mai încolo să ai nevoie de unul ca
acestora (loialitate / perfidie; mine.”), lăundându-se cu hărnicia sa („muncesc, muncesc și nu s-alege nimica de
credință / supunere prin vicleșug;
bunătate / răutate etc.) mine, pentru că tot de stăpâni calici mi-am avut parte”), ca mai apoi să se
autocompătimească, plângându-se de ghinionul care se ține scai de el și să-și exprime
- întâlnirea dintre naivitate și
cu prefăcută modestie filosofia sa de viață: „...la calic slujești, calic rămâi. Când aș
viclenia cea peste măsură
(secvența încălcării interdicției da odată peste un stăpân cum gândesc eu, n-aș ști ce să-i fac să nu-l smintesc.”. Ori,
mezinului de a-l lua drept călăuză prin cele trei apariții ale sale, Spânul personifică răul în cele trei ipostaze: falsa
pe spân: lecția despre lingușire, umilință, lauda și lingușirea. În același timp, mezinul craiului se dovedește la început
umilință, falsa hărnicie și a fi precaut și se va lăsa în voia întâmplării, va da dovadă de curaj și bună chibzuință
prefăcuta modestie);
(„m-oi mai sluji și eu singur, cum oi putea”), ca mai apoi, orbit fiind de aparențe
- tehnica antitezei („Rău-i cu rău, dar e mai rău făr’de rău”), și aflându-se într-un moment de cumpănă
caracteriologice prin
(crezând că se află în „țara spânilor”), va încălca interdicția tatălui („În călătoria ta
evidențierea unor serii de
opoziții (om de origine nobilă - ai să ai trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de omul roș, iară mai ales de
om comun, naiv-viclean, om de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți”) și-l va
onoare – om ticălos, cinstit – tocmi pe Spân drept slugă („Mort-copt, trebuie să te iau cu mine”). Ori, din acest
necinstit); moment, rolul Spânului va fi acela de a tulbura liniștea crăișorului, de a aduce cu
- construirea personajelor după sine nenorocirile și de a aduce o pagubă. (V. I. Propp). Prin urmare, încă din situaţia
schema inițierii (traseului iniţială, protagonistul şi antagonistul sunt construiţi în baza unor serii de opoziţii care
devenirii spirituale) ce
actualizează numeroase trăsături
individualizează binomul bine – rău, specific basmului: om de origine nobilă - om
umane și supraumane; comun, naiv-viclean, om de onoare – om ticălos, om cinstit – om necinstit.
c). Și cum schema iniţierii presupune un traseu al devenirii de sine şi se
c). Prezentarea relației dintre realizează prin actualizarea unor trăsături umane şi supraumane în confruntarea cu
protagonist și antagonist prin un factor perturbator, mezinul craiului, după secvența întocmirii Spânului ca slugă,
raportare la evoluția conflictului
basmului cult studiat (relația este supus unei adevărate lecții despre sinceritate și prefăcătorie. Este momentul
dintre personaje, prin raportare la prielnic în care naivitatea, lipsa de maturitate a mezinului este mai întâi iscodită
două secvențe nartive diferite): („Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci?”), apoi divulgată („Bine,
- secvența supunerii prin atâta am vrut să aflu din gura ta, pui de viperă ce mi-ai fost.”), ca mai apoi să fie
vicleșug de la fântână – lecția sancţionată („Dacă vrei să mai vezi soarele cu ochii și să mai calci pe iarbă verde,
despre sinceritate și prefăcătorie atunci jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare și supunere întru
(„Harap-Alb” devine robul toate, chiar și-n foc de ți-aș zice să te arunci.”). Prin urmare, Spânul, asemenea lui
Spânului și jură pe ascuțișul
paloșului să-i dea ascultare întru Euristeu din mitologia greacă, nu ezită să păcălească un „boboc în felul său la trebi de
toate „până când va muri și iar va aieste”, cum era mezinul craiului, și-l atrage în capcana din fântână prin minciuni și
învia”); tentații ce dovedesc o bună cunoaștere de oameni, o pricepere uimitoare de a sesiza și
de a profita de slăbiciunile celorlalți, ca mai apoi să pună mâna pe însemnele originii
împărătești şi a dreptului de a deveni împărat, să-i fure identitatea prin vicleșug
31
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
(„fecior de om viclean ce te găseşti; tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat.”), să-l
5). Relația dintre două transforme pe acesta în rob („Și, de azi înainte, eu o să fiu în locul tău nepotul
personaje împăratului, despre care mi-ai vorbit, iară tu — sluga mea.”) și să-i dea numele de
Harap-Alb - simbol al simplității și curăției, ce denumește prin oximoronul „negru-
 explicarea antroponimului alb” - indefinitul, sclavul-alb de origine nobilă, care crește dinspre negru spre alb și
(Harap-Alb – indefinitul,
exprimă condiţia lui de învăţăcel, faptul de a fi supus iniţierii, transformării sociale,
sclavul-alb de origine nobilă,
care crește dintre negru spre psihologice și morale. Jurământul pe ascuţişul paloşului din finalul secvenței supunerii
alb, dinspre aparență spre prin vicleșug de la fântână este o sugestie a unui cod al conduitei cavalereşti, o
esență, dinspre întuneric spre condiţionare paradoxală, care arată şi calea de eliberare: „Atâta vreme ai a mă sluji,
lumină, ca simbol al până îi muri şi iar îi învia”. De altfel, prin retrasarea proiectului existențial al devenirii
simplității și curăției);
împărătești se evidențiază faptul că binele și răul sunt date pentru desăvârșirea sinelui.
 retrasarea proiectului De acum pentru Harap-Alb va începe un traseu al umilinței, o perioadă a marilor
existențial al devenirii
împărătești și lecția despre
acumulări, a stăpânirii de sine, a respectării jurământului până la moarte prin care
suferință („binele și răul dobândește cumpătare, răbdare, îndemânare, colaborare și descoperă puterea
sunt date pentru desăvârșirea prieteniei. Lecția despre suferință pune în evidență calitatea „de om” a fiului de crai și
sinelui”); rolul pasiv al calului care, după dobândirea lui de către erou, a ieșit practic din scenă.
- secvența sosirii Spânului și Iar, prin reluarea formulei mediane este marcată și mai apăsat opoziția „spân / slugă”:
a lui Harap-Alb la curtea „După aceasta, încălecă fiecare pe calul său, și pornesc, spânul înainte, ca stăpân,
împăratului Verde – Harap-Alb în urmă, ca slugă, mergând spre împărăție, Dumnezeu să ne ție, că cuvântul
„bunătatea nu are de-a face
cu răutatea” (Spânul – nepotul din poveste, înainte mult mai este!”.
rău și lăudăros vs Harap-Alb – Ajunse la curtea împăratului Verde, cele două personaje interpretează unul
sluga supusă, ascultătoare și rolul celuilalt, spânul fiind nepotul rău şi lăudăros, iar Harap-Alb o slugă supusă,
cuviincioasă); ascultătoare şi cuviincioasă. Iar când Spânul vede că „i s-au prins minciunile de bune”
- secvența ospățului și că este primit cu toate onorurile de către împăratul Verde („îl primesc cu toată cinstea
împărătesc: cuvenită unui fiu de crai și moștenitor al împăratului”), devine injurios, impulsiv și
 Spânul se arată batjocoritor, violent, arogant, lăudăros și disprețuitor cu sluga sa, ca un stăpân autoritar: „Tu să șezi
arogant, dictatorial și lipsit de la grajd nedezlipit și să îngrijești de calul meu ca de ochii din cap, că de-oi veni pe-
cuviință, un nepot obraznic și
lăudăros, un stăpân acolo și n-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie.”. :Și, având o fire
necuviincios și rău: „Să te degradantă, Spânul este stăpânit de invidie, perfidie și disimulare diabolică. Vorbele lui
ferească Dumnezeu când au devenit aspre, neiertătoare, agresive, poruncitoare și violente. Principiul după care
devine sluga fecior de se conduce este acela al stăpânului tiran, avid de putere („sluga-i slugă și stăpânu-i
împărat”);
stăpân”), considerând că slugile seamnă cu animalele: „că și între oameni, cea mai mare
 Harap-Alb – sluga supusă, parte sunt dobitoace care trebuiesc ținuți în frâu, dăcă ți-i voia să faci treabă cu
umilă ce stârnește admirația
și prețuirea lui Verde-împărat
dânșii.”. În schimb, Harap-Alb, respectându-și loial jurământul, este umil și supus,
(„Ia, să am eu o slugă aşa neieșind din spusele acestuia: „Da, stăpâne, zise Harap-Alb, lăsând ochii în jos.”.
vrednică şi credincioasă ca Fetele împăratului, fiind de față, observă diferenţa dintre ei („spânul de fel nu seamănă
Harap-Alb, aş pune-o la în partea lor, nici la chip, nici la bunătate; şi Harap-Alb, sluga lui, are o înfăţişare mult
masă cu mine, că mult mai plăcută şi seamănă a fi mult mai omenos.”) și afirmă că „bunătatea nu are de-a face
preţuieşte omul acesta” -
parcurgerea unui traseu cu cu răutatea”. Chiar și împăratul observă lipsa de bună-cuviință, răutatea fățișă și
denivelări tensionate viclenia spânului, care nu este condus de inteligență, iar la ospățul împărătesc intuiește
(încercările echivalează cu dorința acestuia de a-l supune pe Harap-Alb la „încercări grele”, care devin adevărate
diversele probe ale lecţii fundamentale de viaţă „rurală autentică”, de devenire împărătească. Aceasta nu
ascultării, curajului,
bărbăției, ale abilității în
se dobândeşte pe căi netede, ci mai degrabă prin parcurgea unui traseu cu denivelări
mânuirea sabiei, proba tensionate. Întâmplările lui sunt tot atâtea „explorări în lumea misterului existenţial,
colaborării, prieteniei şi pe care eroul şi-1 însuşeşte treptat, o dată cu depăşirea fiecărui stadiu cucerit”. (Marin
cumsecădeniei și proba Mincu). Acest traseu al devenirii sipirituale corespunde celor trei probe: aducerea
stăpânirii de sine şi sălăților din Grădina Ursului, aducerea pielii Cerbului și aducerea fetei împăratului
respectarea jurământului);
Roș. Este etapa devenirii lui spirituale prin labirintul cunoașterii alchimiei răului (al
- Trecerea probelor și lecția traseului umilinței). Ori, prin trecerea acestui nou proiect existențial al devenirii
cunoașterii alchimiei răului
(traseul umilinței) – trecerea împărătești se evidențiază, rând pe rând, în urma depășirii probelor, stăpânirea de sine,
celor trei probe: aducerea ascultarea până la moarte (respectarea jurământului față de spân), colaborarea, curajul
sălăților din Grădina și destoinicia (în trecerea primelor două probe) generozitatea și îndemânarea (întâlnirea
Ursului, aducea pielii cu roiul de albine), bunătatea și curajul (întâlnirea cu nunta de furnici) și descoperirea
Cerbului și aducerea fetei
împăratului Roș);
puterii prieteniei, a spiritului de tovărășie (împreună cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă,
32
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă) prin așa numita lecție despre suferință (binele și răul
5). Relația dintre două sunt date pentru desăvârșirea sinelui). Probele inițiatice pot fi privite ca lecţii
personaje fundamentale de viaţă „rurală autentică”, ce au valențe de motive literare și devin
semne de carte în desfășurarea acțiunii, iar îndeplinirea lor conduce la apropierea
- probele inițiatice ca lecții treptată de obiectivul final al eroului: devenirea împărătească („eroul trebuie să ajungă
fundamentale despre viață împărat, pe treapta plenitudinii sale umane, nu înainte de a dovedi că a acumulat
„rurală autentică” („eroul
trebuie să ajungă împărat, pe destulă experienţă de viaţă). Este momentul când perfidia spânului întrece orice limită,
treapta plenitudinii sale umane, în timp ce caracterizarea atribuită eroului denotă faptul că nu rămâne impasibil, fiindcă
nu înainte de a dovedi că a „nu era din butuci”, adică nu era prost. Replicile spânului, din finalul fiecărei încercări,
acumulat destulă experienţă de îl înfățișează în adevărata sa lumină: rău, viclean, neîndurător cu supușii, dornic să
viaţă);
ajungă cât mai repede pe tronul împărăției. Și, pentru prima dată, asistăm la o
- caracterul Spânului pune în intervenței directă a autorului asupra acțiunilor spânului: „fetele împăratului însă
evidență răutatea, viclenia,
lingușirea, neîndurarea față de
priveau la verișor... cum privește cânele pe mâță, și li era drag, ca sarea-n ochi: pentru
supuși, aroganța lumii comune că le spunea inima ce om fărădelege era spânul”. Caracterul spânului reiese și din
(„fetele împăratului însă priveau reacția acestuia la vederea zborului calului năzdrăvan care este notată cu multă forță
la verișor... cum privește cânele realistă, printr-un monolog interior, procedeu mai puțin uzitat de proza folclorică: „Hei,
pe mâță, și li era drag, ca sarea- hei! zise spânul în sine, tremurând de ciudă; nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că
n ochi: pentru că le spunea inima
ce om fărădelege era spânul”); de mult îți făceam felul!... Dar trăind și nemurind, te-oiu sulji eu, măi badeo!... Paloșul
ista are să-ți știe de știre... Ei, vedeți, moșule și cinstiți meseni, cum hrănești pe dracul,
- caracterul lui Harap-Alb
(loialitate, credință, respectarea fără să știi cu cine ai de-a face? Dacă nu-s și eu un puișor de om în felul meu, dar tot
cuvântului dat, distincție și m-a tras Harap-Alb pe șfară! Bine-o zis cine-a zis: Că unde-i cetatea mai tare, acolo
noblețe sufltească) stârnește bate dracul războiu mai puternic”. Astfel că, spânul, prin comportamentul său,
admirația și prețuirea lui Verde- ilustrează proverbul „Să te ferească Dumnezeu când devine fecior de împărat”, pentru
împărat („Ia, să am eu o slugă
aşa vrednică şi credincioasă ca
că devine arogant, dicatatorial: „Când vezi că mâța face mazaruri, s-o strângi de
Harap-Alb, aş pune-o la masă cu coadă până mănâncă mere pădurețe.”. Și în vreme ce izbânzile lui Harap-Alb stârnesc
mine, că mult preţuieşte omul admiraţia şi preţuirea lui Verde-împărat („Ia, să am eu o slugă aşa vrednică şi
acesta.”) și atestă originea credincioasă ca Harap-Alb, aş pune-o la masă cu mine, că mult preţuieşte omul
crăiască și educația aleasă acesta.”), Spânul se arată un nepot obraznic și lăudăros și un stăpân necuviincios, rău,
primite în casa părintească;
care-şi trimite sluga la moarte sigură cu fiecare nouă poruncă: „Spânului îi mergea gura
d). Prezentarea relației dintre ca pupăza, de-a ameţit pe împăratul [...] Alt stăpân în locul meu nu mai face brânză cu
protagonist și antagonist din
prisma situației finale: Harap-Alb cât îi lumea şi pământul”. Monologul Spânului este construit după toate
regulile oratoriei, folosind diferite moduri de a convinge: umilința, lauda, lingușirea,
- raportul dintre bine și rău se
schimbă și intră în firescul amenințarea etc. („Hei, hei! Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e Harap-Alb aista!
vieții (onestitatea și loialitatea lui Până l-am dat la brazdă, mi-am stupit sufletul cu dânsul. Numai eu îi vin de hac. [...]
Harap-Alb, care-și respectă Alt stăpân în locul meu nu mai face brânză cu Harap-Alb, cât îi lumea și pământul.”).
jurământul făcut până la moarte); Pe de altă parte, protagonistul dovedește loialitate și credință față de stăpânul său, își
 demascarea răufăcătorului, respectă cuvântul dat, manifestă distincție și noblețe sufletească față de ceilalți,
(„Lipsește dinaintea mea, atestând prin aceasta originea crăiască și educația aleasă primite în casa părintească.
Spânule! Doar n-am venit
pentru tine, ș-am venit pentru
d). În situația finală, raportul dintre bine și rău se schimbă și intră în firescul
Harap-Alb, căci el este vieții. Pentru erou, aducerea fetei împăratului Roş la Spân este cea mai dificilă
adevăratul nepot al încercare, pentru că pe drum se îndrăgosteşte de ea („lui Harap-Alb i se tulburau
împăratului Verde”); mințile”), dar fiind onest, îşi respectă jurământul făcut şi nu-i mărturiseşte adevărata
 acuzarea lui Harap-Alb de sa identitate. Fata, „o farmazoană” (are puteri supranaturale), cunoaşte însă adevărul şi-
divulgare a secretului și
tăierea capuluiacestuia („Iar l demască pe spân („Lipsește dinaintea mea, Spânule! Doar n-am venit pentru tine, ș-
Spânul, văzând că i s-a dat am venit pentru Harap-Alb, căci el este adevăratul nepot al împăratului Verde”).
vicleșugul pe față, se repede și- Acesta, turbat de furie, îl acuză pe Harap-Alb că ar fi divulgat secretul şi îi taie
zboară capul dintr-o lovitură capul: „Iar Spânul, văzând că i s-a dat vicleșugul pe față, se repede ca un câine turbat
de paloș”);
la Harap-Alb și-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloș.”. În felul acesta îl
 dezlegarea de sub jurământ dezleagă de jurământ, semn că iniţierea este încheiată, iar rolul Spânului ia sfârşit.
prin moartea inițiatică a
eroului; Acesta este „demascat și pedepsit în numele dreptății” de cal, însemnând faptul că
adevărul triumfă și răufăcătorii sunt osândiți: „Și odată mi ți-l înșfacă cu dinții de
 uciderea Spânului (calul este
acela care distruge cap, zboară cu dânsul în înaltul cerului, și apoi, dându-i drumul de-acolo, se face
întruchiparea răului în numele Spânul până jos praf și pulbere”. Înviat de fată cu ajutorul obiectelor magice aduse de
dreptății); cal („Iară fata împăratului Roș, în vălmășagul acesta, repede pune capul lui Harap-Alb
33
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă apă moartă,
5). Relația dintre două să stea sângele și să se prindă pielea, apoi îl stropește cu apă vie, și atunci Harap-
personaje Alb îndată învie”), eroul reintră în posesia paloşului şi primeşte recompensa: pe fata
împăratului Roş şi împărăţia („Și apoi, îngenunchind amândoi dinaintea împăratului
 învierea eroului cu ajutorul Verde, își jură credință unul altuia, primind binecuvântare de la dânsul și împărăția
obiectelor magice aduse de cal totodată.”). Și, astfel, eroul devine „cel mai iubit, slăvit și puternic împărat de pe
(reintrarea în posesia paloșului);
fața pământului.”. Nunta şi schimbarea statutului social (devine împărat)
 primirea recompensei: fata confirmă maturizarea spirituală a eroului. Petrecerea de nuntă durează o veșnicie,
împăratului Roș și împărăția; amintind parcă de paradisurile celtice, în care lumea nu moare și nu îmbătrânește
 nunta și schimbarea statutului niciodată. Inocența sa s-a dovedit a nu fi deloc un defect, ci o experiență de viață,
social (confirmarea maturizării din care a învățat și a progresat, înscriindu-se la final în codul civilizației țărănești,
spirituale a eroului);
demonstrând generozitate, bunătate, inteligență, tact, discreție și capacitatea de a
- asumarea unui destin de
excepție – devenirea
conduce cu demnitate o împărăție. Astfel că, trecerea protagonistului prin încercări
împărătească (eroul dificile, ca şi experienţa condiţiei umilitoare de rob la dispoziţia unui stăpân nedrept,
demonstrează generozitate, conturează sensul didactic al basmului, care este exprimat de Sfânta Duminică:
bunătate, inteligență, tact, „Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr
discreție, capacitatea de a şi vei crede celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce e necazul”.
întreține o familie și de a conduce
cu demnitate o împărăție);
6. Exprimarea concluzivă unui punct de vedere argumentat despre
- sensul didactic al basmului:
lumea basmului
„Când vei ajunge şi tu odată mare
şi tare, îi căuta să judeci lucrurile În concluzie, basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” valorifică tiparul
de-a fir-a-păr şi vei crede celor
asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii
narativ al basmului popular, dar eleme ntele stereotipe se reorganizează conform
acum ce e necazul”. viziunii artistice a autorului, cu elementele specifice artei sale narative. Din opera
lui se desprinde o înţelepciune ţărănească asupra lumii, convins fiind de unele
6). Exprimarea concluzivă a inconveniente ale perfecţiunii omeneşti, pe care însă le priveşte din două perspective
unui punct de vedere (real şi fantastic) şi prin două forme de observaţie (umorul şi ironia). Mesajul operei
argumentat despre lumea este cunoaşterea universului vieţii oamenilor simpli pentru o devenire împărătească
basmului prin cultul muncii, prin valorificarea experienței generației vârstnice și prin
permanentele legături de prietenie cu semenii. Harap-Alb însumează un cod moral
- viziunea artistică a autorului
asupra înțelepciunii lumii țărănești
caracteristic poporului român în lupta pentru dreptate şi adevăr, el reprezintă
(perspectiva reală și fantastică, viziunea despre lume a scriitorului cu privire la faptul că „omul de soi bun se vădeşte
formele de observație ale ironiei și sub orice strai şi la orice vârstă.” (G. Călinescu). Paradigma mentor-învăţăcel
umorului); redă ideea că „bunătatea nu are de-a face cu răutatea” și se fundamentează pe
- caracterul didactico-moralizator întreaga istorie a devenirii umane, prin tema iniţierii generată de nevoia unui parcurs
al basmului (mesajul operei – spiritual în cunoaşterea lumii şi descoperirii sinelui. Este o iniţiere într-o lume în
cunoașterea oamenilor simpli care lucrurile pot fi şi altfel decât aşa cum par la prima vedere, în care primejdiile
pentru o devenire împărătească prin
cultul muncii și prin valorificarea
apar de unde nu te aştepţi şi eşti prins în capcane. În spatele ţărăniei personajelor se
experienței generației vârstnice și a află o mare ironie disimulată, de cele mai multe ori guralivă şi coţcară, dar
permanentelor legături de prietenie întotdeauna pline de înţelepciune. Scriitorul pune peste toate acestea pecetea
cu semenii); autenticităţii româneşti prin caracterul de oralitate, prin graiul specific, prin
- Harap-Alb văzut ca un cod aforistica tradiţională şi prin elementele de culoare, mit şi detaliu etnografic de
moral caracteristic poporului expresie populară şi cultă nebănuită. De asemenea, lumea se înscrie într-un dat
român în lupta pentru dreptate și existențial – „Așa e lumea asta și, de ai face ce ai face, rămâne cum este ea; nu poți
adevăr („omul de soi se vădește sub
orice strai și la orice vârstă” – G. să o întorci cu umărul, măcar să te pui în ruptul capului” (Sfânta Duminică). De
Călinescu); aceea, se poate afirma că Ion Creangă a ilustrat, în opera sa, propria experiență de
- paradigma mentor-invățăcel – se viață, pe care a povestit-o „sub forma unui memorial învățuit în mit și sugrumat
întemeiază pe întreaga istorie a într-o experiență fantastică” (Pompiliu Constantinescu). Acesta „a luptat cu spânii,
devenirii umane (tema inițierii în cu primejdiile și nevoile și s-a făcut frate cu dracul, ca să treacă punțile vieții, iar
tainele lumii și propriului sine); nemurirea și-a dobândit-o din apa vie și apa moartă a creației lui artistice.”
- basmul „Povestea lui Harap-Alb” (Pompiliu Constantinescu). De aceea, „Ion Creangă este un reprezentant perfect „al
ca pecete a autenticității sufletului sufletului românesc între popoare, al sufletului moldovenesc între români, al
românesc (învăluirea propriei
experiențe de viață în mit);
sufletului țărănesc între moldoveni, al sufletului omului de munte între țăranii
moldoveni.” (Garabet Ibrăileanu).

