Capitolul II

Despre ambușură

Mulți oameni sunt convinși că ambușura nu se poate învăța după reguli. Cu toate acestea,
există câteva reguli care ușurează mult cercetarea. Sfaturile unui bun maestru, împreună cu
demonstrația, pot economisi mult efort și ușura munca celui care caută această ambușură. Commented [S1]: Te iup, ești cel mai drăguț.

Voi explica aici tot ce va fi posibil de spus în scris. Cât despre demonstrație, ne putem
uita la figura care se află la începutul acestei cărți.
În ceea ce privește sfaturile, nu îmi va fi mai greu să le dau în scris decât să le predau
prin viu grai. Voi încerca să fac aceasta cât mai ușor de înțeles posibil. Commented [S2]: Haha, ce mai faci?

Vom ști prin această demonstrație în ce fel trebuie poziționate buzele. Ele trebuie unite
una contra celeilalte, exceptând mijlocul, unde vom forma o mică deschizătură pentru trecerea
aerului. Nu le vom împinge înainte ba, din contră, le vom retrage către colțurile gurii, cu
scopul de a le uni și aplatiza. Trebuie să punem ambușura contra acestei mici deschizături;
Suflând un curent moderat de aer, apăsăm flautul contra buzelor și îl întoarcem fără încetare
înăuntru și în afară, până ce găsim punctul corect.
Pentru a observa toate aceste reguli, va fi bine să ne punem în fața unei oglinzi
(precauție care va fi de mare ajutor). Nu ar trebui în acest moment să încercăm să punem Commented [S3]: Pupiiiiiiic

niciun deget, ci să suflăm cu ambușura liberă, încercând să scoatem un sunet. Apoi, vom pune
degetele de la mâna de sus, unul după altul, și vom rămâne pe fiecare sunet în parte. Repetăm
suflul de câteva ori, ca să fim siguri, după care vom pune degetele de la mâna aflată mai jos,
în aceeași ordine ca cele de la mâna de sus. Începătorii nu ar trebui să se încăpățâneze câtuși
de puțin să producă primul sunet, cel care este complet acoperit. Aceasta, pentru că nu se
poate realiza decât acoperind bine toate orificiile, lucru mai dificil decât ne-am gândi, cel
puțin fără să avem un pic de exercițiu.
Când am reușit să poziționăm bine ambușura pe flaut, vom putea începe a căuta să
cunoaștem sunetele. În acest scop, vom privi prima planșă cu tonuri și semitonuri, și vom citi
capitolul următor.

 Cu toate că am preferat să dau aceste câteva reguli, atât pentru ambușură, cât și
privitor la poziția mâinilor, ele nu trebuie urmate cu exactitudine, în măsura în care e
posibil să găsim o conformație complet opusă. De exemplu, dacă se găsește o persoană
care să aibă buzele dispuse în așa fel, încât să îi fie mai dificil să poziționeze ambușura
pe flaut prin unirea și aplatizarea, ci mai degrabă prin avansarea celei de sus, atunci el
va trebui să ia din regulile mele doar ceea ce nu ar fi împotriva acestei dispoziții, și va
trebui să urmeze întotdeauna ceea ce pare cel mai natural. De asemenea, în privința
mâinilor, sunt câteva persoane care o așează pe cea de sus altfel decât am demonstrat;
adică țin încheietura mâinii în afară (făcând un arc) și flautul apăsat pe vârful
degetului mare; această situație a mâinii nu ne împiedică să cântăm bine, dar nu este
nici atât de naturală, nici atât de grațioasă, pe lângă faptul că flautul nu este foarte bine
susținut. Mai sunt și alții care, din lipsă de principii, pun mâna stângă jos, dreapta sus,
și țin flautul către stânga; nu voi condamna absolut această poziție a mâinii, pentru că
se poate cânta la fel de bine în acest mod ca și în celălalt, și ar fi dificil să se vrea a
adopta o altă manieră: dar cei care nu au prins încă aceste proaste obiceiuri trebuie să
aibă grijă să nu le urmeze.