Sunteți pe pagina 1din 2

Paolo Cognetti – Cei opt munti

Invatasem deja un fapt in fata caruia tata nu se resemnase niciodata, anume ca e imposibil sa transmiti
celor ramasi acasa ce simti acolo sus.

..............

-Numai ca ea e femeie. Daca ma duc sa stau in padure, nimeni nu zice nimic. Daca face asta o femeie, e
considerata vrajitoare. Daca tac, care e problema? Sunt doar un barbat care nu vorbeste. O femeie care
nu vorbeste trebuie sa fie pe jumatate nebuna.(...) Daca mama ar fi fost barbat, atunci sigur ar fi dus
viata pe care si-o dorea. Nu cred ca era genul care sa se marite. Cu siguranta nu cu tatal meu. Singurul ei
noroc a fost ca a scapat de el.

.....

-Am inteles. Faci turul celor opt munti.


-Cei opt munti?
Barbatul a luat de jos un betigas cu care a desenat un cerc in tarana. I-a iesit perfect, se vedea ca era
obisnuit sa-l deseneze. Apoi, inauntrul cercului, a trasat un diametru, si apoi un al doilea perpendicular
pe primul, si apoi un al treilea si al patrulea de-a lungul bisectoarelor, obtinand o roata cu opt spite. Eu
mi-am zis ca daca ar fi trebuit sa ajung la figura aceea, as fi pornit de la o cruce, dar era tipic pentru un
asiatic sa porneasca de la cerc.
-Ai mai vazut un desen ca asta?
-Da. In mandale.
-Corect. Noi spunem ca in centrul lumii sta un munte foarte inalt, Sumeru. In jurul muntelui Sumeru sunt
opt munti si opt mari. Asa arata lumea pentru noi.
In timp ce spunea asta, a facut, in afara rotii, un mic punct pentru fiecare spita si apoi un mic val intre un
punct si altul. Opt munti si opt mari. In fine, a facut o coroana in jurul centrului rotii care putea sa fie, m-
am gandit, piscul inzapezit al muntelui Sumeru. O clipa si-a examinat opera si a clatinat din cap, ca si
cum ar fi fost un desen pe care il facuse deja de o mie de ori, dar in ultima vreme si-ar fi iesit un pic din
mana. Oricum, si-a atintit betigasul spre centru si a conchis:
-Si spunem: o fi invatat mai multe cine a facut turul celor opt munti sau cine a ajuns in varful muntelui
Sumeru?
Serpasul carator de gaini m-a privit si a zambit. Si eu la fel, pentru ca povestea ma amuza si credeam ca
o inteleg intru totul. A sters desenul cu mana, dar stiam ca nu-l voi uita.
..........
Indragostitii, m-am gandit: e frumos ca exista pe lume, dar intr-o camera te fac intotdeauna sa simti ca e
pra mult.

.............

Sus, la barma, doi ani de absenta lasasera urme, asa incat, atunc cand am vazut casuta, mi-a venit sa-i
cer scuze: buruienile incepusera deja s-o impresoare, diferite barne ale acoperisului erau curbate s
desprinse si, cand am plecat, uitasem sa scot bucata de horn care iesea din zid, asa ca zapada mi-o
rupsese, provocand pagube pana in casa. Muntelui i-ar fi fost de-ajuns doar cativa ani ca sa si-o ia inapoi
si s-o reduca iarasi la gramada de pietre care fusese odata.

........

Invatasem de la tatal meu, la mult timp dupa ce incetasem sa merg in urma lui pe carari, ca in unele vieti
exista munti pe care e imposibil sa te intorci. Ca in vieti ca a mea si a lui nu te poti intoarce pe muntele
care se afla in centrul tuturor celorlalti si la inceputul povestii tale. Si ca celui care, la fel ca noi, a pierdut
un prienten pe primul si cel mai inalt dintre ei, nu-i ramane decat sa hoinareasca pe cei opt munti.