34
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

7. Text și interpretare – sugestii analitice


a). Definirea basmului
a). Încadrarea operei în contextul literaturii române:
Basmul este specia genului epic popular sau cult în 1. Pornind de la citatul „Nu există niciun basm în care
proză care dezvoltă categoria estetică a fabulosului, a elementele pur fantastice să apară izolat. În mod aproape
miraculosului, ce are un singur plan narativ, cu o acțiune
constant, acțiunea basmelor se declanșează într-un cadru
convențională, în care se narează întâmplări fantastice ale
unor personaje imaginare cu puteri supranaturale, purtătoare real și reclamă împrejurări verosimile” (Constantin Noica),
ale unor valori morale, aflate în conflict cu forțele nefaste ale realizați un text argumentativ, de minimum 300 de cuvinte,
naturii sau ale societății, pe care le biruiesc în cele din urmă. în care să demonstrați nuanțat și exemplificat faptul că
„Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă, este un basm
b). Geneza basmului
cult, din categoria fabulosului și fantasticului epic tipic
național. În realizarea textului veți ține cont de următoarele
Basmul ca „oglindire alegorică a realității, ca operă de
pură fantezie, ce adoptă o ramă adecvată” (Gh. Vrabie) își are cerințe:
originea în cultura primitivă a mitului și a ritului, în „resortul - încadrarea operei în contextul istoric al literaturii
psiho-analitic actualizat prin vis” (B.P. Hasdeu). Și în timp ce române și într-o orientare tematică (valorificare textuală);
mitul („istoria sacră, înscrisă în timpul circular, reversibil și - precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a
recuperabil”) vorbește despre zei, despre ființe fantastice, cu trăsăturilor basmului cult (valorificare textuală);
abilități pentru călătorii cosmice și terestre, basmul induce ideea - precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a
de lume repetabilă, existentă în tipare arhaice, atemporale, încă
de la începutul începuturilor.
trăsăturilor basmului fantastic cu elemente clasice, de realism și
Relaţia dintre basm şi mit a fost stabilită de fraţii umanism popular (valorificare textuală).
Grimm, de Wesselski şi de Propp: basmul are ca sursă certă de Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite
inspiraţie mitul, iar cele două specii au existat de la început la cerinței, claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă
popoarele arhaice, uneori confundându-se. Cu timpul însă, mitul adecvată), la logica înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și
a pierdut importanţa pe care o avea, prin degradarea sacrului şi argumentare (la relaţia adecvată între idei, între idei şi argumente,
transformarea lui în profan, zeii şi eroii mitici fiind înlocuiţi cu formulare de judecăţi de valoare relevante), la greșelile de ortografie și de
personaje umane, cu puteri încă supranaturale (în basmul punctuație și la așezarea în pagină și lizibilitate!
fantastic) sau cu personaje comune (în basmul nuvelistic). De
exemplu, pe această pantă a desacralizării, zeitatea supremă a
2. Se dă textul:
pădurii devine Strâmbă-Lemne, adică un personaj cu puteri „A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti;
specifice mediului în care trăieşte, sau un zeu ca Thor din de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se
mitologia scandinavă, foarte băutor, devine Setilă, în timp ce băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se
zeul ubicuu, uriaşul care păşeşte de pe un munte pe altul, devine sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu
Munte Vânăt, având capacitatea de a fi peste tot, de a sta cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne
picioarele pe lună şi cu capul sub un ștejar, calităţi pe care le
întâlnim şi la Păsări-Lăţi-Lungilă.
aducea povești;
Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor, de De când se scria musca pe părete,
originea lor multiplă, de influenţele reciproce, ca şi de Mai mincinos cine nu crede.
structurarea unei tipologii coerente a acestei specii literare. A fost odată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi
Astfel că, se impune aici analiza relației dintre legendă, mit și tineri și frumoși, și, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot
basm. Funcțional, legenda descrie, mitul explică, iar basmul
creează o lume nouă, proprie, reorganizând tematic și stilistic
ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci și filosofi, ca
elementele de legendă și mit. Astfel că, basmul își are punctul de să caute la stele și să le ghicească daca or să facă copii; dar în
plecare în realitate, dar se desprinde de ea și o transformă în zadar. În sfârșit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un
suprareal, într-o lume suficientă sieși, în care voința omului se unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse trimișilor că:
manifestă fără limite și în care se se armonizează contrariile. cine are trebuință, să vie la dânsul. S-au sculat deci împăratul și
Ruptura se exprimă nu prin personaje și întâmplări (ce pot fi împărăteasa și, luând cu dânșii vro câțiva boieri mari, ostași și
verosimile), ci prin atmosfera interioară. Alegoria, fabulosul, slujitori, s-au dus la unchiaș acasă. Unchiașul, cum i-a văzut de
feericul, miraculosul devin niște procedee de încifrare, de departe, a ieșit să-i întâmpine și totodată le-a zis:
poetizare a realității de dincolo de real: „Lumea feericului, – Bine ați venit sănătoși; dar ce îmbli, împărate, să afli?
fabulosului și miraculosului pare o lume constituită, o lume
care, subiectiv vorbind, nu mai participăm demiurgic, ci o
Dorința ce ai o să-ți aducă întristare.
acceptăm ca o lume dată. Aparent, e o lume de dincolo de logica – Eu nu am venit să te întreb asta, zise împăratul, ci, daca ai
și de datele experienței, cu toate că prin semnificațiile ei, o ceva leacuri care să ne facă să avem copii, să-mi dai.
resimțim ca o lume a noastră.” (v. Filimon). – Am, răspunse unchiașul; dar numai un copil o să faceți. El
Astfel, se poate afirma că basmul, ca „oglindire artistică o să fie Făt-Frumos și drăgăstos, și parte n-o să aveți de el. Luând
ce implică din plin intervenția fanteziei creatoare” (Ov. Bârlea), împăratul și împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat și
s-a constituit prin divulgarea elementelor de rit şi mit căzute în peste câteva zile împărăteasa s-a simțit însărcinată. Toată
folclor, utilizate spiritual în epica folclorică și conţine împărăția și toată curtea și toți slujitorii s-au veselit de această
aspiraţiile, idealurile oamenilor simpli. Elementele spirituale, întâmplare.
culturale ale celor iniţiaţi duc la dezvoltarea acţiunii basmului,
realizând un univers spiritual concentrat prin motive,
Mai-nainte de a veni ceasul nașterii, copilul se puse pe un
simbolistică şi chiar paradigme religioase. plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a
35
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici așa n-a fost
c). Trăsăturile basmului cu putință să-l facă să tacă.
– Taci, dragul tatei, zice împăratul, că ți-oi da împărăția cutare
sau cutare; taci, fiule, că ți-oi da soție pe cutare sau cutare fată de
a). Basmul propune o lume idealizată, o lume cu
totul aparte, creată pe coordontale fantasticului, dar care
împărat, și alte multe d-alde astea; în sfârșit, dacă văzu și văzu că nu
păstrează perspectiva realului, o lume în care se consumă tace, îi mai zise: taci , fătul meu, că ți-oi da Tinerețe fără bătrânețe și
aventura eroică a protagonistului care luptă pentru viață fără de moarte.
apărarea, recuperarea și impunerea unor valori morale, Atunci, copilul tăcu și se născu; iar slujitorii deteră în timpine
precum: binele, adevărul, dreptatea, frumosul, curajul și în surle și în toată împărăția se ținu veselie mare o săptămână
etc.: întreagă.
lumea basmului porneşte de la realitate, dar se De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai
desprinde de ea și trece în suprareal, într-o lume cu totul îndrăzneț. Îl deteră pe la școli și filosofi, și toate învățăturile pe care
aparte (într-o lume a crailor, împăraților și împărăteselor, alți copii le învăța într-un an, el le învăța într-o lună, astfel încât
feți-frumoșilor și fiicelor de crai, Mumei-pădurii, zmeilor împăratul murea și învia de bucurie. Toată împărăția se fălea că o să
sau balaurilor înfricoșători) în care fantasticul se opune aibă un împărat înțelept și procopsit ca Solomon împărat. De la o
cotidianului nu prin personaje şi întâmplări (care pot fi vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe
verosimile), ci prin atmosfera interioară a acțiunii, ce gânduri. Iar când fuse într-o zi, tocmai când copilul împlinea
ilustrează condiţia de inițiere a eroului:
cincisprezece ani și împăratul se afla la masă cu toți boierii și
 împletirea elementelor reale cu cele fabuloase creează slujbașii împărăției și se chefuiau, se sculă Făt-Frumos și zise:
fantasticul – ca specific ancestral al basmelor (oscilarea
între real și fantastic determină, în structura narațiunii, o
– Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la
cauzalitate specifică); naștere.
 elementul pur fantastic nu apare niciodată izolat, ci se Auzind aceasta, împăratul s-a întristat foarte și i-a zis:
manifestă prin eroi, iar eroii provin din lumea real-posibilă – Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ți dau un astfel de lucru
(convenţia artistică este acceptarea de către cititori şi
personaje a altor legi ale naturii decât cele ale lumii reale,
nemaiauzit? Și dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac.
obiective); – Daca tu, tată, nu poți să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreier
 aproape constant, acțiunea basmelor începe într-un cadru toată lumea până ce voi găsi făgăduința pentru care m-am născut.
real și presupune situații verosimile (povestitorii își Atunci toți boierii și împăratul deteră în genuchi, cu rugăciune
imaginează acest cadru în funcție de caracteristicile să nu părăsească împărăția; fiindcă, ziceau boierii:
mediului social și natural în care trăiesc);
 transferul în fabulos se produce pe parcursul dezvoltării – Tatăl tău de aci înainte e bătrân, și o să te ridicăm pe tine în
narațiunii o dată cu declanșarea conflictului (fabulosul scaun, și avem să-ți aducem cea mai frumoasă împărăteasă de sub
preia elemente din realitate și realitatea ficțională din soare de soție.
fabulos); Dar n-a fost putință să-l întoarcă din hotărârea sa, rămânând
 proiecția în fabulos cunoaște variații în intensitate,
decurgând din logica narativă, și acompaniază aventura
statornic ca o piatră în vorbele lui; iar tată-său, dacă văzu și văzu, îi
eroică ce duce la rezolvarea conflictului. dete voie și puse la cale să-i gătească de drum merinde și tot ce-i
basmul propune o lume care-și află explicațiile trebuia. Apoi, Făt-Frumos se duse în grajdurile împărătești unde erau
în ea însăși, este „o lume primitivă” (Vasile Lovinescu), o cei mai frumoși armăsari din toată împărăția, ca să-și aleagă unul;
lume căzută în haos și regenerată virtual, în care „voinţa dar, cum punea mâna și apuca pe câte unul de coadă, îl trântea, și
omului nu cunoaşte limite” și în care „nu există contrarii astfel toți caii căzură. În sfârșit, tocmai când era să iasă, își mai
care să nu poată fi rezolvate.” (Mihai Pop și Pavel aruncă ochii o dată prin grajd și, zărind într-un colț un cal răpciugos
Ruxăndoiu); și bubos și slab, se duse și la dânsul; iar când puse mâna pe coada lui,
lumea basmului devine expresia „oglindirii el își întoarse capul și zise:
vieţii în moduri fabuloase prin tendinţa hiperbolizantă şi – Ce poruncești, stăpâne? Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a
imaginea carnavalescă a lumii.” (George Călinescu), o
ajutat să ajung ca să mai puie mâna pe mine un voinic.
lume pe dos, „o adevărată a doua lume, parodie a celei
reale” (Zoe Dumitrescu Bușulenga), unde toate merg cu Și înțepenindu-și picioarele, rămase drept ca lumânarea.
capu-n jos și unde puțini suie, dar mulți coboară și unde Atunci Făt-Frumos îi spuse ce avea de gând să facă și calul îi zise:
numai unul macină la moară; – Ca să ajungi la dorința ta, trebuie să ceri de la tată-tău
lumea basmului este reiterată mitologic și paloșul, sulița, arcul, tolba cu săgețile și hainele ce le purta el când
condusă după rânduiala și principiile unor legi naturale, era flăcău; iar pe mine să mă îngrijești cu însuți mâna ta șase
altele decât cele reale, obiective: „miraculosul și fabulosul săptămâni și orzul să mi-l dai fiert în lapte. […].
faptelor prezentate propun o lume care-și are explicațiile Când auzi calul de la Făt-Frumos că hainele și armele sunt
în ea însăși” (Tudor Vianu); bine curățate și pregătite, odată se scutură și el, și toate bubele și
lumea fantastică este susținută de numeroase
răpciuga căzură de pe dânsul și rămase întocmai cum îl fătase mă-sa,
motive și simboluri literare, precum: castelul, podul,
pdurea, fântâna etc. un cal gras, trupeș și cu patru aripi; văzându-l Făt-Frumos astfel, îi
basmul cultivă înalte principii morale ca: zise:
adevărul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, – De azi în trei zile plecăm.
curajul, vitejia prin personajele pozitive și condamnă – Să trăiești, stăpâne; sunt gata chiar azi, de poruncești, îi
nedreptatea, răutatea, minciuna, lăcomia întruchipate de răspunse calul.”.
răufăcători (zmei, balauri, Muma-Pădurilor, spâni etc.);
(„Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”)

36
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
Comentați în minimum 300 de cuvinte textul de mai sus,
c). Trăsăturile basmului evidențiind trăsăturile basmului popular, din categoria
fabulosului și fantasticului. În realizarea comentariul veți avea în
b). Tema generală a basmului este lupta dintre vedere următoarele cerințe:
forțele binelui împotriva forțelor răului, dintre adevăr
și minciună, dintre onestitate și necinste, încheiată cu - încadrarea textului în contextul operei (tipul de discurs, tipul de
triumful binelui (istoria unei probe de curaj ce dezvăluie narator) și într-o orientare tematică (valorificare textuală);
idealul de dreptate și de adevăr): - comentarea clară, precisă, adecvată, nuanțată și exemplificată a
textului prin evidențierea argumentată a trăsăturilor basmului popular
tema dezvoltă frecvent motivul călătoriei
inițiatice, marcat de cele trei probe, pe care se (valorificare textuală);
structurează schema epică (eroul parcurge o aventură - comentarea clară, precisă, adecvată, nuanțată și exemplificată a
eroică imaginară, un drum al maturizării pentru textului prin evidențierea argumentată a trăsăturilor basmului fantastic
dobândirea unor valori morale şi etice); cu elemente clasice, de realism și umanism popular (valorificare
tema este susținută de caracterul de textuală).
bildungsroman, evidențiat la nivelul motivelor narative,
Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
de o extremă arhaicitate: împăratul fără urmaș la tron,
claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin
înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
vicleşug, probele depășite și dorințele împlinite,
adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
demascarea și pedepsirea răufăcătorului și căsătoria
relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
fiului de împărat (drumurile eroului sunt lecții
lizibilitate!
fundamentale de viață);
c). Structura narativă a basmului este puternic b). Elementele discursului narativ:
formalizată, marcată de numeroase trăsături, precum:
1. „Povestea lui Harap-Alb” ni se înfățișează ca o
basmul se înfățișează ca o narațiune narațiune obiectivă, dominant epică, în care accentul cade pe
heterodiegetică, obiectivă, dominant epică, cicliclă și
întâmplările eroului. Prezentați argumentat și exemplificat, în
ulterioară (perspectiva narativă obiectivă), în care
accentul cade pe întâmplările eroului (acestea se grupează minimum 150 de cuvinte, elementele ce definesc structura de
în perechi opoziționale: lipsa / lichidarea lipsei, basm a „Poveștii lui Harap-Alb” ce aparține genului epic în proză.
interdicția / încălcarea interdicției, încercările / trecerea În realizarea comentariului veți avea în vedere următoarele cerințe:
încercărilor etc.);
naraţiunea la persoana a III-a este realizată - definirea și identificarea contextualizată a tipului de narațiune,
de un narator heterodiegetic (omniscient și a tipului de narator, a perspectivei narative, a viziunii narative și a tipului
omniprezent), dar nu şi în totalitate obiectiv (pentru că de focalizare;
povestitorul intervine adesea prin comentarii sau reflecţii - prezentarea nuanțată și exemplificată a trăsăturilor tipului și
gnoseologice) şi nici creditabil (după formula iniţială); rolului narațiunii, a rolului naratorului, a mărcilor perspectivei narative,
schema narativă urmăreşte nivelul cititorului, a viziunii narative și a tipului de focalizare;
cu focalizare zero, dar care nu anticipează evenimentele - prezentarea nuanțată și exemplificată a linearității cronologice
fabuloase din acţiunea personajului, generând a acțiunii din prisma planului narativ (acțiuni, funcții și episoade tipice
spontaneitate în desfășurarea cronotopică;
basmului), schemei compoziționale și supralicitării procedeului triplicării
utilizarea procedeului triplicării (triplarea
sistematică a situaţiilor ce compun schema logică a ca tehnică narativă specifică basmului.
naraţiunii, după formula „două încercări ratate, una – Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
ultima - izbutită”); claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
structura funcțională a basmului ca act de înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
comunicare este marcată prin formulele tipice, care adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
marchează simetric intrarea și ieșirea din fabulos și relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
formează un adevărat sistem simetric de negare a lizibilitate!
adevărului narațiunii; acestea sunt clișee convenționale și
necorelate semantic cu particularitatea conținutului 2. Se dă textul:
narațiunii și privesc ceremonialul epic (raportul dintre „În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât
povestitor și ascultători, atitudinea acestora față de în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale
calitatea mesajului):
sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un
 formula inițială marchează începutul povestirii, scoate cititorul
din lumea reală și-l introduce convențional în lumea fantastică
împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă
a basmului, căreia îi asigură o pseudomotivație temporală: „A tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.
fost odată ca niciodată...” (plasarea acțiunii într-o Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui.
atemporalitate și aspațialitate convențională – într-un timp Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de
mitic);
sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu
 formulele mediane (adevărate intervenții auctoriale) solicită
atenția cititorului, schimbă toposul acțiunii, dialată și îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe — împărat, ce-n viața lui nu râsese
comprimă axa temporală și menține continuitatea comunicării niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la
prin solicitarea sau verificarea atenției ascultătorilor; surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și
 formula finală restabilește legătura cu realitatea și readuce glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea
ascultătorul la codul mesajelor cotidiene, incluzând uneori
reflecții asupra realității sociale (finalul poate fi interepretat și murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul
ca o deschidere în plan simbolic); 37
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
împărătesc, de lângă împărăteasa tânără — pat aurit, însă pustiu și
c). Trăsăturile basmului nebinecuvântat, — trist mergea la război cu inima neîmblânzită, — și
împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie
În structura basmului se identifică acțiuni, singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe
funcții și episoade tipice, organizate simplu, linear sânii ei albi și rotunzi, — și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie
pe motivul ordonator al călătoriei inițiatice ce de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi
presupune o serie de situații-tip, cu grad mare de cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau
stabilitate, devenite și funcții ale basmului: pe fața ei albă ca o marmură vie.
 Pătrunderea în fantastic („A fost odată...”) Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte
 Situația inițială de echilibru (absența eroului); în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana
 Situația perturbatoare (lipsa, prejudiciul, actul îmbrăcată în argint a Maicii durerilor. Înduplecată de rugăciunile
nelegiuit, dorința neîmplinită etc.); împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o
 Necesitatea plecării eroului de acasă (alegerea
eroului, înzestrarea cu unelte magice, formularea interdicției
lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa
etc.); se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea
 Acțiunea de remediere a lipsei (deplasarea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese
spațială între două împărății sau tărâmuri, călăuzirea îngreunată.
eroului, apariția eroului negativ și încălcarea interdicției,
iscodirea întâmplărilor pentru desfășurarea acțiunii ce
Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un
denotă slăbiciunea victimei, vicleșugul sau înșelăciunea – fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii.
mascarea adevărului prin disimulare, divulgarea secretului, Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție,
complicitatea, prejudicierea – rărufăcătorul produce o lipsă, chiar stătu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie,
comunicarea lipsei sau privațiunea, sosirea incognito,
pretențiile neîntemeiate ale falsului erou, supunerea eroului
— vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului.
la încercări grele, apariția donatorului – unealta Și-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. Și crescu și se
năzdrăvană, complicarea epică a acțiunii, lupta etc.); făcu mare ca brazii codrilor. Creștea într-o lună cât alții într-un an.”.
 Restabilirea echilibrului inițial sau instituirea
unui nou echilibru și recompensarea eroului (remedierea („Făt-Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu)
lipsei, întoarcerea triumfătoare a eroului, urmărirea și goana
răufăcătorului, salvarea de urmăritor, sosirea incognito, Prezentați argumentat și exemplificat, în minimum 300 de
recunoașterea eroului și demascarea falsului erou, victoria și cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai sus. În
pedepsirea răufăcătorului, soluționarea și promovarea realizarea comentariului veți avea în vedere următoarele cerințe:
eroului în adevăratul său statut, transfigurarea eroului,
restabilirea echilibrului, nunta împărătească etc); - definirea și identificarea contextualizată a tipului de narațiune,
(A se vedea Vladimir I. Propp, „Morfologia basmului”) a tipului de narator, a perspectivei narative, a viziunii narative și a tipului
Înlănţuirea acestor secvențe epice este lineară, de focalizare;
cronologică şi armonioasă și se face prin descriere, - prezentarea nuanțată și exemplificată a trăsăturilor tipului și
narațiune și dialog într-un tot unitar cu o schemă rolului narațiunii, a rolului naratorului, a mărcilor perspectivei narative,
compoziţională simplă, clară şi firească a unui a viziunii narative și a tipului de focalizare;
singur fir narativ al planului fantastic. - prezentarea nuanțată și exemplificată a linearității cronologice a
Specifică basmului este și simetria acțiunii din prisma planului narativ (acțiuni, funcții și episoade tipice
funcțiilor prin reiterare (cele trei probe generează basmului) și a schemei compoziționale specifică basmului.
simetrie narativă) sau prin ordonare în perechi
(simetrie inversă: interdicție/încălcarea interdicției, Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
furtul / recuperarea obiectului magic furat, dorința claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
imposibilă / împlinirea dorinței, lupta / victoria etc.); înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
caracterul tradițional al basmului este
relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
probat și prin dezvoltarea unor motive literare tipice:
lizibilitate!
 cifra trei (trei fii, trei zmei, trei zâne, trei probe
etc.) este un simbol cu ăncărcătură magică și cu forță pentru 3. Explicați, în minimum 150 de cuvinte, titlul basmului
depășirea probelor și învingerea obstacolelor la care este fantastic „Povestea lui Harap-Alb” având în vedere structura
supus personajul principal din basm;
 motivul împăratului fără urmaș la tron;
nominală, sensurile și semnificațiile acestuia.
 superioritatea mezinului / mezinei; Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
 interdicția încălcată;
claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
 dorința imposibilă / dorința împlinită;
înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
 obiectele fermecate (mărul de aur, peria, oglinda
etc.); adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
 ajutoarele eroului (calul năzdrăvan, pasărea relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
măiastră, împăratul peștilor, crăiasa furnicilor, Sfânta lizibilitate!
Duminică, zâna bună etc.);
 nunta împărătească etc.
4. Prezentați argumentat, în minimum 150 de cuvinte,
Datorită influenţelor şi interferenţelor multiple, tema și mesajul sugerat al basmului fantastic „Povestea lui
precum şi datorită unei patine îndelungate a timpului, Harap-Alb” de Ion Creangă, făcând referire la două secvențe
basmul a devenit o noţiune puternic schematizată, însă narative diferite. În realizarea comentariului veți avea în vedere:
verosimilă, în care personajul principal se angajează în
lupta dintre bine şi rău, trece o serie de obstacole şi în
cele din urmă iese învingător. 38
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
- prezentarea argumentată și contextualizată a temei, care este
c). Trăsăturile basmului susținută de numeroase motive și simboluri literare (precizarea
semnificației și rolului acestora în schema narativă a inițierii
protagonistului);
d). Perspectiva spațio-temporală este
fabuloasă, indeterminată, manifestându-se timpul
- precizarea caracterului de bildungsroman al basmului
mitic, un timp al credințelor populare și spațiul susținut de linearitatea acțiunii planului fantastic;
nemărginit, imaginat peste mări și țări, la capătul lumii Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
sau pe tărâmul celălalt (acestea sunt modelate de claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
matricea fabulosului, exprimând nostalgia omului de a înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
suprima limitele ce-l condiționează ontologic): adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
Spațiul este vag conturat, imaginar, relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
nesfârșit, nedeterminat sociologic și se configurează lizibilitate!
frecvent pe trei niveluri: o lume ce dă iluzia realului 5. Stereotipia basmului (popular sau cult) constă și în
(„palatul de aramă”), dar în care distanțele pot fi existența unor formule inițiale, mediane și finale. Formula
comprimate (eroul trece peste nouă mări și nouă țări),
tărâmul celălalt („palatul de argint”), aflat în inițială are roul de a-l scoate pe cititor din realitatea cotidiană și de
stăpânirea unor forțe infernale și înaltul cerului a-l introduce în lumea miraculoasă a basmului. Formula mediană
(„palatul de aur”), tărâmul magic al zânelor, ori al este o modalitate de „control” al relației dintre narator și public.
forțelor divinității: Formula finală are rolul de a-l readuce pe cititor în realitatea
 reperele spaţiale sugerează atât o stare de cotidiană și de a-l face apt să recepteze mesajele acestei realități.
echilibru inițială, cât și dificultatea aventurii Prezentați argumentat și exemplificat, în minimum 150 de cuvinte,
eroului, care trebuie să ajungă de la un capăt la
celălalt al lumii (în plan simbolic: de la imaturitate
simetria basmului „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă,
la maturitate); având în vedere următoarele repere:
 între cele două păți ale lumii care mărginesc - precizarea construcției bipolare incipit-final (precizarea
pământul este un spațiu convențional al probelor și argumentată și exemplificată a relațiilor de simetrie dintre situația inițială
prinsorilor, un spațiu al devenirii spirituale în care și cea finală);
domneşte haosul (este un spațiu al
- identificarea și precizarea rolului formulelor tipice
inaccesibilității și singurătății, un loc necunoscut,
plin de primejdii ce constituie un bun prilej de basmului (formulei inițiale, formulelor mediane și formulei finale) prin
iniţiere al tinerilor în societățile arhaice); care se realizeazp fuziunea dintre lumea miraculoasă și atemporală și
 drumul călătoriei primește o dimensiune cosmică realitatea cotidiană a „povestitorului”;
de vocație mitică ce simbolizează „epopeea - prezentarea rolului intervențiilor auctoriale.
cunoașterii și existenței umane”, proiectate, când
Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
și când, nu întotdeauna, în fabulos;
claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
 spațiul se închide sau se poate deschide astfel
înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
încât acțiunea continuă să oscileze între real și
adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
mitic (se proiectează permanenta ambiguitate real-
relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
fantastic, personajele umane păstrând toate
lizibilitate!
caracteristicile unor ființe obișnuite: timpul lor
trece repede, la cârma înpărăției trebuie să vină 6. Menționați și argumentați, cu exemple din text, , în
descendenți destoinici); minimum 150 de cuvinte, valorile simbolice ale coordonatelor
timpul este fabulos, nedeterminat, spațio-temporale, a naturii reale sau fantastice a spațiului în care
echivalat în general cu timpul mitic („illo tempore”) se desfășoară acțiunea basmului fantastic „Povestea lui Harap-
și ignoră modelul lumii fizice: se contrage sau se Alb”, de Ion Creangă.
dilată, este suspendat sau accelerat și chiar
antropomorfizat prin personaje precum Sfânta Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
Miercuri, Sfânta Vineri ori Sfânta Duminică: claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
 lumea basmului micșorează distanța dintre timpul înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
narațiunii (timpul discursului, prin care se
relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
pătrunde în spațiul narativ, reluat de multe ori pe
lizibilitate!
parcursul textului, pentru menținerea atenției
naratarului) și timpul evenimentelor (timpul 7.Realizați un eseu structurat în care să argumentați relația
fabulei, care își diminuează rolul de proiecție a dintre incipit și final în „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă.
acțiunii în sfera mitică, a actelor originare), În elaborarea eseului, veți avea în vedere și următoarele repere:
întâmplările părând a fi petrecute de curând, într-
o lume cunoscută și accesibilă ascultătorilor, - ilustrarea trăsăturilor incipitului prin referire la textul
ieșită temporar din sfera miticului; narativ ales;
 este de remarcat faptul că, pe măsură ce se - comentarea particularităților construcției finalului în
înaintează în timpul arhaic, călătoriile se fac mai textul narativ ales;
ușor, aventurile sunt mai firesc realizabile (antiteza - exprimarea unei opinii argumentate despre semnificația /
dintre timpul comun și coborârea în timpul semnificațiile relației dintre incipitul și finalul basmului cult ales.
prozaic);
39
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
c). Tema și viziunea despre lume:
c). Trăsăturile basmului 1. Relatați subiectul basmului „Povestea lui Harap-Alb” de
Ion Creangă, răspunzând la următoarele cerințe:
e). Lumea basmului particularizează categoria
personajelor realiste (din tărâmul de aici), fantastice - identificați motivul eșecurilor fraților celor mari făcând referire la
(din tărâmul de dincolo - fiinţe himerice sau animale explicațiile celor doi;
cu însuşiri supranaturale) și a celor aflate la graniţa - descrieți reacția tatălui față de comportamentul fiilor celor mari;
dintre real şi fantastic (inspirate din realitate, dar cu - precizați întâmplarea care reprezintă intriga basmului și evidențiați natura
trăsături supraumane): socială și morală a conflictului principal, dar și a conflictelor secundare;
- prezentați acțiunea pe secvențe (episoade) narative distincte;
 personajele realiste sunt prezentate în - comentați semnificația simbolică a probelor la care este supus eroul;
complexitatea lor umană, cu defectele și calitățile lor - identificați episodul demascării falsului erou prin indicarea elementelor
morale (împăraţii se poartă simplu, la vorbă şi la care participă la restabilirea echilibrului inițial.
port, vorbesc în dodii, au umor, dar sunt opaci, - comentarea semnificația deznodământului în contextul narațiunii;
vădind o anumită mecanică sufletească, populară); - precizați și comentați atitudinea naratorului față de evenimente.
 personajele fantastice rămân „ființe neomenești” cu
o psihologie misterioasă, „ele comunică cu omul, 2. „Povestea lui Harap-Alb” evocă o lume autentic rurală,
dar nu sunt oameni, au calităţi antropomorfe şi căreia autorul îi oferă o tentă picturală de factură populară. Selectați
avimorfe și cumulează funcţiile de iniţiatori şi de din textul basmului elementele ce crează lumea autentic
adjuvanţi” (G. Călinescu) și sunt înzestrate cu puteri
supranaturale (miraculoase), putându-se
țărănească, aspecte în măsură să completeze imaginea universului
metamorfoza în animale, plante, insecte sau obiecte rural din „Amintiri din copilărie”.
ori pot reînvia prin leacuri miraculoase dacă sunt Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
omorâți; claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
 personajele aflate la granița dintre real și înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
fantastic sunt, adeseori, purtătoare ale unor valori adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
simbolice și etice ale luptei dintre bine și rău în relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
diversele lor ipostaze, păstrând în structura lor lizibilitate!
elemente realiste și elemente fabuloase (personajele
pozitive sunt înzestrate cu însuşiri care să le atribuie
3. Basmul „Povestea lui Harap-Alb” cuprinde o bogată
calitatea de modele umane - frumuseţe, bunătate, simbolistică și „o suită de motive care îi asigură amplitudinea”.
dreptate, înțelepciune, curaj, cinste, vitejie etc.; Identificați și selectați din structura basmului „Povestea lui Harap-
personajele negative cumulează însuşiri care să le Alb” episoade care să precizeze elementele prin care se conturează
facă respingătoare - urâţenie, făţărnicie, răutate,
o altfel de lume decât cea reală, obișnuită, făcând referire la
laşitate, egoism etc.);
semnificațiile motivelor și simbolurilor literare.
Personajele basmice, îndeplinesc, prin
raportare la erou (protagonist), mai multe roluri sau Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
funcții narative și devin arhetipuri: falsul erou claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
(frații necredincioși), antagonistul (țiganul, spânul, înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
vizitiul), răufăcătorul (zmeul, balaurul), personajale adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
donatoare (bătrâna, Sfânta Duminică), ajutorul (calul relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
năzdrăvan înzestrat cu însușiri supranaturale, lizibilitate!
animalele ajutătoare, tovarășii năzdrăvani), personajul 4. Pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmație
căutat (fata de împărat) și tatăl ei, trimițătorul (cel
care trimite pe erou în căutare etc.): „Personajele
critică: „Ceea ce caracterizează basmul, ca operă de artă, este o lume cu
dobândesc şi ele particularităţi comune universului totul aparte, concepută în coordonatele unui univers fantastic, opusă deci
operei: Făt-Frumos din lacrimă este un personaj cotidianului, o lume în care voința omului nu cunoaște limite, în care nu
romantic tentat de atracţia absolutului şi de aventură, există contrarii care să nu poată fi rezolvate. Basmul pornește de la
în timp ce Harap-Alb este un Nică a lui Ştefan a Petrei realitate, dar se desprinde de ea, trecând în suprareal. (...) Este o lume
ghinionist, uşor de păcălit, însă mai norocos decât opusă realității cotidiene nu prin persoonaje și întâmplări (care pot fi
acesta, pentru că, urmând linia narativă a basmului, verosimile), ci prin atmosfera ei interioară, prin esența ei.” (Mihai Pop,
iese în cele din urmă din încurcătură. Personajele din
basmele lui Caragiale au ceva din „Cănuţă, om sucit”,
Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc), prezentați argumentat
păstrând comicul situaţiilor în care se află acesta. Mai și exemplificat, în minimum 600 de cuvinte, tema și viziunea
pregnant conturate, personajele oferă şi prilejul despre lume în basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă.
observaţiei psihologice, fiind mai reflexive decât În realizarea argumentării veți ține cont de următoarele repere:
personajul basmului popular, uneori dilematice,
înclinate către conflicte lăuntrice, motivându-şi - prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre
umanizarea lumii fantastice a basmului, opusă realității cotidiene, din
acţiunile prin sentimente puternice, mai puţin
convenţionale. Basmul cult estompează de cele mai perspectiva temei basmului, elementelor miraculoase și fabuloase,
multe ori miraculosul şi fantasticul, dându-le o mai semnificațiilor motivelor și simbolurilor basmului (castelul împărătesc, hainele,
mare verosimilitate, şi în acelaşi timp reduce armele și calul din tinerețe al tatălui său, podul, pădurea, Spânul, fântâna, Grădina
Ursului, Pădurea Cerbului, omul roș etc.) și din prisma simbolisticii culorilor;
caracterul convenţional al unor secvenţe narative,
adăugându-le semnificaţii şi efecte specifice literaturii - prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre
lumea basmului din perspectiva particularizării, tipizării și valorilor simbolice
culte.” (Gheorghe Soare).
40
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
și etice ale personajelor (înfățișări ale binelui și ale răului), prin referire la
semnificația numelor și la tehnicile de ironizare, caricaturizare și
c). Trăsăturile
Basmul basmului zoomofizare a acestora;
- prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre
f). Basmul propune un model de comportament lumea basmului din perspectiva evidențierii etapelor traseului devenirii
eroic (un fiu de împărat oropsit sau o soție norocoasă împărătești (spirituale) al eroului (precizarea semnificațiilor celor trei etape ale
mânați de un destin propriu), înfățișând încercările grele la dumului inițiatic și ale celor trei probe prin care trece protagonistul);
care este supus, răsplătirea binelui și pedepsirea răului, - prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre
depășirea condiției de inferioritate (sărăcie, lipsuri, lumea basmului din perspectiva înțelepciunii populare (mijloacele lingvistice
ignorare) și accederea la o condiție superioară și împlinirea de realizare a umorului), a umorului (viziunea carnavalescă a lumii descrie
prin căsătorie (istețimea rămâne una dintre trăsăturile înțelepciunea populară a lumii ca o „jovialitate dezlănțuită” și ca un „spectacol al
esențiale ale eroului de basm, la care se adaugă bunătatea, cuvintelor bine alese) și din prisma procedeelor gramaticale care ajută la
simțul dreptății și, desigur, vitejia fără de seamăn): descrierea pitorescului, sensibilității, omeniei și înțelepciunii lumii
tradiționale, specifice basmului cult studiat.
protagonistul (personajul principal) este
mesagerul forțelor binelui, aflat în conflict cu Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
antagonistul (personajul malefic / răufăcătorul / antieroul), claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
lupta purtându-se în numele valorilor morale și spirituale înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
ancestrale ale poporului (personajul principal trebuie să adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
depășească probele și să învingă obstacolele puse în cale relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
cu scopul de a demonstra virtuți etice excepționale și a lizibilitate!
dovedit apt pentru a-și întemeia și conduce propria
gospodărie); 5. Basmul lui Ion Creangă aparține ciclului omului
protagonistul este „o întruchipare a omului de viteaz, în care eroul este supus, în procesul său de formare, unor
soi” (G. Călinescu) care traversează o serie de probe, serii nesfârșite de aventuri și probe. Realizați un eseu structurat,
învaţă din greşeli şi progresează (uneori, realul se de minimum 600 de cuvinte, în care să argumentați caracterul de
împletește cu fabulosul și în construcția protagonistului);
bildungsroman al basmului, făcând referire la scenariul inițierii
protagonistul însumează un cod moral
caracteristic unei culturi în lupta pentru adevăr și dreptate: eroului în scopul purificării morale, spre înțelegerea marilor
răbdător, generos, curajos și înzestrat cu arta de a-și face sensuri ale existenței. Numiți și alte basme în care feciorul de
prieteni (de cele mai multe ori își asumă un destin de împărat este nevoit să pornească la drum, fiind supus unei serii
excepție); întregi de încrecări.
protagonistul este sprijinit de ajutoare și
donatorii: ființe cu însușiri supranaturale (Sfânta Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
Duminică), animale fabuloase (calul năzdrăvan, crăiasa claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
furnicilor şi a albinelor), făpturi himerice (cei cinci înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
tovarăşi) și obiecte miraculoase (aripile crăieselor, adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
smicelele de măr, apa vie, apa moartă); relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
relația protagonistului cu forțele binelui lizibilitate!
reflectă sprijinul acordat pentru învingerea răufăcătorilor
și se numesc donatorii (eroi supranaturali care-i oferă un d). Particularitățile de construcție a unui personaj:
obiect miraculos pentru a-l ajuta la nevoie) sau ajutoare / 1. Răspundeți punctual la următoarele cerințe:
mistagogi (personaje năzdrăvane care-l sprijină
necondiționat); din acest punct de vedere, personajele a). Identificați în basm personajele care reprezintă forțele
basmelor se aseamănă cu eroii scrierilor antice sau clasice binelui și forțele răului. Grupați-le pe serii (principale, secundare și
în care se înfruntă principiul binelui cu principiul răului; episodice) și evidențiați-le succint valorile morale pe care acestea
relația protagonistului cu forțele răului
presupune supradimensionarea fizică și înzestrarea
le reprezintă.
adversarilor eroului cu instrumente magice, în așa fel încât b). Identificați în basm ființele cu însușiri supranaturale
victoria celui dintâi, obligatorie în logica basmului, să și personajele adjuvante și donatoare care-l ajută pe erou, și le
capete ea însăși dimensiuni uriașe, spre satisfacția
cititorilor (drumul parcurs este presărat cu încercări dificile
precizați principalele trăsături în măsură să definească structura de
ce presupune un lanț de acțiuni convenționale); basm a operei „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă.
relația protagonistului cu antagonistul este c). Dincolo de trăsăturile fizice hiperbolizate și îngroșate,
fundamentată, de cele mai multe ori, pe paradigma
mentor-învăţăcel, pe raportul dintre bine și rău (dintre
uneori caricatural, basmul lui Ion Creangă ilustrează natura
lumină și întuneric, adevăr și minciună), pe întreaga umană a personajelor: Gerilă este: „o dihanie de om”;
istorie a devenirii (nevoia unui parcurs spiritual, în urma Flămânzilă: „o namilă de om”; Setilă: „o arătare de om”; Păsări-
căruia cel iniţiat capătă acces la cunoaşterea lumii şi la Lăți-Lungilă: „o pocitanie de om”. Realizați o succintă
descoperirea sinelui) prin numeroase similitudini evidente caracterizare a celor cinci „monștri simpatici” (George
și contraste flagrante, prin tehnica antitezei
caracteriologice, prin evidențierea unor serii de opoziții Călinescu), identificând figurile de stil folosite pentru a construi
și stări conflictuale (om de origine nobilă - om comun, portretele acestor personaje, folosind cel puin una din modalitățile
naiv-viclean, om de onoare – om ticălos, cinstit – următoare de caracterizare: descriere directă, acțiune, opinia altor
necinstit); personaje, dialog, ironizare sau caricaturizare.

41
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
d). Protagonistul basmului „Povestea lui Harap-Alb” este
c). Trăsăturile basmului prezent în structura întregii narațiuni ca erou exemplar. Aduceți
cel puțin două argumente cu ajutorul cărora să ilustrați această
g). Lumea basmului din perspectiva înțelepciunii idee.
populare (oralitatea stilului):
e). Portretul complex al protagonistului este structurat în
mijloacele lingvistice de realizare a umorului mod gradat în sfere simbolice reprezentative, având calități și
(basmul a fost conceput pentru a produce veselie prin
sarcasm și ironie, bună-dispoziție prin plăcerea zicerii și defecte. Precizați trăsăturile dominante (fizice și morale) ale lui
pentru a exprima vitalitatea umană prin complexitatea Harap-Alb.
caracterizării pitorești și prin scene comice, porecle și f). Naiv și fără experiență, eroul basmului se supune
expresii populare):
îndemnului dat de spân și intră în fântână, de unde va ieși cu o altă
 exprimarea poznașă, mucalită într-o șiretenie a frazei;
 combinațiile neașteptate de cuvinte;
identitate, fiind numit Harap-Alb. Explicați sensul simbolic al
 caracterizările pitorești cu ajutorul cuvintelor familiale; acestui nou nume al fiului de împărat.
 vorbele de duh și zicerile tipice ale poporului;
 autopersiflarea și supraaprecierea;
g). Citiți încă o dată replicile celor cinci personaje himerice
 poreclele și cuvintele cu valoare augmentativă; de la Curtea împăratului Roș. Ce vă frapează la aceste replici?
viziunea carnavalescă a lumii descrie
Corelați-le cu personajele din „Gargantua și Pantagruel” de
înțelepciunea populară a lumii ca o „jovialitate François Rabelais. Observați natura rabelaisiană a eroilor din
dezlănțuită” și ca un „spectacol al cuvintelor bine alese”: basm, cât și elementele ce le deosebesc.
 termeni și expresii populare, regionalisme fonetice și 2. Folosindu-vă de cele discutate anterior, completaţi
lexicale;
 expresii idiomatice; individual tabelul următor:
 abundența notării onomatopeice și folosirea exclamațiilor și
interjecțiilor, spre a întări impresia de spontaneitate și de a
potența fabulosul; Trăsături Calităţi Calităţi Calităţi Trăsături
 procedeul repetiției, care capătă transfigurații repetate; ale eroului dobândite dobândite în dobândite în ale eroului
 frecvența deosebită a comparației și metaforei; până la în cursul cursul celei de cursul celei în finalul
 folosirea predilectă a zicalelor și proverbelor populare; întâlnirea primei a doua probe de a treia basmului
 citarea unor fragmente de cântec popular sau ritmarea unor cu Spânul probe probe
propoziții și fraze;
 augmentarea diminutivelor în scopuri ironice;
 compunerea, conversiunea și derivarea cu prefixe și sufixe;
 utilizarea unor terminologii populare pentru a exprima
momentul sau durata acțiunii;
3. Lumea basmului particularizează categoria
 diversificarea sinonimică;
personajelor realiste (din tărâmul de aici – împăratul Verde și fiii
procedeele gramaticale: acestuia), fantastice (din tărâmul de dincolo - fiinţe himerice sau
 repetarea subiectului; animale cu însuşiri supranaturale – calul, crăiasa albinelor,
 folosirea formei neaccentuate a pronumelui personal de
persoana I şi a II-a (a dativului etic) spre a da impresia de crăiasa furnicilor, cei cinci tovarăși năzdrăvani) și a celor aflate la
participare la acţiune; graniţa dintre real şi fantastic (inspirate din realitate, dar cu
 frecvenţa superlativului; trăsături supraumane - Sfânta Duminică şi fata împăratului Roş).
 deplasarea numelui predicativ înaintea verbului copulativ;
 predilecţia pentru prezentul dramatic şi prezentul istoric al Prezentați argumentat și exemplificat, în minimum 600 de cuvinte,
acţiunii; particularitățile de construcție a unui personaj din basmul
 sporirea dinamicii şi tensiunii prin acumulare de verbe ce „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă. În realizarea
sugerează viteza de acţiune ca şi cea a agerimii personajelor
prin adverbe ca „răpede”, „iute”, „îndată”, „pe dată”, „pe argumentării veți ține cont de următoarele repere:
loc”, „de grabă”, „într-o clipă”; - încadrarea personajului în contextul operei (într-o anumită
 redarea stilistică a superlativului absolut prin lungirea tipologie), explicarea antroponimului și precizarea construcției personajului
sunetelor; după schema narativă a inițierii (precizarea celor trei etape ale inițierii);
 adjective cu sau fără grade de comparație - prezentarea argumentată și exemplificată a statutului social, moral
 schimbări de topică;
și psihologic al personajului în situația inițială (în etapa preinițiatică – lecția de
 utilizarea predominantă a coordonării în raport cu
subordonarea prin „și”, „iară”, „dar”;
autocunoaștere), prin raportare la valorile umane înăscute și dobândite în
 variaţia relativ redusă a modalităţilor de introducere a această etapă, prin raportare la trasarea proiectului existențial al devenirii
subordonării, ea făcându-se cu deosebire prin propoziţiile împărătești (bătrâna gârbovă ca mentor) și la configurarea viitorului conflict al
relative, circumstanţiale de loc, de timp, de mod şi de scop basmului (interdicția tatălui, aflat în ipostaza de mentor);
şi prin propoziţiile completive legate de regentă mai ales - prezentarea argumentată și exemplificată a particularităților de
prin „să”, „că”, „pentru că”, „căci”, „fiindcă”; construcție a personajului pe tot parcursul acțiunii basmului (în etapa inițiatică
 prin raporturile gramaticale de subordonare consecutivă; – perioada de noviciat), utilizând cel puțin două modalități de caracterizare,
 prin raporturile gramaticale de subordonare atributivă cu prin referire la semnificațiile celor trei probe (adevărate lecții de viață) la care
nuanţă consecutivă sau predicativă suplimentară; este supus protagonistul;
 marcarea relaţiei temporale prin introducerea elementelor - prezentarea argumentată și exemplificată a modificării statutului
copulative în structura regentei; social, moral și psihologic al personajului din situația finală (etapa confirmării,
 sporirea reliefului şi ritmului mişcării prin subordonate
juxtapuse-condiţionale ori completive directe, concesive;
42
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
a maturizării spirituale și a glorificării eroului), prin evidențierea principalelor lui
trăsături dobândite după încheierea traseului inițiatic.
c). Trăsăturile basmului
Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
descrierea pitorescului, sensibilităţii, claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
înţelepciunii şi a omeniei mediului rural sunt zugrăvite înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
preponderent prin: adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
 recunoaşterea valorilor inedite şi de specific românesc; lizibilitate!
 asimilarea universului principiilor etice pentru care militează
întreaga operă a scriitorului; e). Relația dintre două personaje:
 conturarea unor caractere individuale inedite, printr-un
limbaj colorat, un bogat substrat de idei şi de imagini; 1. Răspundeți punctual la următoarele cerințe:
 sporirea la maxim a jovialităţii personajelor şi a freneziei
trăririlor lor; a). Pe lângă bani, arme, „carte” și un cal ce mănâncă
 alimentarea continuă a filonului emotiv, prin vitalizarea jăratic, el mai primește de la tatăl său o blană de urs și un sfat, al
începuturilor explozive şi a finalurilor abrupte;
 susţinerea impresiilor ironice continue şi prin regenerarea
cărui înțeles îi rămâne multă vreme ascuns: „...în călătoria ta ai să
continuă a comicului; ai trebuință și de răi și de buni, dar să te ferești de omul roș, iar
 modalități de desacralizare a mitului prin satiră, ironie și mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii că
umor;
sunt foarte șugubeți”. Evidențiați trăsăturile esențiale ale
„omului roș” și ale „omului spân” așa cum sunt ele sugerate, atât
d). Clasificarea basmelor prin sfatul părintesc, cât și din evoluția ulterioară a acțiunii
basmului. Dați și alte exemple de personaje, din literatura română
După caracteristicile personajelor, specificul și
tematica acțiunii, predominanța elementelor
și universală, care să ilustreze, printr-o serie de trăsături, tipul de
miraculoase sau a aspectelor concrete de viață (a impostor.
universului ficţional al naraţiunii) basmele se clasifică b). Stabiliți două personaje antagonice din basmul
în:
 Basme fantastice – propriu-zise (desprinse
„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, insistând asupra
de regulă din mit și cu elemente dominate supranaturale: modului în care acestea dezvoltă universul tematic al basmului.
zmei, zâne, feţi-frumoşi): c). O dată cu schimbarea rolurilor (Harap-Alb devenit
 este caracterizat de relaţia dintre episoade şi
succesiunea lor, de natura fabuloasă a personajelor slugă, iar spânul spânul ajuns stăpân), spânul îl supune pe Harap-
(ideale), de tipizarea acţiunii, a structurii şi a personajelor Alb la o serie de încercări. Faceți observații asupra însușirilor
și de cadrul şi timpul fantastic (real – fantastic - real). care-l ajută pe erou să înfrunte cele mai dificile probe.
 Basme nuvelistice – povestea (având ca
punct de plecare snoava, în narațiune semnalându-se o 2. Pronind de la ideile exprimate în următoarea afirmație
puternică inserție a aspectelor reale, concrete de viață: critică: „Basmul e un gen vast (...). Caracteristica lui e că eroii nu
eroi; universul real – sacru):
sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale... Ființele
 este caracterizat de universul real (univers
cunoscut oamenilor: „era odată un sărac”) – real / fantastic neomenești din basm au psihologia lor misterioasă. Ele comunică
– ideal / real al povestirii (ideal cuprins în realitate: cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o narațiune lipsesc eroi
disimularea fantasticului) și de un erou care aspiră spre
ideal ;
himerici, n-avem de-a face cu basmul” (George Călinescu,
 este o naraţiune cu caracter general, în care Estetica basmului), prezentați argumentat și exemplificat, în
evoluţia eroului este urmărită din copilărie până la o vârstă minimum 600 de cuvinte, relația dintre două personaje din
a împlinirii în viaţă (are un caracter de bildungsroman) - basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă. În realizarea
din om simplu, el ajunge împărat sau dobândeşte alte
măriri; eroul combină, în acest tip de basm, inteligenţa cu argumentării veți ține cont de următoarele repere:
viclenia, reuşind, în cele din urmă, să depăşească orice - încadrarea celor două personaje în contextul operei (într-o anumită
întâmplare potrivnică;
tipologie) și precizarea construcției lor după schema narativă a inițierii
 este o narațiune ce marchează și o anume
demitizare a personajului, care este ales din lumea comună
(fundamentarea paradigmei mentor-învăţăcel pe întreaga istorie a devenirii);
(în literatura română, basme nuvelistice populare sunt cele - prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre
cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este protagonist și antagonist în situația inițială prin prezentarea statutului social,
„Dănilă Prepeleac”, de Ion Creangă) ; moral și psihologic al acestora (secvența întâlnirii cu omul spân) și prin
 Basme animaliere - zoobasmul (provenite raportarea la sistemul autentic de valori umane, așa cum reiese din
din dezvoltarea naratică a legendelor totemice despre înțelepciunea populară, în urma căruia vor fi evidențiate similitudinile evidente
animale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice și contrastele flagrante, opoziția dintre bine și rău, naivitate-viclenie, om de
şi prezintă un caracter alegoric: capra, vulpea, lupul onoare-om ticălos, om de origine nobilă-om comun, cinste-rușine etc.
ariciul) : - prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre protagonist și
 este caracterizat de modele noneroice antagonist prin raportare la particularităților de construcție ale personajelor pe
(pseudoeroice), de discrepanţa dintre aparenţă şi esenţă,
tot parcursul acțiunii basmului (utilizând cel puțin două modalități de
de existenţa unui caracter moralistic (şiretenia, lăcomia) și
de un spaţiu real (tărâmul pe care trăieşte – frica) ; caracterizare) și la evoluția conflictului (prin raportare la semnificațiile a cel
 provine din dezvoltarea narativă a legendelor puțin două secvențe narative diferite);
totemice despre animale, chiar despre plante sau unele - prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre protagonist
obiecte simbolice, contaminate cu alegoriile. și antagonist în situația finală prin prezentarea statutului social, psihologic și
43
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
moral al acestora (etapa confirmării, a maturizării spirituale și a glorificării
eroului), prin evidențierea principalelor lui trăsături dobândite după încheierea
e). Funcțiile basmului traseului inițiatic și a încheierii rolului de pedagog-rău al spânului.
Atenție la utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite cerinței,
Dincolo de influența ideilor religioase, la care
claritate și precizie a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată), la logica
se adaugă preferința etnică pentru anumite teme,
înlănțuirii ideilor în scris, la abilitățile de analiză și argumentare (la relaţia
subiecte ori motive, „specificul național al basmelor
adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
reiese din felul ăn care acestea oglindesc locurile în
relevante), la greșelile de ortografie și de punctuație și la așezarea în pagină și
care se realizează, modul de trai al oamenilor care le
lizibilitate!
povestesc, stările sociale în care trăiesc acești oameni,
felul lor de a gândi, concepțiile lor despre lume și f). Elemente de stilistică:
viață, năzuințele lor, orizontul lor cultural, artistic.
Aceste elemente nu operează uniform asupra 1. Se dă textul:
întregului repertoriu de basme al unui popor sau al
unei regiuni, ci capătă pondere diferită, în raport cu
„- Ce să mai zic, nepoate?! răspunse împăratul uimit. Ia, să am
caracterele proprii ale diferitelor zone folclorice, cu eu o slugă așa de vrednică și de credinciosă ca Harap-Alb, aș pune-o la
individualitatea creatoare a povestitorilor, cu masă cu mine, cu mult prețuiește omul acesta!
colectivitățile de ascultători, cu mediile sociale cărora - Ba să-și puie pofta-n cui! răspunse Spânu cu glas răutăcios.
le aparțin atât unii, cât și ceilalți, cu profesiile pe care Asta n-aș face-o eu de-ar mai fi el pe cât este; doar nu-i frate cu mama
le practică. Aceste diferențieri regionale, locale sau să-l pun în capul cinstei! Eu știu, moșule, că sluga-i slugă și stăpânu-i
chiar individuale se înscriu însă în coordonate mai stăpân; s-a mântuit vorba. Na, na, na, d-apoi pentru vrednicia lui mi l-a
generale, care definesc modalitatea și sistemul de dat tata, căci altfel de ce l-aș fi luat cu mine. Hei, hei! Nu știți
valori culturale ale întregului popor sau grup etnic.”
dumneavoastră ce poama dracului e Harap-Alb aista. (...) Numai eu îi
(Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar
românesc). Acest specific al basmelor atrage după sine vin de hac. Vorba ceea: „Frica păzește bostănăria.” Alt stăpân în locul
și funcțiile specifice ale acestora: meu nu mai face brânză cu Harap-Alb, cât îi lumea și pământul. Ce te
a. Funcţia estetică vizează nevoia sufletească potrivești, moșule?”.
de a transcende, de a contempla frumosul spiritual, Răspundeți punctual la următoarele cerințe:
emoţia impersonală care este transpusă în opera
literară, eliberarea din citadin, credinţa că în timpul a). Observați, în textul dat, utilizarea exclamației și a
cititului nu se apropie maleficul (aşezări, adunări şi interjecției spre a întări impresia de spontaneitate. Transcrieți câte
reuniuni de petreceri spirituale), elementele stilistice două interjecți, exclamații, vocative și interogații, evidențiind
(intervenţia subiectivă a autorului, antrenând
ascultătorii) cu numeroase propoziţii incidentale și
rolul acestora în exprimarea unor gânduri și a unor stări sufletești.
procedee lingvistice precum prezența în text a b). Argumentați rolul dialogului în caracterizarea și
dativului etic. individualizarea celor două personaje.
b. Funcţia fatică exprimă intrarea în mod c). Desprindeți elementele menite să-l caracterizeze pe
direct prin comunicarea cu ascultătorii. vorbitor și să ilustreze oralitatea, și, în general, expresivitatea
c. Funcţia psihologică (psihoanalitică)
nuanţează, particularizează basmul, ilustrând modelul comunicării.
ideal) și eliberând cititorul de tensiunile psihice. d). Demonstrați caracterul de operă monologică al
basmului „Povestea lui Harap-Alb”, având în vedere textul de mai
f). Basmul popular și basmul cult sus.
2. Răspundeți punctual la următoarele cerințe:
A. BASMUL POPULAR a). Identificați în basm, câte două exemple de repetiții,
Circulând pe cale orală, basmul popular este construcții eliptice, comparații și expresii populare.
valorificat sistematic, conform unui program estetic, în b). Identificați figura de stil folosită pentru a construi
perioada romantică (secolul al XIX-lea), atunci când portretul personajului Gerilă.
văd lumina tiparului colecțiile de povești ale fraților
Grimm (1812), ale lui Hans Christian Anderson c). Comentați secvența referitoare la veverițe, din
(1835-1872) și ale altor cugetători și are următoarele descrierea lui Gerilă, insistând asupra figurii de stil obținute prin
trăsături: alăturarea a doi termeni opuși: „Mă rog, foc de ger era...”.
 Basmul popular este o creație literară ce se d). S-a constatat prezența în basm a unui mare număr de
comunică prin viu grai, deci e marcată de oralitate și zicale și proverbe populare sau create în spiritul acestora.
are un caracter colectiv, anonim și tradițional Selectați și prezentați semnificația a cel puțin cinci proverbe și
(realitatea este transfigurată în fabulos) și are un
tipar consacrat, concretizat într-o serie de situații-
zicători.
tip, cu grad mare de stabilitate, devenite funcții: e). Citiți scena petrecută în căsuța de aramă. Faceți
succesiunea lor este canonică, ceea ce denotă o observații asupra caracteristicilor pe care le prezintă limbajul
simetrie prin reiterare ; personajelor.
 Prezența naratorului omniscient este f). Analizați două secvențe narative la alegere din punct de
textualizată numai prin pronumele în dativul etic și
prin indici ai persoanei I în formule stereotipe (cea vedere fonetic și lexical, deosebind termenii populari de la cei
finală): predomină funcția narativă, dublată de regionali.
funcția de regie. 44
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
g). Căutați în cuprinsul întregii povestiri sinonimia
f). Basmul popular și basmul cult folosită în caracterizarea lui Harap-Alb și a tovarășilor săi, ca și în
alte situații ale acestei narațiuni.
 Personajele nu sunt individualizate, h). Recitiți secvența sosirii Spânului și a lui Harap-Alb la
definindu-se ca funcții, ca arhetipuri ce reprezintă curtea lui Verde-Împărat și remarcați debitul monologului pe care
modele morale opuse: eroii pozitivi (întruchipând Spânul îl debitează în fața împăratului. Desprindeți elementele
binele, adevărul, dreptatea, vitejiam altruismul,
hărnicia etc.) și personajele negative (egoismul, menite să-l caracterizeze pe vorbitor și să-i sublinieze
răutatea, viclenia, nedreptatea, lașitatea, lăcomia, concepțiile și intențiile. Urmăriți raporturile sintactice din
lenea, urâtul). Acestea sunt personaje statice în timp ce alcătuirea frazelor.
categoria etică și cea estetică se suprapun. i). Citeşte cu voce tare, încercând să găseşti intonaţia
 Registrul stilistic este unic: limbaj popular,
marcat de oralitate.
potrivită: „Voi să vă lăfăiţi şi să huzuriţi de căldură, iară eu să
crăp de frig. Bu...nă treabă!”. Motivează rostul punctelor de
În literatura română, prima culegere de basme
populare a fost publicată în anul 1860, la Timișoara:
suspensie existente în structura „Bu...nă treabă!”. Cum altfel ar
„Povești culese și corese”, de E.B. Stănescu-Arădanul. putea fi scris cuvântul „bu...nă”, pentru a se conserva intonaţia?
Îi urmează antologia lui Petre Ispirescu – „Legendele și Identifică, în textul basmului şi alte semne grafice care au rolul
basmele românilor” (1872), a lui Ion Pop-Reteganul – de a marca variaţii ale tonului în rostirea personajelor,
„Povești ardelenești” (1888), Al. Vasiliu, „Povești și discontinuitatea (pauza) în vorbire sau de a sublinia anumite stări
legende” (1928), Ov. Bârlea – „Antologie de proză
populară epică” (1966). În unele antologii (de exemplu emoţionale. Explică separat rostul fiecărui semn în cadrul
cea a lui Petre Ispirescu), autorul optează pentru exemplului selectat.
prelucrarea basmului consemnat în scris; în altele, se j). Oralitatea este, probabil, cea mai importantă trăsătură a
mizeazp pe autenticitatea faptului folcloric. Acestea din operei lui Ion Creangă. Acesta nu povesteşte doar, ci dialoghează
urmă prezintă un strict interes folcloristic (v. antologia
cu cititorul, comentează acţiunile şi vorbele personajelor şi chiar
alcătuită de Ov. Bârlea).
pe ale sale, se mustră sau se îndeamnă la povestire: „Dar ia să nu
B. BASMUL CULT
ne depărtăm cu vorba şi să încep a depăna firul poveştii. Ce-mi
Basmul cult apare paralel cu efortul de fixare în pasă mie? Eu sunt dator să spun povestea şi vă rog s-o ascultaţi”.
scris a basmului popular și se defineşte prin prelucrarea
motivelor, structurilor și tehnicilor narative ale acestuia în
Comentariile autorului sunt întărite de proverbe, zicători, adesea
cadrul unor opere originale, în care elementele folclorice introduse prin formula stereotipă vorba ceea, care creează
caracteristice speciei sunt reinterpretate potrivit viziunii, impresia de adresare directă, familiară: „Vorba ceea: Părinţii
concepției artistice și manierei stilistice a fiecărui scriitor: mănâncă aguridă şi fiilor li se strepezesc dinţii. Şi vorba ceea: La
 Basmul cult imită relația de comunicare de tip calic slujeşti, calic rămâi”. Identifică și explică cel puțin cinci
oral din basmul popular, dar poartă mărcile originalității formule ale adresării directe în Povestea lui Harap-Alb.
scriitorului care preia tiparul narativ consacrat prin k). Scriitorul nu alunecă niciodată în abstract, arta sa este
eposul popular și funcțiile specifice basmului, dar
reorganizează structurile stereotipe conform principiilor
una a concretului. Cu ajutorul cuvintelor el „pipăie” lumea
estetice și viziunii sale artistice (Eminescu - romantic, asemeni lui Ochilă. Cuvintele devin astfel aproape materiale,
Creangă - realist) și este fixat într-o formă definitivă, fiecare având densitate, formă sau culoare. Superlativul absolut,
scrisă: fabulosul este tratat în mod realist sau romantic preferat tocmai pentru valoarea sa expresivă, apare în formele cele
(de exemplu, povestirile lui Ion Creangă sunt mai neobişnuite: mezinul împăratului „se făcu roşu cum îi gotca”,
caracterizate prin „originala alăturare a miraculosului cu
cea mai specifică realitate.” - George Călinescu); în casa de aramă era „foc de ger”. Verbe precum „a zghihui”, „a
 Naratorul omniscient alternează cu ipostaza horăi”, „a năboi”, „a boncălui”, „a horpăi”, „a bojbăi”, multe din
uniscientă: se proiectează frecvent în text ca narator ele provenite din interjecţii, sunt alese mai cu seamă pentru
auctorial, ca observator (secvențe descriptive: tablou, sugestiile lor de natură sonoră. Ursul „cum ajunge la fântână,
portret; secvențe de observare morală / psihologică a
eroilor), ca reflector (inserții de tip reflexiv / funcția de
începe a bea lacom la apă şi a-şi linge buzele de bunătatea şi
interpretare); dulceaţa ei. Şi mai stă din băut şi iar începe a mormăi; şi iar mai
 Basmul cult amplifică psihologicul prin bea câte un răstimp şi iar mormăieşte...”. Cerbul şi el „odată şi
individualizarea personajelor în spiritul şi cu începe a bea hălpav la apă rece; apoi mai boncăluieşte şi iar mai
mijloacele proprii literaturii culte prin comportament, bea până nu mai poate”. Cel mai adesea scriitorul alege totuşi
atitudine, limbaj, psihologie, gestică, mimică etc., și, deși
rămân personaje arhetipale, construite pe o dominantă interjecţia, pentru că ea comunică mai direct senzaţiile,
etică, ele au o complexitate caracteriologică, ilustrând conferind totodată povestirii o notă de familiaritate. Sonoritatea
adeseori categorii psihice (Făt-Frumos din lacrimă, devine astfel mai „plină”: „Talpa iadului face ţuşti înăuntru şi
Miron: visătorul îndrăgostit de o himeră); uneori, dracii, tranc, închid poarta”, copilul „face ţuşti în baltă”, cei
personajele basmului cult sunt personaje dinamice,
şapte tovarăşi „pornesc ei teleap, teleap, teleap”. Înlocuieşte fie-
pacurgând aventura inițierii (de exemplu, Harap-Alb),
alteori sunt eroi în construcția cărora eticul nu se mai care interjecţie cu echivalentul verbal potrivit; vei constata că
suprapune esteticului (de exemplu cei cinci uriași substituirile produc efecte în planul expresivităţii textului. Încearcă
fabuloși din „Povestea lui Harap-Alb”, care sunt
pocitanii, dihănii, namile de om);
45
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
să motivezi aceste schimbări. Extrage din opera lui Ion Creangă și
f). Basmul popular și basmul cult alte verbe provenite din interjecții.
l). Selectează din „Povestea lui Harap-Alb” o secvenţă
 La nivelul acţiunii, basmul cult poate dezvolta care conţine o discuţie de tip argumentativ. Evidenţiază cele
conflicte interioare puternice (drama exprimării trei etape (afirmaţia, motivaţia şi concluzia) din care se
adevărului şi a sacrificiului de sine); compune acest tip de comunicare.
 La nivelul naraţiunii, elementul evocator preia
funcţiile din literatura cultă (de exemplu, inserţia liricului
m). Evidențiați prin ce elemente lexicale, morfologice,
sau a psihologicului reliefează acţiunea propriu-zisă sau o sintactice este sugerată comunicarea povestitor-cititor în
motivează: sugestia relaţiei eroului cu fata împăratului enunțurile următoare:
Roş din „Povestea lui Harap-Alb”; evocarea calităţilor - „Dar, ia să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul
morale ale tânărului prin dialogul cu şahul din „Abu- poveștii”.
Hassan”, de I. L. Caragiale); - „Ce-mi pasă mie? Eu sunt dator să vă spun povestea și vă rog
 Din punct de vedere compoziţional, basmul cult s-o ascultați!”.
respectă formal clişeele dezvoltate în basmul popular la
- „Dar iar mă întorc și zic: mai știi cum vine vremea?”.
toate nivelurile naraţiunii, depăşindu-le printr-o serie de
elemente specifice: temele şi motivele populare n). Precizați figura de stil dominantă în prezentarea:
dobândesc semnificaţii proprii operei culte şi sunt - crăiesei furnicilor, crăiesei albinelor și a calului năzdrăvan;
abordate din perspectiva viziunii autorului; - a uriașilor: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă;
 Discursul este elaborat, cu mărci stilistice - a bătrânei cerșetoare (Sfintei Duminici).
particulare, diferite (discursul naratorului este diferit de o). Reluați ideea citatului de mai jos într-un comentariu
vorbirea personajelor) și, uneori, chiar discursul
naratorului este marcat de variație stilistică, de la o
asupra stilului lui Ion Creangă: „Limba lui Ion Creangă este o
secvență la alta; limbă populară. Numai că povestitorul din Humulești supune
această limbă populară, cu ale cărei seve întremătoare el își
Astfel că, basmul cult are unicitatea proprie
literaturii scrise și exprimă viziunea autorului, care
hrănește substanța expresiei linvistice, unui lung proces de
interpretează creator reperele basmului. În plus, în filtrare. Creangă nu este deci un simplu narator popular, ci un
basmul cult se pune mai mult accent pe atmosferă sau artist desăvârșit, care stăpânește subțirimile artei celei mai
pe dimensiunea interioară a personajelor. În acelaşi pretențioase cu siguranță și cu o dezvinvoltură pentru care niciun
timp, se pot identifica particularităţi ale stilului, epitet nu este superlativ” (Gh. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion
modalităţi portretistice şi motive proprii în scenariul
basmului, care îi conferă originalitate şi atractivitate. În Creangă).
literatura română, atipicitatea basmelor culte în raport cu g). Dimensiunea didactic-moralizatoare a basmului:
prototipul este ilustrată fie prin dezvoltarea alegoric-
simbolică a narațiunii, pe nucleul unei parabole (B. Șt. 1. Descifrați dimensiunea didatic-moralizatoare a
Delavrancea), fie prin liricizare (M. Eminescu) și basmului „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, făcând
integrarea dimensiunii livrești (Al. Odobescu) ori prin referire la ideile subliniate de împărat în dialogul cu fiii săi, ca și
structura realistă a fantasticului (I. Creangă) și inserția
epică a mesajului etic (I. Slavici). Astfel că, scriitorii modul în care este înveșmântată stilistic ironia sfătosului crai.
devin ei înşişi autori de basme, cunoscuţi și Nicolae 2. Enumerați câteva principii ale eticii populare prezente
Filimon, I. L. Caragiale sau Mihail Sadoveanu. Chiar în poveștile lui Creangă. Subliniați cum sunt ilustrate ele prin
culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui intermediul zicalelor și proverbelor din text.
Petre Ispirescu, care actualizează şi recreează basmul,
3. Descoperiți în basmul „Povestea lui Harap-Alb”,
păstrând funcţiile principale, formulele fixe, oralitatea,
anumite expresii, dar adăugând o tentă uşor fragmente de text din care să rezulte că, în viziunea populară, omul
moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livrescă. dobândește, în confruntarea cu încercările vieții, o scară a
Basmul cult, împlinit printr-o inserţie expresivă specifică valorilor umane.
stilului marilor scriitori îşi armonizează structurile
narative, dobândind unitate şi fluenţă discursivă, h). Muncă suplimentară:
preluând viziunea scriitorului şi integrând teme şi motive
caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de
Scrie un eseu în care să realizezi o paralelă între „Povestea
regulă structura şi tipologia basmului popular, dar poate lui Harap-Alb” şi un basm popular citit de tine. În elaborarea
aduce modificări ale viziunii naratorului, alternând eseului, vei avea în vedere:
persoana a treia cu persoanele întâi şi a doua, creând o - identificarea trăsăturilor comune şi / sau a diferenţelor între
comunicare mai directă cu cititorul şi dând uneori o cele două texte, în ceea ce priveşte structura: situaţia iniţială, partea
nuanţă subiectivă expunerii faptelor. Mihai Eminescu pregătitoare, intriga, acţiunea propriu-zisă şi deznodământul;
face, de pildă, în „Făt-Frumos din lacrimă”, numeroase - compararea trăsăturilor celor doi eroi, prin raportare la
popasuri descriptive, în care se recunoaşte natura
secvenţe narative sau prin citate comentate, pentru a stabili asemănările şi
eminesciană din poezie, iar Ion Creangă excelează prin
arta dialogului şi prin oralitatea specifică întregii sale deosebirile dintre ei;
opere, dată de o continuă schimbare a planurilor narative - exprimarea unui punct de vedere despre originalitatea viziunii
între narator şi cititor şi prin selecţia expresiilor populare lui Creangă asupra protagonistului, în raport cu aceea a textului popular;
strict adecvate respectivei secvenţe narative. - modul specific în care Ion Creangă prelucrează un material în
mare măsură utilizat şi de povestitorii populari.
46
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

8. SCHEME RECAPITULATIVE
a). ÎNCADRAREA ÎN CONTEXTUL LITERATURII ROMÂNE
A BASMULUI „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ
(într-o anumită perioadă istorico-literară, într-un anumit gen și specie literară, într-un curent literar/cultural și într-o
orientare tematică)

- scriitor cult cu un tonus vital propriu ce gândește mitic și epic – o conștiință artistică rațională și
spontană, un adevărat „dramaturg deghizat în prozator” și „ frate genial al povestitorilor populari.”
(George Călinescu)
Ion Creangă
- „tehnica cărturărească a ironiei disimulate, dar nu satirice”;
(1837-1889)
- perioada
marilor clasici - un autor clasic, înțelept, - „rafinamentul artei spunerii”;
cărturăresc și moralist, comparat cu
François Rabelais, Laurence Sterne, - „jovialitatea cuceritoare și atotcuprinzătoare”;
Charles Perrault și Anatole France prin:
- „tehnica fanteziei verbale și a umorului spumos.”.

- operă rapsodică, văzută ca „sens al vieții și al valorilor artistice durabile” (George Călinescu), prin care autorul își
va exprima viziunea realistă asupra existenței umane, asupra spiritualității și credinței strămoșești, asupra datinilor,
obiceiurilor, limbii, moralei și filosofiei de viață a poporului român, ce au evidențiat prin substanța sufletului național
simbioza organică a umanismului și optimismului strucural al culturii noastre;

- împletirea supranaturalului popular cu evocarea realistă a satului moldovenesc


(fabulosul preia elemente din realitate și realitatea ficțională din fabulos);

a). Basm fantastic - umanizarea fantasticului prin evocarea permanentă a lumii țărănești autentice și prin
prelungirea acesteia în sistemul de referință al realismului prin cultivarea detaliului
(umanizarea
semnificativ și individualizarea personajelor ce dobândesc o componentă didactico-
fantasticului) moralizatoare (personaje complexe);

- nedeterminarea spațiului și timpului desfășurării acțiunii (au valori simbolice) etc.;

Basm cult din categoria fabulosului și fantasticului epic tipic național:


- amestecul de realism și de fabulos ca specific ancestral ce predomină mai mult decât miraculosul
și irealitatea;
„Povestea lui Harap-Alb” - elementele umaniste și clasice (refacerea armoniei originare și modelarea unor caractere umane în
(„Convorbiri literare” efortul de a ajunge la adevărurile ancestrale și preocuparea continuă a autorului pentru libertatea,
1 august 1877) demnitatea și perfectibilitatea ființei umane;

- reflectarea viziunii despre lume a povestitorului („oglindirea vieții în moduri fabuloase”


(George Călinescu) și umanizarea fantasticului);

- universul tematic transmis pe cale scrisă (istoria unei probe de curaj ce dezvăluie idealul
de dreptate și de adevăr) și nu mai are un caracter oral;
b). Basm cult
(ca mitologie, etică, - tiparul narativ respectă schema basmelor popuplare, dar ritmul alert al desfășurării
știință și observație acțiunii este întrerupt prin pasaje descriptive, ilustrative pentru arta narativă a naratorului;
morală):
- fragmentele dialogate cu rol în individualizarea și caracterizarea prin limbaj a
personajelor (pune în gura eroilor vocabulare autentice, țărănești);

- omniprezența jovialității și erudiția paremiologică (dezvoltarea unor situații comice și


evidențierea psihologiei personajelor, care sunt purtătoare ale unor valori simbolice);

- originalitatea stilului (mărcile oralității stilului, arta narațiunii, abundența și strălucirea


dialogului, preponderența descrierilor și crearea de atmosferă);

47
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

b). ELEMENTELE DISCURSULUI NARATIV


(Structura narativă)

- basmul „Povestea lui Harap-Alb” are o impresionantă construcție


arhitecturală de factură clasicist-folclorică;
- structura clasică
(după schema unui roman
- în această structură clasică se vădeșete o erudiție lexicală rafinată de
cavaleresc medieval)
cunoaștere a tezaurului înțelepciunii, cu o expresie de factură populară cu
valoare supraevaluativă;

- naraţiunea la persoana a III-a este realizată de un narator heterodiegetic


(omniscient și omniprezent), dar nu şi în totalitate obiectiv (pentru că
povestitorul intervine adesea prin comentarii sau reflecţii (formulele mediane,
unele dintre ele adresate interlocutorilor ipotetici - cititori sau ascultători) şi
nici creditabil (după formula iniţială: „amu cică era o dată...”).

- și chiar dacă perspectiva narativă este obiectivă, viziunea „dindărăt” nu


- narațiune devine o tehnică, ci o „filozofie de viață, fiindcă autorul este un povestitor-actor
heterodiegetică, care-și joacă majestral personajele”. (Nicolae Manolescu).
obiectivă, dominant
epică și ciclică - schema narativă urmăreşte nivelul cititorului, cu focalizare zero, dar care
(accentul cade pe nu anticipează evenimentele fabuloase din acţiunea personajului Harap-Alb,
întâmplările eroului); generând spontaneitate în desfășurarea cronotopică.

- conform structurii ciclice, motivele din basm se grupează în perechi


opoziţionale: lipsa / lichidarea lipsei, interdicţie / încălcarea interdicţiei,
încercări / lichidarea încercărilor.

- utilizarea procedeului triplicării - triplarea sistematică a situaţiilor ce


- supralicitarea compun schema logică a naraţiunii, după formula „două încercări ratate, una
a). Structura procedeului (ultima) izbutită” (de exemplu, primii doi frați porniți spre împărăția unchiului,
narativă triplicării (două se întorc rușinați din drum, al treilea merge mai departe; fiul cel mic al craiului
încercări ratate, una – refuză de două ori să o miluiască pe bătrână, a treia oară o face; calul care
ultima – izbutită”); mănâncă jăratec este alungat de două ori, a treia oară este acceptat etc.

- dacă este să analizăm raportul dintre realitate și ficțiune, atunci basmul este
structurat în două planuri narative: unul al realului (relevat mai ales în
limbajul naratorial) și altul al fabulosului (personaje cu puteri miraculoase,
calul năzdrăvan, Sfânta Duminică, cei cinci tovarăși năzdrăvani, Crăiasa
albinelor, Crăiasa furnicilor, turturica).

- în structura basmului identificăm acțiuni, funcții și episoade tipice


basmului (lipsa, necesitatea plecării eroului de acasă, alegerea eroului,
înzestrarea cu unelte magice, formularea interdicției, încălcarea interdicției,
- schemă deplasarea spațială, vicleșugul, sosirea incognito, pretențiile neîntemeiate ale
compozițională falsului erou, încercările grele, recunoașterea eroului și demascarea falsului
simplă, clară, firească erou, pedeapsa răufăcătorului și căsătoria eroului etc.)
(linearitatea cronologică
și armonioasă a acțiunii);
- înlănţuirea acestor secvențe epice este lineară, cronologică şi armonioasă
și se face prin descriere, narațiune și dialog într-un tot unitar cu o schemă
compoziţională simplă, clară şi firească a unui singur fir narativ.

- elementele de atenționare date de personajele ajutătoare supranaturale,


precum Sfânta Duminică („numai milostenia şi sufletul tău cel bun te vor
ajuta, Harap Alb”), sunt oscilaţii ale firului narativ, transferând starea şi
problematica eroului în cea a cititorului prin oglindire.

48
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

b). ELEMENTELE DISCURSULUI NARATIV


(Explicarea titlului și precizarea argumentată a temei)

- titlul este analitic și ne introduce în lumea basmului prin intermediul


personajului principal: Harap-Alb (indefinitul, sclavul-alb de origine nobilă, care
crește dintre negru spre alb, dinspre aparență spre esență, dinspre întuneric spre
lumină, ca simbol al simplității și curăției);

- prin această semnificație se exprimă condiţia lui de învăţăcel, faptul de a fi


supus iniţierii, transformării sociale, psihologice și morale (prin aceasta se
deduce valența gnostică nu numai a operei, dar și a personajului, fiind accentuat
caracterul individual al basmului);
Explicarea
titlului - titlul reprezintă și lupta permanentă a omului între cele două ipostaze ale
binelui și ale răului sub forma unui labirint al cunoașterii prin universul
„povestirii”.

- numele eroului (harap înseamnă sclav cu pielea și cu părul de culoare neagră)


este legat și de realitatea socială a eliberării țiganilor din robie din vremea
când trăia scriitorul (în sprijinul acestei interpretări vin și următoarele fapte: eroul
nu se numește de la început Harap-Alb; numele este dat de spân numai în
momentul când îl înrobește pe tânăr prin vicleșug; întreaga comportare a spânului
este aceea a unui stăpân față de robul său.

b). Explicarea
titlului și precizarea
argumentată a
temei
- tema basmului este „lupta dintre forțele binelui împotriva forțelor răului,
încheiată cu triumful binelui, prin care eroul parcurge o aventură eroică
imaginară, un drum al maturizării pentru dobândirea unor valori morale şi
etice.”.

- aceasta este susținută de caracterul de bildungsroman, evidențiat la


nivelul motivelor narative, de o extremă arhaicitate: împăratul fără urmaș
la tron, superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleşug, probele
depășite și dorințele împlinite, demascarea și pedepsirea răufăcătorului
(Spânul) și căsătoria fiului de împărat.

Precizarea - prin lineariatea acțiunii planului fantastic, se urmărește evoluția fiului


argumentată craiului de la adolescentul naiv, cu încredere excesivă în propriile calități, la
a temei tânărul chibzuit și destoinic, maturizat, prin depășirea probelor proiectului
existențial.

- peripeţiile acestuia, drumurile lui sunt lecţii fundamentale de viaţă, în urma


cărora iese edificat, proiectat calitativ pe o orbită superioară a devenirii:
„Întâmplările lui Harap-Alb sunt tot atâtea explorări în lumea misterului
existenţial, pe care eroul şi-1 însuşeşte treptat, o dată cu depăşirea fiecărui
stadiu cucerit.” (Marin Mincu).

49
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

b). ELEMENTELE DISCURSULUI NARATIV


(Relația de simetrie dintre incipit-final)
Parcursul ciclic, spiralat-ascendent de la echilibrul unei lumi la echilibrul unei alte lumi este marcat formal prin
opoziția simetrică incipit – final, dată de formulele tipice ale basmului (de clișeele compoziționale), de acele
convenţii care marchează simetric intrarea şi ieşirea din fabulos, ce formează „un sistem simetric de negare a
adevărului naraţiunii pe care o încadrează, izolând-o, totodată, de [...] realitatea practică.” (Silviu Angelescu).

- formula inițială „Amu cică era odată într-o ţară un craiu, care avea trei
feciori...” este extrem de simplă, „ex abrupto”, redusă la esență, și aproape
atipică basmului fantastic, în care „cică” marchează incertitudinea, iar „era
odată” (timpul fabulos al întâmplărilor) plasează acțiunea într-o
atemporalitate și aspațialitate convențională, într-un timp și spațiu
Formula fabulos, îndepărtat de momentul vorbirii („amu” - prezentul narativ).
inițială
Aceasta are rolul de a marca începutul povestirii și de a scoate cititorul
din lumea reală și de a-l introduce convențional în lumea fantastică a
basmului cu funcție ludică, de a-l apropia și mai mult de timpul mitic.

- formulele mediane au rolul de a face legătura cea mai firească


între episoade („Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste,
înainte mult mai este”);

- formulele mediane au rolul de a solicita atenția cititorului („Eu


c). Relația de simetrie sunt dator să spun povestea şi vă rog să ascultaţi.”);
dintre incipit și final Formulele
(stereotipia, opoziția mediane - formulele mediane au rolul de a schimba toposul acțiunii, care
simetrică și parcursul (adevărate este uneori și începutul unui nou episod („până ce de la o vreme
ciclic, spiralat-ascendent de intervenții le intră calea în codru”);
la echilibrul unei lumi la auctoriale)
echilibrul unei alte lumi) - formulele mediane au rolul de a dilata sau comprima timpul
narațiunii care, deși măsurat cu exactitate, dă senzația
indefinitului („Și merg ei o zi, și merg două, și merg patruzezi și
nouă”), punând accent pe acțiunea focusată pe erou, care arată
schimbarea sa, ca om perfectibil.

- formula finală, pe lângă simetria estetică și analitică cu cea inițială,


închide în sine spațiul fabulos și are rolul de a-l readuce pe cititor din
lumea fabulosului („Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă;
cine se duce acolo bea și mănâncă;”) în lumea realului („Iar pe la noi,
cine are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.”).
Formula
finală - aceasta include în sine o reflecţie asupra realităţii sociale, alta decât
în lumea basmului, o comparaţie de un umor amar între cele două lumi
- a fabulosului şi a realului. Naratorul își diminuează în chip ironic rolul
de creator al lumii fictive, numindu-se el însuși „un păcat de povestariu,
fără bani în buzunariu”, detașându-se de eclatanta lume a basmului.

Incipitul şi finalul nu sunt numai simetrice, ci şi identice în plan simbolic: ambele marchează, în mod egal şi
simultan, câte o intrare şi câte o ieşire între cele două lumi: realul şi fabulosul. Și, totuși, finalul poate fi
interepretat și ca o deschidere în plan simbolic, întrucât basmul se încheie cu imaginea unei lumi în sărbătoare,
fiind prelungită la nesfârșit, ca un stop-cadru al fericirii mitice, raportat, în registru ironic, la condiția umană.
50
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

b). ELEMENTELE DISCURSULUI NARATIV


(Valorile simbolice ale coordonatelor spațio-temporale)

- timpul este fabulos, nedeterminat, echivalat în general cu timpul mitic,


numit de Mircea Eliade – illo tempore („în acel timp”, „în vremea aceea”).

- fiind un basm cult, „Povestea lui Harap-Alb” micșorează distanța dintre


timpul narațiunii (timpul discursului, prin care se pătrunde în spațiul
narativ, reluat de multe ori pe parcursul textului, pentru menținerea atenției
Valorile naratarului) și timpul evenimentelor (timpul fabulei, care își diminuează
simbolice rolul de proiecție a acțiunii în sfera mitică, a actelor originare),
ale întâmplările părând a fi petrecute de curând, într-o lume cunoscută și
timpului accesibilă ascultătorilor, ieșită temporar din sfera miticului.

- de remarcat este faptul că, pe măsură ce se înaintează în timpul arhaic,


călătoriile se fac mai ușor, aventurile sunt mai firesc realizabile.

- și în timp ce primii doi feciori ai craiului rămân într-un timp comun,


comod, aparent protejat al existenței, pentru mezin acesta devine o
coborâre în timpul prozaic.

- spațiul este vag conturat, imaginar, nesfârșit, nedeterminat


d). Valorile sociologic, acțiunea desfășurându-se în trei împărății: o „țară” inițială a
simbolice ale craiului care avea trei fii, o altă „țară mai îndepărtată” a Împăratului
coordonatelor Verde și „împărăția” lui Roș Împărat.
spațio-temporale
- reperele spaţiale sugerează atât o stare de echilibru inițială, cât și
dificultatea aventurii eroului, care trebuie să ajungă de la un capăt la
celălalt al lumii (în plan simbolic - de la imaturitate la maturitate): „ţara în
care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a
pământului, şi crăiia istuilalt, la altă margine”.

- între cele două împărăţii care mărginesc pământul este un spațiu


convențional al probelor și prinsorilor, un spațiu al devenirii spirituale în
care domneşte haosul (este un spațiu al inaccesibilității și singurătății, un
loc necunoscut, plin de primejdii ce constituie un bun prilej de iniţiere al
Valorile tinerilor în societățile arhaice: „nu se putea călători aşa de uşor şi fără
simbolice ale primejdii ca în ziua de azi”.
spațiului
- drumul călătoriei primește o dimensiune cosmică de vocație mitică ce
simbolizează „epopeea cunoașterii și existenței umane”, proiectate, când
și când, nu întotdeauna, în fabulos: „mergea tot înainte prin locuri pustii și
cu greu de străbătut”.

- și în timp ce pentru primii fii spațiul se închide, pentru mezin se


deschide ca în „Odiseea” lui Homer (astfel acțiunea continuă să oscileze
între real și mitic, se proiectează permanenta ambiguitate real-fantastic,
personajele umane păstrând toate caracteristicile unor ființe obișnuite:
timpul lor trece repede, la cârma împărăției trebuie să vină descendenți
destoinici).

51
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

c). TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME


(umanizarea lumii fantastice din perspectiva temei basmului, elementelor miraculoase și fabuloase,
semnificațiilor motivelor și simbolurilor basmului)
Acţiunea se dezvoltă pe structura narativă a basmului popular, caracterizată prin proiecția întâmplărilor într-o lume
fabuloasă, prin opoziția dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună, în care se inserează o temă inițiatică și o
problematică morală.
a). Umanizarea lumii fantastice

- basmul propune o lume care-și află explicațiile în ea însăși, este o lume umanizată, „o lume primitivă” (Vasile
Lovinescu), o lume căzută în haos și regenerată virtual, în care „voinţa omului nu cunoaşte limite” și în care „nu există
contrarii care să nu poată fi rezolvate.” (Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu).

- lumea basmului porneşte de la realitate, dar se desprinde de ea și trece în suprareal, într-o lume cu totul aparte,
în care fantasticul se opune cotidianului nu prin personaje şi întâmplări (care pot fi verosimile), ci prin atmosfera
interioară a acțiunii, ce ilustrează condiţia de inițiere a eroului (prezența miraculosului și fabulosului popular);

- lumea basmului este văzută ca o „oglindire a vieții în moduri fabuloase prin tendința hiperbolizantă și imaginea
carnavelescă a lumii” (G. Călinescu), în care prezenţa miraculosului şi a fabulosului în evocarea lumii ţărăneşti
autentice oferă o tentă picturală de fabulos popular;

- lumea basmului se dezvoltă sub efectul unei culturi populare a râsului și conduce la edificarea unei lumi pe dos,
„o adevărată a doua lume, parodie a celei reale” (Zoe Dumitrescu Bușulenga), o lume pe dos, unde toate merg cu
capu-n jos și unde puțini suie, dar mulți coboară și numai unul macină la moară;

- lumea basmului este reiterată mitologic și condusă de rânduiala și principiile unor legi naturale, altele decât cele
reale, obiective: „miraculosul şi fabulosul faptelor prezentate propun o lume care-şi află explicaţiile în ea însăşi.”
(Tudor Vianu);

- lumea basmului propune tratarea fabulosului în mod realist prin cultivarea detaliului și individualizarea
personajelor prin limbaj și umor cu caracter didactic (fantasticul este umanizat și oferă contur realist subiectului;
acţiunile şi personajele dobândesc individualitate, prin abundenţa detaliilor, prin notarea mişcărilor, a gesturilor);

- lumea basmului este susținută de simbolurile și motivele specifice:

 castelul  pădurea  Grădina  ursul


 podul  fântâna
împărătesc marcheză atât o
este un loc straniu cu o Ursului și simbol al
cu aspect de grotă sau luptătorului;
conotație negativă, un tărâm Pădurea
își păstrează limită, o treaptă de peșteră, se află în
funcția a devenirii, cât
locuit de forțele răului ce
interiorul labirintului și Cerbului  cerbul
sporește senzația de spaimă ființă solară;
ocrotitoare în și o etapă (a simbolizează locul sunt locuri cu
și care ia aspectul unui  spânul
fața primejdiilor separării de
„labirint al cunoașterii
misterios al bunătăți și
și semnifică grup) și exprimă metamorfozei bogății opozant și
alchimiei răului”, un spaţiu ipostor;
ordinea „caracterul personajului, care miraculoase,
simbolic al rătăcirii în care  salăţile
omenească, un adeseori coboară în adâncurile stăpânite de
„există un drum spre simbolizează
simbol al primejdios al vieții și morții și iese animale
centrul spiritual al iarba vieţii
protecției, trecerii”, fiindcă cu o identitate socială emblematice,
credinței, dar ascuns cu luptătorului;
adăpostul unei „nu oferă cheia schimbată (de la totemice,
fineţe” (Mircea Eliade) și un
puteri devenirii, ci condiția de om liber la simboluri ale  diamantul
„drum spre ieșire ca simbol
misterioase şi doar șansa aceea de rob al forțelor telurice lumea inerției, a
al unei învieri spirituale”
imperceptibile; transformării”; spânului); și cosmice; mineralului
(Ivan Evseev);
mort;
52
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

c). TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME


(lumea basmului din perspectiva particularizării, tipizării și valorilor simbolice și etice ale personajelor)
- categoria personajelor realiste (din tărâmul de aici – împăratul Verde și fiii
acestuia) sunt prezentate în complexitatea lor umană, cu defectele și calitățile lor
morale (împăraţii se poartă simplu, la vorbă şi la port, vorbesc în dodii, au umor,
dar sunt opaci, vădind o anumită mecanică sufletească, populară);

a). Particularizarea - categoria personajelor fantastice (din tărâmul de dincolo - fiinţe himerice sau
personajelor animale cu însuşiri supranaturale – calul, crăiasa albinelor, crăiasa furnicilor, cei
cinci tovarăși năzdrăvani) rămân „ființe neomenești” cu o psihologie misterioasă
(ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni, au calităţi antropomorfe şi avimorfe și
cumulează funcţiile de iniţiatori şi de adjuvanţi);

- categoria personajelor aflate la graniţa dintre real şi fantastic (inspirate din


realitate, dar cu trăsături supraumane - Sfânta Duminică şi fata împăratului Roş);

Personajele sunt purtătoare ale unor valori simbolice și etice ale luptei dintre bine și rău
în diversele lor ipostaze, păstrând în structura lor elemente realiste și elemente fabuloase.
Astfel că, în timp ce personajele pozitive sunt înzestrate cu însuşiri care să le atribuie
calitatea de modele umane (frumuseţe, bunătate, dreptate, înțelepciune, curaj, cinste,
vitejie etc.), personajele negative cumulează însuşiri care să le facă respingătoare
(urâţenie, făţărnicie, răutate, laşitate, egoism etc.). Iar dacă pentru personajele negative se
LUMEA reflectă credinţa populară în răutatea omului însemnat („să te ferești de omul roş, iară mai
ales de cel spân..., că sunt foarte şugubeţi”), pentru cei cinci prieteni, defectul devine
BASMULUI
însuşirea supranaturală pusă în slujba binelui. În consecință, autorul utilizează ironia (a se
vedea caracterizarea lui Păsări-Lăţi-Lungilă), caricaturizarea (a se vedea dimensiunea
caricaturală a portretului lui Gerilă) și zoomorfizarea (viețuitoarele sunt umanizate: calul
năzdrăvan zboară și vorbește, crăisa albinelor şi a crăiasa furnicilor sunt înzestrate cu
inteligenţă, perspicacitate şi omenie) ca procedee sau modalități de caracterizare.
Acestea îndeplinesc, prin raportare la erou, mai multe roluri sau funcții narative: anta-
gonistul, ajutoarele, donatorii, personajul căutat – fata de împărat.

- împăratul Verde, prin funcția lui cosmică, se identifică cu arborele veșnic


verde al lumii;

- calul năzdrăvan, deși își păstrează trăsăturile inițiale, el zboară, vorbește și


devine un model al devotamentului (zborul lui unește cerul cu pământul);

- crăisa albinelor şi crăiasa furnicilor sunt umanizate, înzestrate cu inteligenţă,


b). Valorile simbolice și perspicacitate şi omenie și devin modele ale corectitudinii și recunoștinței;
etice ale personajelor
- cei cinci tovarăși năzdrăvani care se hârjonesc și se ceartă cu aprig gust de
vorbă și de sfadă (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă şi Ochilă) nu
sunt decât întruchipări ale unor tipologii umane ridiculizate, fără a avea o
psihologie misterioasă (frigurosul, gurmandul, beţivul, hoţul, indiscretul), dar
care sub masca grotescului ascund bunătate și prietenie;

- spânul și împăratul Roş sunt răi şi vicleni din fire;

- Sfânta Duminică este modelul înţelepciunii;


53
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

c). TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME


(lumea basmului și traseul devenirii împărătești / spirituale a eroului)

- proba vredniciei presupune existența unui mentor (craiul), discipolii (fiii) și o situație de învățare prin descoperire (o adevărată
lecție despre atenție, răbdare, demnitate, destoinicie, responsabilitate, libertate, bună chibzuință și cunoașterea de oameni);

a). Etapa presupune o stare de b). Situarea primilor doi fii


h). Primirea blănii de urs echilibru, o primă lipsă de ordin în câmpul non-valoric al
(simbol al moștenirii spirituale) familial și social și introducerea infatuării, superficialității și
și rostirea interdicției de a se unui criteriu valoric eliminatoriu: autosuficienței prin
feri „de omul roș și de omul vrednicia (a fi vrednic înseamnă a neraportarea la criteriul valoric
spân că sunt foarte șugubeți” avea potențialul completitudinii); al vredniciei (lipsa de
(primejdioși, înșelători, demnitate, responsabilitate și
amăgitori, răi la inimă, destoinicie, de atenție, răbdare
invidioși, șireți, perfizi, și cunoaștere de oameni –
lingușitori, vicleni etc.); trăsături nedemne statutului
de conducător);

g). proba curajului și A. ETAPA PREINIȚIATICĂ


trecerea pragului (eroul se află în ipostaza de
c). Tehnica pedagogică a
(podului) dintre cele două neinițiat - o adevărată lecție de persuadării mezinului –
lumi (spațiul cunoscut, autocunoaștere despre valorile rolul rușinii ca factor
securizant al împărăţiei autentic-umaniste ale vredniciei, motivațional și căutarea
craiului şi spaţiul bunătății, milosteniei, cinstei, răspunsului în sine (ceea
necunoscut, cel în care se
iubirii, curajului și nobleței ce este un câștig nu
vor desfăşura probele);
sufletești) suplinește o mare lipsă);

f). Proba preinițiatică a alegerii


calului – personaj fantastic, d). Bătrâna ca mentor -
animal fabulos, mijloc ideal de descoperirea, trasarea și împlinirea
deplasare în basm, confident și unor acte obligatorii în devenirea
sfătuitor de mare preț cu rol lui morală și socială (pentru a-i
justițiar (are calități antropomorfe e). Încrederea tatălui în proiectul cârmui pe alții, trebuie mai întâi să
și avimorfe - deţine cunoştinţe existențial al fiului (mezinul alege te poți cârmui pe tine –
inaccesibile eroului); să ia „armele colbăite”, „veşmintele cunoașterea de sine);
sfarogite” şi, mai ales, „calul din
tinereţea tatălui său”); - alungarea îndoielilor și a
- calul își dovedește fidelitatea față mâhnirii din suflet (a concentrării
de noul stăpân și cumulează asupra sinelui, a pripelii și a mâniei),
funcțiile de inițiator și adjuvant îndemnul de a trece dincolo de
(dialogul dintre ei este „o vorbire în prejudecăți și precizarea valorilor
dodii”, „un joc de-a v-ați ascunselea - identitatea paralelă a două destine umane ale bunătății și milosteniei;
al inteligenței” ce denotă o (tatăl și fiul) pe drumul devenirii
disimulare perfectă a gândurilor); împărătești – motivul oglinzilor
paralele și situarea eronată a norocului - dovada bunătății este imediat
în proiectul existențial al mezinului ; răsplătită (descoperirea și trasarea
- prima lecție de viață: nimic nu
proiectului existențial ce va sta sub
rămâne nerăsplătit (viteza de
semnul excelenței: cinste, iubire,
deplasare a calului este un alt
noblețe);
mijloc de acces în lumea mitică);

- naivitatea este trăsătura definitorie a tânărului neexperimentat și se înscrie în codul ritual al inițierii (pentru o
devenire împărătească mezinul craiului trebuia să cunoască mai întâi umilința, ura și slăbiciunile firii umane);

54
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

- protagonistul (Harap-Alb) este „o întruchipare a omului de soi” (G. Călinescu) ce nu are însușiri supranaturale și care
traversează o serie de probe, învaţă din greşeli şi progresează, se maturizează pentru a merita să devină împărat (se confruntă cu
mai multe tipuri de rău: viclenia lumii – prin spân, lupta cu forțele naturii – cu ursul și cu cerbul și cu demonia împăratului Roș);

a). Traversarea pădurii-labirint – probă b). Secvența coborârii mezinului


prin care eroul și-ar putea dovedi maturitatea în fântână – iscodirea, divulgarea
f). Eroul ajunge la o (eroul rătăcește prin pădure și, orbit de și sancționarea naivității: lipsa
adevărată „caritate aparențe, încalcă interdicția tatălui și-l va puterii de a cântări cu drept
cosmică”, la un înalt tocmi pe spân drept slugă - pedagogul rău ce echilibru ceea ce e sinceritate şi
grad al maturizării personifică maleficul în cele trei ipostaze ale ceea ce e prefăcătorie în faptele, în
spirituale ce sale: falsa umilință, lauda și lingușirea); înfăţişarea, în vorbele celorlalţi
presupune onestitate, (furtul identității prin vicleșug și
respectarea
transformarea mezinului în slugă);
jurământului dat până
la moarte intuiție în
dragoste, perspicacitate
muncă, îndatorire, B. ETAPA INIȚIATICĂ c). Retrasarea proiectului
stăpânire de sine, (eroul se află în ipostaza de novice, existențial al devenirii
cumpătare, „milă, primește un nume – Harap-Alb și împărătești („atâta vreme ai a
generozitate, este supus unei inițieri ireversibile mă sluji, până îi muri şi iar îi
compasiune prin labirintul cunoașterii învia”) - binele și răul sunt
nemărginită nu numai alchimiei răului - traseul umilinței date pentru desăvârșirea
faţă de oameni, ci şi de – găsirea drumului corect indică sinelui: cuvântul respectat
toată făptura.” (Vasile indică omul de calitate);
victoria spiritului, a inteligenței
Lovinescu).
asupra instinctualității)

d). Secvența sosirii spânului și a lui


Harap-Alb la curtea împăratului
Verde: spânul este nepotul rău şi
e). Parcurgerea unui traseu cu denivelări tensionate (încercările echivalează cu lăudăros, iar Harap-Alb sluga
diversele probe ale ascultării, curajului, ale abilității în mânuirea sabiei, proba supusă, ascultătoare şi cuviincioasă
prieteniei şi cumsecădeniei, proba stăpânirii de sine şi respectarea jurământului); („bunătatea nu are de-a face cu
răutatea”);

3. Secvența aducerii fetei împăratului Roș (simbolul feminităţii şi farmecului


1. Secvența adolescentin, dornică să se împlinească prin dragoste şi adevăr) pune în evidență
aducerii salăților 2. Secvența puterea prieteniei și a respectării jurământului până la moarte (supunerea eroului
din Grădina tăierii capului la probe de perspicacitate, destoinicie şi credinţă cavalerească):
Ursului – reușita cerbului –
în viață nu este lecția despre
dată celor slabi suferință („şi - unele prin care împăratul Roş - altele care o vizează direct pe fată: fuga nocturnă și
tinde să îndepărteze ceata de găsirea fetei de împărat metamorfozată în pasăre,
(„a nu dormi nu binele şi răul peţitori:casa de aramă încinsă, (ispravă a lui Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă);
înseamnă numai a sunt date răcită prin puteri miraculoase de identificarea fetei împăratului Roș, care avea o sosie,
birui oboseala pentru Gerilă; ospățul pantagruelic, în un dublu, în care se implică Crăiasa albinelor;
fizică, ci mai ales desăvârşirea care se întrec Flămânzilă și întrecerea calului lui Harap-Alb cu turturica fetei de
a da dovadă de sinelui.”); Setilă; alegerea semințelor de împărat, care aduce „trei smicele de măr dulce, apă
forță spirituală.”); mac din nisip, în care se vie și apă moartă de unde se bat munții în capete”,
angajează Crăiasa furnicilor); folosite la învierea eroului din finalul basmului);

- trecerea acestor probe sunt lecții fundamentale de viață rurală autentică ce țin de ritualurile țărănești ale inițierii și ale
pețitului, ce se produc în urma ascultării de personajul iniţiator (Sfânta Duminică) şi în urma ajutorului primit de la
personajele donatoare (crăiasa furnicilor și crăiasa albinelor) și a celor cinci „tovarăși năzdrăvani” ce au un comportament
omenesc și trăsături fabuloase, hiperbolizate și caricaturizate (grotescul jovial ce stârnește un râs irespirabil) ce reprezintă
simboluri ale unor stihii (gerul), ale stărilor fiziologice (foamea și setea) sau ale stăpânirii spațiului și timpului (agerimea);
- mijloacele prin care eroul trece probele ţin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale (primele două probe le trece cu
ajutorul Sfintei Duminici, care-l sfătuieşte cum să procedeze şi-i dă obiecte magice: pentru urs - o licoare cu somnoroasă, cu
efect sedativ, iar pentru cerb - o licoare, obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot);

55
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

- este etapa confirmării realizării destinului de excepție a eroului (a victoriei adevărului asupra imposturii),
realizată prin lichidarea lipsei, prin acţiunea reparatorie împortiva înşelătoriei spânului (acum încep să cadă
măştile şi se instaurează ordinea şi sensul lumii).

a). Sosirea lui Harap-Alb cu fata împăratului Roș la


curtea împăratului Verde (dezvăluirea adevăratei
identități și demascarea răufăcătorului).

b). Moartea şi învierea eroului (decapitarea eroului de


către spân este ultima treaptă şi finalul iniţierii -
„răutatea” spânului îl dezleagă pe erou de jurământul
supunerii: „atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi
muri și iar îi învie”)
* rolul de taumaturg al fetei împăratului Roș;

C. ETAPA CONFIRMĂRII,
MATURIZĂRII c). Moartea spânului - rolul pedagogului rău ia sfârșit
SPIRITUALE ȘI A * calul distruge întruchiparea răului, aruncându-l din
GLORIFICĂRII EROULUI înaltul cerului;
(eroul se află în ipostază * conflictul - lupta dintre bine şi rău - se încheie prin
împărătească - „cel mai iubit, victoria forţelor binelui.
slăvit și puternic împărat de pe fața
pământului”)

d). Nunta și schimbarea statutului social (devine


împărat) confirmă maturizarea eroului și refacerea
echilibrului inițial (încercarea de a cuceri eternitatea
prin relativizarea timpului și revenirea în lumea reală):
* eroul a înțeles ce înseamnă mila, și-a probat spiritul de
prevedere, inteligența, onoarea și va cunoaște iubirea;
* eroul intră în posesia paloșului și va primi recompensa:
fata împăratului Roș și împărăția;
* cel ce se naşte acum este noul crai, vrednic să fie
împărat slăvit, puternic şi iubit;

- încercarea de a cuceri eternitatea, prin relativizarea timpului este sugerată nu numai de somnul nedefinit care-l
cuprinseră pe erou în clipa morții, ci și de finalul basmului, prin ideea că „veselia a ținut ani întregi, și acum mai
ține încă”, ce surpinde două lumi paralele: una de basm, în care „a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă”
și una reală de „la noi”, în care „cine are bani vea și mănâncă, iară cine nu, se iută și rabdă.”.

56
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

c). TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME


(lumea basmului din perspectiva înțelepciunii populare – oralitatea stilului)

- exprimarea poznașă, mucalită într-o șiretenie a frazei; - abundența notării onomatopeice și folosirea exclamațiilor și interjecțiilor
spre a întări impresia de spontaneitate și de a potența fabulosul;
- combinațiile neașteptate de cuvinte;
- procedeul repetiției, care capătă transfigurații repetate;
- caracterizările pitorești cu ajutorul cuvintelor familiale;
- frecvența deosebită a comparației și metaforei;
- vorbele de duh și zicerile tipice ale poporului; - citarea unor fragmente de cântec popular sau ritmarea unor propoziții și
fraze;
- autopersiflarea și supraaprecierea;
- augmentarea diminutivelor în scopuri ironice;
- poreclele și cuvintele cu valoare augmentativă;
- compunerea, conversiunea și derivarea cu prefixe și sufixe;
- expresii idiomatice;
- diversificarea sinonimică;
- termeni și expresii populare, regionalisme fonetice și lexicale;
- utilizarea unor terminologii populare pentru a exprima momentul sau
- folosirea predilectă a zicalelor și proverbelor populare; durata acțiunii;

a). Mijloacele lexico-semantice și stilistice de realizare a umorului

- creația lui Ion Creangă a fost concepută pentru a produce veselie prin sarcasm și ironie, bună-dispoziție prin
plăcerea zicerii și pentru a exprima vitalitatea umană prin complexitatea caracterizării pitorești și prin scene comice;

- creația lui Ion Creangă descriere pitorescul, sensibilitatea, înţelepciunea şi omenia mediului rural;

- creația lui Ion Creangă pune accent pe recunoaşterea valorilor inedite şi de specific românesc;

LUMEA - asimilarea universului principiilor etice pentru care militează întreaga operă a scriitorului;
BASMULUI - conturarea unor caractere individuale inedite, printr-un limbaj colorat, un bogat substrat de idei şi de imagini;

- sporirea la maxim a jovialităţii personajelor şi a freneziei trăririlor lor;

- alimentarea continuă a filonului emotiv, prin vitalizarea începuturilor explozive şi a finalurilor abrupte;

- susţinerea impresiilor ironice continue şi prin regenerarea continuă a comicului;

- modalități de desacralizare a mitului prin satiră, ironie și umor;

b). Procedeele gramaticale de realizare a oralității stilului

- repetarea subiectului (schimbări de topică); - utilizarea predominantă a coordonării în raport cu subordonarea prin
„și”, „iară”, „dar”;
- folosirea formei neaccentuate a pronumelui personal de persoana I
şi a II-a (a dativului etic) spre a da impresia de participare la acţiune;
- variaţia relativ redusă a modalităţilor de introducere a subordonării,
ea făcându-se cu deosebire prin propoziţiile relative, circumstanţiale
- frecvența superlativului și redarea stilistică a acestuia prin lungirea
de loc, de timp, de mod şi de scop şi prin propoziţiile completive
sunetelor;
legate de regentă mai ales prin „să”, „că”, „căci”, „fiindcă”;
- deplasarea numelui predicativ înaintea verbului copulativ;
- prin raporturile gramaticale de subordonare atributivă cu nuanţă
- predilecţia pentru prezentul dramatic şi prezentul istoric al acţiunii; consecutivă sau predicativă suplimentară;

- acumularea de verbe ce sugerează viteza de acţiune ca şi cea a - marcarea relaţiei temporale prin introducerea elementelor copulative
agerimii personajelor prin adverbe ca „răpede”, „iute”, „îndată”, „pe în structura regentei;
dată”, „de grabă”, „într-o clipă”;
- sporirea reliefului şi ritmului mişcării prin subordonate juxtapuse-
- adjective cu sau fără grade de comparație; condiţionale ori completive directe, concesive;

57
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

d). PARTICULARITĂȚILE DE CONSTRUCȚIE A UNUI PERSONAJ


(HARAP-ALB – protagonistul basmului)

- Harap-Alb – personaj principal, - schema inițierii fiului – o călătorie spre sine (actualizarea unor trăsături umane și
eponim, rotund, tridimensional, supraumane – drumul este presărat cu încercări dificile ce presupune un lanț de acțiuni
pozitiv din categoria eroilor activi, convenționale);
un erou atipic basmului fantastic
(este complet lipsit de însușiri - naivitatea ca trăsătură definitorie a mezinului („pedagogii” drumului inițierii: pedagogul
supranaturale), construit după bun – Sfânta Duminică, pedagogul rău – Spânul, pedagogul rezervat – calul);
schema realistă a inițierii (flăcăul
supus inițierii), o ființă complexă
care învață din greșeli și - interdicția și încălcarea interdicției (lipsa de maturitate și cunoașterea alchimiei răului –
progresează (însumează un cod moral adormirea conștiinței și supunerea prin vicleșug);
caracteristic poporului român în lupta
pentru adevăr și dreptate: răbdător, - secvența coborârii în fântână (lipsa de experiență a tânărului), schimbul de identitate
generos, curajos și înzestrat cu arta de (mezinul devine robul spânului și primește numele de Harap-Alb) și retrasarea proiectului
a-și face prieteni); devenirii spirituale (ascultarea până la moarte față de spân);

- explicarea antroponimului (Harap- - trecerea celor trei probe și dobândirea unor valori morale (bunătatea, cinstea și prietenia):
Alb – indefinitul, sclavul-alb de origine
nobilă, care crește dintre negru spre alb,
dinspre aparență spre esență, dinspre  aducerea  aducerea fetei
întuneric spre lumină, ca simbol al sălăților din
 aducerea împăratului Roș
 îndepărtarea ceatei de peţitori
pielii (casa înroşită, ospăţul, alegerea
simplității și curăției); Grădina (generozitatea și
Cerbului macului de nisip);
Ursului îndemânarea,
- eroul parcurge un drum al iniţierii și se (binele și
(ascultarea, bunătatea și
înscrie în codul civilizației țărănești, răul sunt  probele ce o vizează direct pe fată
stăpânirea de curajul,
demonstrând generozitate, bunătate, date pentru (fuga nocturnă a fetei transformată
sine, curajul colaborarea și
inteligență, tact, discreție, capacitatea desăvârșire în pasăre, ghicitul / motivul dublului
și spiritul de
de a întreține o familie etc. a sinelui) și proba impusă de fată);
destoinicia); tovărășie etc.);

a). Încadrarea personajului în c). Particularitățile de


contextul operei construcție ale personajului
(modalități de caracterizare)
PERSONAJUL
b). Precizarea statului social, (HARAP-ALB) d). Precizarea statului social,
psihologic și moral (în situația psihologic și moral (în situația
inițială) prin raportare la finală) prin raportare la
conflictul basmului conflictul basmului

- statutul inițial al personajului este de neinițiat (caracterizat prin inocență, egoism și concentrare - modificarea statutului social,
asupra sinelui, de opacitate, de lipsa de cunoaștere umană și pripeală în gândire); psihologic și moral – ipostaza
de inițiat și împărat;

- el apare în scenă, după ce frații săi eșuează în încercarea lor de a-și asuma un destin de excepție - încheierea etapei de maturizare
(devenirea împărătească); spirituală a eroului
(confirmarea și glorificarea
eroului – nunta cu fata
- prima lecție de autocunoaștere și de pregătire pentru drumul devenirii împărătești (despre împăratului Roș);
vrednicie, bunătate, milostenie, cinste, iubire și noblețe):
 bătrâna gârbovă ca simbol al propriei cunoașteri, ce oferă și cere milostenie (nu în înfățișare stau - conducerea sub semnul
cunoașterea și înțelepciunea, ci în purtare și-n faptă); iubirii, gloriei și al cinstirii
 proba milosteniei (răsplătirea bunătății); (petrecerea de nuntă durează o
 trasarea proiectului devenirii împărătești (armele, hainele și calul din tinerețea tatălui); veșnicie, în care lumea nu moare
 dobândirea chibzuinței prin proba vredniciei (ființă limitată în care omenescul își are slăbiciunile lui); și nu îmbătrânește niciodată);

58
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

e). RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE


(protagonist - antagonist)
Paradigma mentor-învăţăcel se fundamentează pe întreaga istorie a devenirii umane şi este reprezentată
simbolic sub semnul unei comunicări şi conlucrări interpersonale în care iniţierea este generată de nevoia unui parcurs
spiritual, în urma căruia cel iniţiat capătă acces la cunoaşterea lumii şi la descoperirea sinelui. Prin urmare, raportul
dintre bine şi rău, dintre lumină și întuneric, adevăr și minciună este evidențiat de relaţia de opoziţie dintre iniţiator şi
neiniţiat și, mai ales, de relația dintre protagonist (Harap-Alb) și personajele antagonice (Spânul și împăratul Roș).

Harap-Alb – personaj explicarea antroponimului (Harap-Alb – indefinitul,


- secvența supunerii prin vicleșug sclavul-alb de origine nobilă, care crește dintre negru spre
principal, eponim, rotund,
de la fântână – lecția despre alb, dinspre aparență spre esență, dinspre întuneric spre
tridimensional, pozitiv din
sinceritate și prefăcătorie („Harap- lumină, ca simbol al simplității și curăției);
categoria eroilor activi, un erou
Alb” devine robul Spânului și jură
atipic basmului fantastic (este
să-i dea ascultare întru toate „până retrasarea proiectului existențial al devenirii împărătești
complet lipsit de însușiri
când va muri și iar va învia”); și lecția despre suferință („binele și răul sunt date pentru
supranaturale), o ființă
complexă care învață din desăvârșirea sinelui”);
greșeli și progresează - secvența sosirii Spânului și a lui
(însumează un cod moral Harap-Alb la curtea împăratului Spânul se arată batjocoritor, dictatorial și lipsit de cuviință,
caracteristic poporului român în Verde –„bunătatea nu are de-a un nepot obraznic și lăudăros, un stăpân necuviincios ce
lupta pentru adevăr și dreptate); face cu răutatea” (Spânul – pune în evidență răutatea, viclenia, lingușirea, neîndurarea
nepotul rău și lăudăros vs Harap- față de supuși, aroganța lumii comune);
Spânul - antagonistul, personaj Alb – sluga supusă, ascultătoare și
plat, negativ, non-evolutiv, cuviincioasă); Harap-Alb – sluga supusă, umilă ce stârnește admirația și
simbol al deghizării răutății - trecerea probelor și lecția prețuirea lui Verde-împărat ce atestă originea crăiască și
umane sub masca bunăvoinței cunoașterii alchimiei răului educația aleasă primite în casa părintească („loialitate,
șirete (ființă primară înzestrată (traseul umilinței) – trecerea celor credință, respectarea cuvântului dat, distincție și noblețe
cu puterile diabolice ale trei probe: aducerea sălăților din sufltească) - parcurgerea unui traseu cu denivelări
răutății, ipocriziei, minciunii, Grădina Ursului, aducea pielii tensionate (încercările echivalează cu diversele probe ale
trădării și nedreptății, a lipsei Cerbului și aducerea fetei ascultării, curajului, bărbăției, ale abilității în mânuirea
de loialitate și cu tendința de împăratului Roș); sabiei, proba colaborării, prieteniei şi cumsecădeniei și
parvenire atroce etc.); proba stăpânirii de sine şi respectarea jurământului);

a). Încadrarea personajelor în c). Prezentarea relației dintre


contextul operei protagonist și antagonist prin
RELAȚIA DINTRE raportare la evoluția conflictului
DOUĂ
b). Prezentarea relației dintre ()
PERSONAJE
protagonist și antagonist în situația d). Prezentarea relației dintre
inițială (statutul social, psihologic și (HARAP-ALB / SPÂN) protagonist și antagonist din prisma
moral) situației finale

- relația dintre protagonist și antagonist este realizată prin similitudini evidente și - raportul dintre bine și rău se schimbă și
contraste flagrante (ambii sunt umanizați și devin arhetipuri pentru bunătate și răutate intră în firescul vieții (onestitatea și loialitatea
cu numeroasele lor manifestări: milostenie, generozitate și ajutorarea celorlalți vs lui Harap-Alb care-și respectă jurământul făcut
viclenia, dorința de răzbunare și asumarea falsei identități); până la moarte):

- trăsăturile lor morale se disting indirect din faptele, atitudinea și comportamentul  demascarea răufăcătorului;
acestora (loialitate / perfidie; credință / supunere prin vicleșug; bunătate / răutate etc.);
 acuzarea lui Harap-Alb de divulgare a
secretului și tăierea capului acestuia;
- întâlnirea dintre naivitate și viclenia cea peste măsură (secvența încălcării
 dezlegarea de sub jurământ prin moartea
interdicției mezinului de a-l lua drept călăuză pe spân: lecția despre lingușire, umilință,
inițiatică a eroului;
falsa hărnicie și prefăcuta modestie);
 uciderea Spânului (de către cal);
 învierea eroului cu ajutorul obiectelor magice
- tehnica antitezei caracteriologice prin evidențierea unor serii de opoziții (om de aduse de cal (reintrarea în posesia paloșului);
origine nobilă - om comun, naiv-viclean, om de onoare – om ticălos, cinstit – necinstit);  primirea recompensei: fata împăratului Roș și
împărăția (asumarea unui destin de excepție);
- construirea personajelor după schema inițierii (traseului devenirii spirituale) ce  nunta și schimbarea statutului social
actualizează numeroase trăsături umane și supraumane; (confirmarea maturizării spirituale a eroului);

59
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

f). EXPRIMAREA CONCLUZIVĂ A UNUI PUNCT DE VEDERE ARGUMENTAT DESPRE TEMA


ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME A BASMULUI
(dimensiunea didactico-moralizatoare a basmului)

Basmul cult „Povestea lui Harap-Alb”


valorifică tiparul narativ al basmului popular,
dar elementele stereotipe se reorganizează
Harap-Alb însumează un cod moral
conform viziunii artistice a autorului, cu
caracteristic poporului român în lupta pentru
elementele specifice artei sale narative: din
dreptate și adevăr, el reprezintă viziunea
opera lui se desprinde o înţelepciune ţărănească
despre lume a scriitorului cu privire la faptul
asupra lumii, convins fiind de unele
că „omul de soi bun se vădeşte sub orice
inconveniente ale perfecţiunii omeneşti, pe care
însă le priveşte din două perspective (real şi strai şi la orice vârstă.” (G. Călinescu).
fantastic) şi prin două forme de observaţie
(umorul şi ironia).

VIZIUNEA ARTISTICĂ PERSONAJUL


BASMUL CULT-
FANTASTIC
„POVESTEA LUI
CARACTERUL DIDACTICO- PARADIGMA MENTOR-
MORALIZATOR HARAP-ALB”
ÎNVĂȚĂCEL

Paradigma mentor-învăţăcel redă ideea că


„bunătatea nu are de-a face cu răutatea” și
Mesajul operei este cunoaşterea se fundamentează pe întreaga istorie a
universului vieţii oamenilor simpli pentru devenirii umane, prin tema iniţierii generată
o devenire împărătească prin cultul de nevoia unui parcurs spiritual în
muncii, prin valorificarea experienței cunoaşterea lumii şi descoperirii sinelui. În
generației vârstnice și prin permanentele spatele ţărăniei personajelor se află o mare
legături de prietenie cu semenii. ironie disimulată, de cele mai multe ori
guralivă şi coţcară, dar întotdeauna pline de
înţelepciune.

Scriitorul pune peste toate acestea pecetea autenticităţii româneşti prin caracterul de oralitate, prin graiul
specific, prin aforistica tradiţională şi prin elementele de culoare, mit şi detaliu etnografic de expresie populară şi
cultă nebănuită. De asemenea, lumea se înscrie într-un dat existențial – „Așa e lumea asta și, de ai face ce ai face,
rămâne cum este ea; nu poți să o întorci cu umărul, măcar să te pui în ruptul capului” (Sfânta Duminică). De aceea,
se poate afirma că Ion Creangă a ilustrat, în opera sa, propria experiență de viață, pe care a povestit-o „sub forma
unui memorial învățuit în mit și sugrumat într-o experiență fantastică” (Pompiliu Constantinescu). Acesta „a luptat
cu spânii, cu primejdiile și nevoile și s-a făcut frate cu dracul, ca să treacă punțile vieții, iar nemurirea și-a
dobândit-o din apa vie și apa moartă a creației lui artistice.” (Pompiliu Constantinescu). De aceea, „Ion Creangă
este un reprezentant perfect „al sufletului românesc între popoare, al sufletului moldovenesc între români, al
sufletului țărănesc între moldoveni, al sufletului omului de munte între țăranii moldoveni.” (Garabet Ibrăileanu).
60
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU” – PITEȘTI
Catedra de limba și literatura română
Prof. dr. Hiu Ion-Valeriu
Clasa a X-a
Varianta 1

TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ


- unitatea de învățare: basmul cult-
Toate subiectele sunt obligatorii.
Timp de lucru : 2 ore.
Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECT UNIC ______________________________________________________________90 PUNCTE


Realizați un eseu structurat de minimum 4-5 pagini (600-900 de cuvinte) în care să argumentați tema
și viziunea despre lume a autorului reflectate într-un basm cult studiat. În elaborarea eseului veți ține cont
de următoarele repere:
1. ÎNCADRAREA OPEREI ÎN CONTEXTUL LITERATURII ROMÂNE___________________________20 PUNCTE
(în trei paragrafe - 1 pagină și jumătate)
 încadrarea operei în contextul istoric al literaturii române și într-o orientare tematică (4 puncte);
 precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului cult (8 puncte);
 precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului fantastic cu precizarea
elementelor clasice, de realism și umanism popular (8 puncte).
2. PREZENTAREA, PRIN REFERIRE LA BASMUL CULT STUDIAT, A PATRU ELEMENTE ALE DISCURSULUI
NARATIV, SEMNIFICATIVE PENTRU ILUSTRAREA TEMEI ȘI VIZIUNII DESPRE LUME__________20 PUNCTE
 Prezentarea argumentată și exemplificată a structurii narative a basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 identificarea și prezentarea nuanțată și exemplificată a trăsăturilor, tipului și rolului narațiunii, a tipului și rolului
naratorului, a mărcilor perspectivei narative, a viziunii narative și a tipului de focalizare (2,5 puncte)
 prezentarea nuanțată și exemplificată a linearității cronologice a acțiunii din prisma planului narativ (acțiuni, funcții
și episoade tipice basmului), schemei compoziționale și supralicitării procedeului triplicării ca tehnică narativă
specifică basmului (2,5 puncte)
(5 puncte)
 Explicarea titlului și prezentarea argumentată a temei și mesajului sugerat al basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 explicarea titlului: structura nominală, sensurile și semnificațiile acestuia (2,5 puncte);
 prezentarea argumentată și contextualizată a temei, care este susținută de numeroase motive și simboluri literare
(precizarea semnificației și rolului acestora în schema narativă a inițierii protagonistului), ce evidențiază caracterul de
bildungsroman al basmului, susținut de linearitatea acțiunii planului fantastic (2,5 puncte);
(5 puncte)
 Prezentarea argumentată și exemplificată a simetriei basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 precizarea relației de simetrie dintre incipit-final (precizarea argumentată și exemplificată a relațiilor de simetrie
dintre situația inițială și cea finală) și prezentarea rolului intervențiilor auctoriale (2 puncte);
 identificarea și precizarea rolului formulelor tipice basmului (formulei inițiale, formulelor mediane și formulei finale)
prin care se realizează fuziunea dintre lumea miraculoasă și atemporală și realitatea cotidiană a „povestitorului” (3
puncte);
(5 puncte)
 Prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale coordonatelor spațio-temporale:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale timpului (2,5 puncte);
 prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale spațiului (2,5 puncte);
(5 puncte)
61
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

3. ARGUMENTAREA TEMEI ȘI VIZIUNII DESPRE LUME A AUTORULUI ÎNTR-UN BASM CULT


STUDIAT______________________________________________________________________________20 PUNCTE
- prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre umanizarea lumii fantastice din perspectiva temei
basmului, elementelor miraculoase și fabuloase, semnificațiilor motivelor și simbolurilor basmului (castelul împărătesc,
hainele, armele și calul din tinerețe al tatălui său, podul, pădurea, Spânul, fântâna, Grădina Ursului, Pădurea Cerbului, omul roș etc.)
și din prisma simbolisticii culorilor;
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre lumea basmului din perspectiva particularizării,
tipizării și valorilor simbolice și etice ale personajelor (semnificația numelor ca înfățișări ale binelui și ale răului), prin referire la
la tehnicile narative de ironizare, caricaturizare și zoomofizare a personajelor, evidențiind și funcțiile narative ale acestora;
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre lumea basmului din perspectiva evidențierii
conflictului etapelor traseului devenirii împărătești (spirituale) a eroului: precizarea semnificațiilor celor trei etape ale dumului
inițiatic și ale celor trei probe prin care trece protagonistul, văzute ca adevărate lecții de viață rurală autentică (prezentarea
detaliată a două secvențe narative relevante pentru tema basmului);
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre lumea basmului din perspectiva înțelepciunii
populare (mijloacele lingvistice de realizare), a umorului (viziunea carnavalescă a lumii descrie înțelepciunea populară a lumii ca
o „jovialitate dezlănțuită” și ca un „spectacol al cuvintelor bine alese) și din prisma procedeelor gramaticale care ajută la
descrierea pitorescului, sensibilității, omeniei și înțelepciunii lumii tradiționale, specifice basmului cult studiat.
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
4. EXPRIMAREA CONCLUZIVĂ A UNUI PUNCT DE VEDERE DESPRE MODUL ÎN CARE SE REFLECTĂ TEMA
ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME ÎN BASMUL CULT STUDIAT____________________________________10 PUNCTE
- precizarea caracterului rapsodic și monologic al basmului „ca sens al vieții și al valorilor artistice durabile” (George
Călinescu), prin a face referire la încadrarea basmului într-o anumită orientare tematică și problematică morală (viziunea
artistică a autorului asupra înțelepciunii lumii țărănești);
- precizarea codului moral după care se ghidează eroul și precizarea paradigmei mentor-învățăcel pe care se întemeiază
întreaga istorie a devenirii umane ca pecete a autenticității sufletului românesc;
- precizarea dimenisunii didactic-moralizatoare a basmului, prin a face referire la mesajul textului și la criteriile etice ce
derivă din acesta (prezentarea dimensiunii morale a personajului din prisma unor virtuți specifice basmului).
(într-un paragraf de 1/2 pagină introdus de un conector concluziv)

În vederea acordării punctajului final al redactării eseului structurat de tip argumentativ, subiectul trebuie să
fie tratat în cel puțin patru pagini (600 de cuvinte). Pentru redactarea eseului veți primi 20 puncte:
Pentru redactare: 20 puncte

 existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct;


 organizarea ideilor în scris 2 puncte;
 abilități de analiză și argumentare 5 puncte;
 utilizarea limbii literare 5 puncte;
 ortografia 3 puncte;
 punctuația 3 puncte;
 așezarea în pagină și lizibilitatea 1 punct.

NOTĂ: În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte şi să
dezvolte subiectul propus.

62
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU” – PITEȘTI
Catedra de limba și literatura română
Prof. dr. Hiu Ion-Valeriu
Clasa a X-a
Varianta 1

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE


- unitatea de învățare: basmul cult-
Se punctează orice formulare/modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor.
Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem.
Se acordă zece puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la zece a punctajului total obţinut pentru
lucrare.
Pentru conţinut – 70 puncte
1. Pentru evidențierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea operei într-o perioadă istorico-literară, într-un curent
cultural/literar, într-o anumită tipologie și într-o orientare tematică se acordă 20 de puncte din care:
- pentru încadrarea operei în contextul istoric al literaturii române (2 puncte) și într-o orientare tematică (2
puncte);
- pentru precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului cult prin
valorificarea textului (2 x 4 puncte = 8 puncte); pentru precizarea și evidențierea argumentată a celor două trăsături, fără
raportarea la textul dat (2 x 3 puncte = 6 puncte); pentru simpla precizare a celor două trăsături (2 x 2 puncte = 4 puncte); pentru
lipsa acestora 0 puncte.
- pentru precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului fantastic prin
valorificarea textului (2 x 4 puncte = 8 puncte); pentru precizarea și evidențierea argumentată a celor două trăsături, fără
raportarea la textul dat (2 x 3 puncte = 6 puncte); pentru simpla precizare a celor două trăsături (2 x 2 puncte = 4 puncte); pentru
lipsa acestora 0 puncte.
2. Pentru prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente ale discursului narativ, semnificative pentru
ilustrarea temei și viziunii despre lume se acordă 20 de puncte din care:
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a structurii narative a basmului: 5 puncte
 pentru identificarea și prezentarea nuanțată și exemplificată a trăsăturilor tipului și rolului narațiunii, a
tipului și rolului naratorului (2 x 0.5 puncte = 1 punct), a mărcilor perspectivei narative, a viziunii narative și a tipului de
focalizare (3 x 0,5 puncte = 1,5 puncte);
 pentru prezentarea nuanțată și exemplificată a linearității cronologice a acțiunii din prisma planului narativ
(acțiuni, funcții și episoade tipice basmului), schemei compoziționale și supralicitării procedeului triplicării ca tehnică narativă
specifică basmului (2,5 puncte);
 pentru explicarea titlului și prezentarea argumentată a temei și mesajului sugerat al basmului: 5 puncte
 pentru explicarea titlului: structura nominală, sensurile și semnificațiile acestuia (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și contextualizată a temei, care este susținută de numeroase motive și
simboluri literare (precizarea semnificației și rolului acestora în schema narativă a inițierii protagonistului), ce evidențiază
caracterul de bildungsroman al basmului, susținut de linearitatea acțiunii planului fantastic (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a simetriei basmului: 5 puncte
 pentru precizarea relației de simetrie dintre incipit-final (precizarea argumentată și exemplificată a relațiilor
de simetrie dintre situația inițială și cea finală) și prezentarea rolului intervențiilor auctoriale (2x1punct = 2 puncte);
 pentru identificarea și precizarea rolului formulelor tipice basmului (formulei inițiale, formulelor mediane și
formulei finale) prin care se realizează fuziunea dintre lumea miraculoasă și atemporală și realitatea cotidiană a „povestitorului”
(3x1 punct = 3 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a coordonatelor spațio-temporale: 5 puncte
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale timpului (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale spațiului (2,5 puncte);
Notă: pentru analiza fiecărui element al discursului narativ, fără justificarea relevanței în structura
textului se scade câte 1 punct, iar pentru abordarea schematică a acestora se scad 2 puncte.
3. Pentru argumentarea temei și viziunii despre lume a autorului prin raportarea la basmul cult studiat se acordă 20 puncte:
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre umanizarea lumii fantastice din
perspectiva temei basmului, elementelor miraculoase și fabuloase, semnificațiilor motivelor și simbolurilor basmului (castelul
63
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
împărătesc, hainele, armele și calul din tinerețe al tatălui său, podul, pădurea, Spânul, fântâna, Grădina Ursului, Pădurea Cerbului,
omul roș etc.) se acordă 5 puncte;
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre lumea basmului din perspectiva
particularizării, tipizării și valorilor simbolice și etice ale personajelor (semnificația numelor ca înfățișări ale binelui și ale
răului), prin referire la la tehnicile narative de ironizare, caricaturizare și zoomofizare a personajelor, evidențiind și funcțiile
narative ale acestora se acordă 5 puncte;
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre lumea basmului din perspectiva evidențierii
etapelor traseului devenirii împărătești (spirituale) al eroului: precizarea semnificațiilor celor trei etape ale dumului inițiatic și
ale celor trei probe prin care trece protagonistul, văzute ca adevărate lecții de viață rurală autentică (prezentarea detaliată a
două secvențe narative relevante pentru tema basmului) se acordă 5 puncte;
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a viziunii autorului despre lumea basmului din perspectiva
înțelepciunii populare (mijloacele lingvistice de realizare a umorului), a umorului (viziunea carnavalescă a lumii descrie
înțelepciunea populară a lumii ca o „jovialitate dezlănțuită” și ca un „spectacol al cuvintelor bine alese) și din prisma procedeelor
gramaticale care ajută la descrierea pitorescului, sensibilității, omeniei și înțelepciunii lumii tradiționale, specifice basmului
cult studiat se acordă 5 puncte.
Notă: pentru prezentarea temei și viziunii despre lume, fără justificarea relevanței în structura textului
se scad 3 puncte, iar pentru tendința de rezumare a acestora se scad 5 puncte.
4. Pentru exprimarea concluzivă a unui punct de vedere despre modul în care se reflectă tema și viziunea despre lume în
basmul cult studiat se acordă 10 puncte:
- pentru precizarea caracterului rapsodic și monologic al basmului „ca sens al vieții și al valorilor artistice durabile”
(George Călinescu), prin a face referire la încadrarea basmului într-o anumită orientare tematică și problematică morală
(viziunea artistică a autorului asupra înțelepciunii lumii țărănești) se acordă 2 puncte;
- pentru precizarea codului moral după care se ghidează eroul și precizarea paradigmei mentor-învățăcel pe care se
întemeiază întreaga istorie a devenirii umane ca pecete a autenticității sufletului românesc se acordă 4 puncte;
- pentru precizarea dimenisunii didactic-moralizatoare a basmului, prin a face referire la mesajul textului și la criteriile
etice ce derivă din acesta (prezentarea dimensiunii morale a personajului din prisma unor virtuți specifice basmului) se acordă 4
puncte.

Pentru redactare: 20 puncte

 existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct;


 organizarea ideilor în scris 2 puncte
 organizarea logică a înlănțuirii ideilor după structura eseului dat – 2 puncte;
 organizarea parțială a înlănțuirii ideilor după structura eseului dat – 1 punct;
 abilități de analiză și argumentare 5 puncte:
 relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 5 puncte
 relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial relevante – 3 puncte
 schematism – 1 punct
 utilizarea limbii literare 5 puncte:
 stil și vocabular potrivite temei, claritate a enunțului, varietate a lexicului, sitaxa adecvată - 5 puncte;
 vocabular restrâns, monoton - 2 puncte;
 ortografia 3 puncte:
 0-1 erori – 3 puncte;
 2 erori – 1 punct;
 3 sau mai multe erori – 0 puncte;
 punctuația 3 puncte:
 0-1 erori – 3 puncte;
 2 erori – 1 punct;
 3 sau mai multe erori – 0 puncte;
 așezarea în pagină și lizibilitatea 1 punct.

NOTĂ: În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte şi să
dezvolte subiectul propus.

64
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU” – PITEȘTI
Catedra de limba și literatura română
Prof. dr. Hiu Ion-Valeriu
Clasa a X-a
Varianta 2

TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ


- unitatea de învățare: basmul cult-
Toate subiectele sunt obligatorii.
Timp de lucru : 2 ore.
Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECT UNIC ______________________________________________________________90 PUNCTE


Realizați un eseu structurat de minimum 4-5 pagini (600-900 de cuvinte) în care să argumentați
particularitățile de construcție ale unui personaj dintr-un basm cult studiat. În elaborarea eseului veți ține
cont de următoarele repere:
1. ÎNCADRAREA OPEREI ÎN CONTEXTUL LITERATURII ROMÂNE___________________________20 PUNCTE
(în trei paragrafe - 1 pagină și jumătate)
 încadrarea operei în contextul istoric al literaturii române și într-o orientare tematică (4 puncte);
 precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului cult (8 puncte);
 precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului fantastic cu precizarea
elementelor clasice, de realism și umanism popular (8 puncte).
2. PREZENTAREA, PRIN REFERIRE LA BASMUL CULT STUDIAT, A PATRU ELEMENTE ALE DISCURSULUI
NARATIV, SEMNIFICATIVE PENTRU ILUSTRAREA TEMEI ȘI VIZIUNII DESPRE LUME__________20 PUNCTE
 Prezentarea argumentată și exemplificată a structurii narative a basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 identificarea și prezentarea nuanțată și exemplificată a trăsăturilor, tipului și rolului narațiunii, a tipului și rolului
naratorului, a mărcilor perspectivei narative, a viziunii narative și a tipului de focalizare (2,5 puncte)
 prezentarea nuanțată și exemplificată a linearității cronologice a acțiunii din prisma planului narativ (acțiuni, funcții
și episoade tipice basmului), schemei compoziționale și supralicitării procedeului triplicării ca tehnică narativă
specifică basmului (2,5 puncte)
(5 puncte)
 Explicarea titlului și prezentarea argumentată a temei și mesajului sugerat al basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 explicarea titlului: structura nominală, sensurile și semnificațiile acestuia (2,5 puncte);
 prezentarea argumentată și contextualizată a temei, care este susținută de numeroase motive și simboluri literare
(precizarea semnificației și rolului acestora în schema narativă a inițierii protagonistului), ce evidențiază caracterul de
bildungsroman al basmului, susținut de linearitatea acțiunii planului fantastic (2,5 puncte);
(5 puncte)
 Prezentarea argumentată și exemplificată a simetriei basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 precizarea relației de simetrie dintre incipit-final (precizarea argumentată și exemplificată a relațiilor de simetrie
dintre situația inițială și cea finală) și prezentarea rolului intervențiilor auctoriale (2 puncte);
 identificarea și precizarea rolului formulelor tipice basmului (formulei inițiale, formulelor mediane și formulei finale)
prin care se realizează fuziunea dintre lumea miraculoasă și atemporală și realitatea cotidiană a „povestitorului” (3
puncte);
(5 puncte)
 Prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale coordonatelor spațio-temporale:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale timpului (2,5 puncte);
 prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale spațiului (2,5 puncte);
(5 puncte)
65
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

3. ARGUMENTAREA PARTICULARITĂȚILOR DE CONSTRUCȚIE A UNUI PERSONAJ DINTR-UN BASM


CULT STUDIAT________________________________________________________________________20 PUNCTE
- prezentarea pe scurt a personajelor prin raportare la conflictul basmului cult studiat și încadrarea personajului în
contextul operei (într-o anumită tipologie), explicarea antroponimului și precizarea construcției personajului după schema
narativă a inițierii (precizarea celor trei etape ale inițierii);
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a statutului social, moral și psihologic al personajului în situația inițială (în
etapa preinițiatică – lecția de autocunoaștere), prin raportare la valorile umane înăscute și dobândite în această etapă, prin
raportare la trasarea proiectului existențial al devenirii împărătești (bătrâna gârbovă ca mentor) și la configurarea viitorului
conflict al basmului (interdicția tatălui, aflat în ipostaza de mentor);
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a particularităților de construcție a personajului pe tot parcursul acțiunii
basmului (în etapa inițiatică – perioada de noviciat), utilizând cel puțin două modalități de caracterizare, prin referire la
semnificațiile celor trei probe (adevărate lecții de viață) la care este supus protagonistul (prin raportare la semnificațiile a cel puțin
două secvențe narative diferite);
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a modificării statutului social, moral și psihologic al personajului din
situația finală (etapa confirmării, a maturizării spirituale și a glorificării eroului), prin evidențierea principalelor lui trăsături
dobândite după încheierea traseului inițiatic.
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
4. EXPRIMAREA CONCLUZIVĂ A UNUI PUNCT DE VEDERE DESPRE MODUL ÎN CARE SE REFLECTĂ O
IDEE SAU TEMA BASMULUI CULT STUDIAT ÎN CONSTRUCȚIA PERSONAJULUI PENTRU CARE AI
OPTAT________________________________________________ ____________________________________10 PUNCTE
- precizarea caracterului rapsodic și monologic al basmului „ca sens al vieții și al valorilor artistice durabile” (George
Călinescu), prin a face referire la încadrarea basmului într-o anumită orientare tematică și problematică morală (viziunea
artistică a autorului asupra înțelepciunii lumii țărănești);
- precizarea codului moral după care se ghidează eroul și precizarea paradigmei mentor-învățăcel pe care se întemeiază
întreaga istorie a devenirii umane ca pecete a autenticității sufletului românesc;
- precizarea dimenisunii didactic-moralizatoare a basmului, prin a face referire la mesajul textului și la criteriile etice ce
derivă din acesta (prezentarea dimensiunii morale a personajului din prisma unor virtuți specifice basmului).
(într-un paragraf de 1/2 pagină introdus de un conector concluziv)

În vederea acordării punctajului final al redactării eseului structurat de tip argumentativ, subiectul trebuie să
fie tratat în cel puțin patru pagini (600 de cuvinte). Pentru redactarea eseului veți primi 20 puncte:
Pentru redactare: 20 puncte

 existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct;


 organizarea ideilor în scris 2 puncte;
 abilități de analiză și argumentare 5 puncte;
 utilizarea limbii literare 5 puncte;
 ortografia 3 puncte;
 punctuația 3 puncte;
 așezarea în pagină și lizibilitatea 1 punct.

NOTĂ: În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte şi să
dezvolte subiectul propus.

66
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU” – PITEȘTI
Catedra de limba și literatura română
Prof. dr. Hiu Ion-Valeriu
Clasa a X-a
Varianta 2
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
- unitatea de învățare: basmul cult-
Se punctează orice formulare/modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor.
Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem.
Se acordă zece puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la zece a punctajului total obţinut pentru
lucrare.
Pentru conţinut – 70 puncte
1. Pentru evidențierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea operei într-o perioadă istorico-literară, într-un curent
cultural/literar, într-o anumită tipologie și într-o orientare tematică se acordă 20 de puncte din care:
- pentru încadrarea operei în contextul istoric al literaturii române (2 puncte) și într-o orientare tematică (2
puncte);
- pentru precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului cult prin
valorificarea textului (2 x 4 puncte = 8 puncte); pentru precizarea și evidențierea argumentată a celor două trăsături, fără
raportarea la textul dat (2 x 3 puncte = 6 puncte); pentru simpla precizare a celor două trăsături (2 x 2 puncte = 4 puncte); pentru
lipsa acestora 0 puncte.
- pentru precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului fantastic prin
valorificarea textului (2 x 4 puncte = 8 puncte); pentru precizarea și evidențierea argumentată a celor două trăsături, fără
raportarea la textul dat (2 x 3 puncte = 6 puncte); pentru simpla precizare a celor două trăsături (2 x 2 puncte = 4 puncte); pentru
lipsa acestora 0 puncte.
2. Pentru prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente ale discursului narativ, semnificative pentru
ilustrarea temei și viziunii despre lume se acordă 20 de puncte din care:
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a structurii narative a basmului: 5 puncte
 pentru identificarea și prezentarea nuanțată și exemplificată a trăsăturilor tipului și rolului narațiunii, a
tipului și rolului naratorului (2 x 0.5 puncte = 1 punct), a mărcilor perspectivei narative, a viziunii narative și a tipului de
focalizare (3 x 0,5 puncte = 1,5 puncte);
 pentru prezentarea nuanțată și exemplificată a linearității cronologice a acțiunii din prisma planului narativ
(acțiuni, funcții și episoade tipice basmului), schemei compoziționale și supralicitării procedeului triplicării ca tehnică narativă
specifică basmului (2,5 puncte);
 pentru explicarea titlului și prezentarea argumentată a temei și mesajului sugerat al basmului: 5 puncte
 pentru explicarea titlului: structura nominală, sensurile și semnificațiile acestuia (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și contextualizată a temei, care este susținută de numeroase motive și
simboluri literare (precizarea semnificației și rolului acestora în schema narativă a inițierii protagonistului), ce evidențiază
caracterul de bildungsroman al basmului, susținut de linearitatea acțiunii planului fantastic (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a simetriei basmului: 5 puncte
 pentru precizarea relației de simetrie dintre incipit-final (precizarea argumentată și exemplificată a relațiilor
de simetrie dintre situația inițială și cea finală) și prezentarea rolului intervențiilor auctoriale (2x1punct = 2 puncte);
 pentru identificarea și precizarea rolului formulelor tipice basmului (formulei inițiale, formulelor mediane și
formulei finale) prin care se realizează fuziunea dintre lumea miraculoasă și atemporală și realitatea cotidiană a „povestitorului”
(3x1 punct = 3 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a coordonatelor spațio-temporale: 5 puncte
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale timpului (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale spațiului (2,5 puncte);
Notă: pentru analiza fiecărui element al discursului narativ, fără justificarea relevanței în structura
textului se scade câte 1 punct, iar pentru abordarea schematică a acestora se scad 2 puncte.
3. Pentru argumentarea particularităților de construcție a unui personaj dintr-un basm cult studiat se acordă 20 puncte:
- pentru prezentarea pe scurt a personajelor prin raportare la conflictul basmului cult studiat și încadrarea
personajului în contextul operei (într-o anumită tipologie), explicarea antroponimului și precizarea construcției personajului
după schema narativă a inițierii (precizarea celor trei etape ale inițierii) se acordă 5 puncte;
67
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a statutului social, moral și psihologic al personajului în situația
inițială (în etapa preinițiatică – lecția de autocunoaștere), prin raportare la valorile umane înăscute și dobândite în această etapă,
prin raportare la trasarea proiectului existențial al devenirii împărătești (bătrâna gârbovă ca mentor) și la configurarea viitorului
conflict al basmului (interdicția tatălui, aflat în ipostaza de mentor) se acordă 5 puncte;
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a particularităților de construcție a personajului pe tot parcursul
acțiunii basmului (în etapa inițiatică – perioada de noviciat), utilizând cel puțin două modalități de caracterizare, prin referire la
semnificațiile celor trei probe (adevărate lecții de viață) la care este supus protagonistul (prin raportare la semnificațiile a cel puțin
două secvențe narative diferite) se acordă 5 puncte;
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a modificării statutului social, moral și psihologic al personajului
din situația finală (etapa confirmării, a maturizării spirituale și a glorificării eroului), prin evidențierea principalelor lui trăsături
dobândite după încheierea traseului inițiatic se acordă 5 puncte.
Notă: pentru prezentarea temei și viziunii despre lume, fără justificarea relevanței în structura textului
se scad 3 puncte, iar pentru tendința de rezumare a acestora se scad 5 puncte.
4. Pentru exprimarea concluzivă a unui punct de vedere despre modul în care se reflectă particularitățile de construcție a unui
personaj în basmul cult studiat se acordă 10 puncte:
- pentru precizarea caracterului rapsodic și monologic al basmului „ca sens al vieții și al valorilor artistice durabile”
(George Călinescu), prin a face referire la încadrarea basmului într-o anumită orientare tematică și problematică morală
(viziunea artistică a autorului asupra înțelepciunii lumii țărănești) se acordă 2 puncte;
- pentru precizarea codului moral după care se ghidează eroul și precizarea paradigmei mentor-învățăcel pe care se
întemeiază întreaga istorie a devenirii umane ca pecete a autenticității sufletului românesc se acordă 4 puncte;
- pentru precizarea dimenisunii didactic-moralizatoare a basmului, prin a face referire la mesajul textului și la criteriile
etice ce derivă din acesta (prezentarea dimensiunii morale a personajului din prisma unor virtuți specifice basmului) se acordă 4
puncte.

Pentru redactare: 20 puncte

 existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct;


 organizarea ideilor în scris 2 puncte
 organizarea logică a înlănțuirii ideilor după structura eseului dat – 2 puncte;
 organizarea parțială a înlănțuirii ideilor după structura eseului dat – 1 punct;
 abilități de analiză și argumentare 5 puncte:
 relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 5 puncte
 relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial relevante – 3 puncte
 schematism – 1 punct
 utilizarea limbii literare 5 puncte:
 stil și vocabular potrivite temei, claritate a enunțului, varietate a lexicului, sitaxa adecvată - 5 puncte;
 vocabular restrâns, monoton - 2 puncte;
 ortografia 3 puncte:
 0-1 erori – 3 puncte;
 2 erori – 1 punct;
 3 sau mai multe erori – 0 puncte;
 punctuația 3 puncte:
 0-1 erori – 3 puncte;
 2 erori – 1 punct;
 3 sau mai multe erori – 0 puncte;
 așezarea în pagină și lizibilitatea 1 punct.

NOTĂ: În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte şi să
dezvolte subiectul propus.

68
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU” – PITEȘTI
Catedra de limba și literatura română
Prof. dr. Hiu Ion-Valeriu
Clasa a X-a
Varianta 3

TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ


- unitatea de învățare: basmul cult-
Toate subiectele sunt obligatorii.
Timp de lucru : 2 ore.
Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECT UNIC ______________________________________________________________90 PUNCTE


Realizați un eseu structurat de minim 4-5 pagini (900 de cuvinte) în care să argumentați relația dintre două
personaje dintr-un basm cult studiat. În elaborarea eseului veți ține cont de următoarele repere:
1. ÎNCADRAREA OPEREI ÎN CONTEXTUL LITERATURII ROMÂNE___________________________20 PUNCTE
(în trei paragrafe - 1 pagină și jumătate)
 încadrarea operei în contextul istoric al literaturii române și într-o orientare tematică (4 puncte);
 precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului cult (8 puncte);
 precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului fantastic cu precizarea
elementelor clasice, de realism și umanism popular (8 puncte).
2. PREZENTAREA, PRIN REFERIRE LA BASMUL CULT STUDIAT, A PATRU ELEMENTE ALE DISCURSULUI
NARATIV, SEMNIFICATIVE PENTRU ILUSTRAREA TEMEI ȘI VIZIUNII DESPRE LUME__________20 PUNCTE
 Prezentarea argumentată și exemplificată a structurii narative a basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 identificarea și prezentarea nuanțată și exemplificată a trăsăturilor, tipului și rolului narațiunii, a tipului și rolului
naratorului, a mărcilor perspectivei narative, a viziunii narative și a tipului de focalizare (2,5 puncte)
 prezentarea nuanțată și exemplificată a linearității cronologice a acțiunii din prisma planului narativ (acțiuni, funcții
și episoade tipice basmului), schemei compoziționale și supralicitării procedeului triplicării ca tehnică narativă
specifică basmului (2,5 puncte)
(5 puncte)
 Explicarea titlului și prezentarea argumentată a temei și mesajului sugerat al basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 explicarea titlului: structura nominală, sensurile și semnificațiile acestuia (2,5 puncte);
 prezentarea argumentată și contextualizată a temei, care este susținută de numeroase motive și simboluri literare
(precizarea semnificației și rolului acestora în schema narativă a inițierii protagonistului), ce evidențiază caracterul de
bildungsroman al basmului, susținut de linearitatea acțiunii planului fantastic (2,5 puncte);
(5 puncte)
 Prezentarea argumentată și exemplificată a simetriei basmului:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 precizarea relației de simetrie dintre incipit-final (precizarea argumentată și exemplificată a relațiilor de simetrie
dintre situația inițială și cea finală) și prezentarea rolului intervențiilor auctoriale (2 puncte);
 identificarea și precizarea rolului formulelor tipice basmului (formulei inițiale, formulelor mediane și formulei finale)
prin care se realizează fuziunea dintre lumea miraculoasă și atemporală și realitatea cotidiană a „povestitorului” (3
puncte);
(5 puncte)
 Prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale coordonatelor spațio-temporale:
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
 prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale timpului (2,5 puncte);
 prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale spațiului (2,5 puncte);
(5 puncte)
69
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

ARGUMENTAREA RELAȚIEI DINTRE DOUĂ PERSONAJE DINTR-UN BASM CULT


3.
STUDIAT______________________________________________________________________________20 PUNCTE
- prezentarea pe scurt a personajelor prin raportare la conflictul basmului cult studiat și încadrarea celor două personaje
în contextul operei (într-o anumită tipologie) și precizarea construcției lor după schema narativă a inițierii (fundamentarea
paradigmei mentor-învăţăcel pe întreaga istorie a devenirii);
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre protagonist și antagonist în situația inițială prin prezentarea
statutului social, moral și psihologic (secvența întâlnirii cu omul spân) și prin raportarea la sistemul autentic de valori umane,
așa cum reiese din înțelepciunea populară, în urma căruia vor fi evidențiate similitudinile evidente și contrastele flagrante,
opoziția dintre bine și rău, naivitate-viclenie, om de onoare-om ticălos, om de origine nobilă-om comun, cinste-rușine etc.
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre protagonist și antagonist prin raportare la particularităților de
construcție ale personajelor pe tot parcursul acțiunii basmului (utilizând cel puțin două modalități de caracterizare) și la
evoluția conflictului (prin raportare la semnificațiile a cel puțin două secvențe narative semnificative);
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
- prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre protagonist și antagonist în situația finală prin prezentarea
statutului social, psihologic și moral (etapa confirmării, a maturizării spirituale și a glorificării eroului), prin evidențierea
principalelor lui trăsături dobândite după încheierea traseului inițiatic și a încheierii rolului de pedagog-rău al spânului.
(într-un paragraf de 1/2 pagină)
(5 puncte)
4. EXPRIMAREA CONCLUZIVĂ A UNUI PUNCT DE VEDERE DESPRE MODUL ÎN CARE SE
REFLECTĂ O IDEE SAU TEMA BASMULUI CULT STUDIAT ÎN RELAȚIA DINTRE CELE DOUĂ
PERSONAJE___________________________________________ ____________________________________10 PUNCTE
- precizarea caracterului rapsodic și monologic al basmului „ca sens al vieții și al valorilor artistice durabile” (George
Călinescu), prin a face referire la încadrarea basmului într-o anumită orientare tematică și problematică morală (viziunea
artistică a autorului asupra înțelepciunii lumii țărănești);
- precizarea codului moral după care se ghidează eroul și precizarea paradigmei mentor-învățăcel pe care se întemeiază
întreaga istorie a devenirii umane ca pecete a autenticității sufletului românesc;
- precizarea dimenisunii didactic-moralizatoare a basmului, prin a face referire la mesajul textului și la criteriile etice ce
derivă din acesta (prezentarea dimensiunii morale a personajului din prisma unor virtuți specifice basmului).
(într-un paragraf de 1/2 pagină introdus de un conector concluziv)

În vederea acordării punctajului final al redactării eseului structurat de tip argumentativ, subiectul trebuie să
fie tratat în cel puțin patru pagini (600 de cuvinte). Pentru redactarea eseului veți primi 20 puncte:
Pentru redactare: 20 puncte

 existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct;


 organizarea ideilor în scris 2 puncte;
 abilități de analiză și argumentare 5 puncte;
 utilizarea limbii literare 5 puncte;
 ortografia 3 puncte;
 punctuația 3 puncte;
 așezarea în pagină și lizibilitatea 1 punct.

NOTĂ: În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte şi să
dezvolte subiectul propus.

70
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU” – PITEȘTI
Catedra de limba și literatura română
Prof. dr. Hiu Ion-Valeriu
Clasa a X-a
Varianta 3
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
- unitatea de învățare: basmul cult-
Se punctează orice formulare/modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor.
Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem.
Se acordă zece puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la zece a punctajului total obţinut pentru
lucrare.
Pentru conţinut – 70 puncte
1. Pentru evidențierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea operei într-o perioadă istorico-literară, într-un curent
cultural/literar, într-o anumită tipologie și într-o orientare tematică se acordă 20 de puncte din care:
- pentru încadrarea operei în contextul istoric al literaturii române (2 puncte) și într-o orientare tematică (2
puncte);
- pentru precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului cult prin
valorificarea textului (2 x 4 puncte = 8 puncte); pentru precizarea și evidențierea argumentată a celor două trăsături, fără
raportarea la textul dat (2 x 3 puncte = 6 puncte); pentru simpla precizare a celor două trăsături (2 x 2 puncte = 4 puncte); pentru
lipsa acestora 0 puncte.
- pentru precizarea și evidențierea argumentată și exemplificată a minimum două trăsături a basmului fantastic prin
valorificarea textului (2 x 4 puncte = 8 puncte); pentru precizarea și evidențierea argumentată a celor două trăsături, fără
raportarea la textul dat (2 x 3 puncte = 6 puncte); pentru simpla precizare a celor două trăsături (2 x 2 puncte = 4 puncte); pentru
lipsa acestora 0 puncte.
2. Pentru prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente ale discursului narativ, semnificative pentru
ilustrarea temei și viziunii despre lume se acordă 20 de puncte din care:
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a structurii narative a basmului: 5 puncte
 pentru identificarea și prezentarea nuanțată și exemplificată a trăsăturilor tipului și rolului narațiunii, a
tipului și rolului naratorului (2 x 0.5 puncte = 1 punct), a mărcilor perspectivei narative, a viziunii narative și a tipului de
focalizare (3 x 0,5 puncte = 1,5 puncte);
 pentru prezentarea nuanțată și exemplificată a linearității cronologice a acțiunii din prisma planului narativ
(acțiuni, funcții și episoade tipice basmului), schemei compoziționale și supralicitării procedeului triplicării ca tehnică narativă
specifică basmului (2,5 puncte);
 pentru explicarea titlului și prezentarea argumentată a temei și mesajului sugerat al basmului: 5 puncte
 pentru explicarea titlului: structura nominală, sensurile și semnificațiile acestuia (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și contextualizată a temei, care este susținută de numeroase motive și
simboluri literare (precizarea semnificației și rolului acestora în schema narativă a inițierii protagonistului), ce evidențiază
caracterul de bildungsroman al basmului, susținut de linearitatea acțiunii planului fantastic (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a simetriei basmului: 5 puncte
 pentru precizarea relației de simetrie dintre incipit-final (precizarea argumentată și exemplificată a relațiilor
de simetrie dintre situația inițială și cea finală) și prezentarea rolului intervențiilor auctoriale (2x1punct = 2 puncte);
 pentru identificarea și precizarea rolului formulelor tipice basmului (formulei inițiale, formulelor mediane și
formulei finale) prin care se realizează fuziunea dintre lumea miraculoasă și atemporală și realitatea cotidiană a „povestitorului”
(3x1 punct = 3 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a coordonatelor spațio-temporale: 5 puncte
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale timpului (2,5 puncte);
 pentru prezentarea argumentată și exemplificată a valorilor simbolice ale spațiului (2,5 puncte);
Notă: pentru analiza fiecărui element al discursului narativ, fără justificarea relevanței în structura
textului se scade câte 1 punct, iar pentru abordarea schematică a acestora se scad 2 puncte.
3. Pentru argumentarea relației dintre două personaje dintr-un basm cult studiat se acordă 20 puncte:
- pentru prezentarea pe scurt a personajelor prin raportare la conflictul basmului cult studiat și încadrarea celor două
personaje în contextul operei (într-o anumită tipologie) și precizarea construcției lor după schema narativă a inițierii
(fundamentarea paradigmei mentor-învăţăcel pe întreaga istorie a devenirii) se acordă 5 puncte;
71
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre protagonist și antagonist în situația inițială prin
prezentarea statutului social, moral și psihologic (secvența întâlnirii cu omul spân) și prin raportarea la sistemul autentic de
valori umane, așa cum reiese din înțelepciunea populară, în urma căruia vor fi evidențiate similitudinile evidente și contrastele
flagrante, opoziția dintre bine și rău, naivitate-viclenie, om de onoare-om ticălos, om de origine nobilă-om comun, cinste-rușine etc.
se acordă 5 puncte;
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre protagonist și antagonist prin raportare la
particularităților de construcție ale personajelor pe tot parcursul acțiunii basmului (utilizând cel puțin două modalități de
caracterizare) și la evoluția conflictului (prin raportare la semnificațiile a cel puțin două secvențe narative semnificative) se
acordă 5 puncte;
- pentru prezentarea argumentată și exemplificată a relației dintre protagonist și antagonist în situația finală prin
prezentarea statutului social, psihologic și moral (etapa confirmării, a maturizării spirituale și a glorificării eroului), prin
evidențierea principalelor lui trăsături dobândite după încheierea traseului inițiatic și a încheierii rolului de pedagog-rău al
spânului se acordă 5 puncte.
Notă: pentru prezentarea temei și viziunii despre lume, fără justificarea relevanței în structura textului
se scad 3 puncte, iar pentru tendința de rezumare a acestora se scad 5 puncte.
4. Pentru exprimarea concluzivă a unui punct de vedere despre modul în care se reflectă relația dintre două personaje în
basmul cult studiat se acordă 10 puncte:
- pentru precizarea caracterului rapsodic și monologic al basmului „ca sens al vieții și al valorilor artistice durabile”
(George Călinescu), prin a face referire la încadrarea basmului într-o anumită orientare tematică și problematică morală
(viziunea artistică a autorului asupra înțelepciunii lumii țărănești) se acordă 2 puncte;
- pentru precizarea codului moral după care se ghidează eroul și precizarea paradigmei mentor-învățăcel pe care se
întemeiază întreaga istorie a devenirii umane ca pecete a autenticității sufletului românesc se acordă 4 puncte;
- pentru precizarea dimenisunii didactic-moralizatoare a basmului, prin a face referire la mesajul textului și la criteriile
etice ce derivă din acesta (prezentarea dimensiunii morale a personajului din prisma unor virtuți specifice basmului) se acordă 4
puncte.

Pentru redactare: 20 puncte

 existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct;


 organizarea ideilor în scris 2 puncte
 organizarea logică a înlănțuirii ideilor după structura eseului dat – 2 puncte;
 organizarea parțială a înlănțuirii ideilor după structura eseului dat – 1 punct;
 abilități de analiză și argumentare 5 puncte:
 relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 5 puncte
 relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial relevante – 3 puncte
 schematism – 1 punct
 utilizarea limbii literare 5 puncte:
 stil și vocabular potrivite temei, claritate a enunțului, varietate a lexicului, sitaxa adecvată - 5 puncte;
 vocabular restrâns, monoton - 2 puncte;
 ortografia 3 puncte:
 0-1 erori – 3 puncte;
 2 erori – 1 punct;
 3 sau mai multe erori – 0 puncte;
 punctuația 3 puncte:
 0-1 erori – 3 puncte;
 2 erori – 1 punct;
 3 sau mai multe erori – 0 puncte;
 așezarea în pagină și lizibilitatea 1 punct.

NOTĂ: În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte şi să
dezvolte subiectul propus.

72
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

ÎN LOC DE EPILOG...

„Cine nu se lasă înșelat de deosebirea de medii nu poate să nu observe înrudirea artei lui Creangă cu aceea
a lui Caragiale. Amândoi caracterizează dialogic și pun în gura eroilor vocabulare autentice, unul țărănesc, altul
urban semidoct. Amândoi alternează dialogul cu false comunicări, ce trebuie reprezentate scenic, fiind partea
monologistului sau un fel de cor antic, care urmărește gesturile eroilor, jucându-le. Cea mai originală manieră de a
trata fabulosul se dezvăluie în Povestea lui Stan Pățitul, unde fantasticul e tratat realist (așa face și Caragiale în Kir
Ianulea), cu multă culoare locală țărănească. În Povestea porcului împărăția se mută la sate. Nu mai există decât o
singură clasă socială, aceea țărănească, și lumea toată e doar o sporire a dimensiunilor rânduielilor rurale. În Moș
Nichifor Coțcariul, poporal e numai mediul. Încolo așa-zisa povestire glumeață este întâia mare nuvelă românească
cu erou stereotip. Împăratul din Povestea lui Harap-Alb, nu are nicio etichetă, el spune pe șleau copiilor: Iaca ce-mi
scrie frate-meu. Feciorul cel mare primește să meargă în țară îndepărtată și, întocmai ca un țăran de pe Bistrița, care
s-ar duce la tăiat de lemne în pădure, cere bani de cheltuială, straie de primeneală”.
(George Călinescu)

„Opera lui Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru. În Creangă trăiesc
credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului, cum s-au format în mii de ani de
adaptare la împrejurările pământului dacic, dedesubtul fluctuaților de la suprafața vieții naționale. Creangă este un
reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare, al sufletului moldovenesc între români, al sufletului
țărănesc între moldoveni, al sufletului omului de munte între țăranii moldoveni. Creangă explică ceea ce zugrăvește
prin proverbe. De aici frecvența proverbelor în scrierile sale”.
(Garabet Ibrăileanu)

„Deși restrânsă, opera lui formează un adevărat ciclu rapsodic țărănesc. În versiune nouă, pentru adulți, el
a știut să fixeze climatul de poveste populară, al cărei lexic l-a rafinat, păstrându-l aspru în sunet; a ajuns să-i
rotunjească arta compunerii, menținând-o totuși naivă; a dat fabulei străvechi valoare literară cultă, fără să-i usuce
frăgezimile; cu virtute proprie, a sporit linia unor neînsemnate fapte școlărești până la dimensiunea uriașă, a
superstiției și a miturilor, a făcut, în sfârșit, operă de Homer al țărănimii românești”.
(Vladimir Streinu)

„Prezentând oglinda antropologică a sufletului moldovenesc din perspectiva paradigmei imaginarului


fantastic, a imaginii ca semn și simbol, ca topos de inspirație și resort cheie a legăturii dintre conștiința artistică și
conștiința morală și legătura dintre realitate și imaginar (imaginea ca timp, toposul catalizator al veșniciei, inițierea
ca valență arhetipală a eroului), în opera lui Ion Creangă se evidențiază ipostazele imaginarului artsitic din
perspectiva izomorfismului simbolurilor spectaculare, cât și a categoriilor metaestetice ale fabulosului și fantasticului
în imaginarul narativ. Sofianicul – ca principiu al luminii artistice, imaginea zborului fantastic ca manifestare
indirectă a descoperirii și inițierii sinelui, cât mai ales funcția psihanalitică a textului, motivul timpului și a oglindirii
în moduri fabuloase a lumii, aduc în prim plan dimensiunea moralizatoare în antroplogicul textului lui Ion Creangă.”.

(Ion Valeriu HIU)

73
Prof. Hiu Ion-Valeriu [BASMUL CULT „POVESTEA LUI HARAP-ALB”, DE ION CREANGĂ]

A se viziona filmul: „Un bulgăre de humă” (1989), o producție a casei de filme PATRU – scenariul:
Mircea Radu Iacoban în colaborare cu Nicolae Mărgineanu

74